|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
LUMINISTUL THOMAS JEFFERSON | ||||||
|
||||||
Numele lui Thomas Jefferson este asociat cel mai frecvent cu Declaratia de Independenta
a Statelor Unite, al carei principal autor a fost. Semnificatia politica exceptionala
a acestui act in viata marii republici transoceanice, ecoul pe care l-a
avut in constiinta omenirii la data adoptarii sale, ca si ulterior, datorita
ideilor inaintate pe care le cuprindea, formulate cu inegalabila conciziune
si eleganta, determina intrucatva o restrangere a unghiului
din care este privita si apreciata una din personalitatile cele mai profunde
si multilaterale din istoria americana. Aceasta, fireste, mai putin in
Statele Unite, sau in cercurile avizate din sfera culturii de limba engleza. b5z4zc Ca autor al Declaratiei de Independenta si in special al celebrului ei preambul, Jefferson se inscrie in randul ganditorilor care, in veacul al XVIII-lea, au impartasit principalele idei filozofico-politice ale Luminismului: drepturile naturale ale omului, baza contractuala a relatiilor politice in societate, dreptul la rezistenta impotriva alterarii acestui echilibru contractual, sau a nerespectarii drepturilor naturale specificate in Declaratie prin triada: viata, libertatea si cautarea fericirii. Luminismul e departe insa de a se reduce la aceste cateva idei. Ca expresie intelectuala a aspiratiilor societatii catre o profunda si totala prefacere, pe urma careia se va dezvolta si consolida societatea moderna, Luminismul a pus in cauza interpretarea a tot ce se considera ca poate sa determine ori sa influenteze conditia umana, de la detaliul cotidian pana la cadrul cosmic, si la finalitatea existentei. Enciclopedismul reprezentantilor sai deriva, evident, din aceasta vocatie funciara catre cuprinderea totalitatii, a universului. El mai deriva si din caracterul sau de sinteza, de cristalizare deplina a sensurilor unei intregi perioade din istoria anterioara a culturii. Umanismul si rationalismul, predominant contemplative pana in pragul veacului al XVIII-lea, dirijand orientarea observatiilor si acumularilor de cunostinte in cadrul unui proces pe care l-am putea numi o prima „explozie informationala” cu adresa la natura si societate, si-au descoperit in Luminism capacitatile de actiune, de transformare a realitatii social-politice. Pe de alta parte, grefat pe problemele social-politice si moral-intelectuale ale epocii si cautand a descoperi solutiile depasirii lor, Luminismul a avut o larga arie de raspandire, din vatra sa occidentala pana in rasaritul si sud-estul Europei, intr-o directie -; pana in ambele Americi, intr-alta. Pe o asemenea suprafata el a dobandit o multitudine de nuante si accente, expresie a adaptarii la specificul conditiilor locale. Diversitatea variantelor de forme si de continut creeaza adesea impresia ca ele nici nu ar apartine, toate, Luminismului propriu-zis. Problema gandirii reprezentantilor Luminismului periferic impune, astfel, o cercetare atenta si completa a manifestarilor acesteia, pentru a discerne, alaturi de nucleul principal si comun de idei, notele locale, originale, care imbogatesc conceptul de ansamblu. Pentru Thomas Jefferson, momentul redactarii Declaratiei de Independenta, desi cel mai important, nu este nici pe departe singurul care-i defineste apartenenta la filozofia luminilor. Raportarea sa integrala la aceasta filozofie, cat si identificarea notelor originale, personale sau specific americane din gandirea sa, ne este ingaduita fie de examinarea altor lucrari, putin cunoscute publicului din Romania, fie de aspectele practice ale activitatii sale. Dintre lucrarile lui Jefferson -; de altfel destul de putine la numar, el exprimandu-se mai mult prin intermediul documentelor de stat si al unei voluminoase corespondente -; istoriografia americana a relevat din totdeauna importanta celei intitulate „Note asupra statului Virginia”, scrisa in 1781 si tiparita mai intai la Paris in 1785, unde in anul urmator a aparut si o traducere franceza. Rezultatele, ca si insuccesele lui Jefferson in problema, daca nu a abolirii, cel putin a limitarii sclavajului, ne conduc spre constatarea unei nuante deosebitoare a Luminismului american fata de cel european, sau poate mai exact spus a circumstantelor diferite ale dezvoltarii sale. In Europa, Luminismul a fost vehiculat de cercurile intelectuale, provenite din nobilimea liberala sau din burghezie. In fata acestor cercuri se ridica bariera oficialitatii constituite: institutii politico-sociale, privilegii, biserica, regalitate. Cu mici exceptii, Luminismul european a ramas o miscare de opozitie. E adevarat ca factorii de decizie si de conducere ai societatii au preluat unele idei ale sale, traducandu-le intr-un „reformismde sus”. Dar aceasta preluare a fost partiala, nu arareori deformata, si dictata de scopuri diferite -; mult mai limitate -; de ale Luminismului propriu-zis. Intre „filosofi” si „puterea politica” persista o bariera mai greu de trecut decat sunt dispuse sa conceada unele interpretari idealizante. In Statele Unite, in urma victoriei obtinute in razboiul de independenta, Luminismul se desfasoara pe un teren eliberat de obstacole. Aici s-au creat conditiile intrunirii in aceeasi persoana a filosofului si a factorului de decizie. Jefferson insusi e un exemplu. Prin el in special, Luminismul a putut fi integrat intr-un program legislativ si de guvernare. De aici caracterul mai realist, mai practic, al Luminismului american in comparatie cu cel european. Revenind la „Notele asupra Virginiei”, e de apreciat un alt revelator capitol al lor, - cel consacrat religiei. De fapt, era un prilej pentru Jefferson de a-si expune ideile in materie de libertate a constiintei si de a aduce un vibrant elogiu ratiunii. Jefferson combate in acest capitol ideea unei biserici oficiale, preconizeaza separarea completa a bisericii de stat, egalitatea tuturor confesiunilor si toleranta fata de toate, ca si libertatea nelimitata a gandirii. „Nu pare a fi insa suprimata eroarea -; scrie Jefferson -; de a crede ca actele gandirii trebuie sa se supuna constrangerii legilor la fel cu cele ale trupului. Se uita ca guvernantii nu pot avea autoritate asupra unor drepturi naturale decat in masura in care ele sunt supuse autoritatii lor prin liber-consimtamant. Or, constiinta n-a fost si n-a putut fi niciodata supusa autoritatii umane, fiindca ea este singurul agent efectiv impotriva erorii … Numai eroarea are nevoie de sprijin oficial, pe cand adevarul se sprijina singur … „ Nu este greu de constatat masura in care Jefferson idealizeaza -;
la unison cu intreaga gandire luminista Jefferson a mai tratat si o alta problema centrala a Luminismului, aceea a rolului instructiei si educatiei. In Europa filozofii luministi au preconizat in operele lor raspandirea culturii in mase prin intermediul invatamantului, vazand in aceasta o modalitate de combatere a prejudecatilor, de descatusare a fortei imanente a ratiunii si, ca atare, de dezvoltare a unei baze largi a intelegerii necesitatii de a combate si limita despotismul spiritual, de a netezi calea progresului material si moral. In reformismul nobiliaro-monarhic, inspirat partial din conceptia educationala luminista, invatamantul largit, sistematizat si modernizat intrucatva in continut, dobandea o functie utilitara mai restransa: el trebuia sa serveasca adaptarii statului si vechiului regim la procesele de transformare economica si sociala, sa ofere cunostinte practice reclamate de dezvoltarea administratiei, a tehnicii militare, a celei manufacturiere si agricole, a fiscalitatii. Creandu-si cadre mai numeroase si mai pregatite, statul intelegea totodata sa asume un control si o influenta mai stricte asupra formarii acestora din punct de vedere civic si moral, substituindu-se pe acest plan bisericii, a carei autonomie institutionala si ideologica nu se mai concilia deplin cu centralismul potentat si dirigist al statului din veacul al XVIII-lea. Luminismul american -; si Jefferson in primul rand -; impartaseste aceeasi convingere totala in valoarea invatamantului pentru toti cetatenii. Si aici insa cu o deplasare de accent pe functia sa practica, politica. Fondand o noua societate, cu institutii reprezentative la toate nivelurile, parintii spirituali ai independentei americane au intuit rolul instructiunii publice ca factori de garantare a functionarii eficiente si durabile a unui asemenea sistem de guvernamant, care -; dupa cum se exprima James Madison - daca nu e conjugat cu instructiunea poporului sau cu mijloacele de a o dobandi, „nu este decat prologul la o farsa sau la o tragedie”. Iar Jefferson scria in 1785: „Cred ca cea mai importanta lege in toata legislatia noastra este de departe aceea privind difuzarea cunostintelor in popor. Nu poate fi intrevazut nici un alt fundament mai sigur pentru pastrarea libertatii si fericirii.” Jefferson raporteaza deci functia invatamantului direct la drepturile naturale pe care le enuntase in Declaratia de Independenta. In comparatie cu conceptia Luminismului european despre invatamant -; mai abstracta in plan teoretic, mai ingusta si cu intentii in fond conservatoare in cel practic -; Luminismul american integreaza invatamantul in mod organic intre elementele constitutive si functionale ale unui regim democratic. Supremul gest pe care Jefferson l-a savarsit spre a-si marca identificarea cu acest Luminism adaptat specificului societatii americane, este redactarea propriului epitaf. A detinut in cursul vietii numeroase functii publice, pana la aceea de presedinte al Statelor Unite. Dar a tinut sa scrie despre el doar atat: „autor al Declaratiei de Independenta, al statutului pentru libertate religioasa in Virginia si fondator al Universitatii statului Virginia”. Omul de actiune a dorit sa ramana in memoria posteritatii drapat in mantia filosofului, a omului de cultura. |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|