Calculatoarele despre care am vorbit, masinile CP/M si Apple, nu erau numite calculatoare personale -; acesta nu a fost un termen recunoscut pana in august 1981, data de nastere a calculatorului IMB PC a fost creat de piata, datorita acelor sisteme de microcalculatoare care au facut posibila existenta calculatorului IBM PC. t6b21bz
Desi microprocesorul care a stat la baza calculatorului IBM PC a fost produs in 1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia in 1981. Intel 8088 era un microprocesor pe 16 biti, care putea lucra cu mai multa memorie si mai rapid decat predecesorii sai. IBM a delegat o companie necunoscuta, numita Microsoft, pentru a realiza un sistem de operare. Restul este, asa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, in realitate o serie de standarde care au adus la vanzarea de aproximativ 100 de milioane de calculatoare personale din 1981. puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui IBM PC. IBM avea bani si pozitia pe piata astfel incat sa faca calculatorul IBM PC acceptat in corporatii. Desi e usor sa critici IBM pentru greselile, destul de multe, facute in dezvoltarea pietei calculatoarelor personale si lipsa de receptivitate fata de o piata care crestea mai rapid decat putea acoperi IBM, fara amestecul lui IBM, aceasta piata ar fi crescut mult mai incet si mai fragmentat.
Calculatorul IBM PC a continuat tendinta data de Apple II, aducand puterea de calcul la indemana utilizatorilor. Posibilitatea de a-si imbunatati si mari productivitatea personala a fost o atractie atat de mare, incat oamenii au trecut peste orice pentru a-si cumpara un calculator personal. Ei au pacalit bugetele departamentale cumparandu-le ca masini de scris sau chiar platind diferenta din propriul buzunar.
Multe companii au avut retineri in a urma tendinta de introducere a calculatoarelor personale, dar au descoperit ulterior ca acestea erau folosite din plin de concurenta. In aceste companii, de obicei, Centrul de Calcul era uluit cand descoperea invazia calculatoarelor personale. Fanaticii mainframe-urilor erau probabil cei mai surprinsi cand aflau ce se intamplase.
Aparent peste noapte, Centrul de Calcul pierdea un procent destul de mare din prelucrarile de date ale companiei. Teritoriul pe care credeau ca il stapanesc era brusc invadat. Ceea ce era probabil cel mai tulburator pentru ei era ca utilizatorii de calculatoare personale vorbeau despre informatii si nu doar despre coloane de date.
Utilizatorii au descoperit ca puteau combina si prelucra cum doresc datele. Puteau realiza rapoarte despre ceea ce ii interesa. Pe de alta parte, daca ai fi cerut la Centrul de Calcul un raport, ti-ar fi dat doar un raport standard asa cum le genera mainframe-ul. (Rapoartele standard consumau o „mica padure” de hartie, cand toti utilizatorii doreau doar o pagina ).
Astfel a aparut o noua tendinta: aceea de a a-ti realiza singur calculele. Atunci cand utilizatorii doreau sa faca simulari financiare de tipul „si daca”, ei nu mai trebuiau sa mearga, cu palaria in mana (metamorfic vorbind) la Centrul de Calcul. Puteau sa-si porneasca calculatorul personal, sa ruleze programul de calcul tabelar si sa realizeze o duzina de scenarii, in timpul in care Centrul de Calcul ar fi luat in considerare cererea lor.
Deja nu mai exista nici o posibilitate pentru Centrul de Calcul de a schimba lucrurile. Corporatiile aveau toate motivele sa sustina noua tendinta si in acelasi timp destule motive de ingrijorare pentru anarhia care se crea. Distribuirea datelor prin companii, cum veti vedea, avea multe implicatii si exista marele risc de a scapa totul de sub control.
Revolutia calculatoarelor personale, mai mult decat orice, a fortat Centrele de Calcul sa-si regandeasca rolul si tehnologia pe care o foloseau. Ele nu au avut cu adevarat de ales si au devenit Servicii de gestiunea de informatie (Management Information Service) sau IT (Information Tehnology) sau orice altceva care continea cuvantul informatie. De asemenea, au trebuit sa urmeze sau cel putin sa se obisnuiasca cu valul tehnologiilor aduse de calculatoarelor personale.