In cazul in care doriti sa concepeti si sa puneti "pe picioare" o retea sau atunci cand seful v-a pus in vedere sa aduceti imbunatatiri retelei gata existente, ar trebui sa tineti cont de cateva dintre sfaturile si indrumarile pe care le veti gasi in continuare. i1s19so
Sa pornim asadar la lucru si sa nu o mai lungim.
In general, o retea se supune unuia dintre cele doua mari standarde: Ethernet si Token Ring (mai exista si alte standarde, precum ArcNet, despre care nu vom mai vorbi din cauza slabei sale raspandiri in momentul de fata).
ETHERNET
Dezvoltat de firma Xerox la sfarsitul anilor Ô70, apoi perfectionat de corporatiile Digital Equipment Corp. (DEC), Intel si Xerox (de aici provenea si denumirea de DIX, provenind de la DEC/Intel/Xerox), Ethernet este un model (un standard) pentru cablarea retelelor si transmiterea de semnale prin cablu.
Pentru cablarea unei retele tip Ethernet se poate folosi:
• cablu coaxial - asemanator celui folosit in televiziune ("coaxial cable") - subtire sau gros;
• cablu folosit in telefonie, denumit si UTP ("Unshielded Twisted Pair" - Perechi de cabluri tor);
• cablu de fibra optica ("fiber optic cable").
In functie de anumiti parametri, precum viteza de transmisie, numarul canalelor simultane de comunicatie si tipul de cablu, fiecare tip de retea are o denumire, dintre care amintim pe 10Base2, 10Base5, 10baseT, 10BaseF, 10Broad35 etc. Primul numar al termenului reprezinta rata de transfer "bruta" pe care cablul o permite. Termenul de "Base" (de baza) sau "Broad" (lat) este folosit pentru a sublinia numarul de canale de comunicare simultane pe care o retea le permite, "base" fiind folosit pentru un singur canal de comunicare (reteaua se mai numeste si unidirectionala), iar "broad" pentru mai multe (denumita si retea multidirectionala). Ultima cifra indica dimensiunea maxima masurata in sute de metri dintre doua calculatoare "alaturate". Aceasta conventie a fost modificata o data cu introducerea lui 10BaseT si 10BaseF, unde T provine de la Twisted Pair (perechi rasucite), iar F de la Fiber Optic (fibra optica).

Retele tip 10Base2 si 10Base5
Modelul de conectare al retelelor 10Base2 si 10Base5 este serial (vezi exemplul), pe cablu coaxial subtire (la 10Base2) si gros (la 10Base5). Din start, acest tip de retea are un mare dezavantaj: daca exista o defectiune la unul dintre elementele componente ale retelei, aceasta este compromisa. Astfel, orice fragment de cablu, orice BNC ("Bayonet Neill-Concelman connector" - numele conectorului folosit pentru atasarea cablului coaxial la un echipament electronic), orice T (o piesa in forma de T care practic face legatura intre cele doua BNC-uri si placa de retea), orice Terminator (piesa componenta ce se foloseste in locul unui BNC in cele doua capete terminale ale retelei, in cazul in care nu este preferata o legatura circulara) sau placa de retea defecta poate compromite intreaga retea, aceasta ramanand inutilizabila pana la depistarea si repararea erorii (dezavantajul oricarei legaturi in serie).
Un alt dezavantaj, intalnit in special la retelele mai ample de acest tip (cu mai multe calculatoare, in general peste 10) este scaderea performantelor datorata fenomenului ce poarta numele de "coliziune". Deoarece acest tip de retea este unidirectional (la un moment dat numai un singur calculator poate transmite date catre un altul pe retea), "coliziunile" se produc in momentul in care doua calculatoare incearca sa transmita date spre un altul in acelasi timp. In acel moment cele doua pachete trimise se distrug, practic nici unul atingandu-si destinatia. Pentru evitarea acestor coliziuni, fiecarui calculator i s-au introdus anumiti timpi de asteptare aleatori. Astfel, fiecare calculator isi va trimite pachetul pe retea dupa expirarea timpului sau de asteptare. In acest fel, freventa "coliziunilor" s-a redus considerabil, dar nu a disparut. Din acest motiv, in momentul in care intr-o retea sunt legate multe calculatoare, se observa o scadere drastica a performantelor.
Concluzionand, o astfel de retea reprezinta solutia cea mai ieftina, cea mai accesibila. De asemenea, este si cea mai recomandabila in cazul retelelor destul de mici, ghidandu-ne dupa raportul performanta/pret.
Astfel, o retea 10Base2 se preconizeaza a fi solutia ideala in cazul unei firme ce beneficiaza de un numar de calculatoare destul de redus (pana in 10 - 15). Costurile unei astfel de retele sunt destul de scazute, ridicandu-se in medie la circa 30 - 70$ pe calculator. Pe langa niste placi de retea compatibile NE2000 (aveti grija sa il intrebati pe vanzator acest amanunt foarte important), va mai trebui sa achizitionati niste BNC-uri (cate doua pentru fiecare calculator, cu exceptia calculatoarelor ce practic "termina" reteaua, daca aceasta nu este in cerc), niste T-uri (cate unul pentru fiecare calculator) si eventual doua terminatoare (in cazul in care nu ati preferat varianta circulara). Pentru performante ridicate, va recomand placile din clasa "3Com EtherLink" (la un pret corespunzator, si anume: in jur de 100$).
Retele tip 10BaseT si 10BaseF
"Coliziunile" si pierderile de performanta au dus la crearea retelelor de tip 10BaseF si 10BaseT. Topologia unei astfel retele este in stea. Fiecare calculator, pentru a comunica cu oricare altul, va trece prin componenta care poarta numele de HUB. Astfel, singurul, dar importantul rol al hub-ului este acela de a primi un semnal de la unul dintre calculatoare, si de a il dispersa spre toate celelalte (practic un colector si un multiplexor de semnal). De-a lungul timpului, rolurile hub-ului au crescut, practic el fiind chiar capabil sa filtreze si sa proceseze pachetele, precum si sa preintampine coliziuni (un astfel de hub se ridica la preturi destul de mari - 2.000$).
Retelele de tip 10BaseF si 10BaseT au FOARTE marele avantaj al usurintei depanarii, in momentul defectarii unei componente (bineinteles facand exceptie cazul nefericit in care piesa defecta este chiar hub-ul). Un cablu sau o placa de retea defecta vor compromite numai calculatorul respectiv, nu intreaga retea. Neregula se va localiza foarte usor, iar solutia se va gasi la fel de repede: inlocuirea cablului sau placii de retea respective. Si pentru ca veni vorba, trebuie sa mentionez faptul ca o retea 10BaseT foloseste cablu UTP ("Unshielded Twisted Pair"), in timp ce o retea 10BaseF foloseste fibra optica.
Dupa cum va puteti da cu usurinta seama, o retea 10BaseT ofera solutii mult mai performante, dar si un pret mai ridicat al echipamentelor. Insa eleganta acesteia si performantele ridicate o fac sa merite din plin efortul financiar. Aici nu vor mai exista T-uri, Terminatoare, ci numai cablul respectiv care se va introduce in placa de retea si in hub - asemanator cu procedura pentru conectarea unui modem la o linie telefonica. In timp ce retelele 10Base2 se limitau la rate de transfer de 4 Mbps (in general), retelele 10BaseT pot atinge rate de 10 Mbps.
Daca firma in care lucrati isi poate permite o astfel de retea din punct de vedere financiar, atunci nu mai stati pe ganduri si incepeti sa sondati piata, pentru ca aceasta este solutia ideala. Totusi, nu treceti cu vederea retelele din categoria Token Ring, despre care vom vorbi in continuare.
TOKEN RING (si FDDI)
Conceput si dezvoltat de gigantul informaticii, IBM, in anul 1985, standardul Token Ring este una dintre solutiile cele mai sigure oferite pana astazi in domeniul interconectarii calculatoarelor. Si in aceasta structura, calculatoarele sunt cablate fizic in forma de stea, dar alcatuiesc un inel logic (de aici si denumirea de "ring").
IBM a venit cu o solutie cu totul si cu totul originala pentru rezolvarea vesnicei probleme a Ethernet-ului, anume cea a coliziunilor. Oricat de aleatori ar fi fost alesi acei timpi de asteptare, "coliziunile" se faceau simtite la retelele mai "stufoase", diminuandu-li-se drastic performantele. Pentru impiedicarea acestor coliziuni, specialistii s-au gandit la o metoda foarte ingenioasa, si anume ca fiecare calculator "sa vorbeasca" numai atunci cand "are cuvantul". Transpunand aceasta in mod practic, s-a creat termenul de jeton ("token"). Astfel, acest jeton se plimba in mod circular pe la fiecare calculator din retea. Fiecare calculator are "dreptul" sa transmita date numai in momentul in care poseda jetonul (acum nu va inchipuiti ca exista chiar un jeton, pentru ca el este de fapt o structura de octet care are un bit denumit token, ce indica daca statia poate sa transmita. Dupa ce respectiva masina a primit confirmarea primirii pachetului de date respectiv, elimina cadrul din ring si va genera un nou token.
Desi la prima vedere s-ar putea ca aceasta metoda sa va para ineficienta (pentru ca un calculator nu poate sa transmita date decat in momentul in care are jetonul), s-a constat, atat din calcule, cat si in mod practic, ca metoda de fata este mult mai viabila, ea eliminand definitiv problema "coliziunilor".
De fapt, depinde de tipul aplicatiilor. Astfel, pentru aplicatii in timp real, conducerea proceselor de productie, automatizarea fluxurilor industriale, protocolul token-ring este recomandat. Pentru comunicatii in retele locale, fara timpi critici de raspuns se foloseste protocolul Ethernet.
Astfel, vitezele de transfer obtinute ajung pana la 16 Mbps. Insa si costurile pentru o astfel de retea sunt mult mai ridicate, ajungand la preturi ce variaza intre 200-500$. De asemenea, costurile pentru instalare sunt mai ridicate.
Totusi, daca v-ati decis sa cumparati un adaptor de retea Token Ring, puteti opta intre:
• IBM ISA 16-bit Token Ring Adapter 16/4 240$;
• 224625 Madge Smart 16/4 MCA Token Ring adapter 546$.
Token Ring renteaza in cazul retelelor mari, acoperind preturile prin performanta si fiabilitate. Pentru un numar considerabil de piese componente, puteti gasi reduceri substantiale, precum 12.750$ pentru 60 de placi de retea marca 3Com - 139181 Tokenlink 16/4 Isa.
In continuare vom vorbi despre "fratele" mai mic al Token Ring-ului, despre FDDI.
Creat de ANSI ("American National Standards Institute" - Institutul American National al Standardelor), standardul FDDI foloseste o arhitectura foarte asemanatoare cu cea a a Token Ring-ului celor de la IBM. FDDI poate suporta un numar foarte mare de calculatoare in LAN (Local Area Network), pana la 500 de noduri, cu o raza de raspandire de peste 100 kilometri circumferinta (dupa cum v-am spus, standardul seamana foarte mult cu Token Ring). Pentru fiabilitate, arhitectura FDDI cuprinde doua inele logice de sens contrar. Folosind ca suport pentru transferarea datelor fibra optica, pe o retea FDDI se pot obtine rate de transfer foarte mari, pana la 100 Mbps. Insa pentru obtinerea unor astfel de performante, sunt obligatorii anumite echipamente foarte costisitoare (repetitoare speciale, amplificatoare de semnal etc.). Este cel mai adesea folosit pentru suport de retele interconectate de tip backbone.
Prezentand astfel pe scurt principalele optiuni pe care le aveti in ceea ce priveste o retea, ramane la latitudinea dumneavoastra sa decideti care dintre tipurile prezentate mai sus este mai potrivit pentru necesitatile ce vor interveni.
MONITOARE
V-ati pus vreodata problema de ce majoritatea butonarilor, a batausilor tastaturii, poarta ochelari? Ei bine, pentru ca NU au un monitor bun si pentru ca stau cu orele in fata lui. Sa fii butonar, inseamna a sta cu caru' in fata calculatorului, deci si in fata monitorului, singura sansa de a nu purta ochelari si de a nu-ti strica vederea (din cauza calculatorului) ar fi aceea sa ai un monitor destul de bun. Dar ce inseamna un monitor destul de bun? Pai chiar despre asta o sa discutam in continuare.
Dar pentru asta, mai intai vom aminti doi dintre termenii uzuali folositi, anume de rezolutie si rata de improspatare ("vertical refresh").
Dupa cum probabil mai retineti din unul dintre articolele trecute, imaginea pe care o vedeti pe ecran se compune din pixeli (cel mai mic punct afisat de monitor care poate avea o anumita culoare) in cazul in care sunteti in mod grafic (jocuri, mediu Windows etc.). Finetea si calitatea imaginii depind de numarul de astfel de puncte care sunt afisate pe ecran. Aceasta caracteristica se numeste rezolutie (valori caracteristice sunt 320 x 200, 640 x 480, 800 x 600, 1 024 x 768, unde prima valoare reprezinta numarul de pixeli pe orizontala, iar cea de-a doua pe verticala).
Pentru a "reimprospata" o imagine, monitorul are sarcina de a reafisa datele primite de la placa video. Rata de improspatare se masoara in Hz si reprezinta numarul de reimprospatari ale ecranului intr-o secunda. O rata de improspatare buna poate fi considerata o rata de peste 60 - 70 Hz.
Un monitor poate suporta mai multe rezolutii. Astfel, un monitor poate fi VGA (Video Graphics Array) sau SVGA (Super VGA), excluzand cazurile monitoarelor invechite, precum cele monocrom, incapabile de a afisa in mod grafic ceva. In timp ce VGA-ul ne poate oferi numai rezolutia 640 x 480 cu 16 culori, SVGA-ul ne poate oferi rezolutiile cele mai "reale", de o acuratete impresionanta. Rezolutiile precum 640 x 480 (cu un numar mai mare de 16 culori), 800 x 600, 1 024 x 768 etc. sunt caracteristice modului Super VGA. Amintesc ca pentru o rezolutie buna, in multe culori, sa zicem 16,7 milioane de nuante, aveti nevoie si de o placa video corespunzatoare, cu destula memorie pe ea (recomand 2 MB VRAM).
In momentul in care este selectata o rezolutie superioara (sa zicem, de exemplu, 800 x 600), monitorul are practic de afisat mai multi pixeli in momentul in care reimprospateaza ecranul. Din acest motiv, in momentul in care vom selecta o rezolutie mai mare, rata de improspatare va scadea simtitor. Ba chiar mai rau, monitorul s-ar putea sa nici nu poata sa reimprospateze tot ecranul la un moment dat si sa fie obligat sa faca acest lucru in doua etape. Acest fenomen poarta denumirea de "reimprospatare intretesuta" ("interlaced refresh"). In modul "Interlaced", intr-o prima faza sunt reimprospatate liniile pare ale ecranului, urmand ca in urmatoarea etapa sa fie reimprospatate liniile impare.
De aceea, in momentul in care achizitionati un monitor, uitati-va in cartea tehnica a acestuia dupa timpii de reimprospatare ai ecranului (caracteristica este valoarea reimprospatarii pe verticala, nu pe orizontala, deci "vertical refresh"-ul) la fiecare dintre rezolutiile pe care le suporta. Nici nu am insistat asupra faptului ca monitorul, in primul rand, ar trebui sa fie Super VGA. Inca din anul 1987, de cand IBM a introdus pe piata noul standard, trecerea catre Super VGA a fost extrem de rapida, practic in momentul de fata nemaifabricandu-se monitoare VGA.
Un alt amanunt important dupa care va trebui sa va uitati in cartea tehnica in dreptul fiecarei rezolutii si in dreptul fiecarei rate de refresh este mentiunea daca acel mod grafic este afisat "Interlaced" sau "Non Interlaced". Bineinteles ca este recomandabil ca monitorul sa suporte rezolutii cat mai mari in modul Non Interlaced (prescurtat NI).
Dimensiunea ecranului este, din nou, un amanunt de care trebuie sa tineti cont. Majoritatea dintre dumneavoastra detineti probabil un monitor cu diagonala de 14" (inches). Dar cu cat diagonala acestuia este mai mare (15", 17", 21"), cu atat putem folosi rezolutii mai mari intr-un mod mai vizibil. Pentru a fi mai explicit, voi da un exemplu: rezolutia de 1 024 x 768 pe un monitor de 14" face toate obiectele afisate ingrozitor de mici, ea fiind practic de nefolosit decat pe un monitor SVGA cu diagonala de cel putin 17".
Atunci cand achizitionati monitorul, uita-ti-va dupa indicativul LR (Low Radiation). Acest indicativ mentioneaza fapul ca radiatiile pe care le emite monitorul (de fapt puterea campului electrostatic) sunt mult mai reduse. In cazul lipsei indicativului LR, ar trebui sa aveti in vedere si achizitionarea unui ecran de protectie.
In cazul in care tineti calculatorul deschis pentru multa vreme (eu personal il inchid foarte rar), ar fi util daca monitorul dumneavoastra ar sti ca, dupa un anumit timp (pe care il setati chiar dumneavoastra), sa "intrerupa" afisarea semnalului ce vine de la placa video, salvand astfel tubul catodic, atat de scump de altfel, si sa astepte pana cand, prin apasarea unei taste sau a altui semnal, sa se reinceapa afisarea semnalului respectiv. In toate acele ore in care calculatorul sta fara sa fie folosit, el trebuie sa foloseasca cat mai putine resurse (si curent). De aceea pentru monitoare s-a creat sistemul care poarta numele de DPMS (Display Power Management System) si care practic "inchide" monitorul de tot, pana la reluarea lucrului. Atentie, nu este acelasi lucru daca va selectati un Screen Saver care innegreste ecranul sau daca faceti activa optiunea DMPS. Practic, in momentul in care s-a activat DPMS-ul, tubul catodic se opreste (ca si cum l-ati fi inchis), singura componenta "treaza" fiind un cip care asteapta un semnal de "desteptare".
Concluzionand, pentru cerintele zilei de astazi ar trebui sa aveti in vedere achizitionarea unui monitor Super VGA de cel putin 14" (recomand 17", desi pretul este destul de piperat), LR, NI, cu DMPS, care sa poata fi capabil de rate de improspatare de cel putin 70 Hz in modul grafic 800 x 600 Non Interlaced. Nu neglijati acest din urma fapt. Pana la urma, el va poate costa vederea. Deci nu uitati, monitorul este cel mai important dintre toate. Degeaba aveti un Pentium Pro cu 64 MB RAM si 4 GB HDD-ul, daca aveti un monitor care va strica ochii.
TASTATURA si MOUSE-ul
Deoarece mouse-ul si tastatura sunt perifericele prin care se face "comunicarea efectiva om-calculator" pentru moment (spun pentru moment, pentru ca tocmai a fost terminat si pus pe piata de firma IBM sistemul de operare Os/2 Warp 4.0, cu numele de cod Merlin care, pe langa o multime de alte facilitati, permite si comunicarea cu sistemul prin intermediul VOCII!!!!), ar trebui sa va ingrijiti sa puteti face acest lucru cat mai placut.
In ceea ce priveste tastatura, nu prea sunt multe de spus. Sa aiba 101/102 taste (eventual mai multe, daca sunt tastaturi Windows 95, care mai au cateva butoane in plus) si sa functioneze. Nu prea exista un criteriu dupa care ele trebuie alese. Totusi, inainte de a o cumpara, incercati-o si vedeti daca va place cum tastati cu ea. Eu personal prefer o tastatura care nu "tacane", dar la care totusi se poate discerne momentul in care o tasta a fost apasata. In cazul in care aveti nevoie (daca sunteti obisnuit astfel), uitati-va daca are si inaltatoare (doua picioruse de plastic dispuse pe "spatele" tastaturii, care au rolul de a o inalta si de a o inclina).
Daca doriti sa atingeti performante in domeniul tastarii "orb" (fara a va uita pe taste), atunci poate ar fi cazul sa luati in considerare achizitionarea unei tastaturi ergonomice, care are impartite separat tastele pentru cele doua maini. Intr-adevar, modul in care sunt dispuse tastele practic te silesc sa te obisnuiesti sa tastezi fiecare tasta cu degetul ei si astfel, incetul cu incetul, sa tastezi fara sa te mai uiti la taste. Oricum, in cazul in care sunteti un buton inrait, veti ajunge destul de repede sa tastati "orb" pe orice fel de tastatura. Dar in timp ce o tastatura normala costa in jur de 70 000 lei, o tastatura ergonomica ajunge pe la 170 000 - 200 000 lei. Dar merita.
Daca folositi un sistem de operare precum OS/2 (orice varianta mai mare de 2.1), Windows 3.x, Windows 95, Windows NT si chiar Unix (pentru interfata grafica X-Window), cu siguranta veti avea nevoie de un "mouse"(un "soricel"). In ziua de astazi un mouse a devenit practic indispensabil lucrului in interfata grafica, pentru usurinta utilizarii acestuia. Si cum in ziua de astazi nimeni nu mai prea foloseste modul text, cam toata lumea are un mouse.
In principiu, orice mouse care merge este bun. Dar problema este: pentru cat merge? Un mouse obisnuit are un timp de viata de cativa ani (1-2, dar nu este neaparat o regula). Puteti foarte bine sa aveti si un mouse foarte bun (facut de o firma foarte renumita in domeniu), si totusi sa aveti probleme cu acesta dupa foarte putin timp. Dar, oricum, sansele sunt mult mai mici.
Un mouse poate sa aiba unul sau mai multe butoane. In ultimul timp s-au fabricat in special mouse-uri cu trei butoane, cel de-al treilea buton devenind practic o mica necesitate (in general el activeaza ca un "dbl-click" - un dublu clic).
Pentru o mai mare sensibilitate la miscarile mouse-ului si pentru a evita depunerea de praf in mecanismele acestuia (in cazul in care este un mouse mecanic si nu unul optic), va recomand achizitionarea unui "mouse-pad" (a unei mici suprafete din material alunecos - plastic, care permite mouse-ului, in momentul in care se deplaseaza pe aceasta, sa raspunda mult mai bine la comenzile manuale ale utilizatorului).
Un mouse mecanic are in interiorul sau o "bila" de cauciuc. In momentul in care mouse-ul se misca si aceasta bila se misca in jurul centrului sau. Ea, la randul ei, pune in miscare doua axe la capatul carora se afla doua rotite zimtate (miscarea acestora este sesizata de doi senzori optici, fiecare pentru o directie). In momentul in care observati ca mouse-ul nu mai "raspunde" la comenzi la fel ca inainte, inseamna ca el trebuie curatat. Pentru aceasta, intoarceti mouse-ul "cu burta in sus". Acolo veti observa un capac, pe care de obicei sunt desenate si niste sageti, specificandu-va astfel sensul de rotatie pe care trebuie sa il respectati in momentul in care veti scoate capacul. Scoateti apoi cu grija bila si curatati foarte bine cele doua axe pe care le veti vedea (depunerile de praf vor arata asemanator inca unui ax, infasurat practic peste precedentul). Aceasta operatie de curatare, ar trebui sa o faceti cam o data la 2 - 3 luni (cum este Bucurestiul asa de plin de praf, poate ca nu ar strica nici la o luna).
Mouse-ul optic difera de cel mecanic destul de mult. Nu are rost sa explic cum functioneaza un astfel de mouse. Principalul sau avantaj este acela de a nu mai necesita "curatari". Insa performante foarte bune se obtin si cu mouse-urile mecanice, astfel incat ele au castigat suprematia pe piata.
Deci, in concluzie, sfatul meu este, in cazul in care sunteti in cautarea unui mouse, sa cumparati unul "de firma", precum Logitech (la ora actuala produce cele mai durabile mouse-uri), cu trei butoane, mecanic si un "mousepad".
Acestea fiind spuse, va doresc spor la imbunatatit calculatorul.