Legatura de date

 

 

Adresarea IP

 

Pentru orice comunicare in retea trebuie sa existe un mecanism de adresare şi de recunoaştere unica a calculatoarelor conectate. De obicei adresa este numerica. La conceperea protocolului IP s-a impus utilizarea unui mecanism de adresare care sa identifice unic fiecare discpozitiv gazda din retea. Versiunea IP v4 foloseşte o adresa binara pe 32 de biti. Fiecare adresa consta din patru numere pe 8 biti (octeti) separate prin punct. Astfel se pot adresa 4.294.967.296 locatii IP, un numar considerat suficient de mare, dar datorita gestionarii ineficiente a spatiului de adrese, sa impus gasirea unor mecanisme sau arhitecturi de retea care sa imbunatateasca gestionarea spatiului de adrese. Astfel au aparut subretelele şi alte mecanisme de adresare (care vor fi tratate ulterior), iar in viitorul apropiat se va implementa o noua versiune a protocolului IP v6 care va permite, printre altele, adresarea pe 128 de biti.

In reprezentarea unei adrese se utilizeaza formatul zecimal cu punct:

Ex: 192.168.123.15 – este o adresa IP valida

192.168.283.152 – este o adresa IP invalida (DE CE? Justificati ....)

 

OBSERVATIE: adresarea intr-o retea se face cu adrese valide din cadrul clasei sau subretelei, FARA ALOCAREA CAPETELOR DE INTERVAL: adresele 0.0.0.0 şi 255.255.255.255 NU SUNT VALIDE

Adresele au fost impartite pe clase pentru a facilita utilizarea retelelor mari, medii şi mici. Diferentele intre clase constau in numarul de biti alocati pentru retea fata de cel alocat pentru adresele dispozitivelor gazda. Clasele sunt:

A , B, C, D, E

Clasa A: Foloseşte doar primul octet pentru identificare retelei. Intotdeauna o adresa de clasa A incepe cu primul bit 0. Din acest motiv, matematic, se pot aloca maxim 127 de adrese de clasa A, fiecare putand aloca un numar de 16.777.214 adrese gazda. Intervalul adreselor de calsa A este: 1.0.0.0 – 126.0.0.0 (adresa 127.0.0.0 este rezervata pentru bucla interna – localhost)

Clasa B: Primii doi biti sunt 10, iar alocarea adreselor gazda se face numai cu ultimii doi octeti. Se pot aloca 16.382 de adrese de calsa B, fiecare cu un numar de 65534 adrese gazda.

Clasa C: Primii trei biti sunt 110, iar alocare adreaselor gazda se face numai cu ultimul octet. Avem astfel: 2.097.150 de adrese de clasa C care pot aloca cel mult 254 adrese gazda.

Clasa D: A fost create pentru a face posibila difuzarea multipunct (multicasting) intr-o retea IP. O adresa multipunct este o adresa unica ce dirijeaza pachetele spre grupuri predefinite de adrese IP. Astfel o singura statie poate transmite un singur flux de date care va fi rutat simultan spre mai multi destinatari. Primii biti sunt 1110. Spatiul adreselor din clasa D variaza intre 224.0.0.0 la 239.255.255.254

Clasa E: Calsa E a fost definita dar este rezervata de IETF pentru cercetari propri. Din acest motiv clasa E nu a fost data in folosinta pe Internet.

 

Structura claselor de adrese IP:

 

Clasa A	0	Retea (7 biti)	Adresa locala (24 biti)
Clasa B	10	Retea (14 biti)	Adresa locala (16 biti)
Clasa C	110	Retea (21 biti)	Adresa locala (8 biti)

Clasa D

1110

Adresa multicast (28 biti)

 

Aplicatie:

Stabiliti intervalele domeniilor de adresare pentru fiecare clasa de adrese IP:

Ex: Clasa A: 1.0.0.0 – 126.0.0.0

 

Raspuns:

Calsa B: 128.1.0.0 – 191.254.0.0

Clasa C: 192.0.1.0 – 223.255.254.0

Clasa D: 224.0.0.0 – 239.255.255.254

 

 

Serviciile de numire – DNS

 

Pentru a utiliza mai uşor adresele IP, sa incercat atribuirea de mnemonice (nume) unor adrerse IP utlizate frecvent (adrese de server). Administrarea numelor atribuite se realizeaza greoi fara un sistem centralizat, deoarece calculatorul client trebuie sa identifice adresa IP a calculatorului adresat (server) inainte de a initia comunicarea cu acesta. Astfel trebuie mentinuta o tabela in care sa se memoreze corespondenta intre mnemonic (nume) şi adresa IP (in fişierul Hosts).

In Internet functioneaza un sistem centralizat care gestioneaza corespondenta intre numele unui domeniu şi adresa IP a calculatorului gazda. Acest sistem se numeşte Domain Name Service (sau System) –DNS. Acest proces de identificare dupa nume a unui calculator gazda necesita o retea de servere DNS. Toate aceste servere sunt conectate la o companie numita Network Solutions Inc. situata in Virginia – SUA, cunoscuta şi sub numele de InterNIC, şi care este insarcinata cu administrarea distribuirii şi proprietatii numelor de domeniu.

 

Functionarea sistemului DNS

Sistemul DNS este organizat ierarhic. Reteaua de servere DNS administreaza nume de domenii organizate ierarhic. In varful ierarhiei domeniilor Internet sunt o serie de domenii numite Top Level Domain (TLD). Cele mai cunoscute sunt .com,.edu,.gov,.net,.org. Fiecare tara are atribuit un TLD format din doua litere: .uk, .de, .fr, .ro ş.a. In cadrul unui TLD se pot inregistra la InterNIC alte subdomenii. Fiecare domeniu inregistrat la InterNIC trebuie incadrat intr-un TLD. Serverele DNS au capacitatea de a delega autoritatea de rezolvare a numelor de domeniu. Astfel pentru adresa www.ulbsibiu.ro serverul DNS va delega autoritatea spre serverul ce administreaza TLD-ul .ro; care va delega autoritatea spre serverul DNS administrat local ulbsibiu.ro care va rezolva domeniul final www.ulbsibiu.ro

 

 

Observatii:

1. Adresa care identifica unic o resursa pe Internet cu ajutorul sistemului DSN se numeşte URL (Unified Resouce Locator)

2. Serverele DSN işi sincronizeaza periodic baza de date locala cu diferite alte baze de date de pe alte servere DSN şi verifica daca au aparut noi intrari pe serverele radacina. Acest proces este cunoscut sub numele de propagare.

3. O cerere de interogare a bazei de date DSN este rezolvata de serverul cel mai apropiat, daca nu se reuşeşte rezolvarea, cererea se trimite serverului superior in ierarhie in mod recursiv. Serverele DSN pastreaza cererile intr-o zona de cache de unde se rezolva cererile ulterioare mult mai rapid.

4. Exista şi cereri de rezolvare inversa care constau din aflarea URL pentru un anumit IP. Aceste cereri sunt reolvate cu ajutorul unor programe client speciale. (CyberKit www.cyberkit.net)

 

Aplicatie:

Determinati TLD-ul şi subdomeniile urmatoarelor URL-uri:

 

• www.bbc.co.uk

• mail.yahoo.com

• https://www.cfr.ro/infofer/default.asp

• https://download.cnet.com/windows/games

 

 

Bibliografie:

Tim Parker, Mark Sportack “TCP/IP” Editura Teora 2002