m6c12cl
Descilcirea P-urilor
La fel ca SLIP, PPP este un protocol de transmisie a datelor pe o conexiune seriala, dar rezolva o serie de deficiente ale precedentului. Acest protocol lasa partile comunicante sa negocieze optinui ca adresa IP si viteza de transfer la inceputul conectarii si suporta autorizarea clientului. Pentru fiecare dintre aceste capabilitati, PPP are un protocol separat. In cele ce urmeaza vom prezenta sumar primele notiuni ale PPP-ului. Aceasta discutie e pe departe de a fi completa; daca doriti sa aflati mai multe despre PPP, va sfatuiesc sa cititi specificatiile RFC-1548 sau specificatiile insotitoare RFC-ului. ( link )

In partea ce-a mai de jos a PPP-ului este High-Level Data Link Control Protocol, abreviata HDLC, ( link ) care defineste limitarile din jurul cadrelor individuale PPP si este prevazut cu un checksum pe 16 biti. in opozitie cu mai primitiva incapsulare SLIP, un cadru PPP este capabil sa tina pachetele pentru alte protocoale decit IP, cum ar fi Novell IPX, MS NetBUI sau Appletalk. PPP realizeaza acestea prin adaugarea unui cimp de protocol cadrului primar HDLC care identifica tipul de pachet care este carat de cadru.

LCP, Link Control Protocol sau Controlul Protocolului de Legaturi, este utilizat in fata HDLC-ului pentru optiuni de negociere apartinind legaturii de date, cum ar fi Maximum Receive Unit (MRU) sau Unitatea Maxima de Receptie care seteaza marimea datagramei maxime pe care una dintre parti e de acord sa o receptioneze.

Un pas important al configurarii unei legaturi PPP este autorizarea clientului. Desi nu este imperativ, este o adevarata nevoie pentru liniile telefonice (dial-up). Uzual, hostul chemat (serverul) cere clientului sa se autorizeze dindu-i o cheie secreta. Daca cel ce cheama (suna) nu reuseste sa produca secretul corect, conexiunea este terminata. Cu PPP, autorizarea merge in ambele sensuri; asa ca cel ce cheama (suna) poate de asemenea sa ceara serverului sa se autentifice. Aceste procedee de autorizare sunt total independente una de cealalta. Sunt doua protocoale pentru diferitele tipuri de autorizare, pe care le vom discuta In cele ce urmeaza. Ele se numesc Password Authentification Protocol sau Protocol de Autentificare a Parolei (PAP) si Challange Handshake Authentification Protocol sau Protocol de Autentificare Challange Handshake (CHAP).

Fiecare protocol de retea care este rutat peste legatura de date, ca IP, AppleTalk, etc., este configurat dinamic, utilizind o corespondentul Network Control Protocol (NCP), De exemplu, pentru a trimite datagrame IP prin legatura, ambele PPP-uri trebuie prima data sa negocieze ce adrese de IP foloseste fiecare dintre ele. Protocolul de control utilizat pentru aceasta este IPCP, Internet Protocol Control Protocol sau Protocolul de Control al Protocolului Internet.

Pe linga trimiterea de datagrame IP standard prin legatura, PPP suporta de asemenea comprimarea Van-Jacobson a headerului datagramelor IP. Aceasta este o metoda de a micsora headerele pachetelor TCP pina la trei octeti. Este de asemenea utilizata in CSLIP si este mult mai colocvial referita la compresia headerului VJ. Pentru a utiliza compresia se poate negociind la startul prin IPCP la fel de bine.