Traian hotaraste sa porneasca razboi pentru a aduce Dacia sub ascultare romana. Priviti iarasi harta. Tot Imperiul Roman era ca un colac in jurul Mediteranei, dar parca Dacia ar fi mai departe de centru, spre nord, in afara „colacului". Dacia si Britania apar ca niste „iesinduri", „hernii" ale cordonului imperiului din jurul Mediteranei. De aceea vor fi si primele parasite cand presiunea barbara va creste. s7r4rk
Traian a dus un prim razboi, in 10l-l02 d. Cr., l-a invins pe Decebal si i-a impus un tratat prin care acest rege al dacilor se angaja sa-si distruga cetatile, sa nu faca alianta cu dusmanii Romei, sa accepte arhitecti si ingineri romani si o oarecare supraveghere etc. De fapt, sa de¬vina un client al Romei. Dar Decebal n-a respectat trata¬tul, a recladit cetati, a cautat aliante, pana departe, cu dusmanii Romei; atunci Traian a hotarat o a doua cam¬panie de cucerire a Daciei si inlaturarea lui Decebal.
Razboiul are loc in 105-l06 d. Cr. Traian a pus pe un arhitect grec din Siria, Apollodor din Damasc, sa cla¬deasca un pod pe Dunare, la Drobeta, acolo unde e acum Turnu-Severin, pod care a fost privit ca o adevarata mi¬nune pentru acea vreme. Patrunde in Dacia cu legiunile lui, iar alt corp de armata trece Dunarea din Scythia Minor (Dobrogea). Au loc lupte crancene si, in cele din urma, romanii cuceresc capitala Sarmizegetusa, iar Decebal se sinucide, pentru a nu cadea in miinile invinga¬torului si a nu fi adus ca rob in cortegiul triumfal al lui Traian la Roma.
Pentru a reconstitui acest razboi intre romani si daci, avem la Roma un monument, ramas intreg pana in zilele noastre printr-o adevarata minune, Columna Traiana, pe care se incolacesc, de jos in sus, basoreliefuri povestind toata desfasurarea cuceririi Daciei, ca intr-o „banda dese¬nata" in care putem nu numai urmari fazele razboiului, ci si descoperi care erau portul si armele din ambele tabere, chiar si portul femeilor dace, si ce fel de vite se cresteau in tara etc. Columna Traiana e o adevarata comoara pentru istorici si etnologi.

Iata acum aceasta mare tara, destul de populata, devenita colonie romana. Ce inseamna colonie romana? inseamna ca regatul lui Decebal va trece de-acum sub administrarea directa a Romei. Provincia „Dacia" nu cu¬prindea toate teritoriile ce vor fi mai tarziu locuite de romani; ea se limita la Oltenia de azi si cam doua treimi din Transilvania. Scythia Minor era deja integrata in provincia romana Moesia (nord-estul Bulgariei de azi). La rasarit de Olt si de Carpati erau cateva intarituri si posturi inaintate, pentru a rezista atacurilor dacilor nesupusi si ale altor triburi, in provincia propriu-zisa, un intreg aparat administrativ se va instala, alaturi de legiunile menite sa asigure pacea inauntru si paza granitelor. Se vor construi orase dupa tipul „urbelor" romane si o retea de drumuri care sa le lege. in fine, si mai cu seama, romanii vor proceda la o intensa colonizare cu elemente din afara provinciei, intr-adevar, dupa ce au facut mii de prizonieri, dupa ce au omorat mii de luptatori daci, dupa ce alte mii vor fi fugit peste munti (dar n-au putut lua cu ei pe toata lumea, au ramas femei, copii, batrani), invingatorii au purces la repopularea provinciei cu colonisti romani. Cine sa fi fost acesti colonisti?
Iata o explicatie pe care mi-a sugerat-o un profesor francez de istorie antica, Jerome Carcopino, care a descoperit un lucru la care nu se gandise nimeni pana atunci. De ce a putut veni atata lume in Dacia in putini ani? Fiindca acolo se gasea aur.
Decebal avea un tezaur colosal, pe care-l ascunsese sub un rau, dar unul dintre captivii luati de romani a dezvaluit taina. Iar romanii au gasit acolo aur in cantitati uriase. Apoi se stie ca se putea extrage aur din Muntii Apuseni.

Carcopino a avut o idee foarte simpla: „Ia sa vad cum arata moneda romana inainte de Traian si ce devine ea in timpul domniei lui Traian" — si constata ca, de unde banul de aur inainte de Traian era subtire ca o foita de tigara, la sfarsitul domniei lui e gros. inseamna ca a reeva¬luat moneda de aur a Romei pe baza exploatarii aurului din Dacia. Se intampla, ca sa comparam cu istoria mo¬derna, ceva asemanator descoperirii aurului din California, in veacul trecut, care a declansat in Statele Unite un gold rush, cum spun americanii, o goana dupa aur. Asa se explica probabil cum au putut veni in Dacia, in putine generatii, mii si mii si zeci de mii de colonisti din toata imparatia. Altfel nu s-ar explica cum, in putinul timp cat a durat aceasta colonie romana, populatia sa fi fost complet romanizata.
Desigur, n-a avut loc, ca in America, o navala dezor¬donata, o masa de initiative individuale. A fost o coloni¬zare organizata de imparatie. Cronicarul zice ca imparatul a adus in Dacia multime „din toata lumea romana" (ex toto orbe romano). Dar, fara indoiala, faptul ca se gasea acolo aur trebuie sa fi favorizat recrutarea de colonisti.
Iata insa ca arheologii romani au pus la indoiala teza lui Carcopino fiindca nu s-au gasit dovezi ca minele de aur din Muntii Apuseni sa fi fost exploatate de pe vremea da¬cilor; de abia dupa transformarea in colonie romana avem dovezi de scule de minerit precum si dovezi documentare privind aducerea de mineri din vechi provincii romane. Vedeti prin acest exemplu ce greu e sa stabilesti exactita¬tea unui fapt istoric!
De unde sa fi venit colonistii? Din toate partile imparatiei si mai cu seama din regiunile vecine cu Dacia, din Iliria de pilda, care era colonie romana de sute de ani — prin urmare ilirii erau deja romanizati. Au venit desigur colonisti si din Italia. Si aici are loc iarasi un fenomen interesant: pe masura ce s-au intins posesiunile romane in urma unor neincetate razboaie, a crescut si numarul de robi, prizonieri de razboi adusi in Italia. Care a fost consecinta sociala a acestui mare numar de sclavi?

Taranii din Italia saraceau fiindca proprietarii de pamant, in loc sa-l lucreze cu localnicii din jur, lucrau pamantul cu robi. Asta explica de ce atatia tarani din Italia se angajau in legiuni sau plecau sa populeze Iliria, Galia, sau Dacia. Din punctul de vedere al limbii, s-a constatat de pilda ca limba romana se apropie cel mai mult de unul dintre dialectele din sudul Italiei. Au venit probabil si de acolo multi sa caute aur in Dacia.
Dacia colonizata de romani a putut in foarte putine generatii sa devina atat de prospera incat sa i se spuna Dacia felix, Dacia fericita. Din pacate, fericirea n-a durat prea mult. S-au cladit cateva orase; acolo unde fusese Sarmizegetusa s-a dezvoltat orasul numit Ulpia Traiana, dupa numele imparatului; in locul Clujului de azi a aparut un oras numit Napoca. Dacia a devenit o colonie bine organizata, ca intreg imperiul, cu un grad inaintat de civilizatie in orase, cu bai publice, arene pentru jocuri etc. S-au construit drumuri — mai avem si astazi portiuni de drumuri facute de romani, care trec prin Carpati, dovedind talentul lor de constructori.
In treacat fie spus si ce s-a intamplat cu podul acela de pe Dunare, care era o minune a lumii. Chiar un succesor al lui Traian a dat ordin sa se darame podul. Romanii l-au cladit, romanii l-au daramat. De ce? Le-a fost teama, cand au inceput primele navaliri barbare de mai mari pro¬portii, ca podul acela sa nu foloseasca navalitorilor pen¬tru a patrunde si mai adanc in imperiu. S-a scos deci toata „soseaua", puntea de pe pod, iar timp de veacuri nu s-au mai vazut decat pilonii in Dunare.