Dacia in timpul stapanirii romane (106-271)
Pe timpul stapanirii romane Dacia era condusa de un guvernator cu titlul
de legatus Augusti praetore, iar capitala a fost stabilita la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, care continea atat numele cuceritorului, cat si denumirea
vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa. n2e22eh
In timpul imparatului Hadrian Dacia a fost impartita in
Dacia Superioara, care continea Transilvania propriu-zisa si Banatul, Dacia
Inferioara, adica Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei si Dacia Porolissensis,
nordul Daciei Superioare. mai tarziu Marcus Aurelius a mentinut Dacia
Pororolissensis, dar Dacia superioara devine Dacia Apulensis, iar cea inferioara
Dacia Malvensis.
In ceea ce priveste organizarea militara, armata era alcatuita din doua
legiuni romane, din care faceau parte doar cetateni romani si numeroase trupe
auxiliare, din care faceau parte autohtonii, dacii. Armata isi avea garnizoana
in castre, tabere intarite, aparate de unu sau doua santuri, val
de pamant sau zid de piatra.
Ocupatiile dacilor nu se modifica fundamental. Ei continua sa practice agricultura,
o noutate fiind aparitia fermelor agricole, care aveau in centru un ansamblu
gospodaresc denumit villa rustica, cresterea animalelor, extragerea bogatiilor
solului (aurul era proprietatea statului roman), mestesugurile, mestesugarii
sunt organizati in asociatii denumite colegii (ex: „Colegiul Faurilor”).
In ceea ce priveste orasele, acestea erau impartite de-acum in
municipii, orase mai putin dezvoltate (Dierna, Tibiscum, Ampelum) si colonii,
orase mult mai dezvoltate, mai intinse, adevarate focare de romanizare
(Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Drobeta, Apulum, Romula).
Viata spirituala a Daciei cunoaste o diversitate impresionanta. Alaturi de cultele
oficiale ale zeilor romani (Jupiter, Junona, Silvanus, Venus), in Dacia
sunt atestate o serie de divinitati orientale (Mithras -; „zeul soarelui
nebiruit”). Continua sa-si adore propriile divinitati, „Cavalerii
danubieni”, un vechi cult tracic, preroman. In provincia Dacica
predomina fenomenul de sincretism, (contopirea unor divinitati asemanatoare
dar de origine diferita in una singura).
Stapanirea romana in Dacia s-a mentinut pana in anul
271, cand imparatul Aurelian s-a facut obligat sa retraga armata
si administratia romana, ca urmare a intensificarii atacurilor gotilor. A avut
doua optiuni: sa pastreze Dacia, dar cu pretul ca cetatile romane de la sud
de Dunare sa fie devastate de migratori sau sa se retraga din Dacia. A ales
a doua optiune, Dunarea devenind granita dintre Dacia si Imperiul Roman. In
Dacia ramane o populatie puternic romanizata. Dobrogea a fost anexata
in 46 provinciei Moesia, si a fost stapanita de Imperiul Roman pana
in 602.
Dacii liberi
Dacii liberi au locuit in nordul si centrul Moldovei, in Crisana,
Maramures, iar in anumite perioade sudul Moldovei si Muntenia. Carpii
si costobocii au trait organizati in triburi. In izvoarele antice
sunt mentionate numeroase atacuri ale dacilor liberi asupra limesului roman.
In vremea lui Filip Arabul (244-249) carpii au distrus multe centre urbane
din Dacia romana.
Fiind in vecinatatea Daciei romanizate dacii liberi au suferit acelasi
proces de romanizare, prin desfiintarea granitelor si transferul de populatie,
dar mai lent.
Romanizarea geto-dacilor
Romanizarea este un proces complex si de lunga durata prin care elementele
culturii materiale si spirituale romane au patruns in toate compartimentele
vietii unei provincii.
Dovezi privind continuitatea dacica au fost: de tip literar, Casius Dio, Eutropius,
Iordanes au vorbit despre continuitatea dacica, epigrafice, care confirma supunerea
dacilor si nu exterminarea lor, numismatice, legende si reprezentari de pe monede,
lingvistice (cuvintele tracice, hidronime, toponime), arheologice, etc.
Factorii romanizarii sunt: colonizarea, care a avut un caracter masiv si organizat
(colonistii au fot adusi din toate provinciile romane, erau oameni cu cetatenie
romana, vorbeau limba latina, stiau obiceiurile, traditiile romane), limba latina,
care a fost factorul principal al romanizarii, pentru ca era vorbita in
administratie, armata, scoli, justitie, in intregul imperiu, cultura
materiala, reprezentata de moneda romana (denar), obiecte de uz gospodaresc,
obiecte de ceramica, plugul roman, unelte pentru minerit, podoabe, etc. , veteranii
erau vorbitori de limba latina si cunoscatori ai legilor romane, erau improprietariti
in teritoriul unde si-a facut stagiul militar, contractau casatorii cu
femei autohtone, etc, in armata ordinele erau date in limba latina,
viata culturala si religioasa, dacii au inceput sa adore zeitati romane.
Prin romanizare s-a produs sinteza daco-romana; predominante fiind elementele
de cultura materiala si spirituala romane.
