intre toate civilizatiile epocii neolitice, cea mai ciudata este cea a megalitilor (dol-mene, cromlehuri, menhire), in mileniile 4-2 i.H. Poporul care a purtat „curentul megalitic" pare a fi originar din Spania, dar a populat si coastele Europei atlan¬tice, pe care si-a inaltat monumente de cult sau funerare. y7f11fu
Dolmenele (in bretona „masa de piatra;'), sunt constituite dintr-o lespede de piatra orizontala, asezata pe alte doua pietre verticale. Li se atribuie un caracter funerar, fiind considerate morminte colective, uneori sub forma unui tumul (movila conica sau piramidala pe care unele popoare din Antichitate isi inaltau mormintele). Sunt raspandite in Europa, nordul Africii, Japonia, India.
MARETIA Sl MISTERELE
Cromlehurile (galii si bretonii intelegeau prin crom-leh o „piatra in curba") — blocuri de piatra ridicate in cerc.
Menhirele (in celta „piatra lunga"), constituite din blocuri inalte de piatra cioplita, de 2-3 metri inaltime, uneori mult mai inalte (menhirul de la Locqmariaquer, in Franta, are 20 metri inaltime, si cantareste zeci de tone). Sunt adanc infipte in pamant, situate izolat sau in aliniamente.

Menhirele reprezinta o enigma: cum au fost trans¬portate, cu ce scop. erau temple destinate cultului Soarelui sau cercetarii astrelor, erau monumente fune¬rare? Legendele spun ca aceste monumente megalitice nu pot fi atribuite decat zanelor sau uriasilor.
Dolmenele. ca si menhirele, dar in mai mica masura, ofera primul exemplu de arhitectura funerara din Europa occidentala. Constructorii megalitilor au fost gravori, sapand semicercuri concentrice pe pietrele ver¬ticale ale dolmenelor, dar si sculpturi: menhirele sunt gravate astfel incat sa sugereze trupul omenesc, pe care sunt reprezentate, schematic, cateva elemente caracteristice, de pilda pumnale. Statuile-menhire se in¬talnesc in sudul Frantei, in Corsica si chiar in Romania.