h8g13gg
Daca sunteþi familiarizaþi cu scrierea sau portarea aplicaþiilor de reþea veþi observa ca majoritatea map-urilor NIS listate mai sus corespund unor funcþii din biblioteca C. De exemplu, pentru a obþine informaþii din passwd se folosesc de obicei funcþiile getpwnam(3) ºi getpwuid(3) care returneaza informaþiile despre contul unui utilizator regasit dupa user name, respectiv user id. In mod obiºnuit aceste funcþii cauta informaþiile dorite in fiºierul standard: /etc/passwd.

In cazul unei implementari care utilizeaza NIS, aceste funcþii vor fi modificate in sensul ca trimit catre serverul NIS un call RPC prin care este localizat numele ºi id-ul utilizatorului. Acest comportament este total transparent pentru aplicaþie. Funcþia poate fie sa adauge elemente in map-ul NIS, fie sa inlocuiasca cu totul fiºierul original. Bineinþeles, nu are loc o modificare reala a fiºierului, ci doar este creata iluzia ca acesta a fost inlocuit sau modificat.

In implementarile NIS tradiþionale existau mai multe convenþii referitoare la care map-uri inlocuiesc ºi care se adauga la informaþiile originale. Unele, cum sunt map-urile passwd, necesitau modificari ale fiºierului passwd care daca nu erau facute corect afectau serios securitatea sistemului. Pentru a evita aceste capcane, NYS foloseºte o schema generala de configurare care determina daca pentru un set de funcþii client de folosesc fiºierele originale, NIS, sau NIS+, ºi in ce ordine. Capitolul curent include o secþiune speciala despre aceasta chestiune.