u8e4ex
Asa cum bine se stie calculatoarele exista de peste 20 de ani, iar Pc-urile
au devenit mai competitive odata cu introducerea interfetei grafice cu utilizatorul.
O interfata de tip GUI (graphic user interface) este un software care prezinta
programele, procedurile ca si fisierele sub forma unor simboluri grafice. Utilizatorii
care interactioneaza cu calculatorul prin manipularea acestor simboluri, astfel
incit nu mai este necesara introducerea comenzilor de la tastatura. In sistemul
de operare DOS utilizatorul trebuia sa isi aminteasca destul de des unde este
stocata o aplicatie, care este numele acesteia si care sunt comenzile care pot
manipula fisierele, discul, memoria etc.
Microcalculatorul Apple - Macintosh(1984) a fost primul sistem de calcul care
a oferit o interfata naturala cu software-ul, prin intermediul sistemului de
operare. Acesta era proiectat inca de la inceput cu interfata grafica de exploatare
pentru utilizatori.
Usurinta lucrului cu interfetele grafice a facut posibila dezvoltarea de astfel
de platforme de exploatare (GEM, Windows, GeoWorks etc.), in acest mod utilizatorul
putind avea acest fel o viziune unitara asupra aplicatiilor cu care lucreaza.
La inceput sistemul Windows a fost privit numai ca o extensie sau un "fronded"
pentru sistemul de operare DOS. Windows semana la acea vreme cu o aplicatie
de tip "shell" numarul programelor scrise pentru aceasta fiind redus.
Windows a fost lansat la inceput ca fiind ceva mai mult decit un mediu de comutare
intre aplicatii.
Prima versiune Windows 1.0 aparuta in 1985, lasa mult de dorit prin aspectul
sau grafic putin incurajator, avea mecanisme de gestionare a memoriei putin
performante, fiind mai degraba o deziluzie decit un succes pe piata. Acest inceput
greoi si stingaci se datora in mare parte capacitatilor mici de memorare ale
microcalculatoarelor de la acea vreme (piata era dominta de XT-uri, utilizatorii
trebuind sa se limiteze pentru reluarea aplicatiilor lor la mai putin de 640
KB de memorie RAM.
A doua versiune Windows 2.0 lansata in 1987 nu a avut succesul scontat, fiind
departe ceea ce se numeste azi o interfata grafica. Windows nu era decit un
sistem de meniuri care ofera o lista aplicatii disponibile. Dezavantajele interfetei
se explicau si prin slabele performante ale microprocesorului 8086 de gestionare
a memoriei si de capacitatea redusa de calcul a acestuia. Pasul inainte in evolutia
sistemelor Windows (incepind chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-ul, adica
procesul de rulare a mai multor aplicatii, "aparent" in acelasi timp.
Datorita restrictiilor impuse de capacitatea memoriei RAM, la Windows 2.0 nu
se poate vorbi de un adevarat multitasking, ci de o comutare intre task-uri.
In conditiile unei incapacitati de gestionare a memoriei extinse, utilizatorul
putea sa porneasca mai multe aplicatii in acelasi timp doar in zona de memorie
disponibila (adica cea care nu era afectata de catre MS-DOS programului Windows
si celorlalte aplicatii). Pentru primele doua versiuni Windows se poate vorbi
de un mod de operare "real" ce utilizeaza 1 MB de RAM.
Lansarea pe piata a microprocesorului 80286 si inaugurarea "erei AT",
a dus la rescrierea si modernizarea platformelor Windows. Facilitatea microprocesorului
80286 de a gestiona memoria extinsa a fost preluata de urmatoarea versiune de
Windows cunoscuta si sub numele de Windows 286. Multitasking-ul a ramas "primitiv",
doar la nivelul de comutare intre diferitele aplicatii (se puteau deschide oricite
aplicatii permitea memoria, dar numai o singura aplicatie era activa.). Modul
de operarea pentru Windows/286 a fost numit "standard", pentru ca
s-a bazat pe capacitatea procesului 80286 de a gestuiona memoria extinsa, chiar
daca aceasta s-a limitat fizic la adresarea a maxim 16 MB.
Incepind din 1988, odata cu lansarea versiunii Windows/386 s-a putut vorbi in
sfirsit de posibilitatea utilizatorului de a folosi aplicatii in regim "multitasking".
Acest mod de lucru al aplicatiilor nu se poate desfasura in plenitudinea generozitatii
conceptului, mutitasking-ul fiind cooperativ (programele lucrau impreuna). Nu
exista insa nici o instanta care sa acorde timp de calcul programului "X",
pentu ca apoi, dupa citeva momente, sa intervina sa-l retraga (afectindu-l programului
"Y"), iar ulterior sa-l comute pe X sau Z.
La multitasking cooperativ programele detin complet controlul perioadei cit
le apartine procesorul. In acest caz, numai utilizatorul este acela care comuta
de regula prelucrarea catre alta aplicatie. Datorita faptului ca aplicatia activa
reprezenta si instanta care controla sistemul, nu exista nici o posibilitate
de a o elimina din memorie si de aceea, daca la aplicatia activa survenea o
eroare, sistemul se bloca invariabil, de aceea versiunea in sus, toate sistemele
Windows vor folosi modul de operare numit 386 imbunatatit, care permite existenta
multitasking-ul cooperativ sau permitiv si memoria virtuala.
Pornind de la calculatoarele personale echiapate cu microprocesoare 80286 si
superioare, se poate vorbi de modul de lucru "protejat", calculatorul
poate folosi adresarea memoriei dincolo de bariera celor 640 KB ai memoriei
conventionale. Pentru a rula programe (DOS sau Windows) in memoria extinsa,
procesoarele pot crea sisteme virtuale de adresare a memoriei in care pot fi
simulate mai multe calcualtoare cu 640 KB memorie (pina la limitele memoriei
extinse disponibile). Astfel, fiecare masina virtuala de 640 KB face ca fiecare
aplicatie sa "creada" ca lucreaza cu un sistem propriu, dar fiecare
sistem virtual face parte efectiv din masina reala.
Versiunea Windows 3.0 aparuta in 1990 a fost considerata ca fiind al doilea
mare succes al interfetei grafice de exploatare, dupa W/386. Produsul W 3.0.
a fost versiunea care a inceput sa ofere utilizatorilor un motiv serios pentru
a prefera aplicatiilor DOS. Aspectul lui Windows s-a imbunatatit iar programul
a oferit o functionalitate mai buna. Aceasta a fost prima versiune care a introdus
conceptul de program manager- adica un la startarea interfetei Windows sa fie
activa cel putin o fereastra. Versiunea 3.0. a utilizat pe scara larga pictogramele
pentru a reprezenta aplicatiile. Windows 3.0. putea rula in regim de multitasking
cooperativ aplicatii scrise pe 16 biti. Deficienta majora a versiunii 3.0. consta
in instabilitatea sistemului, in sensul ca unele aplicatii violau integritatea
sistemului.
In 1991 apare pe piata cea mai cunoscuta versiune a lui Windows inainte ca platforma
de exploatare sa se transforme intr-un sistem de operare. Versiunea 3.1. permitea
reluarea aplicatiilor pe 16 biti, dar le putea exploata si pe 32 biti. Voi prezenta
in contiunuare citeva dintre atuurile pe care le-a adus aceasta versiune:
- elementele 3D tind sa domine interfata grafica
- a fost introdus mecanismul "obiectele legate si incluse" OLE, care
permitea legarea dinamica a unor obiecte intr-un document complex
- problema fonturilor a fost rezolvata prin introducerea posibilitatilor de
actualizare a lor prin promovarea caracterelor True Type (corpurile de litera
True Type sunt scalabile, adica micsorate sau marite isi pastreaza forma lizibila
- tehnologiile anterioare necesitau un set diferit de corpuri de litera pentru
fiecare dimensiune in parte)
- aplicatiile File Manager si Print Manager au fost imbunatatite
- integrarea unor facilitati multimedia - prin introducerea interfetei MCI (Media
Control Interface)
- posibilitatea utilizarii memoriei virtuale prin utilizarea unui spatiu de
pe harddisk pentru a simula o memorie RAM
- capacitatea imbunatatita de utilizare si gestionare a driverelor
- cresterea sigurantei generale a sistemului
O varianta desprinsa din Windows 3.1, pentru ca sistemul sa raspunda si nevoilor
de prelucrare a unor grupuri de lucru a fost versiunea de retea peer to peer cunoscuta
sub numele de Window for Workgroups sau Windows 3.11.
WfW oferea cam aceleasi caracteristici ca si W3.1. dar siguranta in exploatare
a sporit in comporatie cu celelalte versiuni. Printre avantajele versiunii W
3.11. se numara facilitatea de posta electronica (email si numeroasele imbunatatiri
de detaliu aduse interfetei).
Windows 95, lansat in iunie 1995 a fost produsul care a inlocuit vechea platforma
Windows 3.x cu un real sistem de operare performant. Windows 95 poate fi caracterizat
succint prin:
- multitasking permitiv (controlat): W '95 detine tot timpul controlul asupra
timpului de calcul si asupra aplicatiilor
- ruleaza aplicatii pe 32 biti
- este un sistem de operare - nu mai are nevoie de DOS pentru a ci doar pentru
a executa aplicatiile scrise pentru DOS
- include standardul Plug & Play ca parte integranta a sistemului de operare
- are o interfata de programare a aplicatiilor API (Aplications Programs Interface)
pe 32 de biti
Windows 98 este sistemul de operare ce imbunatateste fiabilitatea si stabilitatea
lui
Windows 95.
Windows NT este o versiune de 32 de biti a interfetei Microsoft cu utilizatorul
care ofera cu adevarat modul de lucru multitasking pentru calculatoarele personale
bazate pe microprocesoare Intel si pentru statiile de lucru. Windows NT (New
Technology) ruleaza exclusiv protejat, permitind proiectantilor de aplicatii
sa foloseasca pina la 4 GB de RAM. Windows NT are facilitati avansate de gestionare
a fisierelor, puternice functii de retea, fiind un adevarat sistem client -
server.
Parteneriatul dintre DOS - Windows
Putem spune ca dualitatea dintre sistemele DOS si Windows s-a nascut in momentul
in care s-a simtit nevoia utilizarii unei interfete grafice de exploatare tip
GUI pentru programele sistemului de operare DOS. Motivele principale pentru
care Microsoft si-a pus problema inlocuirii sistemului de operare DOS cu o interfata
grafica de exploatare, iar apoi cu un sistem grafic de operare au fost:
- sistemul DOS nu oferea multitasking
- aplicatiile scrise sub DOS nu puteau schimba liber informatii intre ele
- exploatarea sistemului DOS era greoaie, interfata cu utilizatorul fiind la
nivel de comanda (existind reguli precise de sintaxa, multi parametri, puctuatie
adecvata)
- concurenta facuta de Apple - MacIntosh care si-a dotat echipamentele de calcul
cu sisteme de operare performante ce admiteau atit multitasking-ul, cit si exploatarea
interfetei la nivel grafic
Trecerea de la DOS la Windows nu s-a facut brusc si radical, ci a existat o
tranzitie de la un sistem catre celalalt. Astfel utilizatorii de DOS au putut exploata in
continuare prin Windows resursele calculatorului prin vechea interfata DOS cu
care erau familiarizati.
Evolutiv, convergenta sistemelor DOS si Windows a avut trei puncte de incidenta,
facind ca sistemele sa nu functioneze concurent ci prin parteneriat. Astfel
se pot delimita doua momente:
- parteneriatul dintre DOS si Windows, in care rolul sistemului DOS era determinant,
iar Windows era o simpla interfata grafica de exploatare pentru mediul DOS
- parteneriatul Windows - DOS, in care Windows detine toate atuurile unui sistem
de operare, iar DOS-ul este simulat pentru compatibilitatea aplicatiilor scrise
sub el cu aplicatiile scrise sub Windows.
Relatia DOS-Windows
Parteneriatul DOS-Windows poate fi privit in sensul evolutiei sistemului Windows
din doua puncte de vedere si anume: exploatarea aplicatiilor pe 16 biti si 32 de
biti. Sistemul Windows, asa cum am mai aratat era un program de exploatare a
aplicatiilor situat deasupra sistemului DOS. Windows avea aproape toate atributele
unui sistem de operare cu exceptia functiilor de gestiune a fisierelor - pe
de o parte si de gestiune a intrarilor si iesirilor prin citirea/scrierea pe
periferice - pe de alta parte.
Sistemul Windows utiliza toate serviciile de acces la disc pentru citire/scriere,
prin intermediul sistemului DOS. Absolut toate aceste cereri ale lui Windows
treceau prin sistemul BIOS ale sistemului de operare DOS.
Din punctul de vedere al utilizatorului, lucrul cu serviciile DOS inseamna ca
de fiecare data cind Windows trebuie sa aiba acces la disc pentru operatii de
citire/scriere sau pentru gestiunea fisierelor, sistemul de calcul reactiona
mai lent.
Explicarea acestei situatii consta in faptul ca Windows functioneaza in mod
protejat pentru ca multitasking-ul sa fie valabil, in timp ce sistemu DOS functioneaza
in mod real, iar pentru a se realiza schimbul de informatii cu hard-discul este
necesara comutarea bilaterala intre aceste doua moduri de functionare a procesorului
in relatie cu memoria.
De fiecare data cind Windows dorea sa aiba acces la unitatea disc, trebuia sa
lanseze o cerere intr-un format inteligibil catre sistemul DOS pentru a se comuta
operarea din modul protejat in cel real pentru DOS. Inainte de a se comuta operarea
din modul real in cel protejat, Windows verifica daca poate indeplini solicitarea
aplicatiei beneficiare a transferului, cu date existente in memoria extinsa.
Daca informatiile cautate nu erau gasite, Windows lansa cererea de comutare,
trebuind apoi sa astepte pentru ca DOS sa execute operatiunea solicitata. In
tot acest interval toate aplicatiile lucrau simultan erau fireste suspendate
datorita faptului ca procesorul nu putea executa simultan mai multe operatii
in modul de exploatare real, ci doar in mediul protejat.
De fiecare data cind Windows comuta din nou modul protejat in cel real, sistemul
putea deveni instabil, in sensul ca orice aplicatie care ar putea fi dubios
conceputa ar putea bloca procesorul. Blocarea sistemului in acest caz poate
fi explicata prin faptul ca sistemul de operare, in modul real de exploatare
nu alerteaza procesorul daca o aplicatie creeaza o greseala de memorie.
Revenind la cererea de scriere/citire pe disc din partea lui Windows (dupa ce
s-a comutat in mod real), sarcina gasirii informatiei pe disc este lasata in
seama BIOS-ului, care acceseaza controllerul de disc si prin aceasta citeste
sau scrie informatia pe respectivul suport. Informatiile de care avea nevoie
Windows sunt copiate in memoria conventionala intr-o zona in care se putea avea
acces in mod protejat, iar apoi se comuta procesorul din modul real inapoi in
modul protejat.
In concluzie acest mecanism greoi de citire/scriere prin acelasi BIOS era posibil
datorita faptului ca sistemele DOS si Windows (la inceputurile sale), functionau
pe o platforma software de 16 biti.
Problema compatibilitatii intre gestiunea aplicatiilor pe 16 biti sub DOS si
pe 32 biti sub Windows a fost rezolvata prin renuntarea la componenta BIOS si
inlocuirea ei cu un driver (FastDisk) care era capabil sa o emuleze.
Driverul FastDisk lucra pe 32 de biti in mod protejat si emula componenta BIOS
(care lucra si ea la rindul ei pe 16 biti), utilizind cod-masina scris in mod
protejat. Prin aceasta imbunatatire adusa Windows nu numai ca elimina in cele
doua sensuri cele doua tranzitii in mod real si protejat dar putea sa execute
mai multe operatii in regim multitasking in timpul accesului la disc. Reducerea
numarului de tranzitii spre sistemul DOS, prin neapelarea la BIOS a dus la cresterea
simtitoare a vitezei de lucru sub Windows, dar si cresterea stabilitatii sistemului.
Relatia Windows - DOS
Parteneriatul dintre Windows si DOS si-a schimbat total sensul in conditiile
transformarii vechiului sistem Windows dintr-o platforma de exploatare a aplicatiilor
intr-un veritabil sistem de operare care cuprinde de data aceasta functia de
gestiune a fisierelor.
Windows '95/'98 a eliminat problema accesului in mod real, doarece a inclus
toate functiile sistemului de operare intr-o arhitectura de 32 biti. Procedura
de exploatare a fisierelor in mod protejat a fost numita PMFATFS ( sistem de
fisiere FAT protejate). Prin aceasta procedura Windows '95/'98 utilizeaza un
sistem de acces la disc complet diferit fata de predecesorii sai. Noul sistem
de gestiune a fisierelor functioneaza in exclusivitate in mod protejat, reducind
la aproape zero sansele de blocare a sistemului datorita problemelor legate
de disc si imbunatatind considerabil viteza de acces la disc.
In sistemul de gestiune al fisierelor, arhitectura Windows '95/'98 include mai
multe componente stratificate. Fiecare strat ofera posibilitatea de a adauga
software de la alti producatori in vederea utilizarii unor sisteme de fisiere
si echipamente particulare.
Citeva dintre cele mai importante straturi sunt:
- installable file system manager este un program de gestiune a sistemului instabil
de fisiere. Aceasta este stratul superior al sistemului de fisiere care receptioneaza
solicitarile aplicatiei si transfera controlul catre driverul corespunzator
al sistemului de fisiere
- file system driver reprezinta driverul sistemului de fisiere. Acest strat
ofera suportul pentru un nume de fisier mai mare si permite functionarea stabila
a sistemului in mod protejat lucru care face ca Windows '95 sa fie mai bun decit
predecesorii sai
- I/O subsystem reprezinta subsistemul de intrari/iesiri care directioneaza
cererile primite de la FSD la diverse drivere ale echipamentelor periferice
Sistemul de operare Windows '95 are capacitatea de a emula sistemul DOS pentru
a mentine compatibilitatea intre cerintele noului sistem de operare pe 32 de
biti si vechile aplicatii scrise sub DOS si exploatate pe 16 biti.
In momentul lansarii unei aplicatii DOS sau in momentul comutarii sistemului
in MS-DOS Prompt, Windows '95/'98 apeleaza un set de servicii care permit trecerea
procesorului in modul de exploatare real si tratarea cererii respective in sistemul
DOS printr-un BIOS virtual. Prin BIOS are loc toate solicitarile de acces la
unitatea de disc, prin controllerul acesteia.
Atunci cind sub Windows '95/'98 se executa simultan programe pe 16 si pe 32
de biti sistemul de operare se ocupa in primul rind de separarea celor doua
tipuri de aplicatii utilizind scheme diferite de gestionare a memoriei. Aplicatiile
de 16 biti lucreaza in cadrul propriei lor zone de masina virtuala in timp ce
restul aplicatiilor de 32 de biti utilizeaza pe deplin capacitatile de adresare
a memoriei de catre procesor.
Comunicarea intre aplicatiile scrise pe 16 biti cu aplicatiile de 32 de biti
se realizeaza printr-un mecanism de conversie a datelor dintr-un format de 16
intr-un format pe 32. Windows '95/'98 utilizeaza un strat denumit "stratul
de conversie" pentru a permite aplicatiior pe 16 biti sa comunice cu cele
pe 32 de biti.
Cele trei componente interne ale lui Windows: Kernel, GDI, si User sunt responsabile
de acest mecanism de translatie a datelor din registrii de 16 biti in registrii
de 32 de biti si invers. Mecanismul de translatare a continutului registrilor
presupune ca stratul de conversie sa construiasca o noua stiva de memorie care
sa se conformeze necesitatilor aplicatiei care receptioneaza datele. Transformarea
adreselor de memorie din 16 in 32 si invers este o operatione laborioasa care
solicita mult procesorul si implicit incetineste viteza de lucru.
Modulele Windows
Asa cum am mai aratat Windows '95/'98 si Windows NT pot fi considerate sisteme
de operare in timp ce Windows 3.1 sau Windows 3.11 sunt doar interfete grafice
de exploatare ce datoreaza foarte mult sistemului de operare DOS. Cele doua
versiuni nu realizeaza un multitasking adevarat deoarece procesorul nu poate
sa aloce singur timp de calcul programelor ce lucreaza aparent paralel. In functionarea
sistemului Windows trebuie avuta in vedere corelatia a trei componente: Kernel,
User, GDI.
KERNEL este nucleul mediului Windows. Rolul lui este de a rezolva toate sarcinile
elementare ale unui sistem de operare: incarca programele si realizeaza administrarea
memoriei, regleaza impartirea timpului de calcul intre aplicatii, controleaza
task-urile distincte. Programele KRNL386.EXE si KERNEL32.DLL constituie nucleul
sistemului de operare, oferind suportul pentru functiile la nivelul jos de care
are nevoie o aplicatie pentru a rula.
Kernel nu este responsabil cu functiile de intrare/iesire si de interfata cu
utilizatorul, proprii unui sistem de operare. Denumirea de nucleu al sistemului
de operare provine din faptul ca el interactioneaza numai cu Windows.
USER prin componentele sale USER.EXE si USER32.DLL nu se refera la utilizator,
ci la comanda tuturor ferestrelor si administrarea acestora: continutul de informatie
al ferestrei, structura de baza a lor, toate informatiile din meniuri si submeniuri.
In afara ferestrelor modulul USER se ingrijeste si de alte elemente cum sunt
casetele de dialog sau structurile de control apelabile prin butoane sau combinatii
de taste. In acelasi timp, USER se ocupa cu incarcarea driverelor, perifericelor,
supravegherea comunicatiei intre task-urile distincte, a ferestrelor, a iconurilor
si aplicatiilor; realizeaza comanda cursorului si iconurilor. In cele din urma
acesta gestioneaza intr-o oarecare masura resursele aplicatiilor: iconuri, meniuri,
cimpuri de dialog pe care Windows le retine in memoria RAM.
GDI (graphic device interface) prin GDI.EXE si GDI32.DLL asigura toate afisarile
pe ecran, imprimanta sau orice alt periferic contribuind la realizarea unei
legaturi intre Windows si mediul exterior. Se administreaza procesul grafic
la modul general, independent de dispozituvul folosit pentru afisare.
Atit pentru modulul USER, cit si pentru cel GDI, exista resurse de memorii speciale;
daca ele sunt depasite atunci sistemul se poate bloca.
Mecanisme de gestionare a memoriei
Sub sistemul de operare DOS, fiecare program avea incorporat in fisierul executabil
coduri pentru functiile de baza. Acest principiu functiona perfect, deoarece
sub DOS intotdeauna rula un singur program care stapinea in exclusivitate memoria.
Sub Windows mai multe programe trebuie sa-si partajeze memoria disponibila,
deoarece sistemul este cunoscut ca fiind un mare consumator de memorie RAM.
Daca proiectantii de aplicatii ar fi incorporat fiecarui program codurile de
baza pentru administrarea memoriei, a ferestrelor, afisarea caracterilor, imprimarea
etc. memoria de lucru nu ar fi suficienta pentru incarcarea aplicatiilor.
Sub Windows exista patru principii de gestionare a memoriei interne, in sensul
economisirii ei:
- principiul DLL
- principiul segmentelor de cod retrase
- principiul replicarii instantelor active
- principiul memorarii virtuale
Principiul DLL
Principiul DLL reprezinta o facilitate de gestionare a memoriei prin care se
pot introduce toate functiile de baza, care sunt necesare tuturor programelor in
module care contin seturi de functii utilizate in comun de catre aplicatii.
Principiul DLL consta in faptul ca un program care se afla in executie "stie"
dinainte ce functie trebuie sa foloseasca pentru a executa o anumita prelucrare si comunica
astfel inca de la lansare ce DLL trebuie sa utilizeze. Daca Windows gaseste
DLL-ul cautat, il incarca si-l executa, dupa care, la terminare reda controlul
programului apelant.
Avantajul incontestabil pe care il dau fisierele DLL este economiserea memoriei
necesare aplicatiilor care prin punerea in comun a functiilor de baza, ocupa
mai putina memorie. Un fisier DLL se introduce o singura data in memorie indiferent
cite programe ii acceseaza functiile. Toate facilitatile noi proprii aplicatiilor
(OLE, multimedia) sunt introduse prin fisiere tip biblioteca de functii: DLL.
Principiul segmentelor de cod retrase
Spatiul pe care il ocupa un program in memoria interna se imparte in doua domenii:
segmente de cod si segmente de date.
Segmentele de cod ale unui program sau DLL contin codurile executabile ale aplicatiei
- adica instructiunile care realizeaza functiile proprii aferente programului.
Aceste instructiuni nu se modifica in timpul executiei programului.
Segmentele de date contin informatii ce se modifica permanent in timpul executiei
aplicatiei curente. Aceste informatii sunt valori luate pentru scopuri interne
sau date introduse de utilizator. Continutul unui segment de date se poate modifica
de la o secunda la alta, de la o executie la alta - in timp ce continutul segmentului
de cod ramine acelasi.
Windows analizeaza memoria disponibila si daca aceasta este insuficienta, va
elimina din memoria RAM segmentele de cod cele mai putin utilizate. Daca un
program are nevoie de un segment pe care windows l-a indepartat deja din memorie,
modulul de administrare a memoriei il va incarca automat in RAM de pe hard disc,
astfel incit functionarea aplicatiei sa nu fie afectata. Acest mecanism de incarcare
dinamica functioneaza numai cu segmente de cod, pentru ca aceastea nu isi schimba
continutul in cursul executiei.
Replicarea instantelor active
Sub Windows, mai multe aplicatii identice se pot executa de mai multe ori,
aparent simultan. Copiile aflate simultan in executie se numesc instante active.
Fiecare instanta a unui program ocupa memorie interna, atit pentru segmentele
de cod, cit si pentru segmentele de date. Segmentele de cod ale aceleiasi instante
active sunt identice.
Mecanismul replicarii instantelor active consta in urmatorul principiu: prima
instanta a programului ocupa spatiu, atit pentru coduri, cit si pentru date,
iar oricare alta instanta aferenta aceluiasi program relansat va utiliza segmentele
de cod ale primei instante si va avea nevoie de memorie pentru segmentele de
date. De exemplu aplicatia WordPad ocupa in total 85 KB la prima lansare (40
KB memorie pentru coduri si 45 KB pentru date), iar la a doua lansare a instantei
ocupa doar 45 KB, spatiu doar pentru date.
Mecanismul memoriei virtuale (mecanismul SWAP)
Managerul de memorie din Windows poate pune la dispozitia programelor mai multa
memorie interna decit exista fizic pe calculator. Sistemul reuseste acest lucru
transferind blocuri de informatii din memorie pe hard disc, aducindu-le eventual
inapoi in memorie. Astfel, sistemul simuleaza memoria RAM cu memoria externa
de pe hard disc, procesul fiind cunoscut sub forma memoriei virtuale. Segmentele
transferate pe disc sunt cele mai putin utilizate.
In cazul mecanismului SWAP al memoriei virtuale, nu se mai face diferenta intre
segmentele de cod si de date, prin transfer neexistind nici o pierdere de informatii.
Subliniez faptul ca aceste fisiere se pot crea nu numai pe discul local ci si
pe o unitate de disc in retea sau pe un RAM-DRIVE. In primul caz are loc o incetinire
a sistemului deoarece, la fiecare apelare a mecanismului SWAP, se apeleaza reteaua,
iar in al doilea caz, dezavantajul care apare este ca fiecare byte ocupat de
RAM-DRIVE ii va lipsi memoriei de lucru.
In ceea ce priveste dimensionarea acestor fisiere SWAP, se impune sa se aleaga
o cale de mijloc deoarece, daca spatiul alocat acestora este prea mare, atunci
sistemul este frinat, in caz contrar nu mai functioneaza. In general, se afirma
ca fisierul SWAP ar trebui sa fie mai mare de doua ori decit memoria de lucru
fizica. Daca exista o modalitate de lucru suficienta si se simte o lipsa acuta
de spatiu pe discul hard, atunci se poate renunta la tot mecanismul SWAP.
Exista cel putin doua modalitati de abordare a acestui mecanism si anume in
mod standard si in mod extins. In primul caz Windows nu poate folosi mecanismul
SWAP pentru propriile aplicatii, fiind disponibil exclusiv pentru programele
DOS; datele se pot scrie in fisiere temporare doar daca se porneste un program
DOS. In al doilea caz, mecanismul SWAP da rezultate mult mai bune deoarece se
pot scrie segmentele de memorie si cind nu e vorba de o aplicatie MS-DOS. Aceste
segmente se salveaza pe hard disc atunci cind unei aplicatii Windows nu-I mai
ajunge memoria disponibila. In acest fel, administrarea memoriei este preluata
de Windows care va colabora cu unitatea centrala.
Un fisier SWAP temporar poate pune la dispozitia sistemului Windows o memorie
marita considerabil. Fisierele SWAP permanente spre deosebire de cele temporare
nu se creeaza la pornirea sistemului Windows si nu se sterg la parasirea acestuia,
ci au un loc rezervat chiar chiar si atunci cind nu se ruleaza Windows. In primul
caz viteza este destul de mica deoarece in anumite conditii Windows-ul nu poate
scrie intregul fisier pe hard disc, iar in al doilea caz, se inregistreaza un
insemnat cistig de viteza, dar se impune ca fisierul SWAP sa ocupe un loc nefragmentat
pe discul local. In cazul fisierului permanent se poate activa si accesul la
discul hard pe 32 de biti, ceea ce determina un transfer mai mare de date.
Comunicarea intre aplicatii
Un avantaj incontestabil pentru utilizatorii Windows este acela ca se pot schimba
informatii de aceeiasi natura sau de natura diferita intre aplicatii diferite.
Exista doua procedee care privesc schimbul dinamic de informatii intre aplicatii:
- tehnologia Clipboard
- tehnologia OLE.
Aceste doua modalitati de comunicare intre aplicatii sunt complementare, deriva
una din alta si se sustin reciproc, fiind foarte greu de indentificat unde se termina
una pentru a face loc celeilalte.
Tehnologia Clipboard
Windows foloseste pentru transferul datelor o zona de memorie interna gestionata
de un program numit Clipboard Viewer. Dupa selectarea unui grup de date, acestea
se pot dispune in memoria tampon iar de acolo se pot transfera in zona desemnata
de utilizator ca destintatie. Continutul zonei de memorie gestionate de Clipboard
se poate salva pe disc intr-un fisier cu extensia CLP.
Tehnologia OLE
Una dintre componentele strategice de marca ale firmei Microsoft o constituie
tehnologia OLE (Object Linking and/or Embedding), componenta preluata si utilizata
de toti producatorii de aplicatii sub Windows. OLE a devenit curenta pentru
toate tehnologiile pe care Microsoft le distribuie pentru integrare soft, solutii
client - server si componente.
Conceptul de la care au plecat realizatorii tehnologiei OLE a fost acela de
document complex. Un document complex este un document special care contine
mai multe tipuri de informatii: texte, desene, grafice, imagini, secvente audio,
etc.
Un astfel de document complex foloseste facilitatile unor aplicatii OLE pentru
a manipula diferitele tipuri de date. Utilizatorul care lucreaza cu un document
complex nu are nevoie sa-si puna problema compatibilitatii intre datele pe care
le foloseste sau sa gaseasca si sa-si puna problema compatibilitatii intre datele
pe care le foloseste sau sa gaseasca si sa starteze aplicatia care a creat tipul
respectiv de data. Ori de cite ori se decide sa lucreze cu o parte a documentului
complex care contine tipuri de date diferite, aplicatia responsabila cu aceste
tipuri de date va fi startata automat.
Interesul care este acordat documentelor complexe reflecta o tendinta generala
de a se trece de la sistemele de calcul orientate pe aplicatii la sistemele
orientate pe documente. Acest lucru este dovedit de practica, pentru ca utilizatorul
este interesat in principal de documentul pe care il realizeaza si mai putin
pe instrumentul pe care il foloseste.
Astfel, in viitor, utilizatorul nu va trebui sa se ocupe de formatul datelor
pe care le va prelucra si de tipul aplicatiei folosite-in acest mod rezultatele
muncii sale se vor putea schimba liber, ca obiecte intre documente complexe,
cu diverse programe.
In primul rind OLE se refera la un set de servicii care pune la dispozitia utilizatorului
posibilitatea de a-si crea documente folosind cele mai diverse surse incepind
cu text, grafica, sunet si imagine. In acest mod putem spune ca OLE este un
mecanism care permite aplicatiilor sa se integreze eficient, fara a avea nici
o cunostinta unele despre altele. In acest fel mai multe aplicatii pot comunica
schimbind informatii intre ele. Se poate spune ca OLE este un extensibil de
protocoale de comunicatie intre aplicatii. Aceste protocoale permit unei aplicatii
sa foloseasca servicii oferite de alte aplicatii. Protocoalele OLE sunt implementate
prin biblioteci de tip DLL, partajabile cu alte programe ce ruleaza sub Windows.
Componentele de baza ale interfetei sistemului Windows
In viziunea Windows ecranul calculatorului este asimilat unui birou de aceea
poarta denumirea de suprafata de lucru (desktop); aceasta din urma reprezinta
suprafata de fond a ecranului pe care se pot actiona si manevra cu usurinta
"obiectele"(se pot muta, schimba/elimina sau se pot aduce altele noi).
In categoria acestor componente se include iconuri, ferestre, meniuri, submeniuri,
casete de dialog. Sistemul Windows trateaza unitar, intr-un mediu complet grafic,
foarte sugestiv, usor de utilizat, programe ce permit gestionarea memoriei,
perifericelor, fisierelor, aplicatiilor. Mediul Windows, indiferent de versiune,
se bazeaza pe aceste obiecte care sunt reprezentate in mod diferit. Functiile
lor au crescut in complexitate pe masura aparitiei de aplicatii Windows noi,
mult imbunatatite.
In continuare, pe scurt, voi trece in revista aceste componente si vom vedea
care este rolul lor de baza in functionarea sistemului Windows, propus de Microsoft.
O fereastra Windows este o zona incadrata de un chenar, cu o structura standard,
care contine informatii sau grafisme omogene sau eterogene(exemplu: texte, tebele,
desene). Pentru o folosire eficienta a suprafetei ecranului, ferestrele pot
fi supuse unor operatii diverse(redimensionari, deplasari, rearanjari). La rindul
ei, o fereastra poate contine ca elemente de baza linia de titlu, bara de meniuri,
zona de lucru, borduri de depkasare, butoane ecran.
O pictograma (icon) este o mica reprezentare, simbol grafica, intilnita in programele
de tip GUI care are un nume si desemneaza in principiu o aplicatie, o functie
etc. Versiunea 3.1 este cea care foloseste foarte mult aceasta componenta pentru
a reprezenta documente si pictograme care nu sunt deschise intr-o fereastra.
Se intilnesc deci iconuri pentru aplicatii, pentru document si pentru programe;
de asemenea mai putem avea si o alta abordare si anume reprezentari grafice
ale unui grup de aplicatii, ale unei singure aplicatii, ale unor fisiere.
Se stie faptul ca sub Windows '95 rolul si modul de reprezentare al icon-urilor
sunt cu totul diferite fata de precedentele produse Microsoft.
Meniurile au o structura de tip arborescent continind submeniuri iar aceastea,
la rindul lor, pot avea optiuni sau pot permite ajungerea la diverse casete
de dialog. Prin intermediul acestor meniuri, comenzile sistemului Windows sunt
structurate in mod arborescent, fiind organizate in cascada.
Casetele de dialog contin la rindul lor optiuni pe care utilizatorul le poate
alege, confirma sau anula; altele pot afisa informatii aditionale, mesaje de
avertizare sau de eroare rezultate in urma executiei unor aplicatii. Casetele
de dialog se vor imparti in mai multe categorii: casete de comanda(pentru executia
automata a unor comenzi), casete de text(pentru cautarea si modificarea unui
text), de listare (selectarea unei variante dintr-o lista prezentata), de validare
(presupune validarea existentei unor comenzi sau optiuni anterioare si modificarea
acestora) si generale (comune mai multor aplicatii). O caseta de dialog contine,
in principal: butoane de comanda (executa o actiune), zone de text (fixeaza
anumite valori), liste de optiuni (pentru parametrii care se exclud reciproc),
casete de marcaj (ce pot fi activate sau dezactivate), zone de teste pentru
liste derulante (cind lista este prea mare).
Sistemul de operare Windows 98
Caracterizarea generala a sistemului de operare Windows 98
Lansarea pe piata a unui nou sistem de operare de catre firma Microsoft a
reprezentat mai mult decit aparitia unei interfete grafice mai moderne sau decit
o modalitate mai usoara de lucru in domeniul calculatoarelor personale. Windows
98 este un domeniu soft extins si complicat, cu multiple componente concretizate
in mii de caracteristici si facilitati.
Datorita numarului mare de utilizatori care foloseau versiunile anterioare ale
sistemului Windows, Microsoft a trebuit sa asigure un inalt grad de compatibilitate
a sistemului Windows 98, astfel incit datele si aplicatiile anterioare sa poata
fi folosite in continuare. De asemenea, Windows 98 manipuleaza programele DOS
in conditii mai bune decit versiunile Windows 3.x sau Windows 95, acestea fiind
executate intr-o fereastra care include o bara de instrumente de lucru pentru
caracteristicile cele mai des folosite.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Internet Explorer cu interfata
utilizatorului din Windows 95. Afisarea suprafetei de lucru ca pagina Web conduce
la aparitia unui element nou Active Desktop ca ii permite utilizatorului sa
tina documente deschise pe suprafata de lucru, indiferent daca se afla pe hard-discul
calculatorului personal, in reteaua locala sau pe Internet. Modul de afisare
standard a suprafetei de lucru se concentreaza pe locul in care se afla obiectele.
Active Desktop se orienteaza spre indicarea continutului disponibil, indiferent
de locul in care este stocat si spre posibilitatea de a stabili legatura cu
acesta.
Windows 98 este un sistem orientat pe documente, abordare exprimata printr-o
serie de facilitati. De exemplu, se pot plasa noi documente goale pe suprafata
de lucru sau intr-o fereastra dosar, se poate executa clic pe pictograma unui
fisier pentru ca aplicatia asociata sa il deschida sau se pot defini actiuni
ce trebuie executate cu un fisier si care sunt afisate ca optiuni ale unui meniu
contextual. Deoarece in interfata cu utilizatorul din Windows 98 a fost integrat
Internet Explorer, aceasta abordare orientata pe documente este extinsa pentru
a include si documentele din Internet, precum si cele din calculatorul personal
sau din retea.
Programul Explorer si suprafata de lucru din Windows 98 pot afisa documente
HTML, inclusiv cele care contin GIF si JPEG, obiecte ActiveX, miniaplicatii
Java si oricealtceva care se poate citi cu un browser Web.
Cu toate ca si in versiunile anterioare ale sistemului Windows au existat comenzi
rapide, in Windows 98 acestea au suferit imbunatatiri, fiind mult mai flexibile.
Comenzile rapide sunt o solutie puternica pentru personalizare - o metoda pentru
a raspunde tendintei de uniformizare impusa de Microsoft.
Sistemul de operare Windows 98 contine si un utilitar pentru configurarea sistemului
(Msconfig.exe) care asigura un control mai usor si mai nuantat asupra procesului
de initializare cu Windows 98.
Deoarece driver-ele sunt considerate adevarate translatoare intre hard si soft,
asigurind conlucrarea corecta si eficienta a acestora, sistemul de operare Windows
are si avantajul ca este prevazut, in cea mai mare parte, cu drivere pe 32 de
biti. Microsoft a creat aproape 1400 de drivere de dispozitiv pe 32 de biti,
pe linga cele existente in Windows 95 care sunt incarcate in memoria extinsa,
deci nu ocupa memoria conventionala sau superioara. Aceste driverer nu numai
ca sunt pe 32 de biti dau au si o serie de facilitati noi, care au putut fi
introduse pentru ca in memoria extinsa au mai mult spatiu de manevra. Device
Manager si Add New Hardware Wizard instaleaza aceste noi drivere pe 16 biti
este necesar sa se apeleze la rutinele de instalare mai vechi furnizate de producatori.
Totusi la acestea se apeleaza in foarte putine cazuri. In dosarul Windows 98
exista o lista care contine denumirile driver-elor pentru componentele hard,
care pot fi inlocuite fara probleme de driverele pe 32 de biti pentru Windows
98. In situatia in care in lista respectiva apare un driver de mod real, care
are functii suplimentare, ce nu sunt asigurate de cel pe 32 de biti se poate
sterge din lista si se reinstaleaza, se reactiveaza instructiunea din Config.sys.
In momentul instalarii lui Windows 98 se realizeaza si instalarea automata a
noilor drivere de dispozitive, oferind o utilizare mai eficienta a hard-ului.
Din nefericire, exista multe dispozitive hard diferite, ceea ce face imposibila
includerea de catre firma Microsoft a tuturor driver-elor de dispozitive in
setul initial Windows 98. Inluderea standardului Plug & Play ca parte integranta
a sistemului de operare permite recunoasterea automata a resurselor fizice ale
calculatorului, inclusiv a celor nou adaugate, detectind orice incompatibilitate
a acestora.
Firma Microsoft a asigurat compatibilitatea fisierelor create de Windows 98
cu cele existente in vechile versiuni Windows si in MS-DOS; astfel, sistemul
de operare Windows 98 este capabil sa manipuleze fisiere de pina la 255 de caractere
lungime inclusiv spatii.
Windows 98 este echipat cu soft-ul necesar pentru lucrul in retea, permitind
configurarea unei retele de calcualtoare pe 32 de biti in modul protejat sub
Windows 98 sau 95 sau pentru conectarea la o retea de calculatoare sub Windows
NT, Windows 2000, LAN Manager etc. In plus Windows 98 are un client pe 32 de
biti in modul protejat pentru retelel Novell Netware, astfel incit un calculator
independent sub Windows 98 poate deveni un client compatibil in in acest gen
de retea. Deoarece Windows 98 foloseste componente de retea in modul protejat,
nu trebuie sa comute procesorul din modul protejat in cel real, operatiile care
consuma prea multe cicluri de procesor, ca atare, vitezele de lucru in retea
sunt mult mai mari fata de versiunile anterioare ale Windows-ului.
Microsoft a imbunatatit mult codul in Windows 95 si 98, iar in prezent acesta
functioneaza fara probleme; el a marit viteza de acces la fisiere, a imbunatatit
sistemul multitasking prin reducerea timpului in care blocheaza executarea altor
operatii.
Windows 98 are un cache dinamic in mod protejat pe 32 de biti, care inlocuieste
drive-ul in mod real pe 16 biti SmartDrive; vcache nu ocupa spatiu in memoria
conventionala sau in cea superioara, si este mai bun decit SmartDrive pentru
citirea si scrierea pe disc, permitind si folosirea memoriei pentru unitatile
CD-ROM si de retea.
Componentele ecranului Windows 98
Dupa lansarea in executie a sistemului de operare Windows 98 este afisata
o componenta de baza numita suprafata de lucru, al carui scop de a furniza un
fundal pe care sa fie atasate diferite obiecte grafice (pictograme, ferestre
etc.).
Aparitia World Wide Web-ului in lumea calculatoareler a generat raspindirea
extrem de rapida a termenului de hiperlegatura care a fost poluarizat de browser-ele
folosite pentru cautarile in Web. Chiar inaintea lansarii mediului Windows 95,
Microsoft a considerat necesara introducerea acestei solutii (existenta legaturilor
intre documente, atit la nivel local cit si global) in cadrul sistemului de
operare.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Windows Web Internet Explorer
cu interfata aferenta utilizatorului specifica mediului Windows 95. Acest mod
de afisare asigura aparitia unui element nou - Active Desktop imbinind doua
stiluri oarecum diferite: stilul clasic, identificat prin modul in care se comportau
diferitele obiecte grafice in Windows 95 si stilul Web prin care se urmareste
ca pictogramele si dosarele sa se comporte ca si cum ar face parte dintr-o clasica
pagina Web.
Windows 98 a inlocuit termenul de director care este specific DOS-ului, mediului
Windows 3.X si altor sisteme de operare inainte de DOS cu dosar - folder o denumire
mai apropiata de lumea biroticii. In plus unui dosar I se pot asocia mai multe
functii decit unui simplu director din DOS; unele dintre ele cum ar fi dosarele
speciale din My Computer au capacitati suplimentare.
In partea stinga a suprafetei de lucru sunt afisate cinci sau mai multe pictograme
standard in functie de optiunile selectate in timpul instalarii, iar in zona
inferioara se afla butonul Start, bara de task-uri cu barele de instrumente
si ora de sistem.
Butonul Start
Butonul Start reprezinta principalul punct de intrare in Windows 98, furnizind
una dintre cele mai usoare modalitati de lansare a programelor sau de deschidere
a documetelor cele mai frecvent folosite. Este considerat substitutul din Window
95 si Windows 98 pentru Program Manager, specific sistemului Windows 3.x, oferind
si calea de inchidere a mediului Windows.
Denumirea standard Start poate fi inlocuita printr-o alta expresie care este
format tot din cinci litere folosind un editor hexazecimal sau WinHacher in
scopul editarii fisierului Explorer.exe. Pentru a modifica denumire, se inlocuiesc
toate aparitiile cuvintului Start copie a fisierului explorer.exe original.
Activarea butonulu Start are drept efect afisarea meniului Start, punctul de
pornire catre o serie de meniuri si submeniuri dezvoltate in cascada. Meniul
Start poate fi deschis din interiorul oricarui program printr-un simplu clic.
Unul dintre aspectele mai putin placute legate de exploatarea meniului Start
se refera la faptul ca intr-o structura mai laborioasa, sunt necesare multe
miscari ale mouse-ului pentru a ajunge la aplicatia dorita. O metoda pentru
a limita miscarile suplimentare cu mouse-ul este asocierea unor pictograme pentru
programele folosite frecvent si plasarea acestora pe butonul Start, pentru a
crea comenzi rapide sau Shortcut-uri la articolul din meniul Start principal.
Cele mai importante optiuni ale meniului Start sunt:
- programs reprezinta, intr-o structura arborescenta, dezvoltata prin submeniuri,
aplicatiile instalate pe discul local si asigura una dintre metodele de apelare
a lor. Folosind instrumentele integrate in meniul Start, utilizatorul isi poate
organiza componentele meniului Programs conform preferintelor sale. De asemenea,
se poate defini o structura ierarhica orizontala sau verticala de submeniuri
si se pot redenumi pictogramele aplicatiilor sau documentelor. Meniul Start
este considerat de programatori un obiect fereastra specializat care, pe linga
metodele specifice, care nu se gasesc la majoritatea ferestrelor, a preluat
mai multe din principiile de baza ale ferestrelor. Astfel, utilizatorii pot
crea noi "actiuni" prin intermediul meniului contextual afisat prin
apasarea butonului dreapta al mouse-ului in cadrul optiunilor de meniuri.
- Favorites - permite utilizatorului sa-si defineasca locatiile favorite din
care sa-si poata identifica mai usor documentele folosite in mod curent si salvate
anterior cu aceasta optiune.
- Documents - afiseaza o lista cu denumirile utlimelor 15 documente folosite
recent de utilizator; se poate deschide un fisier si aplicatia asociata intr-un
simplu clic pe el in meniul Documents. Pentru ca Windows-ul sa adauge un document
in aceasta lista. trebuie sa fie deschis intr-o fereastra Explorer sau prin
aplicatia aferenta, sistemul retinind astfel denumirea documentului. Exista
situatii in care lista comenzilor rapide devine prea lunga si deci va fi mai
greu de manipulat; acestea pot fi sterse fara a afecta continutul documentelor
propriu - zise, selectind din meniul contextual al barei de task-uri optiunea
Properties, dupa care eticheta Start Menu Programs si butonul Clear.
- Settings - asigura accesul la dosare si casete de dialog folosite pentru modificarea
majoritatii parametrilor din Windows 98; deoarece exista valori diferite plasate
peste tot, aceasta constituie un foarte bun punct de pornire.
- Find - reprezinta una dintre modalitatile de cautare rapida a fisierelor,
dosarelor si aplicatiilor in functie de anumite criterii.
- Help - asigura afisarea meniului pentru ajutor comun pentru intregul Windows
98; deoarece sistemul Help al acestei versiuni este unificat, utilizatorii nu
trebuie sa caute prea mult in fisierele Help separate pentru a afla ceva despre
Windows 98.
- Run - constituie o interfata de tip linie de comanda care permite lansarea
in executie a unui program prin simpla precizare a caii de acces, a denumirii
lui si eventual a anumitor parametri in linia de comanda. Caseta de dialog Run
tine o mica evidenta in lista derulata Open astfel incit utilizatorii sa aiba
posibilitatea de a selecta comenzi anterioare si de a le lansa din nou.
- Log Off - asigura iesirea din configuratia curenta si ofera posibilitatea
conectarii sub alt nume de utilizator, nu apare decit daca exista o retea sau
au fost activate profilurile de utilizator.
- Shut Down - permite afisarea unei casete de dialog prin intermediul careia
utilizatorii au posibilitatea sa opteze pentru una dintre cele patru variante
de oprire si repornire a calculatorului, in functie de scopul stabilit:
- Shut down - daca calculatorul are un BIOS cu facilitatea Automated Power Management
compatibila pentru Windows 98, acesta va fi inchis imediat dupa selectarea optiunii
Shut down si validarea acestuia prin Ok. Pentru ca un calculator sa mearga si
dupa selectarea optiunii Shut Down se impune dezactivarea functiei APM din configuratia
BIOS-ului; in aceasta situatie, utilizatorul va trebui sa-si opreasca singur
calculatorul. In cazul in care facilitatea APM este dezactivata si se doreste
repornirea sistemului Windows dupa lansarea comenzii Shut Down, se asteapta
afisarea mesajului "it's now safe to turn off your computer", si se
actioneaza simultan Ctrl+Alt+Delete.
- Restart - este folosita in situatiile in care au existat probleme cu Windows
98 si permite reinitializarea sistemului "la cald" fara a actiona
combinatia de taste Ctrl+Alt+Delete. Daca se doreste reinitializarea rapida
a sistemului Windows 98, fara sa se mai apeleze la procesul reinitializarii
la cald, se marcheaza optiunea Restart, se tine apasata tasta Shift si se executa
clic pe butonul Ok din caseta de dialog Shut Down Windows.
- Restart in MS-DOS mode - permite inchiderea mediului Windows 98 si afisarea
liniei de comanda DOS; calculatorul nu va fi reinitializat iar revenirea din
modul MS-DOS in Windows se face scriind Exit sau Win in linia de comanda DOS.
- Stand By - inlocuieste oarecum fosta optiune Suspend specifica mediului Windows
95 pentru calculatoarele care aveau facilitatea APM. Daca un calculator este
trecut in modul Stand By, consumul sau va fi redus si va putea fi repornit rapid,
fara sa fie necesara incarcarea tuturor aplicatiilor. Continutul meniului Start
poate fi personalizat in sensul adaugarii aplicatiilor folosite mai des decit
incit sa se evite afisarea unor meniuri suplimentare:
- adaugarea unui program in meniul Start ( sau intr-un alt dosar ) se realizeaza
astfel:
- din meniul contextual afisat prin apasarea butonului drept al mouseului pe
zona gri a barei de task-uri se selecteaza Proprieties (sau din meniul Start
se alege Settings, Taskbar & Start Menu)
- se alege eticheta Start Menu Programs si se executa clic pe butonul Add pentru
a deschide caseta de dialog Create Shortcut
- se activeaza fereastra Browse prin intermediul butonului cu acelasi nume si
se cauta programul sau aplicatia pe care dorim sa-l adaugam in meniul Start,
se selecteaza si se alege Open
- se executa clic pe Next si se afiseaza caseta de dialog Select Program Folder,
in cadrul careia se selecteaza dosarul care corespunde locului din meniul Start
in care va apare programul
- in caseta de editare se scrie numele care apare in meniul Start si apoi se
incheie setul de operatii cu Finish.
- stergerea unui program sau a unei aplicatii din meniul Start: este suficient
sa se opteze pentru butonul Remove ( in loc de Add de la operatia anterioara)
si sa se stabileasca pictograma sau dosarul la care se renunta.
Bara de task-uri
Bara de task-uri este plasata de regula in partea inferioara a ecranului, dar
pozitia ei se poate modifica in functie de preferintele utilizatorului; este
suficient sa se plaseze indicatorul mouse-ului intr-o zona libera a barei de
operatii (dar nu peste unul din butoanele aferente aplicatiilor), sa se apese
butonul stinga al mouse-ului si sa se gliseze usor catre una dintre celelalte
margini ale suprafetei de lucru.
La inceput, bara de task-uri este ingusta, dar dimensiunile ei pot fi marite
chiar pina la jumatate din suprafata de lucru. Windows 98 dimensioneaza butoanele
de pe bara de task-uri in mod automat, toate avind aceiasi dimensiune, idiferent
de lungimea denumirilor. In cazul in care numele aplicatiilor sunt prea lungi
pentru a incapea pe buton, Windows trunchiaza denumirile, introducind puncte
de suspensie. Daca utilizatorul deschide prea multe programe, butoanele de pe
bara de task-uri se micsoreaza numai daca nu se maresc dimensiunile barei; cind
devin prea mici pentru a putea cuprinde pictograme de 16x16 pixeli, ele nu se
micsoreaza si, daca se adauga alte aplicatii active dupa aceea, pe bara de task-uri
va apare un contor de incrementare care permite afisarea pictogramelor care
nu sunt vizibile la un moment dat. La fel ca si in alte zone ale ecranului Windows,
se poate executa clic pe butonul dreapta al mouse-ului intr-un spatiu liber
al barei de task-uri pentru deschiderea unui meniu contextual ale carui optiuni
au drept efect rearanjarea ferestrelor pe suprafata de lucru, reducerea diemensiunilor
unor butoane sau modificarea proprietatilor barei de operatii.
Bara de task-uri are doua moduri de lucru care pot fi selectate din caseta de
dialog Taskbar Properties, afisata fie prin selectarea optiunii Proprietes din
meniul contextual aferent barei de operatii; fie prin setul de instructiuni
Start, Settings, Taskbar & Start Menu. Utilizatorii pot opta pentru una
dintre variantele:
- always on top - bara de task-uri este afisata in fata oricarei ferestre deschise
- auto hide - ascunde bara pentru a lasa mai mult spatiu de lucru pe suprafata
de lucru si in ferestrele de apicatii. Pentru a determina afisarea barei de
task-uri, se deplaseaza indicatorul mouse-ului pe marginea ecranului unde a
fost plasata bara; cind cursorul ajunge la aproximativ 2 pixeli de marginea
suprafetei de lucru, ia forma unei sageti de redimensionare, bara apare pe ecran
si indicatorul de mouse revine la forma lui obisnuita, cea de sageata de selectare.
- Show small icons in start menu - afiseaza meniul Start cu pictograme de dimensiuni
reduse, fara inscriptia Windows
- Show clock - ascunde sau afiseaza ceasul intr-un colt al barei de operatii
In afara butonului Start, un alt element definitoriu pentru bara de task-uri
il constituie barele cu instrumente - care reprezinta un alt mod in care se
poate obtine accesul la documente, pagina Web si aplicatii; acestea nu trebuie
sa fie active pentru a se afla pe o bara cu instrumente (spre deosebire de o
bara de task-uri). Utilizatoriii pot asemana barele cu instrumente cu dosare
cu proprietati speciale. In majoritatea cazurilor, ele contin doar comenzi rapide
pentru documente, adrese URL si aplicatii; barele cu instrumente pot fi lasa-te
ca fiind conectatea la bara de task-uri sau pot fi deplasate in alte locuri
de pe suprafata de lucru.
In configuratia prestabilita, Windows 98 afiseaza o singura bara cu instrumente,
dar utilizatorul poate opta pentru oricare dintre cele patru bare cu instrumente
prestabilite, de exemplu bara Adress permite ca in momentul precizarii unei
adrese URL sau al unui dosar, pe suprafata de lucru va aparea o fereastra afisind
continutul dosarului respectiv sau pagina Web asociata adresei URL. De asemenea,
utilizatorul isi poate defini o noua bara de instrumente care sa prezinta continului
unui dosar: fie prin tragerea pictogramei dosarului in marginea suprafetei de
lucru si plasarea acesteia in locul respectiv, fie prin intermediul optiunii
New Toolbar. Eliminarea unei bare cu instrumente se face prin anularea semnului
de validare din dreptul barei respective afisate in meniul contextual aferent
barei de operatii.
Un alt element de noutate in Windows 98 este aparitia unei zone mici la marginea
din dreapta a barei de task-uri care poarta denumirea de tava (Tray) si care
este folosita de regula, pentru mici programe utilitare de sistem. Unele aplicatii
care sunt lansate o data cu Windows-ul isi plaseaza pictogramele in acest loc,
astfel incit miniaplicatiile deschise in permanenta nu ocupa atit de mult spatiu
pe bara de operatii cu aplicatiile mai mari, care nu sunt deschise decit atunci
cind utilizatorul decide. Totusi nu exista nici un motiv pentru a ne limita
la introducerea in tava numai a programelor utilitare; poate fi folosita orice
aplicatie importanta care este utilizata in mod frecvent (de exemplu, programul
pentru redactare de texte sau jocul meu preferat).
Bara de task-uri dispune si de un ceas digital; daca se plaseaza indicatorul
mouse-ului in interiorul lui se va afisa in cadrul unei casete speciale data
calendaristica. Daca activam meniul contextual aferent ceasului se poate selecta
Adjust Date/Time prin intermediul careia se afiseaza caseta de dialog Date/Time
Proprerties. In cadrul acesteia, se poate schimba luna din lista curenta, modificind
valoarea in cimpul pentru an si executind clic pe o zi, de asemenea se poate
modifica ora scriind o noua valoare sau folosind controlul de incrementare.
Prin intermediul etichetei Time Zone se poate stabili zona orara. Exista 63
de intrari in lista cu zone orare, desi se presupune ca nu exista decit 24 de
zone orare unice. Setarea zonei orare are si o valoare practica; daca suntem
intr-o retea care se intinde pe mai multe zone orare, asa cum ar fi o retea
WAN a firmei, calculatoarele vor folosi aceasta valoare a zonei orare pentru
a sincroniza ora tuturor persoanelor dupa un strandard universal sau dupa unul
ales de utilizator.
Pictrograme (icon-uri)
In afara barei de task-uri si a butonului Start, pe suprafata de lucru exista
o retea invizibila in care pictogramele sunt centrate in celule definite de
aceasta retea si plasate in partea superioara a ecranului. Aranjarea pictogramelor
de pe suprafata de lucru se poate realiza apelind la una dintre variantele predefinite
prin intermediul meniului contextual, unde se selecteaza Arrange Icons si se
alege una dintre optiunile aferente: by name, by size, by type sau by date.
Pictogramele vor fi aranjate incepind cu coltul din stinga sus si se continua
in jos cu urmatoarele celule, in ordinea specificata. Optiunea Auto Arrange
asigura intotdeauna aranjarea pictogramelor incepind cu coltul din stinga sus,
fiind in acest mod un element de comutare. Cind Auto Arrange este validat, pictogramele
vot reveni intotdeauna la tipul de ordonare pe coloane, indiferent de locul
in care sunt mutate sau unde au fost plasate initial.
Cele mai importante pictograme sunt:
- My Computer - este prima pe suprafata de lucru, ceea ce arata si un indiciu
al importantei sale, in ansamblul de pictograme de pe suprafata de lucru. Este
asociata continutului calculatorului la care se lucreaza, oferind o modalitate
usoara de gestionare a dosarelor/fisierelor sau de acces la Internet.
- Network Neighborhood este o punte de legatura intre calculatorul personal
si retea. Windows 98 integreaza calculatorul independent de retea prin faptul
ca fisierele si imprimantele din alte calculatoare arata si se comporta la fel
ca cele din calculatorul pesonal. Spre deosebire de Windows 3.x in Windows 98
nu trebuie sa se aloce o litera unei unitati de disc din retea pentru a vedea
si folosi fisierele de pe acea unitate de disc. Atita timp cit fisierul este
afisat prin Explorer sau intr-o fereastra dosar, acesta este accesibil. Programele
pot fi lansate, fiind posibil chiar sa se efectueze modificari in configuratia
unor aplicatii, si se pot edita documente aflate in alt calculator fara sa fie
necesara alocarea unei litere pentru o unitate de disc din acel calculator pentru
a o transforma intr-o unitate de disc logica.
- Recycle Bin -; permite stocarea temporara a dosarelor, fisierelor sau
aplicatiilor sterse, unde pot fi ulterior recuperate sau eliminate definitiv.
- Internet Explorer -; ofera mijloacele necesare pentru conectarea la Internet
fie prin modem, fie prin retea.
In afara meniului Start, o alta modalitate de lansare in executie a porgramelor
sau aplicatiilor consta in crearea pe suprafata de lucru a unor pictograme rapide
numite Shortcuts, care in Windows 98 capata mai multa flexibilitate si fac informatia
mult mai accesibila. Pictogramele rapide se identifica prin intermediul unei
sageti de dimensiuni reduse, curbata, prezenta in coltul din stinga jos al simbolului
respectiv.
In functie de scopul urmarit in Windows 98 se pot crea trei tipuri de comenzi
rapide:
- pictogramele rapide pentru Windows -; care fac legatura cu o aplicatie,
un dosar sau un document din Windows.
- Pictograme rapide pentru URL -; asigura legatura cu o adresa de pe Internet
- Pictogramele rapide pentru DOS -; care realizeaza legatura cu o fereastra,
o aplicatie sau un fisier DOS (numita si pif).
Crearea pictogramelor rapide pe suprafata de lucru se poate realiza in mai
multe moduri:
- in cadrul ferestrelor Explorer sau My Comuter se cauta programul pentru care
doreste crearea unei comenzi de accelerare; se selecteaza aplicatia dorita,
se executa clic dreapta de la mouse pe suprafata dorita si se alege Copy; se
executa clic dreapta pe suprafata pe care trebuie copiata si se alege Paste
Shortcut;
- din My Explorer sau My Computer, se trage efectiv un fisier sau o aplicatie
de pe suprafata de lucru cu ajutorul butonului drept al mouse-ului; se fixeaza
elementul respectiv pe desktop si se alege Create Shortcut Here
- din meniul contextual afisat pe suprafata de lucru se alege optiune New Shortcut;
in caseta de dialog Create Shortcut, prin butonul Browse se cauta programul
pentru care se doreste asocierea unei pictograme rapide si se selecteaza, dupa
care se alege Open, Next, Finish
Daca se doreste personalizarea comenzilor rapide, modificare, schimbare fisier
asociat, adaugarea unor combinatii de taste, se selecteaza optiunea Proprieties din meniul
contextual aferent pictogramei respective si se completeaza cimpurile dorite
cu eticheta Shortcut.
Stergerea pictogramelor de accelerare se realizeaza in mod obisnuit, se afis