Internetul este o retea internatonala de computere care este conectata cu al-te retele de computere. y7z1zv
La inceputul anilor ’90 , Internetul s-a extins foarte rapid , pe masura ce toti mai multi oameni de afacere, si nu numai ei, au inceput sa descopere avantajele trans-miterei postei, stirilor, informatiilor, precum si a unor date din domeniul informaticii si a compu-telor, oriunde in lume, aproape instantaneu.
Tehnologia pe care se bazeaza Internetul a luat nastere in anul anul 1969, sub forma unui proiect de cercetare numit ARPAnet, initiat de Departamentul American al Apararii. Scopul acestui proiect era acela de a incerca sa construiasca o retea de computere capabila sa reziste unui atac nuclear; daca o bomba ar fi cazut pe o parte a retelei, restul acesteia ar fi trebui sa ramanu functionala. Aceasta “filosofie” a ramas si astazi valabila pentru proiectarea Internetului. Datele sunt transmise in “pachete”, folosind tehnici de comunicatie standard numite ”Protocoale Internet” (TCP/IP). A-tata timp cat „pachetele” sunt corect adresate, ele pot fi transmise de la oricare com-puter de pe Internet catre oricare alt computer de pe Internet, pe orice ruta. Daca o parte a retelei „cade”, fluxul de date pur si simplu ocoleste defectiunea aparuta. A-ceasta face ca sistemul sa fie foarte robust si este si motivul pentru care se crede ca es-te imposibila impunerea pe Internet a unei cenzuri dorita de politicieni.

Sprijin pentru cercetare

Una dintre cele mai importante parti ale Internetului a fost construita la mij-locului anului 1980, cu sprijinul Fundatiei Nationale de Stiinta a Statelor Unite (FNS), pentru a permite tuturor cercetatorilor universitari din tara sa benificieze de resursele costisitoare ale celor cinci centre de calcul regionale , pe care FNS le construia simul-tan. La vreamea aceea, folosirea Internetului era limitata exclusiv la institutiile acade-mice si guvernamentale. Totusi, la inceputul anului 1990, conectarile au devenit accesi-bile nu numai companiilor mici,ci si la nivel de individ, iar aceasta realitate, cumulata cu intentia guvernului StatelorUnite de a construi la nivel national o infrastructura in-formationala, a declansat o explozie a numarului persoanelor si calculatoarelor conec-tate. In 1995, statisticile confirmau conectarea in retea a peste 35 de milioane de oa-meni, din 135 de tari.
Internetul este cea mai mare retea de calculatoare din lume, dar nu este singu-ra. Mai sunt multe alte feluri de sisteme „online”, care se pot accesa prin linii telefoni-ce, folosind un modem (modulator/demodulator); acesta transforma datele pe care computerul le poate citi, in zgomote ce pot fi transmise si decodate la celalalt capat. Sistemele „online” ofera, in general, aceleasi servicii ca si Internetul. Acestea includ posta electronica, biblioteci de fisiere si de alte informatii, conferinte electronice si acces la baze de date cuprinzand informatii des-pre anumite companii sau articole ale unor publicatii periodice.
Multe sisteme de acest gen, cunoscute ca „bulletin board sistem” (BBSs), sunt gratuite; altele cum ar fi vechiul sistem „online” de informatii comerciale CompuSer-ve, trebuie platite de catre utilizator, plata facanduse in functie de timpul efectiv pe-trecut „online” si in functie de serviciul folosit. Deoarece Internetul a fot construit din banii publici si primii lui utilizatori au fost universitatile si cercetatorii, informatiile de pe Internet erau gratuite. Situatia insa incepe sa se schimbe, pe masura ce finantarea vine tot mai mult privat si sunt dezvoltate sisteme de securitate tot mai performante.
Pe langa e-mail, Usenet siWeb, cele mai uzuale servicii de pe Internet sunt Te-lnet si FTP. Fiecare din aceste servicii are o functie diferita si necesita cate un software diferit, numit software „client”, instalat pe server, dar care poate fi rulat pe calcula-torul utilizatorului. Cu cat sistemele comerciale sunt mai mari cu atat este mai usor pentru utilizatori, pentru ca acestora le este furnizat un set complet de software sau de facilitati. Telent, de exemplu, permite utilizatorului conectarea la calculatoare inde-partate, ca si cum s-ar afla in fata unui terminal direct conectat la acel computer. FTP, adica File Transfer Protocol, permite utilizatorului trimiterea sau recuperarea fisiere-lor spre sau de la computere indepartate.

Aplicatii Internet

In geneal, ceea ce este pe larg numit „Internet”, reprezinta, de fapt, doar o parte a Internetului, ca de exemplu World-Wide Web, Usenet sau posta electronica. Toate acestea sunt, in esenta, aplicatii sau servicii rulate pe Internet, asa cum un pro-cesor de text este o aplicatie. Cele mai multe din aceste servicii sunt disponibile si in al-te sisteme de calculatoare, altele decat Internetul, asa cum un procesor de text pentru PC poate aparea in versiunea pentru Apple Mac. Exista multe sisteme de e-mail. Ma-joritatea pot fi conectate la Internet, dar unele pot fi deliberat tinute inchise, din moti-ve de securitate sau de intimitate, asa cum unele companii folosesc propriile retele private de telefoane.

Usenet

Usenet este o modalitate de a face schimb de stiri cu alte persoane din intreaga lu-me. Spre deosebire de e-mail, care este secret, Usenet este un serviciu public. Cea mai buna asemanare ar fi aceea cu un panou de mica publicitate, ca acelea intalnite in supermagazi-ne, pe care oamenii lasa mici anunturi cand vor sa-si gaseasca un coleg de camera sau cand vor sa doneze un pui de pisica. Diferenta este aceea ca anunturile de pe panou pot fi din orice domeniu si cei interesati isi pun raspunsurile acolo unde le poate vedea toata lumea. Aproape toate tipurile de retele online au ceva din acest mod de comunicare, cunoscut sub numele de conferinta electronica.
Usenet este impartit in peste 10000 de tematici, cunoscute ca „newsgroups”. Aces-tea au denumiri specifice, astfel incat ele sa fie usor sortate de catre un computer. De exem-plu: in numele „alt.fan.letterman” prima parte - „alt”- se numeste „ierarhie”. Exista opt domenii pricipale care includ: alt, bio, biz, comp, rec si sci, dar exista si altele, adaugate in functie de regiuni sau servicii speciale. Acestea din urma pot include newsgroupuri speci-fice Marii Britanii (UK), sub forma „uk.politics”sau newsgroup-uri, definite in functie de servicii, cum ar fi Demon Internet, sub forma „demon.announce”.
Celelalte parti ale numelui unui newsgroup nu sunt determinate de reguli stricte. Numele „alt. fan.letterman”, de exemplu, este pentru discutiile despre showul de noapte al comicului a-merican de televiziune David Letterman. Exista multe newsgroup-uri „alt. fan”, asa ca Letterman se incadreaza intre @@ si alt.fan.jay-leno.
Multa lume crede ca Usenet si Internet inseamna acelasi lucru, dar de fapt nu este asa. Internetul este numai unul dintre modurile in care Usenet este trimis -; „propagat” -; in jurul lumii. Alte metode includ transferul direct de pe un computer pe altul prin reteaua telefonica.

Newsgroup-uri

Oricine este conectat la Internet poate citi newsgroup-uri Usenet sau mesaje posta-le. Dar este foarte neplacut daca mesajele sunt plasate in newsgrou-uri gresite, sau daca mesajelele repe-ta informatii deja cunoscute de cel care citesc frecvent acel newsgroup. Cel mai bun mod de a afla regulile unui newsgroup, cunoscut ca „Netiquette”, este de a citi fisi-erul cu informasii ale newsgroupului, numit „FAQ” (Frequently Asked Questions, adica intrebari frecvente).
Exista trei moduri de a obtine aceste fisiere. Unul dintre ele este de a citi un newsgroup cateva saptamani: fisierele FAQ sunt plasate regulat, astfel incat dupa o perioada de aproximativ doua saptamani ele apar singure, ca niste mesaje regulate. Un al doilea mod de a obtine fisiere FAQ este valabil pentu cei cu tipul de conectare care le per-mite folosirea FTP, pentru ca cele mai multe fisiere FAQ sunt gazduite in site-ul ftp rtfm. mit.edu. a treia posibilitate este obtinerea fisierelor FAQ disponibile pe site-urile de pe World-Wide Web. Exista si o a patra cale, mai putin obisnuita:intri in newsgroup si spune ceva lipsit de sens.
Cea mai dezvoltata parte a Internetului in 1994 si 1995 a fost World -Wide- Web. Web-ul a fost inventat de catre Tim Berners -;Lee, care lucra pe vremea aceea la laboratoa-rele CERN din Elvetia si care acum lucreaza la Massachusettes Institute of Technology (MIT). Web-ul se bazeaza pe o idee, care plutea in aer de ceva vreme, numita „Hypertext”. Orice PC pe care este instalat Windows are o versiune simpla de Hypertext: cuvintele colo-rate asupra carora se poate actiona cu mouse-ul, pentru a deschide un nou meniu. World-Wide Web functioneaza in acelasi fel: faci click cu mouse-ul pe un cuvant activ si vei fi dus direct la pagina sau documentul care contine mai multa informatie referitoare la subiectul respectiv, numai ca documentul poate sa nu fie pe acelasi calculator. Un singur click cu mouse-ul te poate duce pe un computer din Australia, care contine exact informatia de care ai nevoie.

Browser software

La inceput Web-ul era numai text. In loc sa folosesti un mouse, apasai pe o sageata. Acest sistem mai poate fi intalnit la unele servicii onlinecare folosesc interfete sau conexiuni cu Internetul bazate pe text („gateways”).
La inceputul anilor ’90, o echipa a Universitatii din Illinois, de la Champagne - Ur-bana condusa de un student, pe nume Marc Andreesen, a inventat un nou tip de software, care face Web-ul mai usor de utilizat. Acet software, numit Mosaic,era pentru World-Wide Web ceea ce este Windows-ul pentru un PC care foloseste sistemul de operare DOS:tran-sforma textul in imagini si foloseste grafica pentru a facesistemul mai usor de utilizat. La inceputul anilor ’90, Mosaic avea sa devina produs comercial si au fost create si cateva pro-duse concurente cum ar fi: „Cello”, „WinWeb” si „Netscape”. Netscape a fost semnat de majoritate membrilor echipei originale Mosaic, printre care Andreesen insusi.
Avand la dispozitie browsere grafice, Web-ul a schimbat considerabil in bine felul in care erau folosite retele de computere. Nu este necesara o pregatire tehnica pentru utilizarea Web-ului. Acesta poate suporta orice fel de date, de la text si grafica pana la clipuri video si audio, chiar si emisiuni de radio si televiziune. Calitatea acesto-ra din urma este mai slaba decat cea obtinutamai ieftin si mai usor prin mediile con-ventionale de difuzare, dar marele castig datorat Internet-ului este ca ascultatorii din Europa sau Asia, de exemplu, pot asculta pe Internet programele unui post de radio studentesc din Carolina de Nord, care nu ar avea niciodata posibilitatea sa emita la a-semenea distante, prin mijloace conventionale. Totodata, Web-ul da posibilitatea chiar si unei firme mici sa-si faca reclama in intreaga lume prin intermediul retelei.

Codarea mesajelor

Codarea mesajelor este o tehnologie care face ca Internet-ul sa fie cu adevarat folositor si pentru trans-miterea unor date confidentiale sau secrete. Exista tehnici de codare foarte performante, dar frica justificata ca acestea ar putea fi folosite decatre unii cu intentii necurate, a impiedicat raspandirea lor pe scare intreaga.