u8e4ex

Asa cum bine se stie calculatoarele exista de peste 20 de ani, iar Pc-urile au devenit mai competitive odata cu introducerea interfetei grafice cu utilizatorul.
O interfata de tip GUI (graphic user interface) este un software care prezinta programele, procedurile ca si fisierele sub forma unor simboluri grafice. Utilizatorii care interactioneaza cu calculatorul prin manipularea acestor simboluri, astfel incit nu mai este necesara introducerea comenzilor de la tastatura. In sistemul de operare DOS utilizatorul trebuia sa isi aminteasca destul de des unde este stocata o aplicatie, care este numele acesteia si care sunt comenzile care pot manipula fisierele, discul, memoria etc.
Microcalculatorul Apple - Macintosh(1984) a fost primul sistem de calcul care a oferit o interfata naturala cu software-ul, prin intermediul sistemului de operare. Acesta era proiectat inca de la inceput cu interfata grafica de exploatare pentru utilizatori.
Usurinta lucrului cu interfetele grafice a facut posibila dezvoltarea de astfel de platforme de exploatare (GEM, Windows, GeoWorks etc.), in acest mod utilizatorul putind avea acest fel o viziune unitara asupra aplicatiilor cu care lucreaza.
La inceput sistemul Windows a fost privit numai ca o extensie sau un "fronded" pentru sistemul de operare DOS. Windows semana la acea vreme cu o aplicatie de tip "shell" numarul programelor scrise pentru aceasta fiind redus. Windows a fost lansat la inceput ca fiind ceva mai mult decit un mediu de comutare intre aplicatii.
Prima versiune Windows 1.0 aparuta in 1985, lasa mult de dorit prin aspectul sau grafic putin incurajator, avea mecanisme de gestionare a memoriei putin performante, fiind mai degraba o deziluzie decit un succes pe piata. Acest inceput greoi si stingaci se datora in mare parte capacitatilor mici de memorare ale microcalculatoarelor de la acea vreme (piata era dominta de XT-uri, utilizatorii trebuind sa se limiteze pentru reluarea aplicatiilor lor la mai putin de 640 KB de memorie RAM.
A doua versiune Windows 2.0 lansata in 1987 nu a avut succesul scontat, fiind departe ceea ce se numeste azi o interfata grafica. Windows nu era decit un sistem de meniuri care ofera o lista aplicatii disponibile. Dezavantajele interfetei se explicau si prin slabele performante ale microprocesorului 8086 de gestionare a memoriei si de capacitatea redusa de calcul a acestuia. Pasul inainte in evolutia sistemelor Windows (incepind chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-ul, adica procesul de rulare a mai multor aplicatii, "aparent" in acelasi timp. Datorita restrictiilor impuse de capacitatea memoriei RAM, la Windows 2.0 nu se poate vorbi de un adevarat multitasking, ci de o comutare intre task-uri. In conditiile unei incapacitati de gestionare a memoriei extinse, utilizatorul putea sa porneasca mai multe aplicatii in acelasi timp doar in zona de memorie disponibila (adica cea care nu era afectata de catre MS-DOS programului Windows si celorlalte aplicatii). Pentru primele doua versiuni Windows se poate vorbi de un mod de operare "real" ce utilizeaza 1 MB de RAM.
Lansarea pe piata a microprocesorului 80286 si inaugurarea "erei AT", a dus la rescrierea si modernizarea platformelor Windows. Facilitatea microprocesorului 80286 de a gestiona memoria extinsa a fost preluata de urmatoarea versiune de Windows cunoscuta si sub numele de Windows 286. Multitasking-ul a ramas "primitiv", doar la nivelul de comutare intre diferitele aplicatii (se puteau deschide oricite aplicatii permitea memoria, dar numai o singura aplicatie era activa.). Modul de operarea pentru Windows/286 a fost numit "standard", pentru ca s-a bazat pe capacitatea procesului 80286 de a gestuiona memoria extinsa, chiar daca aceasta s-a limitat fizic la adresarea a maxim 16 MB.
Incepind din 1988, odata cu lansarea versiunii Windows/386 s-a putut vorbi in sfirsit de posibilitatea utilizatorului de a folosi aplicatii in regim "multitasking". Acest mod de lucru al aplicatiilor nu se poate desfasura in plenitudinea generozitatii conceptului, mutitasking-ul fiind cooperativ (programele lucrau impreuna). Nu exista insa nici o instanta care sa acorde timp de calcul programului "X", pentu ca apoi, dupa citeva momente, sa intervina sa-l retraga (afectindu-l programului "Y"), iar ulterior sa-l comute pe X sau Z.
La multitasking cooperativ programele detin complet controlul perioadei cit le apartine procesorul. In acest caz, numai utilizatorul este acela care comuta de regula prelucrarea catre alta aplicatie. Datorita faptului ca aplicatia activa reprezenta si instanta care controla sistemul, nu exista nici o posibilitate de a o elimina din memorie si de aceea, daca la aplicatia activa survenea o eroare, sistemul se bloca invariabil, de aceea versiunea in sus, toate sistemele Windows vor folosi modul de operare numit 386 imbunatatit, care permite existenta multitasking-ul cooperativ sau permitiv si memoria virtuala.
Pornind de la calculatoarele personale echiapate cu microprocesoare 80286 si superioare, se poate vorbi de modul de lucru "protejat", calculatorul poate folosi adresarea memoriei dincolo de bariera celor 640 KB ai memoriei conventionale. Pentru a rula programe (DOS sau Windows) in memoria extinsa, procesoarele pot crea sisteme virtuale de adresare a memoriei in care pot fi simulate mai multe calcualtoare cu 640 KB memorie (pina la limitele memoriei extinse disponibile). Astfel, fiecare masina virtuala de 640 KB face ca fiecare aplicatie sa "creada" ca lucreaza cu un sistem propriu, dar fiecare sistem virtual face parte efectiv din masina reala.
Versiunea Windows 3.0 aparuta in 1990 a fost considerata ca fiind al doilea mare succes al interfetei grafice de exploatare, dupa W/386. Produsul W 3.0. a fost versiunea care a inceput sa ofere utilizatorilor un motiv serios pentru a prefera aplicatiilor DOS. Aspectul lui Windows s-a imbunatatit iar programul a oferit o functionalitate mai buna. Aceasta a fost prima versiune care a introdus conceptul de program manager- adica un la startarea interfetei Windows sa fie activa cel putin o fereastra. Versiunea 3.0. a utilizat pe scara larga pictogramele pentru a reprezenta aplicatiile. Windows 3.0. putea rula in regim de multitasking cooperativ aplicatii scrise pe 16 biti. Deficienta majora a versiunii 3.0. consta in instabilitatea sistemului, in sensul ca unele aplicatii violau integritatea sistemului.
In 1991 apare pe piata cea mai cunoscuta versiune a lui Windows inainte ca platforma de exploatare sa se transforme intr-un sistem de operare. Versiunea 3.1. permitea reluarea aplicatiilor pe 16 biti, dar le putea exploata si pe 32 biti. Voi prezenta in contiunuare citeva dintre atuurile pe care le-a adus aceasta versiune:
- elementele 3D tind sa domine interfata grafica
- a fost introdus mecanismul "obiectele legate si incluse" OLE, care permitea legarea dinamica a unor obiecte intr-un document complex
- problema fonturilor a fost rezolvata prin introducerea posibilitatilor de actualizare a lor prin promovarea caracterelor True Type (corpurile de litera True Type sunt scalabile, adica micsorate sau marite isi pastreaza forma lizibila - tehnologiile anterioare necesitau un set diferit de corpuri de litera pentru fiecare dimensiune in parte)
- aplicatiile File Manager si Print Manager au fost imbunatatite
- integrarea unor facilitati multimedia - prin introducerea interfetei MCI (Media Control Interface)
- posibilitatea utilizarii memoriei virtuale prin utilizarea unui spatiu de pe harddisk pentru a simula o memorie RAM
- capacitatea imbunatatita de utilizare si gestionare a driverelor
- cresterea sigurantei generale a sistemului
O varianta desprinsa din Windows 3.1, pentru ca sistemul sa raspunda si nevoilor de prelucrare a unor grupuri de lucru a fost versiunea de retea peer to peer cunoscuta sub numele de Window for Workgroups sau Windows 3.11.
WfW oferea cam aceleasi caracteristici ca si W3.1. dar siguranta in exploatare a sporit in comporatie cu celelalte versiuni. Printre avantajele versiunii W 3.11. se numara facilitatea de posta electronica (email si numeroasele imbunatatiri de detaliu aduse interfetei).
Windows 95, lansat in iunie 1995 a fost produsul care a inlocuit vechea platforma Windows 3.x cu un real sistem de operare performant. Windows 95 poate fi caracterizat succint prin:
- multitasking permitiv (controlat): W '95 detine tot timpul controlul asupra timpului de calcul si asupra aplicatiilor
- ruleaza aplicatii pe 32 biti
- este un sistem de operare - nu mai are nevoie de DOS pentru a ci doar pentru a executa aplicatiile scrise pentru DOS
- include standardul Plug & Play ca parte integranta a sistemului de operare
- are o interfata de programare a aplicatiilor API (Aplications Programs Interface) pe 32 de biti
Windows 98 este sistemul de operare ce imbunatateste fiabilitatea si stabilitatea lui
Windows 95.
Windows NT este o versiune de 32 de biti a interfetei Microsoft cu utilizatorul care ofera cu adevarat modul de lucru multitasking pentru calculatoarele personale bazate pe microprocesoare Intel si pentru statiile de lucru. Windows NT (New Technology) ruleaza exclusiv protejat, permitind proiectantilor de aplicatii sa foloseasca pina la 4 GB de RAM. Windows NT are facilitati avansate de gestionare a fisierelor, puternice functii de retea, fiind un adevarat sistem client - server.

Parteneriatul dintre DOS - Windows

Putem spune ca dualitatea dintre sistemele DOS si Windows s-a nascut in momentul in care s-a simtit nevoia utilizarii unei interfete grafice de exploatare tip GUI pentru programele sistemului de operare DOS. Motivele principale pentru care Microsoft si-a pus problema inlocuirii sistemului de operare DOS cu o interfata grafica de exploatare, iar apoi cu un sistem grafic de operare au fost:
- sistemul DOS nu oferea multitasking
- aplicatiile scrise sub DOS nu puteau schimba liber informatii intre ele
- exploatarea sistemului DOS era greoaie, interfata cu utilizatorul fiind la nivel de comanda (existind reguli precise de sintaxa, multi parametri, puctuatie adecvata)
- concurenta facuta de Apple - MacIntosh care si-a dotat echipamentele de calcul cu sisteme de operare performante ce admiteau atit multitasking-ul, cit si exploatarea interfetei la nivel grafic
Trecerea de la DOS la Windows nu s-a facut brusc si radical, ci a existat o tranzitie de la un sistem catre celalalt. Astfel utilizatorii de DOS au putut exploata in continuare prin Windows resursele calculatorului prin vechea interfata DOS cu care erau familiarizati.
Evolutiv, convergenta sistemelor DOS si Windows a avut trei puncte de incidenta, facind ca sistemele sa nu functioneze concurent ci prin parteneriat. Astfel se pot delimita doua momente:
- parteneriatul dintre DOS si Windows, in care rolul sistemului DOS era determinant, iar Windows era o simpla interfata grafica de exploatare pentru mediul DOS
- parteneriatul Windows - DOS, in care Windows detine toate atuurile unui sistem de operare, iar DOS-ul este simulat pentru compatibilitatea aplicatiilor scrise sub el cu aplicatiile scrise sub Windows.

Relatia DOS-Windows

Parteneriatul DOS-Windows poate fi privit in sensul evolutiei sistemului Windows din doua puncte de vedere si anume: exploatarea aplicatiilor pe 16 biti si 32 de biti. Sistemul Windows, asa cum am mai aratat era un program de exploatare a aplicatiilor situat deasupra sistemului DOS. Windows avea aproape toate atributele unui sistem de operare cu exceptia functiilor de gestiune a fisierelor - pe de o parte si de gestiune a intrarilor si iesirilor prin citirea/scrierea pe periferice - pe de alta parte.
Sistemul Windows utiliza toate serviciile de acces la disc pentru citire/scriere, prin intermediul sistemului DOS. Absolut toate aceste cereri ale lui Windows treceau prin sistemul BIOS ale sistemului de operare DOS.
Din punctul de vedere al utilizatorului, lucrul cu serviciile DOS inseamna ca de fiecare data cind Windows trebuie sa aiba acces la disc pentru operatii de citire/scriere sau pentru gestiunea fisierelor, sistemul de calcul reactiona mai lent.
Explicarea acestei situatii consta in faptul ca Windows functioneaza in mod protejat pentru ca multitasking-ul sa fie valabil, in timp ce sistemu DOS functioneaza in mod real, iar pentru a se realiza schimbul de informatii cu hard-discul este necesara comutarea bilaterala intre aceste doua moduri de functionare a procesorului in relatie cu memoria.
De fiecare data cind Windows dorea sa aiba acces la unitatea disc, trebuia sa lanseze o cerere intr-un format inteligibil catre sistemul DOS pentru a se comuta operarea din modul protejat in cel real pentru DOS. Inainte de a se comuta operarea din modul real in cel protejat, Windows verifica daca poate indeplini solicitarea aplicatiei beneficiare a transferului, cu date existente in memoria extinsa. Daca informatiile cautate nu erau gasite, Windows lansa cererea de comutare, trebuind apoi sa astepte pentru ca DOS sa execute operatiunea solicitata. In tot acest interval toate aplicatiile lucrau simultan erau fireste suspendate datorita faptului ca procesorul nu putea executa simultan mai multe operatii in modul de exploatare real, ci doar in mediul protejat.
De fiecare data cind Windows comuta din nou modul protejat in cel real, sistemul putea deveni instabil, in sensul ca orice aplicatie care ar putea fi dubios conceputa ar putea bloca procesorul. Blocarea sistemului in acest caz poate fi explicata prin faptul ca sistemul de operare, in modul real de exploatare nu alerteaza procesorul daca o aplicatie creeaza o greseala de memorie.
Revenind la cererea de scriere/citire pe disc din partea lui Windows (dupa ce s-a comutat in mod real), sarcina gasirii informatiei pe disc este lasata in seama BIOS-ului, care acceseaza controllerul de disc si prin aceasta citeste sau scrie informatia pe respectivul suport. Informatiile de care avea nevoie Windows sunt copiate in memoria conventionala intr-o zona in care se putea avea acces in mod protejat, iar apoi se comuta procesorul din modul real inapoi in modul protejat.
In concluzie acest mecanism greoi de citire/scriere prin acelasi BIOS era posibil datorita faptului ca sistemele DOS si Windows (la inceputurile sale), functionau pe o platforma software de 16 biti.
Problema compatibilitatii intre gestiunea aplicatiilor pe 16 biti sub DOS si pe 32 biti sub Windows a fost rezolvata prin renuntarea la componenta BIOS si inlocuirea ei cu un driver (FastDisk) care era capabil sa o emuleze.
Driverul FastDisk lucra pe 32 de biti in mod protejat si emula componenta BIOS (care lucra si ea la rindul ei pe 16 biti), utilizind cod-masina scris in mod protejat. Prin aceasta imbunatatire adusa Windows nu numai ca elimina in cele doua sensuri cele doua tranzitii in mod real si protejat dar putea sa execute mai multe operatii in regim multitasking in timpul accesului la disc. Reducerea numarului de tranzitii spre sistemul DOS, prin neapelarea la BIOS a dus la cresterea simtitoare a vitezei de lucru sub Windows, dar si cresterea stabilitatii sistemului.

Relatia Windows - DOS

Parteneriatul dintre Windows si DOS si-a schimbat total sensul in conditiile transformarii vechiului sistem Windows dintr-o platforma de exploatare a aplicatiilor intr-un veritabil sistem de operare care cuprinde de data aceasta functia de gestiune a fisierelor.
Windows '95/'98 a eliminat problema accesului in mod real, doarece a inclus toate functiile sistemului de operare intr-o arhitectura de 32 biti. Procedura de exploatare a fisierelor in mod protejat a fost numita PMFATFS ( sistem de fisiere FAT protejate). Prin aceasta procedura Windows '95/'98 utilizeaza un sistem de acces la disc complet diferit fata de predecesorii sai. Noul sistem de gestiune a fisierelor functioneaza in exclusivitate in mod protejat, reducind la aproape zero sansele de blocare a sistemului datorita problemelor legate de disc si imbunatatind considerabil viteza de acces la disc.
In sistemul de gestiune al fisierelor, arhitectura Windows '95/'98 include mai multe componente stratificate. Fiecare strat ofera posibilitatea de a adauga software de la alti producatori in vederea utilizarii unor sisteme de fisiere si echipamente particulare.
Citeva dintre cele mai importante straturi sunt:
- installable file system manager este un program de gestiune a sistemului instabil de fisiere. Aceasta este stratul superior al sistemului de fisiere care receptioneaza solicitarile aplicatiei si transfera controlul catre driverul corespunzator al sistemului de fisiere
- file system driver reprezinta driverul sistemului de fisiere. Acest strat ofera suportul pentru un nume de fisier mai mare si permite functionarea stabila a sistemului in mod protejat lucru care face ca Windows '95 sa fie mai bun decit predecesorii sai
- I/O subsystem reprezinta subsistemul de intrari/iesiri care directioneaza cererile primite de la FSD la diverse drivere ale echipamentelor periferice
Sistemul de operare Windows '95 are capacitatea de a emula sistemul DOS pentru a mentine compatibilitatea intre cerintele noului sistem de operare pe 32 de biti si vechile aplicatii scrise sub DOS si exploatate pe 16 biti.
In momentul lansarii unei aplicatii DOS sau in momentul comutarii sistemului in MS-DOS Prompt, Windows '95/'98 apeleaza un set de servicii care permit trecerea procesorului in modul de exploatare real si tratarea cererii respective in sistemul DOS printr-un BIOS virtual. Prin BIOS are loc toate solicitarile de acces la unitatea de disc, prin controllerul acesteia.
Atunci cind sub Windows '95/'98 se executa simultan programe pe 16 si pe 32 de biti sistemul de operare se ocupa in primul rind de separarea celor doua tipuri de aplicatii utilizind scheme diferite de gestionare a memoriei. Aplicatiile de 16 biti lucreaza in cadrul propriei lor zone de masina virtuala in timp ce restul aplicatiilor de 32 de biti utilizeaza pe deplin capacitatile de adresare a memoriei de catre procesor.
Comunicarea intre aplicatiile scrise pe 16 biti cu aplicatiile de 32 de biti se realizeaza printr-un mecanism de conversie a datelor dintr-un format de 16 intr-un format pe 32. Windows '95/'98 utilizeaza un strat denumit "stratul de conversie" pentru a permite aplicatiior pe 16 biti sa comunice cu cele pe 32 de biti.
Cele trei componente interne ale lui Windows: Kernel, GDI, si User sunt responsabile de acest mecanism de translatie a datelor din registrii de 16 biti in registrii de 32 de biti si invers. Mecanismul de translatare a continutului registrilor presupune ca stratul de conversie sa construiasca o noua stiva de memorie care sa se conformeze necesitatilor aplicatiei care receptioneaza datele. Transformarea adreselor de memorie din 16 in 32 si invers este o operatione laborioasa care solicita mult procesorul si implicit incetineste viteza de lucru.

Modulele Windows

Asa cum am mai aratat Windows '95/'98 si Windows NT pot fi considerate sisteme de operare in timp ce Windows 3.1 sau Windows 3.11 sunt doar interfete grafice de exploatare ce datoreaza foarte mult sistemului de operare DOS. Cele doua versiuni nu realizeaza un multitasking adevarat deoarece procesorul nu poate sa aloce singur timp de calcul programelor ce lucreaza aparent paralel. In functionarea sistemului Windows trebuie avuta in vedere corelatia a trei componente: Kernel, User, GDI.
KERNEL este nucleul mediului Windows. Rolul lui este de a rezolva toate sarcinile elementare ale unui sistem de operare: incarca programele si realizeaza administrarea memoriei, regleaza impartirea timpului de calcul intre aplicatii, controleaza task-urile distincte. Programele KRNL386.EXE si KERNEL32.DLL constituie nucleul sistemului de operare, oferind suportul pentru functiile la nivelul jos de care are nevoie o aplicatie pentru a rula.
Kernel nu este responsabil cu functiile de intrare/iesire si de interfata cu utilizatorul, proprii unui sistem de operare. Denumirea de nucleu al sistemului de operare provine din faptul ca el interactioneaza numai cu Windows.
USER prin componentele sale USER.EXE si USER32.DLL nu se refera la utilizator, ci la comanda tuturor ferestrelor si administrarea acestora: continutul de informatie al ferestrei, structura de baza a lor, toate informatiile din meniuri si submeniuri. In afara ferestrelor modulul USER se ingrijeste si de alte elemente cum sunt casetele de dialog sau structurile de control apelabile prin butoane sau combinatii de taste. In acelasi timp, USER se ocupa cu incarcarea driverelor, perifericelor, supravegherea comunicatiei intre task-urile distincte, a ferestrelor, a iconurilor si aplicatiilor; realizeaza comanda cursorului si iconurilor. In cele din urma acesta gestioneaza intr-o oarecare masura resursele aplicatiilor: iconuri, meniuri, cimpuri de dialog pe care Windows le retine in memoria RAM.
GDI (graphic device interface) prin GDI.EXE si GDI32.DLL asigura toate afisarile pe ecran, imprimanta sau orice alt periferic contribuind la realizarea unei legaturi intre Windows si mediul exterior. Se administreaza procesul grafic la modul general, independent de dispozituvul folosit pentru afisare.
Atit pentru modulul USER, cit si pentru cel GDI, exista resurse de memorii speciale; daca ele sunt depasite atunci sistemul se poate bloca.

Mecanisme de gestionare a memoriei

Sub sistemul de operare DOS, fiecare program avea incorporat in fisierul executabil coduri pentru functiile de baza. Acest principiu functiona perfect, deoarece sub DOS intotdeauna rula un singur program care stapinea in exclusivitate memoria.
Sub Windows mai multe programe trebuie sa-si partajeze memoria disponibila, deoarece sistemul este cunoscut ca fiind un mare consumator de memorie RAM. Daca proiectantii de aplicatii ar fi incorporat fiecarui program codurile de baza pentru administrarea memoriei, a ferestrelor, afisarea caracterilor, imprimarea etc. memoria de lucru nu ar fi suficienta pentru incarcarea aplicatiilor.
Sub Windows exista patru principii de gestionare a memoriei interne, in sensul economisirii ei:
- principiul DLL
- principiul segmentelor de cod retrase
- principiul replicarii instantelor active
- principiul memorarii virtuale

Principiul DLL

Principiul DLL reprezinta o facilitate de gestionare a memoriei prin care se pot introduce toate functiile de baza, care sunt necesare tuturor programelor in module care contin seturi de functii utilizate in comun de catre aplicatii.

Principiul DLL consta in faptul ca un program care se afla in executie "stie" dinainte ce functie trebuie sa foloseasca pentru a executa o anumita prelucrare si comunica astfel inca de la lansare ce DLL trebuie sa utilizeze. Daca Windows gaseste DLL-ul cautat, il incarca si-l executa, dupa care, la terminare reda controlul programului apelant.
Avantajul incontestabil pe care il dau fisierele DLL este economiserea memoriei necesare aplicatiilor care prin punerea in comun a functiilor de baza, ocupa mai putina memorie. Un fisier DLL se introduce o singura data in memorie indiferent cite programe ii acceseaza functiile. Toate facilitatile noi proprii aplicatiilor (OLE, multimedia) sunt introduse prin fisiere tip biblioteca de functii: DLL.

Principiul segmentelor de cod retrase

Spatiul pe care il ocupa un program in memoria interna se imparte in doua domenii: segmente de cod si segmente de date.
Segmentele de cod ale unui program sau DLL contin codurile executabile ale aplicatiei - adica instructiunile care realizeaza functiile proprii aferente programului. Aceste instructiuni nu se modifica in timpul executiei programului.
Segmentele de date contin informatii ce se modifica permanent in timpul executiei aplicatiei curente. Aceste informatii sunt valori luate pentru scopuri interne sau date introduse de utilizator. Continutul unui segment de date se poate modifica de la o secunda la alta, de la o executie la alta - in timp ce continutul segmentului de cod ramine acelasi.
Windows analizeaza memoria disponibila si daca aceasta este insuficienta, va elimina din memoria RAM segmentele de cod cele mai putin utilizate. Daca un program are nevoie de un segment pe care windows l-a indepartat deja din memorie, modulul de administrare a memoriei il va incarca automat in RAM de pe hard disc, astfel incit functionarea aplicatiei sa nu fie afectata. Acest mecanism de incarcare dinamica functioneaza numai cu segmente de cod, pentru ca aceastea nu isi schimba continutul in cursul executiei.

Replicarea instantelor active

Sub Windows, mai multe aplicatii identice se pot executa de mai multe ori, aparent simultan. Copiile aflate simultan in executie se numesc instante active. Fiecare instanta a unui program ocupa memorie interna, atit pentru segmentele de cod, cit si pentru segmentele de date. Segmentele de cod ale aceleiasi instante active sunt identice.
Mecanismul replicarii instantelor active consta in urmatorul principiu: prima instanta a programului ocupa spatiu, atit pentru coduri, cit si pentru date, iar oricare alta instanta aferenta aceluiasi program relansat va utiliza segmentele de cod ale primei instante si va avea nevoie de memorie pentru segmentele de date. De exemplu aplicatia WordPad ocupa in total 85 KB la prima lansare (40 KB memorie pentru coduri si 45 KB pentru date), iar la a doua lansare a instantei ocupa doar 45 KB, spatiu doar pentru date.

Mecanismul memoriei virtuale (mecanismul SWAP)

Managerul de memorie din Windows poate pune la dispozitia programelor mai multa memorie interna decit exista fizic pe calculator. Sistemul reuseste acest lucru transferind blocuri de informatii din memorie pe hard disc, aducindu-le eventual inapoi in memorie. Astfel, sistemul simuleaza memoria RAM cu memoria externa de pe hard disc, procesul fiind cunoscut sub forma memoriei virtuale. Segmentele transferate pe disc sunt cele mai putin utilizate.
In cazul mecanismului SWAP al memoriei virtuale, nu se mai face diferenta intre segmentele de cod si de date, prin transfer neexistind nici o pierdere de informatii.
Subliniez faptul ca aceste fisiere se pot crea nu numai pe discul local ci si pe o unitate de disc in retea sau pe un RAM-DRIVE. In primul caz are loc o incetinire a sistemului deoarece, la fiecare apelare a mecanismului SWAP, se apeleaza reteaua, iar in al doilea caz, dezavantajul care apare este ca fiecare byte ocupat de RAM-DRIVE ii va lipsi memoriei de lucru.
In ceea ce priveste dimensionarea acestor fisiere SWAP, se impune sa se aleaga o cale de mijloc deoarece, daca spatiul alocat acestora este prea mare, atunci sistemul este frinat, in caz contrar nu mai functioneaza. In general, se afirma ca fisierul SWAP ar trebui sa fie mai mare de doua ori decit memoria de lucru fizica. Daca exista o modalitate de lucru suficienta si se simte o lipsa acuta de spatiu pe discul hard, atunci se poate renunta la tot mecanismul SWAP.
Exista cel putin doua modalitati de abordare a acestui mecanism si anume in mod standard si in mod extins. In primul caz Windows nu poate folosi mecanismul SWAP pentru propriile aplicatii, fiind disponibil exclusiv pentru programele DOS; datele se pot scrie in fisiere temporare doar daca se porneste un program DOS. In al doilea caz, mecanismul SWAP da rezultate mult mai bune deoarece se pot scrie segmentele de memorie si cind nu e vorba de o aplicatie MS-DOS. Aceste segmente se salveaza pe hard disc atunci cind unei aplicatii Windows nu-I mai ajunge memoria disponibila. In acest fel, administrarea memoriei este preluata de Windows care va colabora cu unitatea centrala.
Un fisier SWAP temporar poate pune la dispozitia sistemului Windows o memorie marita considerabil. Fisierele SWAP permanente spre deosebire de cele temporare nu se creeaza la pornirea sistemului Windows si nu se sterg la parasirea acestuia, ci au un loc rezervat chiar chiar si atunci cind nu se ruleaza Windows. In primul caz viteza este destul de mica deoarece in anumite conditii Windows-ul nu poate scrie intregul fisier pe hard disc, iar in al doilea caz, se inregistreaza un insemnat cistig de viteza, dar se impune ca fisierul SWAP sa ocupe un loc nefragmentat pe discul local. In cazul fisierului permanent se poate activa si accesul la discul hard pe 32 de biti, ceea ce determina un transfer mai mare de date.

Comunicarea intre aplicatii

Un avantaj incontestabil pentru utilizatorii Windows este acela ca se pot schimba informatii de aceeiasi natura sau de natura diferita intre aplicatii diferite. Exista doua procedee care privesc schimbul dinamic de informatii intre aplicatii:
- tehnologia Clipboard
- tehnologia OLE.
Aceste doua modalitati de comunicare intre aplicatii sunt complementare, deriva una din alta si se sustin reciproc, fiind foarte greu de indentificat unde se termina una pentru a face loc celeilalte.

Tehnologia Clipboard

Windows foloseste pentru transferul datelor o zona de memorie interna gestionata de un program numit Clipboard Viewer. Dupa selectarea unui grup de date, acestea se pot dispune in memoria tampon iar de acolo se pot transfera in zona desemnata de utilizator ca destintatie. Continutul zonei de memorie gestionate de Clipboard se poate salva pe disc intr-un fisier cu extensia CLP.

Tehnologia OLE

Una dintre componentele strategice de marca ale firmei Microsoft o constituie tehnologia OLE (Object Linking and/or Embedding), componenta preluata si utilizata de toti producatorii de aplicatii sub Windows. OLE a devenit curenta pentru toate tehnologiile pe care Microsoft le distribuie pentru integrare soft, solutii client - server si componente.
Conceptul de la care au plecat realizatorii tehnologiei OLE a fost acela de document complex. Un document complex este un document special care contine mai multe tipuri de informatii: texte, desene, grafice, imagini, secvente audio, etc.
Un astfel de document complex foloseste facilitatile unor aplicatii OLE pentru a manipula diferitele tipuri de date. Utilizatorul care lucreaza cu un document complex nu are nevoie sa-si puna problema compatibilitatii intre datele pe care le foloseste sau sa gaseasca si sa-si puna problema compatibilitatii intre datele pe care le foloseste sau sa gaseasca si sa starteze aplicatia care a creat tipul respectiv de data. Ori de cite ori se decide sa lucreze cu o parte a documentului complex care contine tipuri de date diferite, aplicatia responsabila cu aceste tipuri de date va fi startata automat.
Interesul care este acordat documentelor complexe reflecta o tendinta generala de a se trece de la sistemele de calcul orientate pe aplicatii la sistemele orientate pe documente. Acest lucru este dovedit de practica, pentru ca utilizatorul este interesat in principal de documentul pe care il realizeaza si mai putin pe instrumentul pe care il foloseste.
Astfel, in viitor, utilizatorul nu va trebui sa se ocupe de formatul datelor pe care le va prelucra si de tipul aplicatiei folosite-in acest mod rezultatele muncii sale se vor putea schimba liber, ca obiecte intre documente complexe, cu diverse programe.
In primul rind OLE se refera la un set de servicii care pune la dispozitia utilizatorului posibilitatea de a-si crea documente folosind cele mai diverse surse incepind cu text, grafica, sunet si imagine. In acest mod putem spune ca OLE este un mecanism care permite aplicatiilor sa se integreze eficient, fara a avea nici o cunostinta unele despre altele. In acest fel mai multe aplicatii pot comunica schimbind informatii intre ele. Se poate spune ca OLE este un extensibil de protocoale de comunicatie intre aplicatii. Aceste protocoale permit unei aplicatii sa foloseasca servicii oferite de alte aplicatii. Protocoalele OLE sunt implementate prin biblioteci de tip DLL, partajabile cu alte programe ce ruleaza sub Windows.

Componentele de baza ale interfetei sistemului Windows

In viziunea Windows ecranul calculatorului este asimilat unui birou de aceea poarta denumirea de suprafata de lucru (desktop); aceasta din urma reprezinta suprafata de fond a ecranului pe care se pot actiona si manevra cu usurinta "obiectele"(se pot muta, schimba/elimina sau se pot aduce altele noi).
In categoria acestor componente se include iconuri, ferestre, meniuri, submeniuri, casete de dialog. Sistemul Windows trateaza unitar, intr-un mediu complet grafic, foarte sugestiv, usor de utilizat, programe ce permit gestionarea memoriei, perifericelor, fisierelor, aplicatiilor. Mediul Windows, indiferent de versiune, se bazeaza pe aceste obiecte care sunt reprezentate in mod diferit. Functiile lor au crescut in complexitate pe masura aparitiei de aplicatii Windows noi, mult imbunatatite.
In continuare, pe scurt, voi trece in revista aceste componente si vom vedea care este rolul lor de baza in functionarea sistemului Windows, propus de Microsoft.
O fereastra Windows este o zona incadrata de un chenar, cu o structura standard, care contine informatii sau grafisme omogene sau eterogene(exemplu: texte, tebele, desene). Pentru o folosire eficienta a suprafetei ecranului, ferestrele pot fi supuse unor operatii diverse(redimensionari, deplasari, rearanjari). La rindul ei, o fereastra poate contine ca elemente de baza linia de titlu, bara de meniuri, zona de lucru, borduri de depkasare, butoane ecran.
O pictograma (icon) este o mica reprezentare, simbol grafica, intilnita in programele de tip GUI care are un nume si desemneaza in principiu o aplicatie, o functie etc. Versiunea 3.1 este cea care foloseste foarte mult aceasta componenta pentru a reprezenta documente si pictograme care nu sunt deschise intr-o fereastra. Se intilnesc deci iconuri pentru aplicatii, pentru document si pentru programe; de asemenea mai putem avea si o alta abordare si anume reprezentari grafice ale unui grup de aplicatii, ale unei singure aplicatii, ale unor fisiere.
Se stie faptul ca sub Windows '95 rolul si modul de reprezentare al icon-urilor sunt cu totul diferite fata de precedentele produse Microsoft.
Meniurile au o structura de tip arborescent continind submeniuri iar aceastea, la rindul lor, pot avea optiuni sau pot permite ajungerea la diverse casete de dialog. Prin intermediul acestor meniuri, comenzile sistemului Windows sunt structurate in mod arborescent, fiind organizate in cascada.
Casetele de dialog contin la rindul lor optiuni pe care utilizatorul le poate alege, confirma sau anula; altele pot afisa informatii aditionale, mesaje de avertizare sau de eroare rezultate in urma executiei unor aplicatii. Casetele de dialog se vor imparti in mai multe categorii: casete de comanda(pentru executia automata a unor comenzi), casete de text(pentru cautarea si modificarea unui text), de listare (selectarea unei variante dintr-o lista prezentata), de validare (presupune validarea existentei unor comenzi sau optiuni anterioare si modificarea acestora) si generale (comune mai multor aplicatii). O caseta de dialog contine, in principal: butoane de comanda (executa o actiune), zone de text (fixeaza anumite valori), liste de optiuni (pentru parametrii care se exclud reciproc), casete de marcaj (ce pot fi activate sau dezactivate), zone de teste pentru liste derulante (cind lista este prea mare).

Sistemul de operare Windows 98

Caracterizarea generala a sistemului de operare Windows 98

Lansarea pe piata a unui nou sistem de operare de catre firma Microsoft a reprezentat mai mult decit aparitia unei interfete grafice mai moderne sau decit o modalitate mai usoara de lucru in domeniul calculatoarelor personale. Windows 98 este un domeniu soft extins si complicat, cu multiple componente concretizate in mii de caracteristici si facilitati.

Datorita numarului mare de utilizatori care foloseau versiunile anterioare ale sistemului Windows, Microsoft a trebuit sa asigure un inalt grad de compatibilitate a sistemului Windows 98, astfel incit datele si aplicatiile anterioare sa poata fi folosite in continuare. De asemenea, Windows 98 manipuleaza programele DOS in conditii mai bune decit versiunile Windows 3.x sau Windows 95, acestea fiind executate intr-o fereastra care include o bara de instrumente de lucru pentru caracteristicile cele mai des folosite.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Internet Explorer cu interfata utilizatorului din Windows 95. Afisarea suprafetei de lucru ca pagina Web conduce la aparitia unui element nou Active Desktop ca ii permite utilizatorului sa tina documente deschise pe suprafata de lucru, indiferent daca se afla pe hard-discul calculatorului personal, in reteaua locala sau pe Internet. Modul de afisare standard a suprafetei de lucru se concentreaza pe locul in care se afla obiectele. Active Desktop se orienteaza spre indicarea continutului disponibil, indiferent de locul in care este stocat si spre posibilitatea de a stabili legatura cu acesta.
Windows 98 este un sistem orientat pe documente, abordare exprimata printr-o serie de facilitati. De exemplu, se pot plasa noi documente goale pe suprafata de lucru sau intr-o fereastra dosar, se poate executa clic pe pictograma unui fisier pentru ca aplicatia asociata sa il deschida sau se pot defini actiuni ce trebuie executate cu un fisier si care sunt afisate ca optiuni ale unui meniu contextual. Deoarece in interfata cu utilizatorul din Windows 98 a fost integrat Internet Explorer, aceasta abordare orientata pe documente este extinsa pentru a include si documentele din Internet, precum si cele din calculatorul personal sau din retea.
Programul Explorer si suprafata de lucru din Windows 98 pot afisa documente HTML, inclusiv cele care contin GIF si JPEG, obiecte ActiveX, miniaplicatii Java si oricealtceva care se poate citi cu un browser Web.
Cu toate ca si in versiunile anterioare ale sistemului Windows au existat comenzi rapide, in Windows 98 acestea au suferit imbunatatiri, fiind mult mai flexibile. Comenzile rapide sunt o solutie puternica pentru personalizare - o metoda pentru a raspunde tendintei de uniformizare impusa de Microsoft.
Sistemul de operare Windows 98 contine si un utilitar pentru configurarea sistemului (Msconfig.exe) care asigura un control mai usor si mai nuantat asupra procesului de initializare cu Windows 98.
Deoarece driver-ele sunt considerate adevarate translatoare intre hard si soft, asigurind conlucrarea corecta si eficienta a acestora, sistemul de operare Windows are si avantajul ca este prevazut, in cea mai mare parte, cu drivere pe 32 de biti. Microsoft a creat aproape 1400 de drivere de dispozitiv pe 32 de biti, pe linga cele existente in Windows 95 care sunt incarcate in memoria extinsa, deci nu ocupa memoria conventionala sau superioara. Aceste driverer nu numai ca sunt pe 32 de biti dau au si o serie de facilitati noi, care au putut fi introduse pentru ca in memoria extinsa au mai mult spatiu de manevra. Device Manager si Add New Hardware Wizard instaleaza aceste noi drivere pe 16 biti este necesar sa se apeleze la rutinele de instalare mai vechi furnizate de producatori. Totusi la acestea se apeleaza in foarte putine cazuri. In dosarul Windows 98 exista o lista care contine denumirile driver-elor pentru componentele hard, care pot fi inlocuite fara probleme de driverele pe 32 de biti pentru Windows 98. In situatia in care in lista respectiva apare un driver de mod real, care are functii suplimentare, ce nu sunt asigurate de cel pe 32 de biti se poate sterge din lista si se reinstaleaza, se reactiveaza instructiunea din Config.sys.
In momentul instalarii lui Windows 98 se realizeaza si instalarea automata a noilor drivere de dispozitive, oferind o utilizare mai eficienta a hard-ului. Din nefericire, exista multe dispozitive hard diferite, ceea ce face imposibila includerea de catre firma Microsoft a tuturor driver-elor de dispozitive in setul initial Windows 98. Inluderea standardului Plug & Play ca parte integranta a sistemului de operare permite recunoasterea automata a resurselor fizice ale calculatorului, inclusiv a celor nou adaugate, detectind orice incompatibilitate a acestora.
Firma Microsoft a asigurat compatibilitatea fisierelor create de Windows 98 cu cele existente in vechile versiuni Windows si in MS-DOS; astfel, sistemul de operare Windows 98 este capabil sa manipuleze fisiere de pina la 255 de caractere lungime inclusiv spatii.
Windows 98 este echipat cu soft-ul necesar pentru lucrul in retea, permitind configurarea unei retele de calcualtoare pe 32 de biti in modul protejat sub Windows 98 sau 95 sau pentru conectarea la o retea de calculatoare sub Windows NT, Windows 2000, LAN Manager etc. In plus Windows 98 are un client pe 32 de biti in modul protejat pentru retelel Novell Netware, astfel incit un calculator independent sub Windows 98 poate deveni un client compatibil in in acest gen de retea. Deoarece Windows 98 foloseste componente de retea in modul protejat, nu trebuie sa comute procesorul din modul protejat in cel real, operatiile care consuma prea multe cicluri de procesor, ca atare, vitezele de lucru in retea sunt mult mai mari fata de versiunile anterioare ale Windows-ului.
Microsoft a imbunatatit mult codul in Windows 95 si 98, iar in prezent acesta functioneaza fara probleme; el a marit viteza de acces la fisiere, a imbunatatit sistemul multitasking prin reducerea timpului in care blocheaza executarea altor operatii.
Windows 98 are un cache dinamic in mod protejat pe 32 de biti, care inlocuieste drive-ul in mod real pe 16 biti SmartDrive; vcache nu ocupa spatiu in memoria conventionala sau in cea superioara, si este mai bun decit SmartDrive pentru citirea si scrierea pe disc, permitind si folosirea memoriei pentru unitatile CD-ROM si de retea.

Componentele ecranului Windows 98

Dupa lansarea in executie a sistemului de operare Windows 98 este afisata o componenta de baza numita suprafata de lucru, al carui scop de a furniza un fundal pe care sa fie atasate diferite obiecte grafice (pictograme, ferestre etc.).
Aparitia World Wide Web-ului in lumea calculatoareler a generat raspindirea extrem de rapida a termenului de hiperlegatura care a fost poluarizat de browser-ele folosite pentru cautarile in Web. Chiar inaintea lansarii mediului Windows 95, Microsoft a considerat necesara introducerea acestei solutii (existenta legaturilor intre documente, atit la nivel local cit si global) in cadrul sistemului de operare.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Windows Web Internet Explorer cu interfata aferenta utilizatorului specifica mediului Windows 95. Acest mod de afisare asigura aparitia unui element nou - Active Desktop imbinind doua stiluri oarecum diferite: stilul clasic, identificat prin modul in care se comportau diferitele obiecte grafice in Windows 95 si stilul Web prin care se urmareste ca pictogramele si dosarele sa se comporte ca si cum ar face parte dintr-o clasica pagina Web.
Windows 98 a inlocuit termenul de director care este specific DOS-ului, mediului Windows 3.X si altor sisteme de operare inainte de DOS cu dosar - folder o denumire mai apropiata de lumea biroticii. In plus unui dosar I se pot asocia mai multe functii decit unui simplu director din DOS; unele dintre ele cum ar fi dosarele speciale din My Computer au capacitati suplimentare.
In partea stinga a suprafetei de lucru sunt afisate cinci sau mai multe pictograme standard in functie de optiunile selectate in timpul instalarii, iar in zona inferioara se afla butonul Start, bara de task-uri cu barele de instrumente si ora de sistem.

Butonul Start

Butonul Start reprezinta principalul punct de intrare in Windows 98, furnizind una dintre cele mai usoare modalitati de lansare a programelor sau de deschidere a documetelor cele mai frecvent folosite. Este considerat substitutul din Window 95 si Windows 98 pentru Program Manager, specific sistemului Windows 3.x, oferind si calea de inchidere a mediului Windows.
Denumirea standard Start poate fi inlocuita printr-o alta expresie care este format tot din cinci litere folosind un editor hexazecimal sau WinHacher in scopul editarii fisierului Explorer.exe. Pentru a modifica denumire, se inlocuiesc toate aparitiile cuvintului Start copie a fisierului explorer.exe original.
Activarea butonulu Start are drept efect afisarea meniului Start, punctul de pornire catre o serie de meniuri si submeniuri dezvoltate in cascada. Meniul Start poate fi deschis din interiorul oricarui program printr-un simplu clic. Unul dintre aspectele mai putin placute legate de exploatarea meniului Start se refera la faptul ca intr-o structura mai laborioasa, sunt necesare multe miscari ale mouse-ului pentru a ajunge la aplicatia dorita. O metoda pentru a limita miscarile suplimentare cu mouse-ul este asocierea unor pictograme pentru programele folosite frecvent si plasarea acestora pe butonul Start, pentru a crea comenzi rapide sau Shortcut-uri la articolul din meniul Start principal.
Cele mai importante optiuni ale meniului Start sunt:
- programs reprezinta, intr-o structura arborescenta, dezvoltata prin submeniuri, aplicatiile instalate pe discul local si asigura una dintre metodele de apelare a lor. Folosind instrumentele integrate in meniul Start, utilizatorul isi poate organiza componentele meniului Programs conform preferintelor sale. De asemenea, se poate defini o structura ierarhica orizontala sau verticala de submeniuri si se pot redenumi pictogramele aplicatiilor sau documentelor. Meniul Start este considerat de programatori un obiect fereastra specializat care, pe linga metodele specifice, care nu se gasesc la majoritatea ferestrelor, a preluat mai multe din principiile de baza ale ferestrelor. Astfel, utilizatorii pot crea noi "actiuni" prin intermediul meniului contextual afisat prin apasarea butonului dreapta al mouse-ului in cadrul optiunilor de meniuri.
- Favorites - permite utilizatorului sa-si defineasca locatiile favorite din care sa-si poata identifica mai usor documentele folosite in mod curent si salvate anterior cu aceasta optiune.
- Documents - afiseaza o lista cu denumirile utlimelor 15 documente folosite recent de utilizator; se poate deschide un fisier si aplicatia asociata intr-un simplu clic pe el in meniul Documents. Pentru ca Windows-ul sa adauge un document in aceasta lista. trebuie sa fie deschis intr-o fereastra Explorer sau prin aplicatia aferenta, sistemul retinind astfel denumirea documentului. Exista situatii in care lista comenzilor rapide devine prea lunga si deci va fi mai greu de manipulat; acestea pot fi sterse fara a afecta continutul documentelor propriu - zise, selectind din meniul contextual al barei de task-uri optiunea Properties, dupa care eticheta Start Menu Programs si butonul Clear.
- Settings - asigura accesul la dosare si casete de dialog folosite pentru modificarea majoritatii parametrilor din Windows 98; deoarece exista valori diferite plasate peste tot, aceasta constituie un foarte bun punct de pornire.
- Find - reprezinta una dintre modalitatile de cautare rapida a fisierelor, dosarelor si aplicatiilor in functie de anumite criterii.
- Help - asigura afisarea meniului pentru ajutor comun pentru intregul Windows 98; deoarece sistemul Help al acestei versiuni este unificat, utilizatorii nu trebuie sa caute prea mult in fisierele Help separate pentru a afla ceva despre Windows 98.
- Run - constituie o interfata de tip linie de comanda care permite lansarea in executie a unui program prin simpla precizare a caii de acces, a denumirii lui si eventual a anumitor parametri in linia de comanda. Caseta de dialog Run tine o mica evidenta in lista derulata Open astfel incit utilizatorii sa aiba posibilitatea de a selecta comenzi anterioare si de a le lansa din nou.
- Log Off - asigura iesirea din configuratia curenta si ofera posibilitatea conectarii sub alt nume de utilizator, nu apare decit daca exista o retea sau au fost activate profilurile de utilizator.
- Shut Down - permite afisarea unei casete de dialog prin intermediul careia utilizatorii au posibilitatea sa opteze pentru una dintre cele patru variante de oprire si repornire a calculatorului, in functie de scopul stabilit:
- Shut down - daca calculatorul are un BIOS cu facilitatea Automated Power Management compatibila pentru Windows 98, acesta va fi inchis imediat dupa selectarea optiunii Shut down si validarea acestuia prin Ok. Pentru ca un calculator sa mearga si dupa selectarea optiunii Shut Down se impune dezactivarea functiei APM din configuratia BIOS-ului; in aceasta situatie, utilizatorul va trebui sa-si opreasca singur calculatorul. In cazul in care facilitatea APM este dezactivata si se doreste repornirea sistemului Windows dupa lansarea comenzii Shut Down, se asteapta afisarea mesajului "it's now safe to turn off your computer", si se actioneaza simultan Ctrl+Alt+Delete.

- Restart - este folosita in situatiile in care au existat probleme cu Windows 98 si permite reinitializarea sistemului "la cald" fara a actiona combinatia de taste Ctrl+Alt+Delete. Daca se doreste reinitializarea rapida a sistemului Windows 98, fara sa se mai apeleze la procesul reinitializarii la cald, se marcheaza optiunea Restart, se tine apasata tasta Shift si se executa clic pe butonul Ok din caseta de dialog Shut Down Windows.
- Restart in MS-DOS mode - permite inchiderea mediului Windows 98 si afisarea liniei de comanda DOS; calculatorul nu va fi reinitializat iar revenirea din modul MS-DOS in Windows se face scriind Exit sau Win in linia de comanda DOS.
- Stand By - inlocuieste oarecum fosta optiune Suspend specifica mediului Windows 95 pentru calculatoarele care aveau facilitatea APM. Daca un calculator este trecut in modul Stand By, consumul sau va fi redus si va putea fi repornit rapid, fara sa fie necesara incarcarea tuturor aplicatiilor. Continutul meniului Start poate fi personalizat in sensul adaugarii aplicatiilor folosite mai des decit incit sa se evite afisarea unor meniuri suplimentare:
- adaugarea unui program in meniul Start ( sau intr-un alt dosar ) se realizeaza astfel:
- din meniul contextual afisat prin apasarea butonului drept al mouseului pe zona gri a barei de task-uri se selecteaza Proprieties (sau din meniul Start se alege Settings, Taskbar & Start Menu)
- se alege eticheta Start Menu Programs si se executa clic pe butonul Add pentru a deschide caseta de dialog Create Shortcut
- se activeaza fereastra Browse prin intermediul butonului cu acelasi nume si se cauta programul sau aplicatia pe care dorim sa-l adaugam in meniul Start, se selecteaza si se alege Open
- se executa clic pe Next si se afiseaza caseta de dialog Select Program Folder, in cadrul careia se selecteaza dosarul care corespunde locului din meniul Start in care va apare programul
- in caseta de editare se scrie numele care apare in meniul Start si apoi se incheie setul de operatii cu Finish.
- stergerea unui program sau a unei aplicatii din meniul Start: este suficient sa se opteze pentru butonul Remove ( in loc de Add de la operatia anterioara) si sa se stabileasca pictograma sau dosarul la care se renunta.

Bara de task-uri

Bara de task-uri este plasata de regula in partea inferioara a ecranului, dar pozitia ei se poate modifica in functie de preferintele utilizatorului; este suficient sa se plaseze indicatorul mouse-ului intr-o zona libera a barei de operatii (dar nu peste unul din butoanele aferente aplicatiilor), sa se apese butonul stinga al mouse-ului si sa se gliseze usor catre una dintre celelalte margini ale suprafetei de lucru.
La inceput, bara de task-uri este ingusta, dar dimensiunile ei pot fi marite chiar pina la jumatate din suprafata de lucru. Windows 98 dimensioneaza butoanele de pe bara de task-uri in mod automat, toate avind aceiasi dimensiune, idiferent de lungimea denumirilor. In cazul in care numele aplicatiilor sunt prea lungi pentru a incapea pe buton, Windows trunchiaza denumirile, introducind puncte de suspensie. Daca utilizatorul deschide prea multe programe, butoanele de pe bara de task-uri se micsoreaza numai daca nu se maresc dimensiunile barei; cind devin prea mici pentru a putea cuprinde pictograme de 16x16 pixeli, ele nu se micsoreaza si, daca se adauga alte aplicatii active dupa aceea, pe bara de task-uri va apare un contor de incrementare care permite afisarea pictogramelor care nu sunt vizibile la un moment dat. La fel ca si in alte zone ale ecranului Windows, se poate executa clic pe butonul dreapta al mouse-ului intr-un spatiu liber al barei de task-uri pentru deschiderea unui meniu contextual ale carui optiuni au drept efect rearanjarea ferestrelor pe suprafata de lucru, reducerea diemensiunilor unor butoane sau modificarea proprietatilor barei de operatii.
Bara de task-uri are doua moduri de lucru care pot fi selectate din caseta de dialog Taskbar Properties, afisata fie prin selectarea optiunii Proprietes din meniul contextual aferent barei de operatii; fie prin setul de instructiuni Start, Settings, Taskbar & Start Menu. Utilizatorii pot opta pentru una dintre variantele:
- always on top - bara de task-uri este afisata in fata oricarei ferestre deschise
- auto hide - ascunde bara pentru a lasa mai mult spatiu de lucru pe suprafata de lucru si in ferestrele de apicatii. Pentru a determina afisarea barei de task-uri, se deplaseaza indicatorul mouse-ului pe marginea ecranului unde a fost plasata bara; cind cursorul ajunge la aproximativ 2 pixeli de marginea suprafetei de lucru, ia forma unei sageti de redimensionare, bara apare pe ecran si indicatorul de mouse revine la forma lui obisnuita, cea de sageata de selectare.
- Show small icons in start menu - afiseaza meniul Start cu pictograme de dimensiuni reduse, fara inscriptia Windows
- Show clock - ascunde sau afiseaza ceasul intr-un colt al barei de operatii

In afara butonului Start, un alt element definitoriu pentru bara de task-uri il constituie barele cu instrumente - care reprezinta un alt mod in care se poate obtine accesul la documente, pagina Web si aplicatii; acestea nu trebuie sa fie active pentru a se afla pe o bara cu instrumente (spre deosebire de o bara de task-uri). Utilizatoriii pot asemana barele cu instrumente cu dosare cu proprietati speciale. In majoritatea cazurilor, ele contin doar comenzi rapide pentru documente, adrese URL si aplicatii; barele cu instrumente pot fi lasa-te ca fiind conectatea la bara de task-uri sau pot fi deplasate in alte locuri de pe suprafata de lucru.
In configuratia prestabilita, Windows 98 afiseaza o singura bara cu instrumente, dar utilizatorul poate opta pentru oricare dintre cele patru bare cu instrumente prestabilite, de exemplu bara Adress permite ca in momentul precizarii unei adrese URL sau al unui dosar, pe suprafata de lucru va aparea o fereastra afisind continutul dosarului respectiv sau pagina Web asociata adresei URL. De asemenea, utilizatorul isi poate defini o noua bara de instrumente care sa prezinta continului unui dosar: fie prin tragerea pictogramei dosarului in marginea suprafetei de lucru si plasarea acesteia in locul respectiv, fie prin intermediul optiunii New Toolbar. Eliminarea unei bare cu instrumente se face prin anularea semnului de validare din dreptul barei respective afisate in meniul contextual aferent barei de operatii.
Un alt element de noutate in Windows 98 este aparitia unei zone mici la marginea din dreapta a barei de task-uri care poarta denumirea de tava (Tray) si care este folosita de regula, pentru mici programe utilitare de sistem. Unele aplicatii care sunt lansate o data cu Windows-ul isi plaseaza pictogramele in acest loc, astfel incit miniaplicatiile deschise in permanenta nu ocupa atit de mult spatiu pe bara de operatii cu aplicatiile mai mari, care nu sunt deschise decit atunci cind utilizatorul decide. Totusi nu exista nici un motiv pentru a ne limita la introducerea in tava numai a programelor utilitare; poate fi folosita orice aplicatie importanta care este utilizata in mod frecvent (de exemplu, programul pentru redactare de texte sau jocul meu preferat).
Bara de task-uri dispune si de un ceas digital; daca se plaseaza indicatorul mouse-ului in interiorul lui se va afisa in cadrul unei casete speciale data calendaristica. Daca activam meniul contextual aferent ceasului se poate selecta Adjust Date/Time prin intermediul careia se afiseaza caseta de dialog Date/Time Proprerties. In cadrul acesteia, se poate schimba luna din lista curenta, modificind valoarea in cimpul pentru an si executind clic pe o zi, de asemenea se poate modifica ora scriind o noua valoare sau folosind controlul de incrementare.
Prin intermediul etichetei Time Zone se poate stabili zona orara. Exista 63 de intrari in lista cu zone orare, desi se presupune ca nu exista decit 24 de zone orare unice. Setarea zonei orare are si o valoare practica; daca suntem intr-o retea care se intinde pe mai multe zone orare, asa cum ar fi o retea WAN a firmei, calculatoarele vor folosi aceasta valoare a zonei orare pentru a sincroniza ora tuturor persoanelor dupa un strandard universal sau dupa unul ales de utilizator.

Pictrograme (icon-uri)

In afara barei de task-uri si a butonului Start, pe suprafata de lucru exista o retea invizibila in care pictogramele sunt centrate in celule definite de aceasta retea si plasate in partea superioara a ecranului. Aranjarea pictogramelor de pe suprafata de lucru se poate realiza apelind la una dintre variantele predefinite prin intermediul meniului contextual, unde se selecteaza Arrange Icons si se alege una dintre optiunile aferente: by name, by size, by type sau by date. Pictogramele vor fi aranjate incepind cu coltul din stinga sus si se continua in jos cu urmatoarele celule, in ordinea specificata. Optiunea Auto Arrange asigura intotdeauna aranjarea pictogramelor incepind cu coltul din stinga sus, fiind in acest mod un element de comutare. Cind Auto Arrange este validat, pictogramele vot reveni intotdeauna la tipul de ordonare pe coloane, indiferent de locul in care sunt mutate sau unde au fost plasate initial.
Cele mai importante pictograme sunt:
- My Computer - este prima pe suprafata de lucru, ceea ce arata si un indiciu al importantei sale, in ansamblul de pictograme de pe suprafata de lucru. Este asociata continutului calculatorului la care se lucreaza, oferind o modalitate usoara de gestionare a dosarelor/fisierelor sau de acces la Internet.
- Network Neighborhood este o punte de legatura intre calculatorul personal si retea. Windows 98 integreaza calculatorul independent de retea prin faptul ca fisierele si imprimantele din alte calculatoare arata si se comporta la fel ca cele din calculatorul pesonal. Spre deosebire de Windows 3.x in Windows 98 nu trebuie sa se aloce o litera unei unitati de disc din retea pentru a vedea si folosi fisierele de pe acea unitate de disc. Atita timp cit fisierul este afisat prin Explorer sau intr-o fereastra dosar, acesta este accesibil. Programele pot fi lansate, fiind posibil chiar sa se efectueze modificari in configuratia unor aplicatii, si se pot edita documente aflate in alt calculator fara sa fie necesara alocarea unei litere pentru o unitate de disc din acel calculator pentru a o transforma intr-o unitate de disc logica.
- Recycle Bin -; permite stocarea temporara a dosarelor, fisierelor sau aplicatiilor sterse, unde pot fi ulterior recuperate sau eliminate definitiv.
- Internet Explorer -; ofera mijloacele necesare pentru conectarea la Internet fie prin modem, fie prin retea.

In afara meniului Start, o alta modalitate de lansare in executie a porgramelor sau aplicatiilor consta in crearea pe suprafata de lucru a unor pictograme rapide numite Shortcuts, care in Windows 98 capata mai multa flexibilitate si fac informatia mult mai accesibila. Pictogramele rapide se identifica prin intermediul unei sageti de dimensiuni reduse, curbata, prezenta in coltul din stinga jos al simbolului respectiv.

In functie de scopul urmarit in Windows 98 se pot crea trei tipuri de comenzi rapide:
- pictogramele rapide pentru Windows -; care fac legatura cu o aplicatie, un dosar sau un document din Windows.
- Pictograme rapide pentru URL -; asigura legatura cu o adresa de pe Internet
- Pictogramele rapide pentru DOS -; care realizeaza legatura cu o fereastra, o aplicatie sau un fisier DOS (numita si pif).

Crearea pictogramelor rapide pe suprafata de lucru se poate realiza in mai multe moduri:
- in cadrul ferestrelor Explorer sau My Comuter se cauta programul pentru care doreste crearea unei comenzi de accelerare; se selecteaza aplicatia dorita, se executa clic dreapta de la mouse pe suprafata dorita si se alege Copy; se executa clic dreapta pe suprafata pe care trebuie copiata si se alege Paste Shortcut;
- din My Explorer sau My Computer, se trage efectiv un fisier sau o aplicatie de pe suprafata de lucru cu ajutorul butonului drept al mouse-ului; se fixeaza elementul respectiv pe desktop si se alege Create Shortcut Here
- din meniul contextual afisat pe suprafata de lucru se alege optiune New Shortcut; in caseta de dialog Create Shortcut, prin butonul Browse se cauta programul pentru care se doreste asocierea unei pictograme rapide si se selecteaza, dupa care se alege Open, Next, Finish

Daca se doreste personalizarea comenzilor rapide, modificare, schimbare fisier asociat, adaugarea unor combinatii de taste, se selecteaza optiunea Proprieties din meniul contextual aferent pictogramei respective si se completeaza cimpurile dorite cu eticheta Shortcut.
Stergerea pictogramelor de accelerare se realizeaza in mod obisnuit, se afis