Cum a aparut Linux? De ce sta pinguinul jos si nu pe un skateboard? Totusi... de ce un pinguin? Acestea sunt intrebari frecvente pe care multi utilizatori si le pun si la care vom incerca sa raspundem in continuare. De aceea va invitam sa va asezati comod in fotoliu si sa purcedem la drum incepand cu... inceputul!

A fost odata ca niciodata...

Aparitia lui Linux este strans legata de evolutia UNIX-ului, "pinguinul" fiind o clona a acestuia, si deci mostenind multe insusiri ale sale. Afirmarea cu adevarat a UNIX-ului in lumea informaticii a avut loc in anul 1971, cand a aparut prima editie destinata serverelor; aceasta a reprezentat promotorul altor sisteme de operare, in ziua de azi celebre, si anume Solaris dezvoltat de Sun Microsystems, Berkeley FreeBSD si IRIX al celor de la Silicon Graphics. In anul 1975 a fost lansata o varianta de UNIX rescrisa in C si Assembler, cele doua limbaje devenind un standard pentru scrierea programelor destinate acestor platforme.

Totusi fara existenta unui personaj numit Richard Stallman, Linux-ul nu ar fi fost ceea ce cunoastem astazi, chiar daca prin anii '80 nimeni nu se gandea la aparitia acestui sistem de operare. Stallman si-a inceput cariera in anul 1970 la faimosul laborator de Inteligenta Artificiala din MIT, creand editorul de texte emacs, foarte cunoscut in lumea intreaga; acesta era disponibil tuturor persoanelor interesate, fiind gratuit. Perioada anilor '80 a fost cunoscuta pentru faptul ca marile companii de software doreau sa-si protejeze investitiile, incercand astfel sa semneze diferite contracte cu angajatii lor pentru a nu divulga codul sursa al produselor dezvoltate. Stallman nu a fost de acord cu aceasta atitudine si in 1985 publica manifestul GNU (GNU is Not UNIX - versiunea in limba romana poate fi vizualizata la adresa https://www.gnu.org/home.ro.html) care a dat nastere conceptului de open-source. Principiul era simplu si a fost adoptat rapid de simpatizantii lui Stallman: codul sursa al produselor software trebuie sa fie accesibil oricui, pentru a permite diversilor programatori din intreaga lume sa le modifice si imbunatateasca, eventual corectand unele greseli de programare. Mai tarziu a aparut GPL (GNU General Public License), o licenta "anticopyright" care intarea statutul de open-source. Numerosi programatori l-au sustinut si in anul 1984 ei au pus bazele programului de dezvoltare al compilatorului GCC (GNU C Compiler), o adevarata valoare pe vremea aceea. Codul sursa fiind disponibil conform licentei GPL, de multe ori versiunile gratuite ale aplicatiilor UNIX ajungeau sa detina mai putine erori si sa fie chiar mai performante.

Anul 1987 a fost marcat de aparitia sistemului de operare Minix, o clona UNIX pusa la dispozitie de catre Andrew S. Tanenbaum. Minix constituia un raspuns la decizia producatorilor UNIX de a mentine secrete sursele. Desi nu era un sistem iesit din comun prin calitatile sale, avea sursele disponibile si astfel a generat un mare succes printre studenti si programatori, curiosi sa inteleaga in profunzime modul de functionare al unui sistem de operare. Versiunea initiala a Minix-ului avea 12.000 de linii de cod, era scris in C si Assembler si era proiectat pentru platformele Intel, care erau foarte usor de achizitionat in acea perioada.

Totusi marea problema a miscarii GNU nu era rezolvata deoarece nu exista inca un kernel, piesa necesara unui sistem de operare pentru a deveni complet, celelalte componente fiind realizate deja. Pentru Stallman, Minix nu reprezenta o alternativa viabila, iar in viziunea lui si a celorlalti programatori, scrierea unui nucleu putea sa insemne o munca ce putea sa dureze cativa ani buni. Nefiind de acord cu aceasta atitudine, un student la stiinta computerelor pe nume Linus Torvalds isi incepe lucrul la un nou sistem de operare care avea sa revolutioneze modul de gandire al open-source-ului tocmai prin oferirea componentei lipsa: un kernel. q6z5zh
Initial Linus nu dorea prin proiectarea acestui sistem de operare decat sa-si demonstreze abilitatea de a programa, insa mai tarziu aceasta s-a transformat in dorinta de a oferi o alternativa la sistemul de operare DOS de la Microsoft sau la sistemele Apple Macintosh, foarte performante dar inaccesibile unui utilizator normal din cauza pretului, si nu in ultimul timp la UNIX, care la randul sau era foarte scump.

Totul a inceput pe data de 25 august 1991 cand Linus a postat pe grupurile de stiri MINIX urmatorul mesaj:

From: torvalds@klaava.Helsinki.FI (Linus Benedict Torvalds)
Newsgroups: comp.os.minix
Subject: Ce doriti cel mai mult de la sistemul de operare Minix?
Summary-ID: un mic chestionar pentru sistemul meu de operare
Date: 25 Aug 91 20:57:08 GMT
Organization: Universitatea din Helsinki

"Ii salut pe toti cei care folosesc sistemul Minix. In acest moment lucrez la un sistem de operare gratuit (doar un hobby, nu va fi ceva mare si profesional ca GNU) destinat clonelor 386 (486) AT. Lucrez la el de prin aprilie si incep sa ma apropii de final. As aprecia orice raspunsuri in legatura cu ce va place si ce nu va place la Minix, deoarece sistemul meu seamana oarecum cu el (are acelasi format al sistemului de fisiere, printre altele). Pana in acest moment am portat bash (versiunea 1.08) si gcc (1.40), si se pare ca lucrurile functioneaza. Asta inseamna ca o sa pot obtine ceva care sa aiba un contur in urmatoarele luni si de aceea doresc sa stiu cam ce ati dori voi. Orice sugestii sunt binevenite, dar nu promit ca o sa le si implementez... :-)
Linus (torvalds@kruuna.helsinki.fi)
PS. Si da - nu contine nici un cod proprietar Minix si este bazat pe multi-threading. Nu este portabil si probabil nu va suporta niciodata altceva in afara de hard disk-urile AT, pentru ca doar asta am :-(."

Entuziasmul lui Linus a fost rasplatit din plin. Dupa ce in septembrie 1991 a fost pusa pe Internet versiunea 0.01, numerosi programatori au modificat-o, iar versiunile obtinute au fost postate pe grupurile de stiri Minix, fapt care a contribuit la aparitia in scurt timp a versiunii 0.02 (5 octombrie 1991). Dupa cum Linus afirma in mesaj, prima versiune suporta doar hard disk-urile AT si nu avea login (boot-a direct in bash). Versiunea 0.11 a fost inzestrata cu suport pentru tastaturi "multilingual", pentru unitati de discheta, pentru display-uri VGA, EGA, Hercules etc. Un salt mai spectaculos a fost efectuat odata cu trecerea de la versiunea 0.12 la 0.95, motivata de faptul ca kernel-ul este suficient de verificat si stabil pentru a se trece la o versiune mult superioara ca numar.

Cum era si normal, au aparut si reactii adverse, mai ales din partea creatorului Minix:
"Inca sustin ca proiectarea unui kernel monolitic in 1991 este o eroare fundamentala. Sa te bucuri ca nu esti studentul meu. Nu ai fi promovat cu o nota foarte mare pentru acest design :-)"
(Andrew Tanenbaum catre Linus Torvalds)

Sustinut de catre nou-formata comunitate Linux, Linus i-a raspuns lui Andrew:
"Menirea dumneavoastra este aceea de a fi profesor si cercetator. Aceasta este o scuza foarte buna pentru erorile de programare de care sufera Minix."

Aceste reactii nu au incetinit insa avantul comunitatii, care se marea pe zi ce trece. Astfel, de la un utilizator in anul 1991 si un numar de 10.000 de linii de cod, Linux a castigat o mare popularitate, avand in anul urmator 1000 de utilizatori, in 1993 20.000 de utilizatori si ajungand la 7.500.000 de utilizatori si 1,5 milioane de linii de cod in anul 1998. Spre comparatie, sistemul Windows 2000 produs de Microsoft avea nu mai putin de 27 de milioane de linii de cod. Totodata implementarea sistemului grafic X si a interfetelor GNOME si KDE a avut un mare impact asupra utilizatorilor, chiar daca la inceput ele nu se comparau cu ceea ce ofereau alte sisteme de operare din acest punct de vedere.
Linux a fost licentiat GPL, deci codurile sursa puteau fi copiate si modificate de oricine. Un alt avantaj al acestei alegeri consta in faptul ca in momentul in care pe piata aparea un nou produs hardware, oricine intra in posesia acestuia putea sa scrie un driver si sa il posteze pe un site, astfel incat acesta sa poata fi folosit sau imbunatatit si de alte persoane din intreaga lume.

Perioada urmatoare a fost marcata de aparitia unui numar tot mai mare de dezvoltatori ai sistemului Linux, ceea ce a dus implicit la dezvoltarea de versiuni (numite mai tarziu distributii) care se deosebeau de obicei prin pachetele de programe oferite si prin segmentele de utilizatori carora se adresau; pentru achizitionarea unora dintre distributii era necesara plata unei taxe, de obicei modice.

Impresionati de entuziasmul comunitatii Linux, numeroase companii au stabilit relatii de colaborare cu aceasta, printre ele numarandu-se Motorola, IBM, Dell, Informix. Un succes enorm l-a reprezentat compania RedHat, care in anul 1999 a reusit sa se afirme prin oferirea de suport tehnic utilizatorilor si companiilor care foloseau aceasta distributie.
Linux a avut un imens succes si in domeniul stiintific. Un exemplu este experimentul de la Laboratorul National din Los Angeles unde a fost realizat un cluster din 68 de PC-uri ce rulau Linux cu scopul de a studia efectele socurilor atomice. Costul total s-a ridicat la circa 152.000$, adica aproximativ o zecime din costul folosirii unor sisteme de operare comerciale. Interesant este ca acest sistem nu a necesitat o repornire nici dupa trei luni de functionare.

Pinguinul in ziua de azi
Dupa peste 10 ani de dezvoltare, se pare ca "Pinguinul" este pregatit sa faca fata oricarui sistem de operare din foarte multe puncte de vedere. Baza sa o reprezinta securitatea si scalabilitatea pentru care el este deja este cunoscut in mediul Internet, devenind astfel o alegere pentru tot mai multe companii. Linux ofera si o interfata grafica ce poate fi comparata cu cea pusa la dispozitie de Windows, conceptul de "user friendly" fiind bine implementat; baza de date pentru suport hardware se mareste pe zi ce trece, uneori durand doar cateva zile de la lansarea unui produs pana la aparitia unui driver scris pentru Linux. Blamat odata pentru lipsa facilitatilor multimedia, Linux ofera din ce in ce mai multe unelte pentru editare video, muzica etc.

Multe companii au decis alegerea Linux-ului ca sistem de operare datorita sigurantei sale si a investitiilor mai mici decat in cazul altor produse similare, chiar daca de obicei este necesara "alfabetizarea" angajatilor. Inexistenta unui suport tehnic adecvat nu mai constituie o problema in ziua de azi, multi producatori oferind aceasta optiune la un pret accesibil. Un alt avantaj este protectia impotriva virusilor: in comparatie cu alte sisteme pentru care s-au scris zeci de mii de virusi, pentru Linux exista doar cateva zeci, putini fiind cei care sa se incumete sa scrie coduri malitioase destinate acestei platforme; totusi aceasta situatie poate fi pusa si pe seama raspandirii mai mici de care da dovada Linux printre utilizatorii obisnuiti.

Desi numarul distributiilor din ziua de azi este de peste 100, le-am ales pe cele mai reprezentative in scopul de a va crea o mica parere despre acestea si eventual de a va deschide apetitul pentru a incerca una din ele.

RedHat

Aparuta pentru prima oara pe piata in vara anului 1994, aceasta distributie s-a remarcat prin usurinta cu care putea fi actualizata prin intermediul managerului de pachete rpm, un concept nou pentru vremea aceea. Astfel, daca era necesar un program, utilizatorul il putea descarca de pe Internet sub forma unui pachet, putandu-l apoi instala foarte usor si avand avantajul ca acesta este deja configurat. Totodata, dupa cum afirmam mai devreme in acest articol, RedHat a fost o firma care a avut un mare succes in domeniul comercial prin serviciile oferite utilizatorilor sai. Ca fapt divers, numele sau se trage de la unul dintre fondatori, care avea obiceiul sa poarte o sapca de culoare rosie.

Debian

Proiectul a fost fondat pe data de 16 august 1993 de catre Ian Murdock, pe cand conceptul de distributie era inca ceva nou. Desi este un sistem de operare non-comercial, Debian are tot meritul de a se mentine in top, succesul sau fiind garantat de libertatea oricarei persoane din lume de a contribui la acest proiect. Numele de Debian vine de la autorul sau, Ian si sotia acestuia, Debra.

SuSE

Atunci cand se vorbeste despre SuSE, imediat se aduce vorba de utilitarul sau de configurare YaST, care permite, prin utilizarea unei interfete grafice sau text, instalarea sau dezinstalarea de pachete intr-un timp foarte scurt. Versiunile mai noi contin si o aplicatie numita Blinux care permite nevazatorilor sa isi personalizeze sistemul, oferind acestora chiar si posibilitatea de compilare a kernel-ului.

Mandrake

Indragita mai ales de catre utilizatorii neinitiati, prima versiune a acestei distributii a aparut in luna iulie a anului 1998, fiind produsa de Gael Duvalm. Succesul sau s-a datorat in mare parte faptului ca Mandrakesoft a incercat sa se orienteze mai mult pe sectorul comercial. Mandrake este recunoscuta drept o versiune disponibila oricarei persoane care doreste sa paseasca in lumea Linux datorita usurintei sale in configurarea si rularea aplicatiilor. Din pacate, compania Mandrakesoft a intrat recent in procesul de falimentare, viitorul acestei distributii fiind momentan nesigur.

United Linux

Este prima distributie dezvoltata de mai multi producatori. Multi doresc ca United Linux sa devina un standard in comunitatea Linux si de aceea se lucreaza intens pentru a satisface dorintele utilizatorilor. La acest proiect participa Conectiva, The SCO Group, SuSE Linux AG si Turbolinux.

Gentoo

Gentoo Linux se deosebeste de majoritatea distributiilor prin metoda de organizare a pachetelor, managerul numindu-se Portage. Aceasta apropie distributia de sistemele BSD, fiind scrisa in limbajul de programare Python. Managerul include controlul legaturilor (util in cazul dezinstalarii unui pachet - optiune prezenta si la alte distributii), configurarea pachetelor etc. Exista versiuni de Gentoo pentru platformele x86, PowerPC, Spar si Sparc64.

Slackware

Aparut in aprilie 1993, proiectul Slackware a dorit sa ofere o distributie extrem de configurabila si stabila. Mult timp s-a trait cu impresia ca Slackware este adresat in special specialistilor, teama nefondata aproape in totalitate deoarece putin timp petrecut cu acesta poate transforma asa-zisul calvar intr-o adevarata placere.

Turbolinux

Foarte raspandita in Asia, in special in Japonia, Coreea si China, distributia este destinata mediilor comerciale, fiind prima care s-a conformat standardelor internationale ce propun gasirea unei metode de a crea aplicatii cu suport pentru mai multe limbi. Totodata Turbolinux a fost prima varianta de Linux ce a oferit suport pentru procesoarele Intel Itanium pe 64 de biti.

Dar totusi de ce un pinguin ca sigla? Pe cand se afla in vacanta in emisfera sudica, Linus a intalnit un pinguin. Dorind sa-l mangaie, de teama, pinguinul l-a muscat de mana. Linus a explicat ca a fost infectat cu o boala rara numita "penguinitis" si care se manifesta prin faptul ca "persoana in cauza se trezeste noaptea si se gandeste la pinguini, simtind chiar o dragoste paterna pentru acestia".

Dar de ce sta jos pinguinul? Iata explicatia data de Linus: "Ar trebui sa va imaginati un pinguin un pic supraponderal, stand jos si avand un zambet de multumire dupa ce a mancat cateva galoane de peste crud." Bineinteles ca la un moment dat s-a ridicat si problema botezarii acestuia, comunitatea Linux alegand numele TUX, care provine de la "Torvalds’ UniX".

Pentru a putea folosi imaginea pinguinului nu este necesar nici un document oficial, el putand fi folosit de oricine doreste.