Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
LUMINISTUL THOMAS JEFFERSON
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
Numele lui Thomas Jefferson este asociat cel mai frecvent cu Declaratia de Independenta a Statelor Unite, al carei principal autor a fost. Semnificatia politica exceptionala a acestui act in viata marii republici transoceanice, ecoul pe care l-a avut in constiinta omenirii la data adoptarii sale, ca si ulterior, datorita ideilor inaintate pe care le cuprindea, formulate cu inegalabila conciziune si eleganta, determina intrucatva o restrangere a unghiului din care este privita si apreciata una din personalitatile cele mai profunde si multilaterale din istoria americana. Aceasta, fireste, mai putin in Statele Unite, sau in cercurile avizate din sfera culturii de limba engleza. b5z4zc

Ca autor al Declaratiei de Independenta si in special al celebrului ei preambul, Jefferson se inscrie in randul ganditorilor care, in veacul al XVIII-lea, au impartasit principalele idei filozofico-politice ale Luminismului: drepturile naturale ale omului, baza contractuala a relatiilor politice in societate, dreptul la rezistenta impotriva alterarii acestui echilibru contractual, sau a nerespectarii drepturilor naturale specificate in Declaratie prin triada: viata, libertatea si cautarea fericirii.
Luminismul e departe insa de a se reduce la aceste cateva idei. Ca expresie intelectuala a aspiratiilor societatii catre o profunda si totala prefacere, pe urma careia se va dezvolta si consolida societatea moderna, Luminismul a pus in cauza interpretarea a tot ce se considera ca poate sa determine ori sa influenteze conditia umana, de la detaliul cotidian pana la cadrul cosmic, si la finalitatea existentei. Enciclopedismul reprezentantilor sai deriva, evident, din aceasta vocatie funciara catre cuprinderea totalitatii, a universului. El mai deriva si din caracterul sau de sinteza, de cristalizare deplina a sensurilor unei intregi perioade din istoria anterioara a culturii. Umanismul si rationalismul, predominant contemplative pana in pragul veacului al XVIII-lea, dirijand orientarea observatiilor si acumularilor de cunostinte in cadrul unui proces pe care l-am putea numi o prima „explozie informationala” cu adresa la natura si societate, si-au descoperit in Luminism capacitatile de actiune, de transformare a realitatii social-politice.
Pe de alta parte, grefat pe problemele social-politice si moral-intelectuale ale epocii si cautand a descoperi solutiile depasirii lor, Luminismul a avut o larga arie de raspandire, din vatra sa occidentala pana in rasaritul si sud-estul Europei, intr-o directie -; pana in ambele Americi, intr-alta. Pe o asemenea suprafata el a dobandit o multitudine de nuante si accente, expresie a adaptarii la specificul conditiilor locale. Diversitatea variantelor de forme si de continut creeaza adesea impresia ca ele nici nu ar apartine, toate, Luminismului propriu-zis.
Problema gandirii reprezentantilor Luminismului periferic impune, astfel, o cercetare atenta si completa a manifestarilor acesteia, pentru a discerne, alaturi de nucleul principal si comun de idei, notele locale, originale, care imbogatesc conceptul de ansamblu.
Pentru Thomas Jefferson, momentul redactarii Declaratiei de Independenta, desi cel mai important, nu este nici pe departe singurul care-i defineste apartenenta la filozofia luminilor. Raportarea sa integrala la aceasta filozofie, cat si identificarea notelor originale, personale sau specific americane din gandirea sa, ne este ingaduita fie de examinarea altor lucrari, putin cunoscute publicului din Romania, fie de aspectele practice ale activitatii sale.
Dintre lucrarile lui Jefferson -; de altfel destul de putine la numar, el exprimandu-se mai mult prin intermediul documentelor de stat si al unei voluminoase corespondente -; istoriografia americana a relevat din totdeauna importanta celei intitulate „Note asupra statului Virginia”, scrisa in 1781 si tiparita mai intai la Paris in




1785, unde in anul urmator a aparut si o traducere franceza.
Aceasta lucrare constituie raspunsul la un chestionar adresat de secretarul de atunci al reprezentantului Frantei in Statele Unite guvernatorilor celor 13 state si altor inalti demnitari americani, in scopul documentarii detaliate asupra noului stat, care-si proclamase recent independenta. Jefferson, ales guvernator al Virginiei la 1 iunie 1779, a fost printre foarte putinii care, in acea perioada extrem de dificila a razboiului, a gasit totusi ragazul sa raspunda chestionarului primit. Raspunsul sau a reprezentat o lucrare de peste 300 de pagini, distribuite pe 23 de capitole. Cu alte cuvinte, o veritabila monografie a statului sau natal. O simpla enumerare a capitolelor este si ea semnificativa pentru cunoscuta vocatie enciclopedica a ganditorului luminist. Lucrarea trateaza in ordine despre: hotarele Virginiei, raurile, porturile maritime, munti, cascade si pesteri, produse minerale, vegetale si animale, climat, populatie, forte militare, marina, populatia aborigena, impartire administrativa si orase, constitutie, legi, scoli, cai de comunicatie, religie, moravuri, manufacturi, comert si finante s.a.m.d.
Dar daca aceste titluri de capitole, care ne duc imediat cu gandul spre compartimentarea sistematica a lucrarilor de acest gen in opera luministilor francezi -; de ex. Voltaire -; i-au fost sugerate lui Jefferson de insesi intrebarile chestionarului pe care-l avea in fata, modul in care el raspunde, continutul capitolelor pun in evidenta dimensiunile multiple ale conceptiei sale luministe. „Notele asupra Virginiei” sunt mai mult decat o monografie: un eseu filozofic. Jefferson nu descrie doar sistemul de guvernare, ci reflecteaza asupra naturii guvernarii; nu descrie numai institutiile de invatamant, ci in acelasi timp discuta scopul sistemului educational; zugravirea conditiei sociale diverse a populatiei aborigene sau a celei de culoare ii prilejuieste incursiuni in probleme de morala, corelate cu cele ale naturii umane, ale unitatii sau diversitatii acesteia.
Un asemenea pasaj, de profunda rezonanta umanitara, este cel consacrat de Jefferson sclavajului. De retinut ca el ataca problema din proprie initiativa, deoarece in chestionarul amintit nu figura o asemenea intrebare. Ocazia i se iveste insa atunci cand isi propune sa descrie obiceiurile si moravurile din Virginia. Pe acestea le considera susceptibile de grava coruptie, deoarece relatiile dintre stapan si sclav se caracterizeaza prin dezlantuire de patimi, prin exercitarea despotismului de o parte si constrangerea la supunere injositoare de alta parte. Spectacolul -; considera Jefferson -; e daunator educatiei copiilor, pe plan moral si civic. Sclavajul, mai adauga el, corupandu-l pe om din punct de vedere moral, compromite indirect si progresul material, aplecarea omului catre munca directa, productiva, si respectul pentru ea. El zdruncina sentimentele si convingerile politice ale cetatenilor, fiindca e greu sa se mai creada in libertate ca fundament al statului, cand jumatate din membrii sai sunt privati de ea.
Atitudinea lui Jefferson fata de sclavaj e printre cele mai tipice pentru luminismul sau. El insusi proprietar de pamant si de sclavi, repudiaza totusi pe plan intelectual propria sa pozitie sociala, considerand sclavajul, privit din punctul de vedere al ratiunii, ca un rau moral si o incalcare a ordinei naturale a lucrurilor. Aceasta decurgea din convingerea fundamentala a filosofiei luminilor ca omenirea este unitara, este in esenta aceeasi, pe orice meridian, in orice conditii spatio-temporale, indiferent de aparentele care o diferentiaza, ca de pilda aspectul fizic al diferitelor rase si popoare.
Ar fi gresit sa credem ca, la fel cu filozofii luministi din Europa, Jefferson s-a marginit sa-si declare convingerile, nereusind decat sporadic a putea actiona in vederea traducerii lor in fapt. Fara indoiala, coalitia de interese favorabile mentinerii sclavajului era, la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui de al XIX-lea, prea puternica spre a fi infranta, iar Jefferson nu era omul mijloacelor radicale, revolutionare, al angajarii intr-o tentativa imediata de desfiintare a sistemului. In schimb, cumularea de catre el -; ganditorul si teoreticianul -; a unor functii de guvernare, pe plan statal sau federal, l-a pus in situatia initierii si chiar a aplicarii unor masuri legislative de restrangere a sclavajului. Ca membru al adunarii reprezentative a Virginiei a fost autorul legii care interzicea importul de sclavi in acest stat, iar mai tarziu, ca presedinte al Statelor Unite, a semnat o lege similara cu efect asupra intregului teritoriu federal.



Tot in Virginia a incercat sa introduca, dar fara succes, o lege care prevedea declararea ca liberi a tuturor negrilor nascuti dupa 1800, ceea ce ar fi dus la disparitia treptata a sclavajului din cadrul statului. Un alt proiect de lege propus de el, in calitate de membru al unui comitet al Congresului, prevedea interzicerea sclavajului, dupa anul 1800, in toate teritoriile de la vest de Allegheny. Proiectul n-a putut fi votat, lipsindu-i un singur vot. O nefericita imprejurare, despre care Jefferson scria: „glasul unui singur individ … ar fi impiedicat raspandirea acestei abominabile crime peste noile teritorii. Si astfel soarta a milioane de oameni care inca nu s-au nascut a depins de un singur om, iar cerul a tacut in acea clipa ingrozitoare”.
Rezultatele, ca si insuccesele lui Jefferson in problema, daca nu a abolirii, cel putin a limitarii sclavajului, ne conduc spre constatarea unei nuante deosebitoare a Luminismului american fata de cel european, sau poate mai exact spus a circumstantelor diferite ale dezvoltarii sale. In Europa, Luminismul a fost vehiculat de cercurile intelectuale, provenite din nobilimea liberala sau din burghezie. In fata acestor cercuri se ridica bariera oficialitatii constituite: institutii politico-sociale, privilegii, biserica, regalitate. Cu mici exceptii, Luminismul european a ramas o miscare de opozitie. E adevarat ca factorii de decizie si de conducere ai societatii au preluat unele idei ale sale, traducandu-le intr-un „reformismde sus”. Dar aceasta preluare a fost partiala, nu arareori deformata, si dictata de scopuri diferite -; mult mai limitate -; de ale Luminismului propriu-zis. Intre „filosofi” si
„puterea politica” persista o bariera mai greu de trecut decat sunt dispuse sa conceada unele interpretari idealizante.
In Statele Unite, in urma victoriei obtinute in razboiul de independenta, Luminismul se desfasoara pe un teren eliberat de obstacole. Aici s-au creat conditiile intrunirii in aceeasi persoana a filosofului si a factorului de decizie. Jefferson insusi e un exemplu. Prin el in special, Luminismul a putut fi integrat intr-un program legislativ si de guvernare. De aici caracterul mai realist, mai practic, al Luminismului american in comparatie cu cel european.
Revenind la „Notele asupra Virginiei”, e de apreciat un alt revelator capitol al lor, - cel consacrat religiei. De fapt, era un prilej pentru Jefferson de a-si expune ideile in materie de libertate a constiintei si de a aduce un vibrant elogiu ratiunii. Jefferson combate in acest capitol ideea unei biserici oficiale, preconizeaza separarea completa a bisericii de stat, egalitatea tuturor confesiunilor si toleranta fata de toate, ca si libertatea nelimitata a gandirii. „Nu pare a fi insa suprimata eroarea -; scrie Jefferson -; de a crede ca actele gandirii trebuie sa se supuna constrangerii legilor la fel cu cele ale trupului. Se uita ca guvernantii nu pot avea autoritate asupra unor drepturi naturale decat in masura in care ele sunt supuse autoritatii lor prin liber-consimtamant. Or, constiinta n-a fost si n-a putut fi niciodata supusa autoritatii umane, fiindca ea este singurul agent efectiv impotriva erorii … Numai eroarea are nevoie de sprijin oficial, pe cand adevarul se sprijina singur … „

Nu este greu de constatat masura in care Jefferson idealizeaza -; la unison cu intreaga gandire luminista
-; virtutea, forta si autonomia ratiunii. El comitea o eroare prin insati proclamarea acesteia drept pavaza certa impotriva erorii. Dar, in conditiile secolului al XVIII-lea, absolutizarea valorii ratiunii in fata prejudecatilor impuse de traditie reprezenta o eroare fecunda pentru progres, la fel cu revendicarea neingradirii sale prin constrangeri exterioare.1



Ca si in cazul altor idei luministe profesate de el, Jefferson s-a aflat si in acest caz intr-o situatie mai fericita decat confratii sai, filosofii europeni. El a reusit sa le traduca in fapt, cel putin pentru statul sau, Virginia, unde s-a adoptat statutul de libertate religioasa propus si redactat de el -; cel mai inaintat si tolerant act de aceasta natura legiferat pana atunci in vreo parte a globului.
Jefferson a mai tratat si o alta problema centrala a Luminismului, aceea a rolului instructiei si educatiei. In Europa filozofii luministi au preconizat in operele lor raspandirea culturii in mase prin intermediul invatamantului, vazand in aceasta o modalitate de combatere a prejudecatilor, de descatusare a fortei imanente a ratiunii si, ca atare, de dezvoltare a unei baze largi a intelegerii necesitatii de a combate si limita despotismul spiritual, de a netezi calea progresului material si moral. In reformismul nobiliaro-monarhic, inspirat partial din conceptia educationala luminista, invatamantul largit, sistematizat si modernizat intrucatva in continut, dobandea o functie utilitara mai restransa: el trebuia sa serveasca adaptarii statului si vechiului regim la procesele de transformare economica si sociala, sa ofere cunostinte practice reclamate de dezvoltarea administratiei, a tehnicii militare, a celei manufacturiere si agricole, a fiscalitatii. Creandu-si cadre mai numeroase si mai pregatite, statul intelegea totodata sa asume un control si o influenta mai stricte asupra formarii acestora din punct de vedere civic si moral, substituindu-se pe acest plan bisericii, a carei autonomie institutionala si ideologica nu se mai concilia deplin cu centralismul potentat si dirigist al statului din veacul al XVIII-lea.
Luminismul american -; si Jefferson in primul rand -; impartaseste aceeasi convingere totala in valoarea invatamantului pentru toti cetatenii. Si aici insa cu o deplasare de accent pe functia sa practica, politica. Fondand o noua societate, cu institutii reprezentative la toate nivelurile, parintii spirituali ai independentei americane au intuit rolul instructiunii publice ca factori de garantare a functionarii eficiente si durabile a unui asemenea sistem de guvernamant, care -; dupa cum se exprima James Madison - daca nu e conjugat cu instructiunea poporului sau cu mijloacele de a o dobandi, „nu este decat prologul la o farsa sau la o tragedie”. Iar Jefferson scria in 1785:
„Cred ca cea mai importanta lege in toata legislatia noastra este de departe aceea privind difuzarea cunostintelor in popor. Nu poate fi intrevazut nici un alt fundament mai sigur pentru pastrarea libertatii si fericirii.”
Jefferson raporteaza deci functia invatamantului direct la drepturile naturale pe care le enuntase in Declaratia de Independenta. In comparatie cu conceptia Luminismului european despre invatamant -; mai abstracta in plan teoretic, mai ingusta si cu intentii in fond conservatoare in cel practic -; Luminismul american integreaza invatamantul in mod organic intre elementele constitutive si functionale ale unui regim democratic.
Supremul gest pe care Jefferson l-a savarsit spre a-si marca identificarea cu acest Luminism adaptat specificului societatii americane, este redactarea propriului epitaf. A detinut in cursul vietii numeroase functii publice, pana la aceea de presedinte al Statelor Unite. Dar a tinut sa scrie despre el doar atat: „autor al Declaratiei de Independenta, al statutului pentru libertate religioasa in Virginia si fondator al Universitatii statului Virginia”. Omul de actiune a dorit sa ramana in memoria posteritatii drapat in mantia filosofului, a omului de cultura.




Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright 2005 - 2023 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta