Intrucit limbajul C nu a fost dezvoltat pentru un sistem particular de operare si datorita faptului ca s-a dorit realizarea unei portabilitati cit mai mari, atit a unui compilator C, cit si a programelor scrise in acest limbaj, el nu poseda facilitati de intrare / iesire. n2s8sg
Exista totusi un sistem de intrare / iesire (sistemul I/O) constituit dintr-un numar de subprograme care realizeaza functii de intrare / iesire pentru programe scrise in C, dar care nu fac parte din limbajul C. Aceste subprograme se gasesc in biblioteca C.
Scopul acestui capitol este de a descrie cele mai utilizate subprograme de intrare / iesire si interfata lor cu programele scrise in limbajul C.

11.1. Intrari si iesiri standard; fisiere

Sistemul I/O ofera utilizatorului trei "fisiere" standard de lucru. Cuvintul fisier a fost pus intre ghilimele, deoarece limbajul nu defineste acest tip de data si pentru ca fisierele reprezinta mai degraba niste fluxuri de intrare / iesire standard puse la dispozitia utilizatorului. Aceste fisiere sint:
-; fisierul standard de intrare (stdin);
-; fisierul standard de iesire (stdout);
-; fisierul standard de afisare a mesajelor (stderr).
Toate aceste trei fisiere sint secventiale si in momentul executiei unui program C sint implicit definite si deschise. stdin si stdout sint asociate in mod normal terminalului de la care a fost lansat programul in executie. Sistemul I/O permite redirectarea acestor fisiere pe alte periferice sau inchiderea lor dupa lansarea programului. Redirectarea fisierului stdin se specifica prin constructia:
<specificator-fisier
in linia de comanda prin care a fost lansat programul.
Redirectarea fisierului stdout se specifica prin constructia:
>specificator-fisier
in linia de comanda prin care a fost lansat programul.
Redirectarea fisierului stdout pe un alt periferic, in scopul efectuarii unei operatii de adaugare (append) se specifica prin constructia :
>>specificator-fisier stderr este intotdeauna asociat terminalului de la care a fost lansat programul in executie si nu poate fi redirectat.
Pentru a se putea face o referire la aceste fisiere orice program C trebuie sa contina fisierul stdio.h, care se include printr-o linie de forma:
#include <stdio.h> daca acest fisier se afla in biblioteca standard.
Pentru claritatea si lizibilitatea programelor scrise in C, cit si pentru crearea unei imagini sugestive asupra lucrului cu fisiere, in fisierul de definitii standard stdio.h s-a definit un nou nume de tip de data si anume FILE care este o structura. Pentru a referi un fisier, este necesara o declaratie de forma:
FILE *fp; unde fp va fi numele de data cu care se va referi fisierul in orice operatie de intrare / iesire asociata. Iata citeva informatii pastrate de structura FILE:
-; un identificator de fisier pe care sistemul de operare il asociaza fluxului pe durata prelucrarii; acesta poate fi aflat cu ajutorul functiei fileno;
-; adresele zonelor tampon asociate; pozitia curenta in aceste zone;
-; indicatorii de sfirsit de fisier si de eroare;
-; alte informatii.

11.2. Accesul la fisiere; deschidere si inchidere

Nume fopen - deschide un flux

Declaratie
FILE *fopen(const char *path, const char *mode);

Descriere

Functia fopen deschide fisierul al carui nume este un sir indicat de path si ii asociaza un flux.
Argumentul mode indica un sir care incepe cu una din secventele urmatoare: r deschide un fisier pentru citire; r+ deschide pentru citire si scriere;
w trunchiaza fisierul la lungime zero sau creeaza un fisier pentru scriere;
w+ deschide pentru adaugare la sfirsit, in citire si scriere; fisierul este creat daca nu exista, altfel este trunchiat; a deschide pentru adaugare la sfirsit, in scriere; fisierul este creat daca nu exista; a+ deschide pentru adaugare la sfirsit, in citire si scriere; fisierul este creat daca nu exista;

Dupa deschidere, in primele patru cazuri indicatorul pozitiei in flux este la inceputul fisierului, in ultimele doua la sfirsitul acestuia.
Sirul mode include de asemenea litera b (deschide un fisier binar) sau t (deschide un fisier text) fie pe ultima pozitie fie pe cea din mijloc.
Operatiile de citire si scriere pot alterna in cazul fluxurilor read / write in orice ordine. Sa retinem ca standardul ANSI C cere sa existe o functie de pozitionare intre o operatie de intrare si una de iesire, sau intre o operatie de iesire si una de intrare, cu exceptia cazului cind o operatie de citire detecteaza sfirsitul de fisier. Aceasta operatie poate fi inefectiva - cum ar fi fseek(flux, 0L, SEEK_CUR) apelata cu scop de sincronizare.

Valori returnate
In caz de succes se returneaza un pointer de tip FILE. In caz de eroare se returneaza NULL si variabila globala errno indica codul erorii.

Nume fclose - inchide un flux

Declaratie int fclose( FILE *flux);

Descriere
Functia fclose inchide fisierul asociat fluxului flux. Daca flux a fost deschis pentru iesire, orice date aflate in zone tampon sint scrise in fisier in prealabil cu un apel fflush.

Valori returnate
In caz de succes se returneaza 0. In caz de eroare se returneaza EOF si variabila globala errno indica codul erorii.

Nume tmpfile - creeaza un fisier temporar

Declaratie
FILE *tmpfile();

Descriere
Functia tmpfile genereaza un nume unic de fisier temporar. Acesta este deschis in mod binar pentru scriere / citire ("wb+"). Fisierul va fi sters automat la inchidere sau la terminarea programului.

Valoare returnata
Functia returneaza un descriptor de flux in caz de succes, sau NULL daca nu poate fi generat un nume unic de fisier sau daca fisierul nu poate fi deschis. In caz de eroare variabila globala errno indica codul erorii.

Nume fflush - forteaza scrierea in flux

Declaratie int fflush(FILE *flux);

Descriere
Functia fflush forteaza o scriere a tuturor datelor aflate in zone tampon ale fluxului flux. Fluxul ramine deschis.

Valori returnate
In caz de succes se returneaza 0. In caz de eroare se returneaza EOF si variabila globala errno indica codul erorii.

Nume fseek, ftell, rewind - repozitioneaza un flux

Declaratie int fseek(FILE *flux, long offset, int reper); long ftell(FILE *flux); void rewind(FILE *flux);

Descriere
Functia fseek seteaza indicatorul de pozitie pentru fisierul asociat fluxului flux. Noua pozitie, data in octeti, se obtine adunind offset octeti la pozitia specificata de reper. Daca reper este SEEK_SET, SEEK_CUR, sau SEEK_END, offset este relativ la inceputul fisierului, pozitia curenta a indicatorului, respectiv sfirsitul fisierului. Functia fseek sterge indicatorul de sfirsit de fisier.
Functia ftell obtine valoarea curenta a indicatorului de pozitie pentru fisierul asociat fluxului flux.
Functia rewind pozitioneaza indicatorul de pozitie pentru fisierul asociat fluxului flux la inceputul fisierului. Este echivalenta cu:
(void)fseek(flux, 0L, SEEK_SET) cu completarea ca functia rewind sterge si indicatorul de eroare al fluxului.

Valori returnate
Functia rewind nu returneaza nici o valoare. In caz de succes, fseek returneaza 0, si ftell returneaza offset-ul curent. In caz de eroare se returneaza EOF si variabila globala errno indica codul erorii.

11.3. Citire si scriere fara format

Nume fgets - citeste un sir de caractere dintr-un flux text

Declaratie char *fgets(char *s, int size, FILE *flux);

Descriere
Functia fgets cel mult size-1 caractere din flux si le memoreaza in zona indicata de s. Citirea se opreste la detectarea sfirsitului de fisier sau new-line. Daca se citeste caracterul new-line acesta este memorat in s. Dupa ultimul caracter se memoreaza null.
Apeluri ale acestei functii pot fi combinate cu orice apeluri ale altor functii de intrare din biblioteca (fscanf, de exemplu) pentru un acelasi flux de intrare.

Valori returnate
Functia returneaza adresa s in caz de succes, sau NULL in caz de eroare sau la intilnirea sfirsitului de fisier daca nu s-a citit nici un caracter.

Nume fputs - scrie un sir de caractere intr-un flux text

Declaratie int fputs(const char *s, FILE *flux);

Descriere
Functia fputs scrie sirul s in flux fara caracterul terminator null.
Apeluri ale acestei functii pot fi combinate cu orice apeluri ale altor functii de iesire din biblioteca (fprintf, de exemplu) pentru un acelasi flux de iesire.

Valori returnate
Functia returneaza o valoare non-negativa in caz de succes, sau EOF in caz de eroare.

Nume fread, fwrite - intrari / iesiri pentru fluxuri binare

Declaratie unsigned fread(void *ptr, unsigned size, unsigned nel, FILE *flux); unsigned fwrite(const void *ptr, unsigned size, unsigned nel, FILE *flux);

Descriere
Functia fread citeste nel elemente, fiecare avind marimea size octeti, din fluxul indicat de flux, si le memoreaza in zona indicata de ptr.
Functia fwrite scrie nel elemente, fiecare avind marimea size octeti, din fluxul indicat de flux, pe care le ia din zona indicata de ptr.

Valori returnate
Functiile returneaza numarul de elemente citite sau scrise cu succes (si nu numarul de caractere). Daca apare o eroare sau se intilneste sfirsitul de fisier, valoarea returnata este mai mica decit nel (posibil zero).

11.4. Citire cu format

Nume scanf, fscanf, sscanf - citire cu format

Declaratie int scanf(const char *format, ...); int fscanf(FILE *flux, const char *format,
...); int sscanf(const char *str, const char
*format, ...);

Descriere
Familia de functii scanf scaneaza intrarea in concordanta cu sirul de caractere format dupa cum se descrie mai jos. Acest format poate contine specificatori de conversie; rezultatele unor astfel de conversii (daca se efectueaza) se memoreaza prin intermediul argumentelor pointer. Functia scanf citeste sirul de intrare din fluxul standard stdin, fscanf din flux, si sscanf din sirul indicat de str.
Fiecare argument pointer trebuie sa corespunda in ordine ca tip cu fiecare specificator de conversie (dar a se vedea suprimarea mai jos). Daca argumentele nu sint suficiente comportamentul programului este imprevizibil. Toate conversiile sint introduse de caracterul %. Sirul format poate contine si alte caractere. Spatii albe (blanc, tab, sau new-line) din sirul format se potrivesc cu orice spatiu alb in orice numar (inclusiv nici unul) din sirul de intrare. Orice alte caractere trebuie sa se potriveasca exact. Scanarea se opreste atunci cind un caracter din sirul de intrare nu se potriveste cu cel din format. Scanarea se opreste de asemenea atunci cind o conversie nu se mai poate efectua (a se vedea mai jos).

Conversii

Dupa caracterul % care introduce o conversie poate urma un numar de caractere indicatori, dupa cum urmeaza:

* Suprima atribuirea. Conversia care urmeaza se face in mod obisnuit, dar nu se foloseste nici un argument pointer; rezultatul conversiei este pur si simplu abandonat.

h Conversia este de tip dioux sau n si argumentul asociat este un pointer la short (in loc de int).

l Conversia este de tip dioux sau n si argumentul asociat este un pointer la long (in loc de int), sau conversia este de tip efg si argumentul asociat este un pointer la double (in loc de float).

L Conversia este de tip efg si argumentul asociat este un pointer la long double.

In completare la acesti indicatori poate exista o marime w maxima optionala pentru cimp, exprimata ca un intreg zecimal, intre caracterul % si cel de conversie, si inaintea indicatorului. Daca nu este data o marime maxima se foloseste marimea implicita infinit (cu o exceptie la conversia de tip c); in caz contrar se scaneaza cel mult un numar de w caractere in timpul conversiei. Inainte de a incepe o conversie, majoritatea conversiilor ignora spatiile albe; acestea nu sint contorizate in marimea cimpului.

Sint disponibile urmatoarele conversii:

% Potrivire cu un caracter %. Cu alte cuvinte, %% in sirul format trebuie sa se potriveasca cu un caracter %. Nu se efectueaza nici o conversie si nici o atribuire.

d Potrivire cu un intreg zecimal (eventual cu semn); argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la int.

i Potrivire cu un intreg (eventual cu semn); argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la int. Valoarea intreaga este citita in baza 16 daca incepe cu 0x sau 0X, in baza 8 daca incepe cu 0, si in baza 10 in caz contrar. Sint folosite numai caracterele care corespund bazei respective.

o Potrivire cu un intreg octal fara semn; argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la unsigned.

u Potrivire cu un intreg zecimal fara semn; argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la unsigned.

x Potrivire cu un intreg hexazecimal fara semn; argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la unsigned.

f Potrivire cu un numar in virgula mobila (eventual cu semn); argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la float.

e,g Echivalent cu f.

s Potrivire cu o secventa de caractere diferite de spatiu alb; argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la char, si zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea primi toata secventa si caracterul terminator null. Sirul de intrare se termina la un spatiu alb sau la atingerea marimii maxime a cimpului (prima conditie intilnita).

c Potrivire cu o secventa de caractere de marime w (daca aceasta este specificata; prin lipsa se ia w?1); argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la char, si zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea primi toata secventa (nu se adauga terminator null). Nu se ignora ca de obicei spatiile albe din fata. Pentru a ignora mai intii spatiile albe se indica un spatiu explicit in format.

a Potrivire cu o secventa nevida de caractere din setul specificat de caractere acceptate; argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la char, si zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea primi toata secventa si caracterul terminator null. Nu se ignora ca de obicei spatiile albe din fata. Sirul de intrare va fi format din caractere aflate in (sau care nu se afla in) setul specificat in format; setul este definit de caracterele aflate intre a si i. Setul exclude acele caractere daca primul caracter dupa a este ^. Pentru a include caracterul i in set, acesta trebuie sa fie primul caracter dupa a sau ^; caracterul i aflat in orice alta pozitie inchide setul. Caracterul - are si el un rol special: plasat intre doua alte caractere adauga toate celelalte caractere aflate in intervalul respectiv la set. Pentru a include caracterul - acesta trebuie sa fie ultimul caracter inainte de i. De exemplu, "%a^i0-9-i" semnifica setul orice caracter cu exceptia i, 0 pina la 9, si -. Sirul se termina la aparitia unui caracter care nu se afla (sau, daca se precizeaza ^, care se afla) in set sau daca se atinge marimea maxima specificata.

p Potrivire cu o valoare pointer (asa cum se afiseaza cu %p in printf); argumentul asociat trebuie sa fie un pointer la pointer.

n Nu se prelucreaza nimic din sirul de intrare; in schimb, numarul de caractere consumate pina la acest punct din sirul de intrare este memorat la argumentul asociat, care trebuie sa fie un pointer la int.

Valori returnate

Functiile returneaza numarul de valori atribuite, care poate fi mai mic decit numarul de argumente pointer, sau chiar zero, in cazul in care apar nepotriviri intre format si sirul de intrare. Zero indica faptul ca, chiar daca avem un sir de intrare disponibil, nu s-a efectuat nici o conversie (si atribuire); aceasta situatie apare atunci cind un caracter din sirul de intrare este invalid, cum ar fi un caracter alfabetic pentru o conversie %d. Valoarea EOF este returnata daca apare un eroare inainte de prima conversie, cum ar fi detectarea sfirsitului de fisier. Daca o eroare sau un sfirsit de fisier apare dupa ce o conversie a inceput, se returneaza numarul de conversii efectuate cu succes.

11.5. Scriere cu format

Nume printf, fprintf, sprintf - scriere cu format

Declaratie int printf(const char *format, ...); int fprintf(FILE *flux, const char
*format, ...); int sprintf(char *str, const char *format,
...);

Descriere
Functiile din familia printf genereaza o iesire in concordanta cu format dupa cum se descrie mai jos. Functia printf afiseaza iesirea la fluxul standard stdout; fprintf scrie iesirea la flux; sprintf scrie iesirea in sirul de caractere str.
Aceste functii genereaza iesirea sub controlul sirului format care specifica cum se convertesc argumentele pentru iesire.

Sirul de formatare
Sirul format este un sir de caractere, printre care se pot afla zero sau mai multe directive: caractere obisnuite (diferite de %) care sint copiate asa cum sint in fluxul de iesire, si specificatii de conversie, fiecare dintre ele rezultind din incarcarea a zero sau mai multe argumente. Fiecare specificatie de conversie este introdusa de caracterul % si se termina cu un specificator de conversie. Intre acestea pot fi (in aceasta ordine) zero sau mai multi indicatori, o marime minima a cimpului optionala, o precizie optionala si un modificator optional de lungime.
Argumentele trebuie sa corespunda in ordine cu specificatorii de conversie. Acestea sint folosite in ordinea data, unde fiecare caracter * si fiecare specificator de conversie solicita urmatorul argument. Daca argumentele nu sint suficiente comportamentul programului este imprevizibil.

Caractere indicatori
Caracterul % este urmat de zero, unul sau mai multi indicatori:

# Valoarea numerica se converteste in format alternativ. Pentru conversii de tip o, primul caracter al sirului de iesire este zero (prin prefixare cu 0 daca valoarea nu este zero). Pentru conversii de tip x si X, o valoare nenula este prefixata cu 0x (sau 0X pentru conversii de tip X). Pentru conversii de tip e, E, f, F, g si G, rezultatul va contine intotdeauna punctul zecimal, chiar daca nu apare partea fractionara (in mod normal punctul zecimal apare in aceste conversii numai daca exista si partea fractionara). Pentru conversii de tip g si G zerourile finale nu sint eliminate asa cum se procedeaza in mod normal. Pentru alte conversii rezultatul este nedefinit.

0 Valoarea numerica este convertita cu zerouri la stinga. Pentru conversii de tip d, i, o, u, x, X, e, E, f, F, g si G, valoarea convertita este completata cu zerouri la stinga in loc de blanc. Daca apar indicatorii 0 si - impreuna, indicatorul 0 este ignorat. Daca pentru o conversie numerica (d, i, o, u, x, X) este data o precizie, indicatorul 0 este ignorat. Pentru alte conversii rezultatul este nedefinit.

- Valoarea convertita este aliniata la stinga (implicit alinierea se face la dreapta). Cu exceptia conversiilor de tip n, valoarea convertita este completata la dreapta cu blanc, in loc sa fie completata la stinga cu blanc sau zero. Daca apar indicatorii 0 si - impreuna, indicatorul 0 este ignorat.

Sp (spatiu) In cazul unui rezultat al unei conversii cu semn, inaintea unui numar pozitiv sau sir vid se pune un blanc.

+ Semnul (+ sau -) este plasat inaintea numarului generat de o conversie cu semn. Implicit semnul este folosit numai pentru numere negative. Daca apar indicatorii + si Sp impreuna, indicatorul Sp este ignorat.

Latimea cimpului
Un sir de cifre zecimale (cu prima cifra nenula) specifica o latime minima pentru cimp. Daca valoarea convertita are mai putine caractere decit latimea specificata, va fi completata cu spatii la stinga (sau dreapta, daca s-a specificat aliniere la stinga). In locul unui numar zecimal se poate folosi * pentru a specifica faptul ca latimea cimpului este data de argumentul urmator, care trebuie sa fie de tip int. O valoare negativa pentru latime este considerata un indicator - urmat de o valoare pozitiva pentru latime. In nici un caz nu se va trunchia cimpul; daca rezultatul conversiei este mai mare decit latimea cimpului, cimpul este expandat pentru a contine rezultatul conversiei.

Precizia
Precizia (optionala) este data de caracterul . urmat de un sir de cifre zecimale. In locul sirului de cifre zecimale se poate scrie * pentru a specifica faptul ca precizia este data de argumentul urmator, care trebuie sa fie de tip int. Daca precizia este data doar de ., sau daca precizia este negativa, atunci aceasta se considera zero. Precizia da numarul minim de cifre care apar pentru conversii de tip d, i, o, u, x, X, numarul de cifre care apar dupa punctul zecimal pentru conversii de tip e, E, f, F, numarul maxim de cifre semnificative pentru conversii de tip g si G, sau numarul maxim de caractere generate pentru conversii de tip s.

Modificator de lungime
In acest caz prin conversie intreaga intelegem conversie de tip d, i, o, u, x, X.

h Conversia intreaga care urmeaza corespunde unui argument short sau unsigned short, sau urmatoarea conversie de tip n corespunde unui argument de tip pointer la short.

l Conversia intreaga care urmeaza corespunde unui argument long sau unsigned long, sau urmatoarea conversie de tip n corespunde unui argument de tip pointer la long.

L Urmatoarea conversie de tip e, E, f, g sau G corespunde unui argument long double.

Specificator de conversie
Un caracter care specifica tipul conversiei care se va face. Specificatorii de conversie si semnificatia lor sint:

d,i
Argumentul de tip int este convertit la notatia zecimala cu semn. Precizia, daca este data, da numarul minim de cifre care trebuie sa apara; daca valoarea convertita necesita mai putine cifre, aceasta este completata la stinga cu zerouri. Precizia implicita este 1. Daca valoarea 0 este afisata cu precizie explicita 0, iesirea este vida.

o,u,x,X
Argumentul de tip unsigned este convertit la notatie octala fara semn (o), zecimala fara semn (u), sau hexazecimala fara semn (x si X). Literele abcdef se folosesc pentru conversii de tip x; literele ABCDEF pentru conversii de tip X. Precizia, daca este data, da numarul minim de cifre care trebuie sa apara; daca valoarea convertita necesita mai putine cifre, aceasta este completata la stinga cu zerouri. Precizia implicita este 1. Daca valoarea 0 este afisata cu precizie explicita 0, iesirea este vida.

e,E
Argumentul de tip flotant este rotunjit si convertit in stil a-id.ddde±dd unde avem o cifra inainte de punctul zecimal si numarul de cifre dupa acesta este egal cu precizia; daca aceasta lipseste se considera 6; daca precizia este zero, punctul zecimal nu apare. O conversie de tip E foloseste litera E (in loc de e) pentru a introduce exponentul. Exponentul are intotdeauna cel putin doua cifre; daca valoarea este zero, exponentul este 00.

f,F
Argumentul de tip flotant este rotunjit si convertit in notatie zecimala in stil a-iddd.ddd, unde numarul de cifre dupa punctul zecimal este egal cu precizia specificata. Daca precizia lipseste se considera 6; daca precizia este explicit zero, punctul zecimal nu apare. Daca punctul zecimal apare, cel putin o cifra apare inaintea acestuia.

g,G
Argumentul de tip flotant este convertit in stil f sau e (sau E pentru conversii de tip G). Precizia specifica numarul de cifre semnificative. Daca precizia lipseste se considera 6; daca precizia este zero se considera 1. Stilul e este folosit daca exponentul rezultat in urma conversiei este mai mic decit ?4 ori mai mare sau egal cu precizia. Zerourile finale sint eliminate din partea fractionara a rezultatului; punctul zecimal apare numai daca este urmat de cel putin o cifra.

c Argumentul de tip int este convertit la unsigned char si se scrie caracterul rezultat.

s Argumentul de tip const char * este un pointer la un sir de caractere. Caracterele din sir sint scrise pina la (fara a include) caracterul terminator null; daca precizia este specificata, nu se scrie un numar mai mare decit cel specificat. Daca precizia este data, nu e nevoie de caracterul null; daca precizia nu este specificata, sau daca este mai mare decit marimea sirului, sirul trebuie sa contina un caracter terminator null.

p Argumentul de tip pointer este scris in hexazecimal; formatul este specific sistemului de calcul.

n Numarul de caractere scrise pina in acest moment este memorat la argumentul de tip int *. Nu se face nici o conversie.

% Se scrie un caracter %. Nu se face nici o conversie. Specificatia completa este %%.

Valoare returnata
Functiile returneaza numarul de caractere generate (nu se include caracterul terminator null pentru sprintf).

11.6. Tratarea erorilor

Nume perror - afiseaza un mesaj de eroare sistem

Declaratie void perror(const char *s);

#include <errno.h> const char *sys_errlistai; int sys_nerr;

Descriere
Rutina perror afiseaza un mesaj la iesirea standard de eroare, care descrie ultima eroare intilnita la ultimul apel sistem sau functie de biblioteca. Mai intii se afiseaza argumentul s, apoi virgula si blanc, si in final mesajul de eroare si new-line. Se recomanda (mai ales pentru depanare) ca argumentul s sa includa numele functiei in care a aparut eroarea. Codul erorii se ia din variabila externa errno.
Lista globala de erori sys_errlistai indexata cu errno poate fi folosita pentru a obtine mesajul de eroare fara new-line. Ultimul indice de mesaj din lista este sys_nerr-1. Se recomanda o atentie deosebita in cazul accesului direct la lista deoarece unele coduri noi de eroare pot lipsi din sys_errlistai.
Daca un apel sistem esueaza variabila errno indica codul erorii. Aceste valori pot fi gasite in <errno.h>. Functia perror serveste la afisarea acestui cod de eroare intr-o forma lizibila. Daca un apel terminat cu eroare nu este imediat urmat de un apel perror, valoarea variabilei errno se poate pierde daca nu e salvata.

Nume clearerr, feof, ferror - verifica si reseteaza starea fluxului

Declaratie void clearerr(FILE *flux); int feof(FILE *flux); int ferror(FILE *flux); int fileno( FILE *flux);

Descriere

Functia clearerr sterge indicatorii de sfirsit de fisier si eroare ai fluxului.
Functia feof testeaza indicatorul de sfirsit de fisier al fluxului, si returneaza non-zero daca este setat. Acesta este setat daca o operatie de citire a detectat sfirsitul de fisier.
Functia ferror testeaza indicatorul de eroare al fluxului, si returneaza non-zero daca este setat. Acesta este setat daca o operatie de citire sau scriere a detectat o eroare (datorata de exemplu hardware-ului).
Functiile de citire (cu sau fara format) nu fac distinctie intre sfirsit de fisier si eroare, astfel ca trebuie apelate functiile feof si ferror pentru a determina cauza.
Functia fileno examineaza argumentul flux si returneaza descriptorul asociat de sistemul de operare acestui flux.

Atentie! Este foarte frecventa folosirea incorecta a functiei feof pentru a testa daca s-a ajuns la sfirsitul fisierului. Nu se recomanda in nici un caz acest stil de programare:

#define LSIR 80 char linaLSIRi;
FILE *fi,*fo; fi=fopen(nume-fisier-intrare,"rt"); fo=fopen(nume-fisier-iesire,"wt");
while (!feof(fi)) A /* gresit! */ fgets(lin,LSIR,fi); fputs(lin,fo);
S fclose(fi); fclose(fo);

In aceasta secventa, daca si ultima linie a fisierului text de intrare este terminata cu new-line, aceasta va fi scrisa de doua ori in fisierul de iesire. De ce? Dupa ce se citeste ultima linie inca nu este pozitionat indicatorul de sfirsit de fisier, deci functia fgets returneaza succes. La reluarea ciclului se incearca un nou fgets si abia acum se depisteaza sfirsitul de fisier, fapt marcat in zona rezervata fluxului fi. Astfel continutul tabloului lin ramine nemodificat si este scris a doua oara in fisierul de iesire. Abia la o noua reluare a ciclului functia feof ne spune ca s-a depistat sfirsitul de fisier.
In acest manual sint prezentate mai multe programe care efectueaza diferite prelucrari asupra unor fisiere text. Pentru simplitate toate programele presupun ca nu apar erori la citire sau la scriere.

11.7. Operatii cu directoare

Functiile de parcurgere a cataloagelor de fisiere descrise in aceasta sectiune (opendir, readdir, closedir) sint definite de mai multe medii de programare C (Borland, Watcom, Visual C, GNU Linux), precum si de standardul POSIX. Aceste functii sint descrise in <dirent.h>.
Functiile de redenumire si stergere a unor fisiere sint descrise in <stdio.h>.

Nume opendir - deschide un director

Declaratie
DIR *opendir(const char *nume);

Descriere
Functia opendir deschide un flux pentru directorul cu numele nume, si returneaza un pointer la fluxul deschis. Fluxul este pozitionat pe prima intrare din director.

Valoare returnata
Functia returneaza un pointer la flux in caz de succes, sau NULL in caz de eroare si variabila globala errno indica codul erorii.

Citeva erori posibile
EACCES Acces interzis
ENOTDIR nume nu este un director

Nume readdir - citeste un director

Declaratie struct dirent *readdir(DIR *dir);

Descriere
Functia readdir returneaza un pointer la o structura de tip dirent care reprezinta urmatoarea intrare din directorul indicat de fluxul dir. Returneaza NULL daca s-a depistat sfirsitul de director sau daca a aparut o eroare.
Structura de tip dirent contine un cimp char d_nameai. Utilizarea altor cimpuri din structura reduce portabilitatea programelor.

Valoare returnata
Functia returneaza un pointer la o structura de tip dirent, sau NULL daca s-a depistat sfirsitul de director sau daca a aparut o eroare.

Nume closedir - inchide un director

Declaratie int closedir(DIR *dir);

Descriere
Functia closedir inchide fluxul dir.

Valoare returnata
Functia returneaza 0 in caz de succes sau EOF in caz de eroare.

Nume rename - redenumeste un fisier remove - sterge un fisier

Declaratie int rename(const char *old, const char
*new); int remove(const char *name);

Descriere
Functia rename schimba numele unui fisier din old in new. Daca a fost precizat un periferic in new, acesta trebuie sa coincida cu cel din old. Directoarele din old si new pot sa fie diferite, astfel ca rename poate fi folosita pentru a muta un fisier dintr-un director in altul. Nu se permit specificatori generici (wildcards).
Functia remove sterge fisierul specificat prin name.

Valoare returnata
In caz de succes se returneaza 0. In caz de eroare se returneaza EOF si variabila globala errno indica codul erorii.

11.8. Programe demonstrative

Primele trei programe primesc ca parametri in linia de comanda numele fisierelor pe care le vor prelucra. Ultimul program primeste ca parametru in linia de comanda numele directorului al carui continut va fi afisat.

1) Determinarea marimii unui fisier

#include <stdio.h>
FILE *f; int main(int ac, char **av) A if (ac!=2) A fputs("Un argument!\n",stderr); return 1;
S f = fopen(ava1i,"rb"); if (!f) A perror("Eroare la deschidere"); return 1;
S fseek(f,0,SEEK_END); fprintf(stderr,"File %s, size %ld\n", ftell(f)); fclose(f); return 0;
S

2) Copierea unui fisier

Functiile fgets si fputs se folosesc pentru fluxuri deschise in mod text. Cum se utilizeaza pentru copierea unui fisier text?

#include <stdio.h>
#define LSIR 80 char linaLSIRi;
FILE *fi, *fo; int main(int ac, char **av) A if (ac!=3) A fputs("Doua argumente!\n",stderr);
S fi=fopen(ava1i,"rt"); fo=fopen(ava2i,"wt"); if (!fi || !fo) A perror("Eroare la deschidere"); return 1;
S
while (fgets(lin,LSIR,fi)) fputs(lin,fo); fclose(fi); fclose(fo); return 0;
S

Functiile fread si fwrite se folosesc pentru fluxuri deschise in mod binar. Cum se utilizeaza pentru copierea unui fisier binar?

#include <stdio.h>
#define LZON 80 char zonaLZONi;
FILE *fi, *fo; int k; int main(int ac, char **av) A if (ac!=3) A fputs("Doua argumente!\n",stderr); return 1;
S fi=fopen(ava1i,"rb"); fo=fopen(ava2i,"wb"); if (!fi || !fo) A perror("Eroare la deschidere"); return 1;
S
while (k=fread(zon,1,LZON,fi)) fwrite(zon,1,k,fo); fclose(fi); fclose(fo); return 0;
S

3) Prelucrarea unui fisier text

Programul prezentat in continuare citeste un fisier text care contine pe fiecare linie un sir de caractere (fara spatii) si trei valori intregi, si afiseaza pe terminal numele pe 12 pozitii aliniat la stinga si media aritmetica a celor trei valori intregi.

#include <stdio.h>
FILE *fi; char numa10i; int a,b,c; double m; int main(int ac, char **av) A if (ac!=2) A fputs("Un argument!\n",stderr); return 1;
S fi=fopen(ava1i,"rt"); if (!fi) A perror("Eroare la deschidere"); return 1;
S
while (fscanf(fi,"%s %d %d %d", num,&a,&b,&c)!=EOF) A m=(a+b+c)/3.0; printf("%-12s%6.2lf\n",num,m);
S fclose(fi); return 0;
S

4) Afisarea continutului unui director

#include <dirent.h>
#include <stdio.h>
DIR *dir; struct dirent *ent; int main(int ac, char **av) A if (ac!=2) A printf("Un parametru\n"); return 1;
S dir = opendir(ava1i); if (!dir) A perror("Eroare open dir"); return 1;
S
while (ent=readdir(dir)) printf("%s\n",ent->d_name); return 0;
S