Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Natura si extinderea influentei minoice neopalatiale in lumile egeeana si est-mediteraneana
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
b8p5py

In MM IIIA, palate noi au fost construite la Cnossos, Kommos, Mallia si Zakro. Aceasta activitate de construire sau reconstruire defineste inceputul perioadei neopalatiale (sau Palat Nou) in Creta. La Phaistos, Vechiul Palat, distrus ca si cele de la Cnossos si Kommos la sfarsitul perioadei MM IIB, nu a fost reconstruit pana in LM I, probabil nu inainte de LM IB; centrul administrativ al Mesarei de-a lungul perioadei neopalatiale, cel putin dupa distrugerea si abandonul majoritatii portiunilor din palatul de Kommos la inceputul LM IA a fost situl Ayia Triadha.

Expansiunea minoica neopalatiala in sudul egeean (MM III prin LM IB; » 1750/1720-;1490/1470 i.Chr.?)

Influenta minoica a fost destul de puternica in zona Cicladelor de la inceputul perioadei protopalatiale (sau Palatul Vechi) in Creta (MM IB), adica, de la inceputul celui de-al II-lea oras la Phylakopi in Melos (Faza C in datarea revizuita a lui Renfrew a sitului) si de la reocuparea Ayiei Irini in Keos (Faza IV), care a fost abandonata de cultura „Lefkandi I ” sau „grupul Kastri” (Faza III) la sfarsitul perioadei EC II. In perioada neopalatiala, influenta minoica devine si mai pronuntata in situri ca Phylakopi (Melos), Paroikia (Paros), Ayia Irini (Keos) si Akrotiri (Thera). Cea mai mare parte din dovezile care sustin aceasta influenta consta in vase ceramice, fie importuri minoice sau imitatii locale ale formelor tipic minoice si ale modelelor decorative precum si cele vopsite mat. Cu toate acestea exista si alte indicii ale acestei influente. Un tabel fragmentar liniar A a fost gasit atat la Phylakopi cat si la Ayia Irini. Alte tipuri de inscriptii de tip liniar A au mai fost gasite in aceleasi situri cat si la Akrotiri in timp ce semne inscriptionate pe obiecte din Kythera si Naxos au fost recunoscute ca fiind alte exemple de tip liniar A. O statueta de bronz, tipic minoica, a unui barbat „salutand” provine din Ayia Irini la fel ca si fragmente din statui de teracota, peste 50 la numar, de marime mare ale unor femei imbracate dupa moda minoica si care au fost etalate in templul orasului. Fresca „Pestelui zburator” si a Liliacului de la Phylakopi si cele ale Maimutelor albastre de la Akrotiri nu ar fi nepotrivite pentru Creta. La Phylakopi, fragmente din pictura murala „Pestele zburator” au cazut intr-una din cele doua incaperi din acelasi corp de cladire care au fost mobilate cu stalpi centrali si pe care unii cercetatori tind sa-i considere versiuni cicladice ale stalpilor de sustinere din criptele minoice. Exista cateva legende sau mituri conservate in surse clasice despre Minos, regele Cretei, care i-a alungat pe pirati din M. Egee si si-a instaurat fiii ca viceregi in insule. Poate cea mai surprinzatoare dintre toate este povestea spusa de Bacchylides, un poet liric de la inceputul secolului al V-lea din Keos, poveste ce consta in intemeierea unei colonii pe acea insula de catre unul dintre fiii lui Minos. Tentatia de a relationa aceasta intemeiere mitica cu situl Ayia Irini este coplesitoare. Multe dintre caracteristicile arhitecturale intalnite in cladirile excavate la Akrotiri par a deriva din arhitectura minoica: despartituri stalp-usa , „coarne de consacrare”, „bazinul lustral” in camera 3, trepte de piatra care urca la etajele superioare, toalete de doua etaje ca cea din Incaperea 4 din Casa de Vest dar ciudat, exemple de fantani luminate cum nu s-au gasit pana atunci. In acelasi timp, cultura cicladica nu este total nimicita. Anumite caracteristici apar in situri de pe insula care nu sunt identice cu cele din Creta si care sugereaza ca a existat acolo o identitate culturala cicladica. Astfel, desi cestile Vapheio cu margini drepte si cestile semirotunde inspirate de prototipuri minoice sunt comune in repertoriul cicladic, cupele cu cadru si bolurile sunt singurele modele standard apartinand ultimei perioade din cicladicul mijlociu si inceputului cicladicului tarziu. Vasele cicladice din ceramica mata s-au inmultit iar urcioare in forma de pasari sunt importate in Argolida precum si in palatul Cnossos. Intr-adevar, importurile de la Cnossos sunt cunoscute inca de la inceputul perioadei MM IB (=Phylakopi II.1). Atat Ayia Irini cat si Phylakopi sunt asezari fortificate la inceputul epocii tarzii a bronzului, in timp ce fortificatiile contemporane sunt intr-adevar exceptionale si lipsesc in Creta. Cu toate ca arhitectura casei A la Ayia Irini, probabil identificata corect ca rezidenta autoritatii guvernatoare a orasului, are caracteristici inspirate de prototipuri cretane (fresce, multe scari, facilitati de drenaj elaborate si o fantana pavata desi fara coloane de sustinere), arhitecturii ii lipsesc elemente minoice distinctive ca si despartiturile stalp-usa sau bazinul. Arta frescelor din Thera este diferita de cea care caracterizeaza Creta contemporana. Schachermeyr a teoretizat faptul ca orasele cicladice de la inceput de LBA (Akrotiri, Ayia Irini si Paroikia) pot fi comparate cu republicile medievale si renascentiste maritime (Venetia, Genova, Pisa, Amalfi, Lubeck si Hamburg) pentru ca sunt entitati mici dar independente din punct de vedere politic avand contacte comerciale numeroase. Cherry, Davis si Schofield au atras atentia asupra contactelor minoice intense cu Cicladicul de V (Thera, Melos, Keos) si au sugerat ca un drum comercial important („Legatura de Vest”) lega Creta de continent via aceste insule. Astfel populatia minoica a achizitionat argint si plumb din minele din Atica de S-E in vecinatatea asezarilor Laurion si Thorikos.




Situl Kastri de pe Kythera difera de cele din insulele care au mai ramas in vestul si centrul Egeei prin faptul ca era o colonie minoica (adica o asezare populata intens, poate chiar exclusiv de minoici si descendentii lor) si nu una cicladica influentata de arta si cultura minoica si probabil incluzand o populatie minoica rezidenta. Excavarea unui sanctuar elaborat mobilat, in Kythera, aduce noi dovezi a gradului de minoicizare ce caracterizeaza acea insula in timpul erei neopalatiale; un alt sanctuar pe culmi de tip minoic localizat in afara Cretei este Troulli in Keos, pe un varf de deal nu departe de fortareata Ayia Irini de la malul marii.

Legaturi intensive minoice cu aceste asezari s-au stabilit de la inceputul perioadei MM IIIB, desi poate mult mai de timpuriu in Carpathos si Rodos, Knidos si Milet. Dovezi in favoarea acestor legaturi constau in obiecte din ceramica din Rodos (Triadha, Ialysos), Carpathos si Kos (Serraglio) in Dodecanes si din Milet, Iasos, Knidos pe coasta Asiei Mici. Lucrari arhitectonice apartinand perioadei de dinainte de sfarsitul LM IA au fost scoase la lumina in Triadha. In majoritatea siturilor ramase, reminiscente ale acestei ere sunt adanc ingropate sub alte daramaturi si se gasesc foarte aproape de, daca nu chiar dedesubtul panzei freatice actuale, ceea ce face ca arhitectura sa fie inaccesibila. Influenta minoica este relativ nesemnificativa in ceea ce priveste Troia (inspre nord) judecand dupa cele cateva importuri minoice in Troia. Este posibil ca situl de la Triadha in Rodos sa fie de fapt o colonie minoica si nu o asezare cu bastinasi printre care au trait si cativa imigranti cretani, acelasi lucru poate fi spus despre populatia Serraglio in Kos. Cu toate acestea, situatiile din Milet, Iasos si Knidos sunt incerte pentru ca material din perioada MBA de mai tarziu si de la inceputul LBA din aceste locuri a fost facut public intr-o metoda abreviata. Pentru a putea evalua natura influentei minoice in aceste asezari sunt necesare cateva estimari cantitative ale materialului minoic pe de-o parte si ale materialului provenit din vestul Anatoliei pe de-alta parte.

Dovezi numeroase ale extinderii in spatiu dar si cantitativ, ale influentei minoice in sudul Greciei continentale apar spre sfarsitul perioadei helladice mijlocii si sunt examinate foarte atent. Se observa ca la inceput dovezi care sa ateste influenta minoica directa in partiale continentului de la nord de Atica sunt infime sau chiar inexistente. Important e si faptul ca artefacte minoice, de obicei sub forma de vase de lut, s-au gasit inca de la inceputul perioadei MH (=MM IA) in cantitati considerabile in Laconia (Ayios Stephanos), probabil Pavlopetri si Argolida (Asine, Kandia, Lerna).

In aceasta zona, influenta minoica este usor de observat in adoptia tholosului ca model de mormant in perioada MH, printre primele exemple descoperite este acela de la Koryphasion. Aceste morminte din Messenia sunt de tip micenian inspirate dupa versiuni tarzii ale mormintelor minoice de tip Mesara, precum si dupa forme circulare indigene din perioada MH. Construirea unui mormant micenian in circumferinta unui alt mormant in situl de la Voidhokoilia sugereaza o legatura intre tumuli si tholos. Cel mai mare dintre cele 3 tholosuri miceniene de la Peristeria are incizate pe fatada doua marci ale zidarilor, considerate ca fiind semne de tip liniar A. Obiecte din ceramica atribuite stilistic perioadei MM IIIB/LM IA, sau originale, minoice sau importate din Creta s-au gasit la Koryphasion si in alte cateva situri in Messenia (Nichoria).

Dovezi din siturile din Creta si cel de la Ayios Stephanos din Golful Laconia indica faptul ca cristale verzi cunoscute sub denumirea de lapis Lacedaemonius, prezente numai in sudul Laconiei, erau cautate de mestesugari, cioplitori in piatra dura, inca din perioada LM IA. Astfel exista motive care ne fac sa credem ca au fost olari minoici care au locuit la Ayios Stephanos in perioada MH (=MM IIIB) desi nu se cunoaste daca acesti artizani au venit din Creta sau din colonia minoica de la Kythera. Doua semne gravate pe o unealta din piatra, altfel greu de definit, gasita in situl de la Ayios Stephanos au fost identificate ca fiind o inscriptie liniara A.

Multe din artefactele gasite in mormintele cu pasaje din cercurile A si B la Micene au fost dezbatute ca fiind de fabricatie minoica. Exemple: pumnale incrustate, vase din argint si bronz, piatra si peceti. Una dintre vasele de bronz din mormantul IV, poarta o inscriptie cu doua insemne de tip liniar A. Cu toate acestea, multe dintre aceste obiecte sunt decorate cu scene care nu sunt deloc comune sau care nu apar in arta minoica contemporana. S-a sugerat ca multe dintre aceste obiecte au fost create de artisti din Creta la cererea unor „patroni” de pe continent, in unele cazuri dintr-un material precum aurul care era din abundenta in acel timp la Micene dar foarte rar in Creta. Combinatia ciudata de material continental sau brut (in cazul aurului) cu stilul minoic demonstreaza contrar teoriei ca multe dintre obiectele gasite in mormintele sunt prada de razboi de la piratii micenieni, provenite din jafurile acestora in Creta. Multi dintre ipoteticii mestesugari minoici care lucrau pentru printii mormintelor cu pasaje ar fi fost fierari care au produs de asemenea in afara de „obiecte de arta” din materiale pretioase, cantitati uriase de armament, gasit in mormintele stapanilor lor. Unele obiecte ar putea fi produsul ucenicilor de pe continent, artizani minoici instruiti in ateliere neopalatiale. Ca in cazul sitului Ayios Stephanos, mestesugarii minoici ale caror opere de arta decorau mormintele, trebuie vazuti ca rezidenti straini pe continentul grec. Intr-un contrast interesant cu Messenia, care este singura regiune de pe continentul grecesc ce a produs obiecte de aur miceniene care pot fi comparate cu cele din mormintele cu pasaj, sta clasa conducatoare a Argolidei care nu pare sa fi adoptat tholosul ca o forma reprezentativa mai devreme de LH I sau chiar LH IIA, la o generatie sau chiar doua-trei dupa ce aceasta forma a aparut in Messenia.

In ce masura afirmatia lui Tucidide conform careia Minos a fondat un imperiu maritim (talasocratie) in Egeea prin puterea flotei sale, este o reflectie precisa unei realitati istorice in epoca bronzului? Pe aceasta tema nu s-a ajuns la un acord comun intre cercetatori cu toate ca a fost un subiect foarte dezbatut. Numai cateva intrebari care s-au ridicat sunt mentionate mai jos :

1. Daca intr-adevar a existat o talasocratie asa cum a descris-o Tucidide, cand a progresat ea ?

De-a lungul erei palatiale, lumea egeeana a simtit puternic influenta minoica (din » 1930 pana in » 1500 i.Chr.) dar in regiuni ca Peloponezul de coasta din » 2050/2000 i.Chr. Desi este doar posibil ca puterea minoica politica sau militara sa fi fost dominata in Egeea timp de 4 sau 5 secole, sau chiar 7, multe autoritati care cred intr-o talasocratie minoica ar plasa-o fie in perioada neopalatiala ( » 1750-1500 i.Chr.) fie intr-o perioada mult mai scurta, cand un palat functional a existat numai la Cnossos sub dominatia dinastiei din Grecia continentala ( » 1500-1375 i.Chr.) sau probabil in ambele perioade.

2. A fondat populatia minoica o retea de colonii in Egeea pentru a arata cine detine monopolul in acea regiune?

Desi un astfel de imperiu colonial in zona egeeana pare anacronic in al II-lea mileniu i.Chr., nu poate fi negat faptul ca orasul capitala Atena, a dezvoltat o politica de colonizare de acest gen in a II-a jumatate a secolului al V-lea i.Chr. si nici nu poate fi negat faptul ca asezarea de la Kastri in Kathera si de asemenea cea de la Triada pare sa fi fost populata numai de minoici in primele etape ale epocii tarzii a bronzului E indoielnic faptul ca s-ar putea recunoaste arheologic prezenta unor mici grupuri conducatoare ale minoicilor in mijlocul Cicladelor sau pe continentul grec. Chiar si in cazul siturilor ca Ayia Irini, Philakopi si Akrotiri unde influenta minoica este cea mai puternica si unele texte de tip liniar A au fost gasite, dovezile sunt insuficiente pentru a documenta prezenta minoicilor in grupuri conducatoare.

3. A existat o flota ca aceea descrisa de Tucidide la baza controlului minoic asupra insulelor Marii Egee, in al II-lea mileniu i.Chr.?

Reprezentarile flotei pe peretele de sud din camera 5 a Casei de Vest la Akrotiri si a unor corabii de razboi pe peretele de N ale aceleiasi camere, sunt cu siguranta dovezi ale existentei unor corabii de razboi cu o capacitate de a organiza entitati militare mai capabile precum flotele. Bineinteles, flotele ilustrate in Casa de Vest nu sunt neaparat minoice si nici nu e neaparat necesar ca o flota sa fi fost folosita permanent pentru a-i alunga pe pirati din Marea Egee si a fonda o hegemonie minoica. De fapt, corabiile de pe frescele din Casa de Vest se poate sa fi fost folosite la intervale neregulate si scurte de timp in scopurile mentionate mai sus. Se poate ca Agamemnon al lui Homer sa fi adunat chiar o astfel de flota la Aulis pentru atacul impotriva Troiei.

4. Poate fi influenta minoica, prezenta de-a lungul perioadei neopalatiale pe tot cuprinsul egeean si in afara lui, in Cipru, in Levant si Egipt, explicata numai in termeni comerciali/de schimb, impreuna cu angajarea peste hotare a artizanilor minoici? Cu alte cuvinte, pot toate indiciile unei influente minoice fi explicate fara a atribui capacitati militare si filozofice populatiei minoice?

Doua opinii aflate in extrema despre subiectul legaturii dintre aceasta explozie si prabusirea Cretei neopalatiale sunt relatate mai jos. Este posibil sa le combinam si sa pastram o pozitie de mijloc pe aceasta tema (vezi lectia despre vulcanul Santorini).

(a) Explozia vulcanului Thera s-a facut responsabila, direct sau indirect de distrugerea unor numeroase centre palatiale si a unor centre mai putin importante din Creta de-a lungul perioadei LM IB. O consecinta a exploziei a fost raspandirea esecului din agricultura in est si probabil intr-o oarecare masura si in centru, ca rezultat al unor depozitari substantiale de cenusa vulcanica adusa de vant in aceste regiuni ale insulei. O flota dominanta militara, daca aceasta a existat cu adevarat, a fost distrusa de valuri mareice generate fie de eruptia propriu-zisa, fie prin formarea craterului in urma eruptiei.

(b) Explozia vulcanului nu a fost responsabila pentru distrugerea de proportii din Creta in LM IB. Aceste distrugeri au fost mai degraba rezultatul fie al cutremurelor tectonice locale fie al invaziilor miceniene, care au preluat conducerea la Cnossos si au guvernat Creta in urmatoarele perioade LM II, IIIA2 ( » 1500-1375 i.Chr.).

In majoritatea reconstructiilor din epoca tarzie a bronzului distrugerea care a afectat fiecare sit minoic, fie el centru palatial (Mallia, Phaistos, Zakro), un complex de orase (Ayia Triadha, Tylissos), un oras mic (Gournia), un sat adunat in jurul unui oras (Myrtos Pyrgos) sau doar un oras izolat (Sklavokampos), este considerata un fenomen de scurta durata. Analize detaliate ale unor obiecte din ceramica, intreprinse de catre Niemeieyr, arata ca nivelurile de distrugere in diverse situri s-au desfasurat incepand din perioada LM II a tranzitiei de la LM II la LM IIIA1. Cu alte cuvinte „orizontul” de distrugere poate fi produsul uneia sau mai multor generatii de vremuri tulburi (25-40 ani), timp in care bande de jefuitori, variind considerabil in numar, orientari politice si grupari etnice au atacat si jefuit numeroase depozite de prosperitate minoica neopalatiala, aprovizionate din belsug cu 2 secole mai inainte. Astfel viata in Creta in perioada LM II nu pare a fi diferita de cea din Grecia continentala in » 1220-1180 i.Chr. (sfarsit de LH IIIB inceput de LH IIIC) sau de cea din Franta din timpul razboiului de 100 ani.

Micenienii la Cnossos (LM II-IIIA2; » 1490/1470-1385/1375 i.Chr.?)

Centrele palatiale de la Phaistos, Mallia si Zakro au fost distruse si nu au mai fost reconstruite ca palate. Cnossos, de pe alta parte, a continuat sa fie folosit ca si palat desi nu este sigur cine era responsabil de acesta. Posibilitati: (a) un rege micenian care a cucerit Creta » 1500 i.Chr., a distrus toate palatele cunoscute exceptand Cnossos si a domnit peste centrul si estul Cretei ca si rege micenian; (b) un vicerege micenian instaurat la Cnossos de catre cuceritorul micenian si supus al acestuia, care a continuat el insusi sa guverneze un regat micenian pe Continent; (c) un dinast minoic, rezident la Cnossos, care a distrus toate celelalte palate minoice exceptand Cnossos si care a mentinut puterea cu ajutorul mercenarilor micenieni. Si alte ipoteze sunt posibile. Cele mai multe dovezi pentru aceasta perioada constau intr-un numar de morminte bogat decorate, in cateva cimitire diferite, cele mai multe localizate in jurul palatului de la Cnossos. Cunoscute sub numele de „mormintele razboinicilor” acestea contin ramasitele pamantesti ale barbatilor si femeilor, cele ale barbatilor fiind decorate cu arme, bijuterii si adesea vase din bronz, ocazional cu metale pretioase. Aceste locuri vesnice au fost considerate ca apartinand unei caste miceniene militare care a invadat subit Creta, imprejurimile palatului Cnossos, in urma valului de distrugeri din LM IB si care a disparut la fel de subit dupa distrugerea palatului la inceputul perioadei LM IIIA2. Contemporana cu aceste morminte este o transformare atat in ceramica minoica cat si in arta cretana in general, care reflecta gusturile Greciei continentale. Cu toate acestea, analize in „mormintele razboinicilor” de catre Kilian, ca urmare a stabilirii existentei a cel putin 3 clase sociale distincte de indivizi inhumati impreuna cu „razboinicii”, fac dovada identificarii acestor morminte ca apartinand populatiei minoice mai degraba decat celei miceniene. Atat mormintele barbatilor cat si cele ale femeilor, prin continutul lor pot fi subdivizate ca apartinand unui numar de 3 clase sociale, desi criteriul de definire al acestora difera la cele doua genuri. Tablite (din piatra) de tip liniar B de la Cnossos inscriptionate silabic si care au fost descifrate ca o scriere greceasca (o forma incipienta), au fost atribuite acestei perioade la Cnossos, cu concluzia ca cercetatorii au dezbatut ipoteza conform careia persoanele care detineau puterea politica la Cnossos au fost vorbitori de limba greceasca de pe continent care au introdus limba lor ca limba oficiala a birocratiei palatului. Cu toate acestea, Palmer, Hallager si un numar mare de alti specialisti tind acum sa atribuie tablitele nu sfarsitului de secol 15 i.d.Ch sau inceputului de secol 14 i.Chr. (=la inceputul perioadei LM IIIA2) ci mai degraba mijlocului de secol 13 i.Chr. (=LM IIIB) cand palatul de la Cnossos a fost distrus. Cu toate acestea, unele tablite de la Cnossos apartin unor perioade mult mai timpurii, fiind conservate in pofida distrugerilor precedente in incendii a unor parti din palat. Tablitele sunt asadar omise ca dovezi pentru identificarea guvernatorilor de la Cnossos din perioada 1500-1385 i.Chr. Dovezi care atesta prezenta micenienilor in Creta de la » 1500 pana la distrugerea palatului Cnossos intr-un incendiu de la » 1375 i.Chr. pot fi astfel rezumate :

„Mormintele razboinicilor” din regiunea Cnossos

Aceste morminte predomina in 3 cimitire de la Zapher Papoura, Ayios Ioannis, si Sellopoulo, cateva in Isopata, Mavro Spelio, New Hospital si Gypsadhes. Fiecare cimitir prezinta particularitati care indica o stratificare sociala (daca acestea apartin minoicilor) sau originile (daca apartin micenienilor). Caracteristici generale ale „mormintelor razboinicilor”:

tipurile de morminte „nonminoice” chiar daca sunt cu nise (corpurile neinsufletite puse pe rafturi, unul peste altul) ca la Zapher Papoura, sau camere mortuare cu caracteristici grecesti, continentale.





Faptul ca multe dintre acestea contin un singur corp sau chiar si acelea cu multiple ramasite pamantesti nu depasesc perioada din LM II-IIIA2 timpurie.
Multe cimitire nu par a fi fost utilizate inainte de LM II (acestea au fost intrebuintate sub „ocupatie miceniana”).
Obiectele din aceste morminte arata o preferinta pentru arme ca bunuri de inmormantat ceea ce nu s-a intalnit in Creta , dar care erau caracteristice mormintelor grecesti continentale ale celor bogati inca din vremea mormintelor de la Micene.
Tezaurele din vase de bronz sunt specifice acestor morminte, ca in cele din Grecia continentala, in timp ce acestea sunt foarte rare in mormintele minoice cele mai vechi.
Anumite obiecte din ceramica, grecesti continentale, in special cupa / paharul cu doua manere (Kylix) sunt specifice acestor morminte.
Multe bijuterii (posibile indicii a clasei sociale) impodobesc mortii acestor morminte.
Morminte asemanatoare, din perioada LM IIIA au fost gasite la Katsamba (pe coasta de nord a orasului Cnossos) probabil portul orasului Cnossos, la Archanes (intr-un mormant tholos de tip micenian, care contine o camera mortuara separata unde s-a gasit trupul intact, impodobit fastuos al unei printese miceniene si la Phaistos (camerele mortuare din cimitirul de la Kalyvia, „Mormantul Nobililor”).

Formele ceramice din Grecia continentala includ paharul / potirul din LM II inrudit cu cel din LH IIB, de forma joasa si rotunda.

Specifice mormintelor din Messenia si Argolida din perioadele LH I-II, acest material a aparut pentru prima data in Creta in „mormintele razboinicilor” de la Cnossos din perioada LM II.

Evident in descoperirile din mormintele razboinicilor, spiritul razboinic e prezent si in arta: un pocal in stil palatial de la Katsamba decorat cu un coif cu colti de mistret mascat sub forma unei meduze (moluste). Rigiditatea crescanda a artei minoice din perioada LM II (stil palatial), pasarea mitologica de pe fresca heraldica din „Camera Tronului” de la Cnossos si scuturile in marime naturala de la etajul al II-lea in apartamentele rezidentiale ale palatului, cu toate ca nu au caracter militarist, toate acestea indica prezenta grecilor de pe continent la Cnossos in perioadele LM II-IIIA2. Hood ar adauga acestor curente noi in arta si predilectia pentru frescele procesionale.

Majoritatea dovezilor culturii miceniene din LH I-IIIA1, » 1680-1400 i.Chr. sunt de natura funerara . Sapaturile britanicilor a unui complex arhitectural din LH IIB-IIIA1, o vila -; daca nu cumva o forma incipienta de palat -; la situl Menelaion langa Sparta, sau in situl Nemea-Tsoungiza, intr-o oarecare masura redreseaza balanta in favoarea dovezilor existente. Unele trasaturi ale culturii miceniene sunt de real interes tinandu-se cont de dovezi precedente ale populatiei miceniene la Cnossos din perioada » 1500-1375 i.Chr.:

a) sicrie de lemn au fost pentru prima data intrebuintate in camere mortuare din MM I I I in Creta. Acestea devin mult mai populare in LM II-IIIA1 in „mormintele razboinicilor” la Cnossos. Cele cateva sicrie cunoscute pana atunci din Grecia continentala provin din LM III A, Atena. Dupa perioada LM IIIA, sicriele minoice sunt din teracota.

Dupa perioada „mormintelor cu pasaj” de la Micene, urmatoarele morminte miceniene de pe continent care contin vaste tezaure de obiecte din bronz dateaza din perioada LH IIIA. Majoritatea mormintelor de acest tip sunt localizate in Argolida in siturile de la Dendra, Asine si Micene, dar unele apar si in Messenia, la Tragana si Nichoria. Poate fi bronzul identificat ca tribut din Creta sau toate obiectele au fost furate? Atesta acest material originea razboinicilor micenieni rezidenti la Cnossos? Ce fel de societate este cea care permite ca o asemenea bogatie (tezaur), atat de tangibila, in special sub forma de metale, sa fie inlaturata din circulatie (din uzul societatii) si ingropata cu mortii ? Micenienii in mod constant au adoptat acest obicei de-a lungul celor trei secole din epoca tarzie a bronzului; minoicii nu. Mormintele bogate ale grecilor continentali, incepand cu MH III, contineau de asemenea si un numar impresionant de arme.

Toate dovezile atesta ca acesti artizani erau minoici si locuiau la Cnossos. In urma distrugerii de la Cnossos » 1400 i.Chr., artistii au pierit iar aprovizionarea cu bronz ca materie bruta s-a diminuat, fapt ce sugereaza ca Cnossos detinea monopolul comertului cu arama fie cu Ciprul sau cu alte surse de aprovizionare din estul Mediteranei sau sud-estul Turciei.

Distrugerea s-a datorat neglijentei umane sub forma unui incendiu violent caci dovezi ale prezentei militare miceniene la Cnossos dispar. Agenti care ar fi provocat incendiul (a) un singur print micenian de pe continent care ura dominatia de la Cnossos peste zona egeeana (mitul lui Tezeu), sau o coalitie a unor printi; (b) o populatie minoica supusa, care s-a rasculat impotriva regilor micenieni. Cu aceasta distrugere mai degraba penultima decat finala a palatului Cnossos, monopolul comercial si poate si cel politic in sudul Egeei trece de la Creta la regatele din sudul Greciei continentale.

In acelasi timp cu distrugerea prin incendiu a palatului Cnossos la inceputul LM IIIA2, au aparut entitati politice independente si in alte partiale Cretei, pentru prima data de la valul de distrugeri din LM IB care a marcat sfarsitul erei neopalatiale cu mai bine de un secol inainte. In Mesara, situl de la Ayia Triadha a fost martorul constructiilor unor structuri macro (conventional numite Cladirea B, de catre Niemeier sau Cladirea ABCD, de catre Shaw) pe ruinele unor vile bogate LM I care au servit drept resedinte administrative regionale in era neopalatiala. Localizata la 75 m spre nord se afla o cladire imensa cu o fatada cu stalpi inalti si coloane de dimensiuni mai mici ca baza pentru stalpi la parter. Aceasta structura daca nu a functionat ca centru comercial a servit atunci ca facilitati de depozitare. Si mai la N, la E de doua tholosuri (EM) spre extremitatile nordice ale sitului, doua camere mortuare la nivelul solului, cu pereti grosi construite una langa alta. Mormantul de E mult mai bine conservat, continea doua larnaxuri, ambele jefuite. Intr-un put s-a gasit un larnax de teracota, nepictat, in timp ce pe podeaua camerei mortuare era faimoasa fresca larnax, cunoscuta sub numele de sarcofagul de la Ayia Triadha, construit din piatra, imbracat cu var si decorat cu scene policrome pe toate 4 partile. Arhitectura, asezarea si continutul acestor morminte sugereaza ca au apartinut unui grup mic din LM IIIA2 dar distins, probabil familiei regale din ultima dinastie palatiala din Mesara. Fragmente de pictura executate intr-un stil identic cu cel de pe sarcofag, poate pictat chiar de acelasi artist, provin dintr-un depozit de fresce. Se poate ca acestea sa fi decorat peretii unei cladiri importante, posibil structura gigantica ce a servit drept palat al regatului. La mai putin de 10 mile spre sud de orasul port Kommos s-au gasit blocuri rectangulare de tip minoic din palatul neopalatial (Cladirea T) si care au fost unite intr-o galerie de sase structuri (Cladirea P) construita pe ruinele aripii de est a palatului. Cladirea P este cel mai mare complex arhitectural construit vreodata in Creta in perioada LM III si a fost intrebuintata ca depozit pentru corabii. Impreuna cu o amfora ale carei fragmente s-au gasit in aceste ruine, cladirea sta marturie bogatiei regelui care a guvernat Ayia Triadha. Numeroase fragmente de vase din Egipt, Levant, Cipru si Italia gasite la Kommos furnizeaza dovezi abundente pentru marfa venita din sudul Cretei in aceasta perioada via estul Mediteranei. In acelasi timp, cantitati de produse agricole au fost transportate de corabii din portul principal de la Mesara.

Un regat separat e reprezentat de tablite de tip liniar B descoperit in LM IIIB (sec.13 i.Chr.) in timpul sapaturilor arheologice din 1990 la Chania in vestul Cretei. De vreme ce orasul Chania (din epoca bronzului) este ingropat sub modernele orase turcesti, venetiene, romane, grecesti cunoscute in timpurile stravechi sub numele de Kydonia, obiectele de ceramica, pecetile, tablitele din Chania palatiala sunt mult mai impresionante decat arhitectura orasului; nimic din dimensiunile cladirilor regale de la Ayia Triadha sau a depozitelor de nave de la Kommos nu au fost descoperite la Chania.

Este posibil ca si alte entitati politice independente sa fi existat in estul Cretei in LM III, unde obiectele de ceramica din LM IIIA2-B sunt diferite de cele din centrul insulei si regiunile vestice. Astfel istoria Cretei dupa marele incendiu de la Cnossos la inceput de LM IIIA2 este una de dezmembrare politica si regionalism cultural in crestere. Cel putin la inceput de sec.13 i.Chr. (LM IIIB), tipul de scriere liniar B a fost utilizat pentru pastrarea documentelor in limba greaca atat la Chania cat si la Cnossos. Astfel se presupune ca administratii palatiale au existat in ambele orase pentru cel putin 2 secole dupa distrugerile din LM IB ale ultimelor administratii palatiale minoice care pastrau documente scrise intr-o alta limba, utilizand o scriere de tip liniar A.

Legaturile egeene cu Egiptul in perioada Amarna (cca.1360-1340 i.Chr.)

In timpul domniei ereticului faraon Amenhotep IV, capitala Egiptului a fost mutata la sud de Teba in orasul Akhenaton (= modernul oras Tell el Amarna). Acest oras a fost ocupat numai de la » 1352-1338 i.Chr . si cantitatile uriase de obiecte de ceramica miceniene gasite acolo au putut fi astfel datate precis. Absenta aproape totala a produselor ceramice minoice la Amarna este un indiciu al dominatiei comerciale miceniene in Egeea in acest timp. Mult mai semnificativ este caracterul micenian al asezarilor care pana la acel moment au inlocuit siturile caracterizate pana la sfarsitul perioadei LM IB ( » 1500 i.Chr.) de cultura minoica (reminiscente ale acestei culturi) la Trianda in Rodos, Ayia Irini la Keos, Phylakopi in Melos, Milet si Iasos in Asia Mica.

Acest mit cu siguranta comemoreaza distrugerea puterii minoice de catre un print micenian (continental). Trebuie sa-l consideram pe Tezeu distrugatorul palatelor minoice in perioada LM IB si primul rege micenian la Cnossos ( » 1500 i.Chr.) sau mai bine sa-l consideram distrugatorul orasului Cnossos in » 1375 i.Chr. (Mary Renault opteaza pentru a doua posibilitate in Regele trebuie sa moara si Taurul din mare). Si cine este legendarul Minos ? Un adevarat monarh minoic sau doar un simplu conducator micenian care a reusit sa controleze Cnossosul pentru mai bine de un secol, fiind apoi rapus cand ultimul palat minoic a ars in LM IIIA2 ? Tablitele de tip liniar B de la Cnossos (care dateaza din sec.13 i.Chr . ) arata ca Cnossos a continuat sa functioneze ca palat desi de un alt tip atat formal cat si operational, timp de 4 sau 5 generatii dupa distrugerea de la » 1375 i.Chr. Cu toate acestea, statutul lui dominant in sudul Egeei, cultural, artistic si foarte probabil politic, se pare ca a intrat in declin foarte rapid. De la » 1375 pana in 1250 sau 1200 i.Chr . , Cnossos a fost centrul unei entitati politice cretane nord-estice, adica al unui regat (probabil) micenian comparabil cu acelea din Argolida sau Messenia (chipul lui Idomeneus, rege al Cnossosului in Iliada). Asa cum a fost mentionat mai sus, este posibil ca un regat cretan vestic, similar, sa fi existat, avand capitala la Chania si un altul, de sud, cu capitala la Ayia Triadha precum si un port international la Kommos care a inflorit in Mesara.







Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright 2005 - 2023 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta