Propozitiile CITESTE si TIPARESTE sunt folosite pentru initializarea variabilelor
de intrare cu datele cunoscute in problema, respectiv pentru tiparirea
(aflarea) rezultatelor obtinute. In etapa de programare propriu-zisa acestor
propozitii le corespund intr-un limbaj de programare instructiuni de intrare-iesire. l1b11bl
Propozitia CITESTE se foloseste pentru precizarea datelor initiale, deci a datelor
considerate cunoscute in problema (numite si date de intrare) si are sintaxa:
CITESTE lista ; unde lista contine toate numele variabilelor a caror valoare initiala este cunoscuta.
Deci in propozitia CITESTE, in dreapta acestui cuvant se vor
scrie acele variabile care apar in propozitia DATE in specificarea
problemei. Se subintelege ca aceste variabile sunt initializate cu valorile
cunoscute corespunzatoare.
Pentru aflarea rezultatelor dorite, pe care calculatorul o va face prin tiparirea
lor pe hartie sau afisarea pe ecran, se foloseste propozitia standard
TIPARESTE lista ;
in constructia lista ce urmeaza dupa cuvantul TIPARESTE fiind trecute
numele variabilelor a caror valori dorim sa le aflam. Ele sunt de obicei rezultatele
cerute in problema, specificate si in propozitia REZULTATE.
Blocului de atribuire dintr-o schema logica ii corespunde in Pseudocod
propozitia standard
aFIEi var := expresie ;
Aceasta propozitie este folosita pentru a indica un calcul algebric, al expresiei
care urmeaza dupa simbolul de atribuire ":=" si de atribuire a rezultatului
obtinut variabilei var. Expresia din dreapta semnului de atribuire poate fi
orice expresie algebrica simpla, cunoscuta din manualele de matematica din liceu
si construita cu cele patru operatii: adunare, scadere, inmultire si impartire
(notate prin caracterele +, -, *, respectiv /).
Prin scrierea cuvantului FIE intre paranteze drepte se indica posibilitatea
omiterii acestui cuvant din propozitie. El s-a folosit cu gandul
ca fiecare propozitie sa inceapa cu un cuvant al limbii romane
care sa reprezinte numele propozitiei. De cele mai multe ori vom omite acest
cuvant. Atunci cand vom scrie succesiv mai multe propozitii de atribuire
vom folosi cuvantul FIE numai in prima propozitie, omitandu-l
in celelalte.
Din cele scrise mai sus rezulta ca o variabila poate fi initializata atat
prin atribuire (deci daca este variabila din stanga semnului de atribuire
:=) cat si prin citire (cand face parte din lista propozitiei CITESTE).
O greseala frecventa pe care o fac incepatorii este folosirea variabilelor
neinitializate. Evident ca o expresie in care apar variabile care nu au
valori nu poate fi calculata, ea nu este definita. Deci nu folositi variabile
neinitializate.
Pentru a marca inceputul descrierii unui algoritm vom folosi propozitia:
ALGORITMUL nume ESTE: fara a avea o alta semnificatie. De asemenea, prin cuvantul SFALGORITM
vom marca sfarsitul unui algoritm.
Algoritmii care pot fi descrisi folosind numai propozitiile prezentate mai sus
se numesc algoritmi liniari.
Ca exemplu de algoritm liniar prezentam un algoritm ce determina viteza v cu
care a mers un autovehicul ce a parcurs distanta D in timpul T.
ALGORITMUL VITEZA ESTE: A A1: Calculeaza viteza S
A D = Distanta (spatiul) S
A T = Timpul; V = Viteza S
CITESTE D,T; A v:= spatiu/timp S
FIE V:=D/T;
TIPARESTE V
SFALGORITM
