y7h3hi




Desenarea in doua dimensiuni are ca rezultat schite fara legatura intre ele, astfel incat, daca piesei tridimensionale i se aduc modificari, acestea trebuie operate rand pe rand in toate cele trei proiectii ale desenului 2D.
Acest dezavantaj este inlaturat daca se modeleaza piesa sau ansamblul direct
in spatiul tridimensional. AutoCAD permite apoi extragerea automata a desenelor proiectiilor, in functie de planul de proiectie. Fie ca sunt vederi, fie ca sunt sectiuni, aceste desene sunt generate automat, cu hasuri in zonele pline si muchiile vizibile si ascunse reprezentate corespunzator. In plus, aceasta reprezentare permite considerarea solidelor create ca piese virtuale carora li se pot asocia o proprietati fizice pentru calculul masei, al refractiei, reflexiei, etc.
Aceste solide virtuale vor putea fi inserate in module speciale de proiectare, cum este cazul Autodesk Mechanical Desktop, beneficiind astfel de asociativitatea bidirectionala intre dimensiunile reale si cotele pe desenele extrase automat in spatiul hartie, la orice nivel de instantiere al elementului intr-un ansamblu.
Crearea solidelor in AutoCAD este echivalenta cu a crea multimi tridimensionale de puncte intre care se pot realiza operatii booleene de uniune, intersectie, substractie. Metodele de generare a acestor solide au la baza, intuitiv, modelul matematic de generare a unui solid:
1. extruziunea: translatarea unei multimi plane de puncte de-a lungul unei traiectorii plane sau spatiale, cu sau fara unghi de inclinare.
2. revolutia: rotatia unei multimi plane de puncte in jurul unei axe.
3. delimitarea solidului prin suprafete.
4. constructia solidului din solide primitive ale caror rutine de generare sunt puse la dispozitie intr-o mica biblioteca ce poate fi oricand marita de utilizator: cilindri, sfere, conuri, toruri, etc.
5. prin editarea solidelor deja existente prin operatii cu suprafete si alte solide.
Modelele solide pot fi vizualizate din mai multe plane de proiectie. In general, vizualizarea realistica a unui solid necesita algoritmi de randare, deci memorie si timp. De aceea, exista o metoda de reprezentare mai accesibila, din punct de vedere al resurselor de calcul -; “modelul de sarma”, asa numitul wire-frame. In general, reprezentarea unui solid sub forma wireframe sugereaza aspectul global al solidului sau suprafetei, fara a afecta in vre-un fel asupra opacitatii acelei multimi tridimensionale de puncte. Dar, aceasta reprezentare nu trebuie confundata cu acele schite de solide, alcatuite exclusiv din linii si curbe, neacoperite de suprafete. Aceste structuri pot fi denumite cu adevarat wireframe, deoarece nu reprezinta multimi tridimensionale de puncte.

2.1 VIZUALIZAREA IN SPATIUL TRIDIMENSIONAL.





2.1.1 PUNCTUL IN SPATIU

In spatiu, coordonatele se indica la fel ca si in plan: x,y,z. Si aici se pot indica puncte prin filtrare, cu ajutorul punctului in fata simbolului coordonatelor filtrate: .x ,
.y, sau .z; evident, in spatiu pot fi filtrate si cele trei plane generate de axele de coordonate: .xy, .xz, sau .yz.
Punctele pot fi indicate fie in coordonate absolute, fie in coordonate relative.
In ambele moduri de lucru punctul poate fi precizat in coordonate carteziene, in coordonate cilindrice sau in coordonate sferice. Pentru a indica un punct aflat la 5 unitati de ultimul punct trasat, la un unghi de 60 fata de axa X si la 6 unitati distanta de-a lungul axei Z (adica, coordonate relative cilindrice) se va scrie: @5<60,6.
Pentru a indica un punct aflat la o distanta de 5 unitati fata de ultimul punct trasat, la
60 de grade in planul XY si la 30 de grade fata de planul XY (coordonate relative sferice), se va scrie: @5<60<30. Acest mod de indicare a coordonatelor functioneaza si fara semnul de “relativ” -; “@”, adica, pentru coordonate absolute.


2.1.2 SISTEMUL DE COORDONATE

Definirea sistemului de coordonate se face indicand punctul de origine si directiile pozitive ale axelor de coordonate, la fel ca in plan. In plus, exista optiunile de a alinia UCS-ul cu un obiect tridimenional, cu directia curenta de vizualizare, rotirea UCS-ului in jurul uneia din cele trei axe sau selectarea UCS-ului dintr-un set preexistent. Comenzile asociate sunt:
- UCS permite generarea si editarea sistemelor de coordonate.
- UCSMAN restaureaza, redenumeste, sterge sisteme de coordonate listate si selecteaza un UCS preselectat.
- PLAN afiseaza vederea plana (de sus, adica de pe directia pozitiva a axei z) a unui sistem setat.
- UCSICON controleaza afisarea iconitei asociate unui UCS.

Variabilele de sistem asociate sunt:
- USCVP determina daca un viewport salveaza setarile aplicate lui sau adapteaza UCS-ul permanent, la UCS-ul setat in fereastra activa in acel moment.
- UCSBASE controleaza orientarea UCS-ului ortografic, a vederilor si a originii
.
- UCSORTHO determina daca unul dintre cele 6 sisteme de coordonate este restaurat atunci cand se restaureaza o vedere ortografica.
- UCSFOLLOW afiseaza noul UCS in vedere plana.
- UCSAXISANG seteaza unghiul implicit de rotatie in jurul axelor, atunci cand se alege una din optiunile X, Y, Z.
- UCSICON controleaza vizibilitatea iconitei.
- UCSNAME afiseaza numele UCS-ului curent in fereastra curenta.
- UCSORG afiseaza punctul de origine al UCS-ului curent in fereastra si spatiul curente.
- UCSXDIR afiseaza axa X a UCS-ului curent in fereastra si spatiul curente.

- UC SYDIR afiseaza axa Y a UCS-ului curent in fereastra si spatiul curente.

Comanda cea mai utilizata pentru modificarea sistemului de coordonate este UCS.
In acest fel se vor putea defini varii pozitii ale unui plan XY in care sa poata fi desenate obiecte plane, utilizate mai tarziu pentru extruziuni in diferite directii.

Command: UCS +
New/Move/orthoGraphic/Prev/Restore/Save/Del/Apply/?/
World <World>:
° New: permite definirea unui nouUCS prin definirea unui nou punct de origine.
Lista de moduri in care poate fi facut acest lucru este:
Specify new origin or ZAxis/3point/OBject/Face/View/X/Y/Z <0,0,0>:
Origin -; defineste noua origine a viitorului UCS (fig. 2.1).
Fig. 2.1
ZA -; defineste un punct de pe semiaxa pozitiva Z, axele X si Y fiind generate dupa regula burghiului (Fig. 2.2).

Fig. 2.2
3 -;cere cate un punct de pe semiaxele pozitive ale viitorului UCS.
OB aliniaza UCS-ul curent unui obiect, avand directia de extruziune aliniata cu axa Z
F -; aliniaza UCS-ul cu planul XY de-a lungul unei suprafete plane, prin selectarea muchiilor sale. Dialogul cere, in continuare verificarea selectiei:
aNext/Xflip/Yflipi <accept>(urmatoarea suprafata marginita de muchii, rotatii in jurul axei X sau Y, respectiv, acceptul primei selectii).
V- Stabileste un nouUCS cu planl XY normal la directia de vizualizare
(Fig.2.3 ).

Fig. 2.3

° Move: defineste un UCS prin deplasarea originii sau indicarea cotei z pentru viitorul UCS (Z depth).
° ortoGraphic: cere unul dintre cele 6 sisteme ortogonale definite, ca in figura 2.4.
° Prev: restaureaza UCS-ul imediat anterior.
° Restore: restaureaza un UCS utilizat anterior si care a fost salvat cu un nume in lista de UCS.
° Save: slaveaza cu un nume UCS-ul definit curent si il trece intr-o lista.
° Delete: sterge din lista un UCS indicat.

° Apply: aplica setarile legate de UCS-ul curent ferestrei (ferestrelor) curente.
° ?: listeaza numele UCS-urilor salvate in desen.
° World: aduce UCS-ul curent, oricare ar fi el, in pozitia initiala a sistemului universal WCS.



2.1.3 VIZUALIZAREA OBIECTELOR 3D

In spatiul model obiectele pot fi vizualizate din orice directie. Directia de vizualizare se numeste "viewpoint". Din orice viewpoint se pot defini proiectii paralele, vederi in perspectiva, se pot edita obiectele si aparenta lor pe ecran. In spatiul hartie comenzile corespunzatoare directiei de vizualizare nu sunt active.
Una dintre metodele cele mai convenabile de a seta directia de vizzualizare este lucrul cu tripodul sau "busola". Tripodul prezinta dinamic un sistem triortogonal de axe, care se roteste cu ajutorul digitizorului impreuna cu o diagrama plana ce se vrea imaginea unui con imaginar cu ecuator si un cerc exterior pentru polul sud, vazuta de la polul nord, unde se presupune ca se afla directia pozitiva a ax ei z a tripodului asociat (fig.2.6).


Astfel, punctul central al busolei indica polul nord, adica un punct de vizualizare (0,0,1), un punct de pe inelul median are coordonatele (n,n,0), adica ecuatorul, iar un punct de vizualizare pozitionat pe inelul exterior inidca o vedere dinspre polul sud (0,0,-1). Prin urmare, punctele cuprinse intre centru si cercul interior indica o vedere "de sus", adica dinspre directia pozitiva a axei z, cu coordonatele polare corespunzatoare pentru x si y, iar punctele cuprinse intre cele doua cercuri indica o vedere "de jos" adica dinspre directa negativa a ax ei z (fig. 2.7).
Acest mod de setare poate fi activat din activata din meniul View/ 3D Viewpoint/
Tripod.




Punctul de vizualizare mai poate fi setat si cu ajutorul unei diagrame plane a coordonatelor sferice activata din meniul View/ 3D Viewpoint/ Rotate, in care sunt prezentate unghiurile relative la axa X, respectiv fata de planul XY (fig. 2.8).



De la tastatura comenzile de setare a punctului de vizualizare se apeleaza cu urmatoarele comenzi:
VPOINT- seteaza directia de vizualizare, in proiectie plana.
PLAN- seteaza vederea plana pentru UCS-ul curent.
_3DORBIT -; lanseaza modul dinamic de setare a viewpoint
DDVPOINT- activeaza caseta din figura 3.
DVIEW- creaza proiectii paralele sau vederi de perspectiva. Poate fi utilizata si pentru a deplasa sau roti vederile. Aceasta comanda confera acel efect al linilor paralele care par ca se intalnesc la infinit. Astfel, se poate tine seama si de departarea la care se afla privitorul de obiect, nu numai de pozitia sa in spatiu.
Crearea proiectiilor paralele. Din meniul afisat la apelarea comenzii se alege Ca(mera). Utilizatorul se poate vizualiza ca avand o camera de luat vederi, care, implicit, se afla pozitionata in centrul desenului. "Camera" se poate deplasa in jurul desenului cu ajutorul unor repere, cu optiunea angle setandu-se unghiul fata de planul XY al UCS-ului curent. Setarea implicita pentru acest unghi este de 90°, adica camera priveste pe verticala, de sus in jos.
Crearea proiectiilor in perspectiva. Acesta optiune de vizualizare este regasita in meniu ca 3D Dynamic View. Dupa selectia obiectelor care trebuie vizualizate, se seteaza pozitia camerei de luat vederi, ca in cazul precedent. Senzatia de perspectiva este data de D(istance)-Distanta de la care priveste camera de luat vederi. Daca camera este prea apropiata desenul poate fi reprezentat prea putin pe ecran. Cele doua tipuri de proiectii sunt prezentate in figura 2.9.


Exista si optiunea de Clip (de indepartare a unor obiecte aflate in fata si in spatele unui plan perpendicular pe directia de vizualizare). De obicei se utilizeaza perechi de plane normale la directia care uneste camera de obiect, pentru a vizualiza obiectele dintre cele doua plane (fig. 2.10 )
Fig. 2.10

Impartirea ecranului in ferestre se face pentru vizualizarea completa a modelului solid (fig. 2.11). Fiecare fereastra obtinuta cu comanda VIEWPORTS se comporta ca un ecran independent in care pot fi facute setari legate de UCS, snap, grid, viewpoint. Ecranul se poate imparti in fasii orizontale, verticale, aranjate la cererea utilizatorului. Din meniul View se alege optiunea viewports care deschide o caseta de dialog. Ferestrele create se pot uni, doua cate doua cu optiunea Join sau pot da setarile de baza pentru o fereastra care sa cuprinda intreg ecranul, cu optiunea
Single. Structura de Viewporturi poate fi denumita si trecuta intr-o lista perfect editabila. Acest nume poate fi apelat pentru restaurarea unei configuratii de ferestre pe ecranul monitorului.

2.2 CREAREA OBIECTELOR TRIDIMENSIONALE



Cele trei tipuri fundamentale de obiecte tridimensionale ce pot fi generate cu
AutoCAD sunt:
Wireframe - obiecte alcatuite numai din linii si puncte, fara suprafata sau volum.
Suprafete - care definesc nu numai muchiile obiectului 3D dar si suprafata dintre ele. Fatetele definite pe o retea poligonala de modelorul grafic fac ca acestea numai sa aproximeze suprafetele curbe. Pentru a obtine suprefete curbe reale se utilizeaza modulul AutoSURF al Autodesk Mechanical Desktop.
Solide - multimi tridimensionale de puncte.
In ceea ce priveste modul de generare al solidelor, recomandarea este de a nu amesteca modurile de constructie a acestora, deoarece exista posibilitati limitate de conversie intre solide -> suprefete -> wireframe. Nu se pot face conversii intre wire frame, supraf ete si solide, in aceasta ordine.

2.2.1 CONSTRUCTIA WIREFRAME

Se poate face apeland la puncte, linii, polilinii 2D si polilinii 3D. Pot fi folosite obiecte plane precum cercuri, elipse, poligoane si dreptunghiuri.


2.2.2 CONSTRUCTIA SUPRAFETELOR (RETELELOR DE FATETE - MESH)

Densitatea retelei (numarul de fatete) este definita ca o matrice MxN de noduri, similar unei grile. Se recomanda utilizarea suprafetelor-retele de fatete atunci cand nu este nevoie de detalii privind proprietatile fizice ale solidelor (masa, centru de greutate, etc.), sau cand sunt necesare reprezentari spatiale complexe pornind de la vectori de puncte.
Retelele pot fi deschise sau inchise. Se numeste deschisa intr-o anumita directie o retea la care muchiile extreme nu se ating.
Metode de generare a suprafetelor
1. Suprafete alcatuite pornind de la primitive: box (cutii rectangulare), trunchiuri de con, sfere si emisfere, tor, piramide si prisme triunghiulare. se genereaza cu comanda 3DMESH.
Command: 3DMESH (figura 2.12 a)
Mesh M size: indicati numarul de noduri pe directia M (numar intreg intre
2 si 256);
Mesh N size: indicati numarul de noduri pe directia N (numar intreg intre
2 si 256);
Vertex (0,0): indicati coordonatele primului punct
Vertex (0,1): indicati punctul 2
Vertex (0,2): indicati punctul 3
Vertex (1,0): indicati punctul 4
Vertex (1,1): indicati punctul 5
Etc.



2. Suprafete alcatuite din retele de topologie rectangulara. Aceste suprafete

Comanda 3DFACE creaza o fata (suprafata dreapta rectangulara sau triunghiulara) oriunde in spatiu (fig. 2.12 b). Este bine sa nu fie confundata cu cumanda SOLID care creaza astfel de suprafete la care toate punctele au aceeasi coordonata Z (adica, pralela cu planul XY curent). Comanda EDGE schimba vizibilitatea muchiilor acestora.
Comanda PFACE (fig. 2.12 c) genereaza o retea poligonala astfel incat fiecare fata poate avea mai multe vertexuri. Fiecare fateta se defineste precizand coordonatele si ordinea vertexurilor. Pe masura ce sunt create fatetele, muchiile pot fi definite ca invizibile, ca apartinand unor anumite layere sau avand anumite proprietati.
3. Suprafete generate prin rulare. Aceste suprafete sunt generate intre doua obiecte.
Aceste doua curbe de definitie trebuie sa fie amandoua fie deschise, fie inchise.
Obiectele de definitie pot fi: linii, polilinii, puncte, arce, cercuri, elipse, curbe spline. Comanda echivalenta este RULESURF. Rezultatul acestei comenzi este prezentat in figura 2.13.



4. Suprafete riglate. Comanda TABSURF genereaza suprafete definite de o curba traiectorie si un vector-directie (fig.2.14). Curba - traiectorie poate fi linie, arc, cerc, elipsa, polilinii sau curbe spline. Vectorul directie poate fi linie sau polilinie deschisa.

5. Suprafete de revolutie - REVSURF. Se obtin rotind o curba-profil in jurul unei axe (fig. 2.15).
6. Suprafete de finite prin interpolare de patru muchii. Comanda EDGESURF permite folosirea arcelor, liniilor, poliliniilor, care sa se intersecteze, formand un contur inchis din patru muchii (fig. 2.16).
Fig. 2.16

Variabilele de sistem asociate reprezentarii suprafetelor sunt SURFTAB1 si
SURFTAB2 care controleaza, respectiv, numarul fatetelor pe directiile M si N.
7. Retelele pot fi simulate de elevatia si grosimea unei linii sau polilinii (fig. 2.17).
Elevatia este inaltimea pe axa Z a planului XY in care se deseneaza obiectul.
Elevatia 0 arata ca obiectul este asternut in planul XY al UCS-ului curent.
Comanda corespunzatoare este ELEV.
Grosimea (thickness) este distanta pe care obiectul este extrudat deasupra sau dedesuptul elevatiei sale.. Ex truziunile sunt aplicate uniform unui obiect, in toate punctele sale. Comanda care controleaza grosimea este THICKNESS.





Observatii:
• Fetele 3D, retelele 3D, cotele si ferestrele nu pot fi extrudate, prin urmare, ignora setarile nenule ale grosimii.

• Textele sau definitiile atributele au exclusiv grosimea 0.
• Segmentele generate cu SKETCH sunt extrudate dupa inregistrarea lor.
• Setarile legate de elevatia obiectelor raman valabile de la un UCS la altul.
• Grosimea obiectelor poate fi schimbata cu comanda CHPROP.



2.2.3 CONSTRUCTIA SOLIDELOR

Solidele, odata create, sunt reprezentate ca wireframe, pana ce suprafetelor le sunt alocate anumite proprietati (muchii ascunse, umbrire, culoare, reflexie, etc.).
Metodele de generare a solidelor sunt:


1. Solide primitive (Tabelul 6 din ANEXA): sunt solide predefinite ce pot fi generate lansand in executie comenzile ce le poarta numele (de exemplu
SPHERE, CYLINDER, BOX).
2. Solide generate prin extruziune (fig. 2.18). Se porneste de la un model plan, alcatuit din linii, polilinii, arce, ce formeaza un contur inchis si poate fi declarat regiune (multime plana de puncte). Acest model plan este “translatat” de-a lungul unei traiectorii (path) sau conform unei inaltimi declarate. Traiectoriile pot fi curbe plane inchise sau deschise alcatuite din linii, polilinii sau curbe spline.
Comanda corespunzatoare este EXTRUDE.



3. Solide generate prin revolutie (fig. 2.19). Sunt generate astfel acele solide care prezinta simetrie cilindrica. Se porneste de la aceeasi multime plana de puncte -; regiunea- care se roteste cu unghiuri cuprinse intre 0 -; 360° in jurul unei axe de simetrie (linie sau polilinie). Comanda corespunzatoare este REVOLVE.
Fig. 2.19
4. Solide generate prin operatii intre multimile tridimensionale de puncte ale solidelor existente (prin editarea altor solide).
4.1 SECTIONAREA SOLIDELOR CU UN PLAN. Comanda echivalenta:
Command: SLICE +
Select objects: selectati solidele de sectionat
Object/Zax is/View/XY/YZ/ZX/3points <3points>:
3 -; Defineste planul taietor prin trei puncte (fig.2.20 ref Autodesk Inc.Documentatie)
O -; aliniaza planul taietor cu un cerc, arc de cerc, elipsa, linie sau polilinie
2D (fig. 2.21 ref Autodesk Inc.Documentatie).
Z -; aliniaza planul taietor normal la o directie specificata . Este cerut un punct din plan si unul de pe normala.
V -; defineste un plan paralel cu planul de vizualizare curent, care trece printr un punct dat al obiectului (fig. 2.22-ref Autodesk Inc.Documentatie).




XY/… - aliniaza planul taietor cu planul corespunzator al UCS-ului curent


4.2 GENERAREA SECTIUNILOR PLANE. Comanda echivalenta:
Command: SECTION +
Select objects: selectati solidele
Object/Zaxis/View/XY/YZ/ZX <3points>: semnificatia acestei liste este aceeasi ca pentru SLICE . Acestea sunt moduri incare poate fi definit planul taietor.
Rezultatul diferitelor definitii ale planului taietor este prezentat in figura 2.24 (ref
Autodesk Inc.Documentatie).

4.3 CREAREA SOLIDELOR DE INTERSECTIE INTRE DOUA SETURI DE SOLIDE
(fig. 2.25). Comanda echivalenta:
Command: INTERFERE +
Select first set: selectati primul set de obiecte
Select second set: selectati al doilea set de obiecte
Create interfere object aY/Ni: alegeti daca va fi creat un solid distinct ca multime a punctelor comune celor doua setari.
Fig. 2.25

4.4 SOLIDE CA REUNIUNI DE SOLIDE (fig. 2.26). Comanda echivalenta:
Command: UNION +

Select objects: Selectati solidele de editat
Fig. 2.26 (ref Autodesk Inc.Documentatie)

4.5 SOLIDE CA DIFERENTA INTRE ALTE SOLIDE (fig. 2.27 ). Comanda echivalenta:
Command: SUBTRACT +
Select objects to subtract from: selectati obiectele din care se face extractia multimilor de puncte.
Select objects to subtract: selectati obiectele care trebuie extrase.
Fig. 2.27 (ref Autodesk Inc.Documentatie)

4.6 SOLIDE CA INTERSECTII DE SOLIDE (Fig. 2.28). Comanda echivalenta:
Command: INTERSECT +
Select objects: selectati obiectele de intersectat. Zonele ramase vor fi
indepartate din jurul solidului rezultat, spre deosebire de INTERFERE, unde acestea raman nemodificate, pe pozitie.









4.7 SOLIDE DERIVATE DIN SOLIDE EXISTENTE. Comanda echivalenta:
Command: SOLIDEDIT. +
Face/Edge/Body/Undo/eXit <eXit>:
Aceasta comanda complexa permite extruziunea, copierea, colorarea, rotirea, deplasarea fetelor solidelor si solidelor. Permite crearea unor solide derivate, plecand de la solide existente, prin mecanisme de offset. Permite crearea unor cochilii (shells) de o grosime anume, avand forma unui solid existent.

4.7.1 Editarea fetelor

Extrude/Move/Rotate/Offset/Taper/Delete/Copy/coLor/Undo/eXit <eXit>:
Extrude: realizeaza extruziunea unei fete plane a unui solid (fig. 2.29).

Move: Realizeaza translatia fetelor cu o distanta specificata (fig. 2.30).

Fig. 2.30

Rotate: roteste fete ale solidului cu un unghi dat.
Offset: relizeaza suprafete paralele asemenea cu cele selectate, la o distanta indicata (fig. 2.31 -; este exemplificata operatia de offset pentru o fata cilindrica interioara).



Taper: realizeaza tesiri ale suprafetelor. Sunt cerute: suprafata, o directie de-a lungul careia sa fie facuta tesirea si unghiul de tesire (fig. 2.32).

Fig. 2.32
Delete: Sterge fete ale unui solid, inclusiv tesituri si racordari.
Copy: Copiaza fetele unui solid la o distanta sau intr-un punct specificat (fig.
2.33).

Color: Schimba culoarea suprafetelor.

4.7.2 Editarea muchiilor

Copy/coLor/Undo/eXit <eXit>:
Copy: Copiaza muchii ale solidelor (fig. 2.34)
Fig. 2.34 (ref Autodesk Inc.Documentatie)


4.7.3. Editarea solidelor

aImprint/seParate solids/Shell/cLean/Check/Undo/eXiti <eXit>:
Imprint: realizeaza “stampile” ale obiectelor pe solide. Obiectele care joaca rol de stamplile pot fi: linii, polilinii, cercuri, elipse, arce, regiuni si solide.
Acestea trebuie sa intersecteze cel putin o fata a solidului (fig. 2.35).


seParate: separa solide cu volume distincte in obiecte solide distincte.
Shell: creaza invelisuri subtiri, de o anumita grosime, asemenea cu suprafetele selectate. Un solid poate avea numai un singur invelis derivat. care poate sa contina, preferential, numai anumite fete (fig. 2.36).



2.3 LUCRUL IN SPATIUL HARTIE


Spatiul hartie este un spatiu exclusiv bidimensional pus la dispozitie pentru generarea documentatiei scrise aferente unui model solid. Este util sa se utilizeze acest spatiu cand se genereaza texte, schite plane care nu vor sta la baza unui solid, cote, chenare si indicatoare, tabele, etc. In acest spatiu sunt active majoritatea comenzilor de desenare-editare din plan, mai putin comenzi legate de vizualizarea in spatiu.
Odata modelul solid creat, el trebuie trecut pe hartie. Imaginea plana se obtine prin “inghetarea” unei imagini spatiale, asa cum apare cu setarile de viewpoint
in fereastra activa a spatiului model. Editarea imaginii nu afecteaza modelul solid .
Daca se doreste editarea solidului deja reprezentat in spatiul hartie, fereastra care-l contine trebuie comutata in spatiul model, pentru a putea modifica, de ex emplu, viewpoint-ul, sau chiar pentru a edita solidul.
Fie solidul reprezentat in figura 2.37
Fig. 2.37
In figura 2.38 este prezentat spatiul hartie in care au fost inserate ferestre
“fixe” continand imagini ale solidului in diferite proiectii. Aceste ferestre sunt obiecte bidimensionale sunt editabile cu orice comanda cunoscuta. Ele pot fi rotite, sterse, etc. (fig. 2.39 -; este aratata selectia a doua dintre aceste ferestre in vederea stergerii lor din spatiul hartie).
















Clean: indeparteaza toate muchiile redundante de pe un solid care se afla pe suprafete, in urma editarii sale.
Check: verifica si valideaza solidul ca fiind solid ACIS.

Pentru editarea modelului solid, se acceseaza cu comanda MSPACE (fig. 2.40) data in spatiul hartie, ferestrele devin zone care delimiteaza un spatiu model tridimensional in care obiectul poate fi editat. Dupa terminarea editarii, fereastra cu spatiul model activat poate fi din nou “inghetata” in imagine plana pe spatiul hartie cu comanda
PSPACE. Comutarea in tre cele doua spatii este vizibila atat in fereastra unde se acticveaza iconita specifica UCS-ului curent (in cazul spatiului model activat), respectiv pe bara de status unde butonul spatiului indica fie MODEL fie PAPER
(hartie).
Ferestrele flotante din spatiul hartie permit:
- aranjarea oricarei configuratii de ferestre (viewports) pe spatiul hartie
(VPORTS si MVIEW).

- eliminarea chenarului care margineste fereastra, fara a anula continutul ei
(MVSETUP).
- rearanjarea/ indepartarea anumitor ferestre.
- inghetarea / dezghetarea anumitor layere care sa nu fie vizibile in spatiul hartie
(MVSETUP)..
- comutarea vizibilitatii anumitor ferestre flotante (limitarea numarului de ferestre flotante active) (VPORTS si MVIEW-creaza ferestre in spatiul hartie).
- schimbarea continutului / viewpoint-ului unei ferestre flotante (MVSETUP/
A…).
- scalarea vederilor relativ la spatiul hartie (Tools/ Properties…).
- scalarea tipurilor de linie relativ la spatiul hartie; acesta optiune devine necesara cand, datorita unui ZOOM prea mare liniile de axa, de exemplu, apar ca avand pasul prea mare, sau devin invizibile. Cu aceasta optiune, liniile de axa au aspect standardizat la reprezentarea plana, indiferent de ZOOM-ul din spatiul model (Tools/ Properties…).
- alinierea vederilor din ferestrele flotante (MVSETUP/ A…).
- rotirea vederilor in ferestrele flotante .
- ascunderea liniilor in ferestrele care se tiparesc (ploteaza) (MVSETUP).

Comanda care controleaza actiunile din interiorul ferestrelor flotante este
MVSETUP. Optiunile care se prezinta la lansarea acestei comenzi sunt cele enumerate pentru acest tip de actiuni:
Command: MVSETUP +
Enter an option aAlign/Create/Scale viewports/Options/Title block/Undoi: o (de la options) +
Enter an option aLayer/LImits/Units/Xrefi <exit>: selectati una din optiunile prezentate.


2.4 GENERARE A DOCUMENTATIEI SCRISE (LAYOUT)



Spatiul hartie si ferstrele flotante au fost concepute pentru a reprezenta proiectii plane ale obiectelor tridimensionale. Impreuna cu cotele, cometariile, chenarul si indicatorul acestea formeaza documentatia tehnica referitoare la o piesa sau ansamblu. In acest capitol se vor prezenta etapele de parcurs pentru a crea automat desenele ce insotesc un model virtual.
1. Constructia modelului virtual (fig. 2.41)
Fig. 2.41
2. In spatiul hartie (layout 1) se lanseaza comanda SOLVIEW. Acesta comanda creaza ferestre flotante continand proiectii ortogonale (vederi, sectiuni) ale modelului solid. Setarile acestor noi ferestre flotante vor fi acelea din viewport-ul curent. Aceasta comanda genereaza informatii ce vor fi folosite de comanda

SOLDRAW pentru a genera efectiv desenul. Comanda SOLVIEW creaza patru layere noi, cu denumiri semnificative, in care se pot face setari pentru reprezentarea liniiilor de hasura, muchiilor invizivile, etc. Aceste Layere care pot fi accesate de utilizator dar nu este indicat sa fie sterse din lista sunt:

VIS Linii (muchii) vizibile
HID Linii (muchii) ascunse -Hidden lines
DIM Cote - Dimensions
HAT Tipuri de hasura - Hatch patterns, pentru sectiuni
Observatii: Aceste layere sunt sterse si reactualizate de comanda SOLDRAW, prin urmare, nu este recomandat sa fie plasate informatii permanente referitare la desen in ele.
Command: SOLVIEW +
Enter an option aUcs/Ortho/Auxiliary/Sectioni: alegeti un mod de a genera proiectia.
Ucs -; creaza o vedere ortogonala paralela cu planul XY al UCS-ului curent, axa X indicand catre dreapta ecranului. Este optiunea care se alege atunci cand nu sunt definite mai multe ferestre pe desen, cu viewpoint diferite. In felul acesta se poate obtine o vedere principala care va sta la baza generarii vederilor secundare.
Enter an option aNamed/World/?/Currenti < current>: este cerut UCS-ul de referinta. Acesta poate fi:
Named: un Ucs cu un nume dat de utilizator.
World: WCS.
?: este afisata lista UCS-urilor din desen.
Current: UCS-ul activ.
Odata indicat UCS-ul, sunt cerute, pe rand:
Enter view scale <1.0>: Indicati scala proiectiei relativ la spatiul hartie (daca e necesar) .
Specify view center: Indicati cu mouse-ul pe ecran pozitia viitoarei vederi;
incercati mai multe variante, pana cand vederea va fi “asezata” in zona potrivita a formatului.
Specify the first corner of viewport: Specificati punctul 1 (fig. 2.42)
Specify the other corner of viewport: Indicati celalalt colt al ferestrei flotante.
Enter view name: Indicati un nume pentru aceasta proiectie. De exemplu, acesta poate fi “PR” (de la principala).
Fig. 2.42 (ref Autodesk Inc.Documentatie)

Ortho -; creaza proiectii ortogonale secundare pornind de la o proiectie existenta. Aceasta proiectie poate sa fie cea principala sau una secundara. Astfel, se poate crea o structura ierarhica a proiectiilor intr-un desen (fig. 2.43).
Specify side of viewport to project: indicati una din laturile ferestrei -; partea dinspre care va fi proiectat solidul.
Specify view center: alegeti centrul ferestrei.
Specify first corner of viewport: selectati colturile opuse ale ferestrei (1 si 2).
Specify opposite corner of viewport:

Enter view name: Alegeti un nume si pentru aceasta vedere.


Fig. 2.43 (ref Autodesk Inc.Documentatie)



Auxiliary: creaza vederi auxiliare realizate prin proiectii ortogonale pe plane
inclinate fata de planul proiectiei sursa (fig. 2.44).
Specify first point of inclined plane:
Specify second point of inclined plane: (punctele care definesc urma planului














inclinate pe planul proiectiei sursa).





Fig. 2.44 (ref. Autodesk Inc.Documentatie)

Section: Genereaza sectiuni indicand urma planului de sectionare pe planul proiectiei sursa (punctele 1 si 2 din fig. 2.45).
Specify first point of cutting plane: indicati punctul 1
Specify second point of cutting plane: indicati punctul 2
AutoCAD va hasura automat zonele pline ale solidului cu modelul setat de utilizator. Aparenta liniilor ascunse, de axa sau de hasura se schimba accesand layerele in care se afla aceste linii.

Observatie: Toate optiunile SOLVIEW necesita denumirea noii ferestre flotatante care este generata, indiferent ca este sectiune sau proiectie principala.

Fig. 2.45 (ref. Autodesk Inc.Documentatie)

Pentru a “desena” efectiv in spatiul hartie proiectiile generate cu SOLVIEW se utilizeaza comanda SOLDRAW.
Command: SOLDRAW +
Select viewports to be drawn: selectati acele ferestre care contin proiectiile necesare.

In acest mod se obtine desenul “pe hartie” pentru orice solid (fig. 2.46). Daca sunt adaugate si cote, chenar, indicator, desenul tehnic al piesei este finalizat si poate fi imprimat pe hartie (plotat).

Obiective: Setarea punctelor de vizualizare, a ferestrelor, cunoasterea sintaxei puntului in spatiul 3D constituie conditie de promovare a examenului. Comenzile de editare si generare a solidelor trebuie cunoscute la nivel de mecanism. Pentru notele
9 si 10 trebuie cunoscut modul de generare a documentatiei scrise in spatiul hartie, pornind de la un model solid dat.

Intrebari
Raspunsuri, comenzi si variabile vizate
Intrebarile se refera la mecanismul comenzii si la comanda necesara pentru a executa o anumita operatie.





2.5 APLICATII PENTRU GENERAREA SI EDITAREA SOLIDELOR




TEMA 2.1 Sa se modeleze piesa din figura 2.47



















REZOLVARE:

1. Dupa incarcarea fisierului prototip din directorul specific, se traseaza cu
PLINE sau RECTANG un patrat. colturile acestuia vor fi racordate cu FILLET, dupa ce s-a setat raza de racordare la valoarea de 40. Se traseaza cercul in pozitia indicata. Sunt generate acum, in plan, doua contururi inchise.
2. Se vor declara regiuni cu comanda REGION, apoi, cu comanda SUBTRACT, din regiunea de baza se va retrage multimea de puncte din cerc.
3. Aceasta noua regiune se va extruda -; EXTRUDE cu optiunea HEIGHT, pe distanta de 20 de unitati.
4. Cu HIDE se verifica modelul solid. Lucrul in trei ferestre, cu diferite
VIEWPOINT setate permite vizualizarea in trei proiectii.



5. Trecand in modul e lucru “cu ferestre flotante (FLOTANT VIEWPORTS)”, in care, pe bara de status, indicatorul de spatiu arata MODEL, iar indicatorul TILE este dezactivat (variabila de sistem TILEMODE este 0), se pot aranja proiectiile, asa cum vor trebui ele sa apara pe desen. Reprezentarea finala a piesei se regaseste in figura 2.48.












TEMA 2.2 Sa se reprezinte elicea din figura 2.49.

REZOLVARE:
1. Cu ajutorul extruziunii de-a lungul unei cai (optiunea PATH a comenzii
EXTRUDE), se translateaza un cerc de raza 10 de-a lungul unei polilinii 3D, obtinuta cu urmatoarea succesiune de puncte: from. point: 10,10 to point: @60,0,5 to point: @0,60,5 to point: @0,-60,5 to point: @0,-60,5 etc.
2. Se traseaza cercul. Atentie la pozitionarea UCS-ului in care se va trasa cercul.
Pentru succesiunea prezentata de segmente ale poliliniei, sistemul user trebuie rotit in jurul axei x cu 90 ° (UCS/ X/… 90° +).
In felul acesta, planul de desnare va deveni normal pe primul vertex . Daca nu se aduce planul de desen normal pe calea de extruziune, elementul de ex trudat-cercul, va fi creat paralel cu aceasta, extruziunea putand avea rezultate surprinzatoare.
3. Command: EXTRUDE +
Select objects: selectati cercul:
Specify Extruzion heigth or Path: p +
Select extruzion path: selectati polilinia.

TEMA 2.3. Sa se reprezinte piesa din figura 2.50.












REZOLVARE:

1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, se salveaza fisierul cu numele
C:\Practice\….\Grupa…\bucsa.dwg.
In layerul axe se traseaza o linie, care va reprezenta axa de simetrie a piesei.
In layerul 0, se traseaza polilinia de contur a profilului, utilizand coordonatele relative si modurile OSNAP.
Observatie: In figura este trasata raza de racordare cu optiunea TRIMMODE
(variabila) 1, ceea ce a permis vizualizarea poliliniei inainte de racordare. Aceasta reprezentare are exclusiv scop didactic si nu va fi folosita pentru generarea solidului din aceasta tema.
2. Se verifica daca conturul realizat este o curba inchisa. Daca s-au folosit mai multe segmente de polilinie, se utilizeaza comanda PEDIT, cu optiunile JOIN si/ sau CLOSE, pentru a “alatura” mai multe segmente aceleiasi poliliniii, respectiv a inchide conturul-polilinie.
3. Cu comanda REGION se structureaza punctele inchise de polilinie intr-o multime.
4. Rotind aceasta multime in jurul axei de simetrie cu comanda REVOLVE, se va obtine un solid. Revolutia se poate face pe intreg cercul, sau, din motive de prezentare, numai partial, ca in figura 2.52.


























5. Se aplica randarea imaginii din spatiul model, viewpoint izometric (1,1,1) cu comanda RENDER si optiunile implicite (fig. 2.51).



TEMA 2.4: Sa se modeleze un racord T (f ig. 2.53), utilizand primitivele grafice si comenzile de editare a solidelor.


















REZOLVARE:

1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, se salveaza fisierul cu numele
C:\User\….\ …\racordT.dwg.
Se creaza un layer nou, numit axe, cu linie tip CENTER;

aceste ferestre create se seteaza cate un viewpoint: stanga sus -; TOP, stanga jos -; left, dreapta -; EAST_ISOMETRIC.
3. Utilizand primitiva CYLINDER, se genereaza cilindrii verticali, avand ca centru pentru baza inferioara punctul 20,20,0, razele de 20, respectiv 15 unitati,
inaltimea de 100 de unitati. In layerul AXE, se traseaza axa de simetrie a acestora, intre centrele celor doua baze (folosind osnap-ul CENTER).
4. Se roteste UCS-ul cu optiunea “Y” a comenzii UCS, cu 90°. Se genereaza cilindrii orizontali, avand ca centru al bazei, mijlocul axei de simetrie, aceleasi raze si inaltimea de 75 unitati. Atentie la generarea cercurilor verticale in noul
UCS.
5. In acest moment s-au obtinut 4 cilindri: 2 verticali, concentrici si 2 orizontali, concentrici. Utilizand comanda SUBTRACT, se extrag cilindrii interiori din cei exteriori.
Command: SUBTRACT +
Select objects to subtract from: selectati cilindrii exteriori, vertical si orizontal.
Select objects to subtract: selectati cilindrii interiori, vertical si orizontal.
6. Se verifica cu comanda SHADE, efectul comenzii anterioare. Comanda SHADE se atribuie culori si umbriri suprafetelor obiectelor. Poate fi considerata o varianta mai putin elaborata de rendering. Aceasta comanda nu realizeaza acoperiri ale suprafetelor (pe care numai comanda HATCH le realizeaza).
Aceasta comanda verifica existenta acoperirii cu suprafete a obiectelor 3D.
Modelele wireframe nu sunt evidentiate de aceasta comanda.
7. Pentru a obtine sectiunea normala a racordului, cu comanda SLICE se genereaza un plan taietor din cele trei centre ale cilindrilor, se alege unul din cuadran tii cercurilor de baza (care nu se afla pe planul de sectionare).
Command: SLICE +(sectionarea cu un plan)
Select objects: selectati racordul,
Specify first point on slicing plane by aObject/Zaxis/View/XY/YZ/ZX/3pointsi
<3points>: este cerut modul in care se poate defini planul de sectionare; tastand
+ se accepta definitia planului prin 3 puncte necoplanare. Acestea vor fi punctele enuntate anterior.

8. Alegand un VIEWPOINT potrivit, se vizualizeaza solidul in sectiune obtinut,



TEMA 2.5: Sa se genereze un sistem de prindere ca cel din figura 2.54, utilizand primitivele BOX, TORUS, precum si facilitatile de extrudare dupa un contur.









utilizand comenzile SHADE si/ sau RENDER (cu setarile implicite).
Fig. 2.54



2. Se imparte ecranul in 3 viewporturi, cu c-da VIEWPORTS; pentru fiecare dintre

1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, se salveaza fisierul cu numele
C:\User\….\ …\racordT.dwg.
Se creaza un layer nou, numit axe, cu linie tip CENTER;
Se imparte ecranul in 3 viewporturi, cu c-da VIEWPORTS; pentru fiecare dintre aceste ferestre create se seteaza cate un viewpoint: stanga sus -; TOP, stanga jos -; left, dreapta -; EAST_ISOMETRIC.
2. Cu comanda BOX se genereaza un paralelipiped solid 150x50x60. Primitiva
TORUS va folosi la conturarea inelului si a lacasului sau: centrul unei fete a
“cutiei” va constitui centrul torilor, de diametru 100, razele tubulare fiind 15, respectiv, 10 unitati.
3. Pentru a trasa carligul, se porneste de la o traiectorie, ca polilinie intr-un plan perpendicular pe planul diametral al torului. UCS-ul va fi rotit cu 90 ° in jurul axei X, cu PLINE trasandu-se doua vertexuri: un segment liniar de lungime 100 si un arc de cerc cu raza 30, pe un unghi de 120°.
4. Rotind din nou UCS-ul , de asta data, in jurul axi Y, se creaza planul de lucru pentru cercul de raza 10 ce va constitui obiectul extruziunii. Evident, acest cerc va avea centrul in centrul fetei paralelipipedului. Cu comanda EXTRUDE din meniul SOLIDS se va genera carligul, avand drept cale de extruziune polilinia.
Pentru coerenta, se revine la modul WORLD pentru UCS-ul curent.
5. Cu SUBTRACT se extrage din cutie torul exterior, pentru a crea lacasul inelului.
6. Desenul se curata de blips-uri, si se cerceteaza calitatea solidelor cu SHADE sau
RENDER.
7. In figura 2.55 este prezentata imaginea display-ului, cand spatiul de lucru este paper space (lucru ilustrat de icon-ul specific) cu 3 ferestre fixe. Alegand modul de lucru cu ferestre flotante, s-au putut face diferite setari legate de ZOOM si viewpoint.



















TEMA 2.6 : Sa se genereze un cot cu f lansa ca cel din figura 2.56, utilizand facilitatile de extrudare dupa un contur.

1. Se initializeaza sesiunea de lucru in AutoCAD, se salveaza fisierul cu numele
C:\User\….\ …\racordT.dwg.
Se creaza un layer nou, numit AXE, cu linie tip CENTER;
Se imparte ecranul in 3 viewporturi, cu c-da VIEWPORTS; pentru fiecare dintre aceste ferestre create se seteaza cate un viewpoint: stanga sus -; TOP, stanga jos -; left, dreapta -; EAST_ISOMETRIC.
2. In layerul AXE se traseaza o polilinie ca in figura 2.57:
















3. Se roteste UCS-ul cu 90 ° in jurul axei x ; se centraza in capatul poliliniei perpendicular pe planul xoy al UCS-ului curent (1), un cerc de raza 40, unul de raza 20 si un cerc de raza 16.
4. Pentru a realiza gaurile din flanse, se vor constitui cilindri de diametre 8 (capatul cilindric), fie pornind de la primitive, fie prin extruziune, care vor fi aranjati intr un tablou polar (ARRAY), in numar de 8, pe intreaga circumferinta.

5. Se roteste din nou UCS-ul, de asta data, in jurul axei y, tot cu 90. In aceasta noua configuratie a UCS-ului se genereaza cercul de diametru 10 (la capatul conic) ce va sta la baza exrtuziunii si aranjamentului polar pentru gaurile flansei mai mari.
6. Cercurile cu raze 20 si 16 se vor reproduce si la capatul 2 al arcului poliliniei.
7. In capatul 3 al liniei se va centra un cerc cu raza de 50. Se extrudeaza cercul de raza 20 si cel de raza 16 din punctul 1 de-a lungul unui segment liniar si al arcului din polinia aleasa drept cale.
8. Cercul mare, se va ex truda in directia corespunzatoare, alegand inaltimea de extruziune de 10. Astfel, s-au realizat cei trei cilindri ai unui capat ai flansei.
9. Pentru a realiza portiunea conica, cercurile din capatul 2 al arcului se vor extruda
in directia corespunzatoare, alegand drept cale al treilea segment de linie, cu un unghi de extruziune de -; 15°.
10. Cercul mare, din capatul conic al tubului se va constitui in flansa prin extrudare
in directia potrivita cu 10 unitati. S-au obtinut astfel solidele de baza ai tubului si capetelor de flansa.
11. Ultima comanda, SUBTRACT, va elimina din cilindrii exteriori pe cei interiori, obtinandu-se golurile specifice tubului si gaurilor de fixare.
12. Rezultatul acestor operatii este prezentat in spatiul hartie, pentru a avea acces la




mai multe proiectii simultan, in figura 2.58 .









Propunem ca tema cititorului reprezentarea acestei piese in spatiul hartie, dupa toate regulile desenului tehnic, utilizand comenzile SOLVIEW si SOLDRAW.
Amintim ca indicatorul, chenarul, textul, cotele vor fi trecute pe desen in spatiul hartie.

Tema 2.7 Sa se modeleze solidul din figura 2.59, pregatind si un layout








(desenul plan) in vederea completarii desenului de executie.
Fig. 2.59

lucrului in trei dimensiuni: trei ferestre (viewport-uri), avand punctele de vizualizare (viewpoint), corespunzator, Top, Left si SE Isometric. Aria plana delimitata poate avea dimensiunile unui format A3.
2. In fereastra cu viewpoint Top se deseneaza obiectele plane din figura 2.60:
Command: RECTANG +
Indicati punctul 1 +
Indicati punctul2 (sau @ 80,40) +
Command: +
Indicati punctul 3 (sau end… of) +
Indicati punctul 4 (sau @-30,20) +
Command: +
Indicati punctul 5 (sau end…of) +
Indicati punctul 6 (sau @-10,20) +
Command: c +
Indicati punctul 1 +
10 +





















3. Cu comanda REGION, se declara aceste obiecte, multimi plane de puncte.
4. Cu comanda SUBTRACT, se extrag din regiunea I (dreptunghiul mare), regiunile
II (dreptunghiul mic) si III (cercul). rezultatul este prezentat in figura 2.60.
5. S-au obtinut trei regiuni. Regiunea cu gol interior va fi extrudata (cu comanda
EXTRUDE) pe o inaltime de 10 unitati iar regiunile-dreptunghiuri vor fi extrudate pe o inaltime de 30 de unitati. S-au obtinut trei solide, ca in figura 2.61
6. Cu comanda UNION se reunesc aceste trei multimi depuncte, obtinandu-se solidul in forma din figura 2.62.
7. Se seteaza punctul de vizualizare “Top”. Se trece in paper space, fie dand comanda PSPACE, fie indicand eticheta LAYOUT1, de langa linia de status In


REZOLVARE:

1. Se deschide un fisier AutoCAD conform unui template ce contine setari specifice

spatiul hartie va apare o fereastra flotanta cu setarile din viewportul activ in spatiul model, ca in fig. 2.63.



8. Daca fereastra flotanta automat inserata in spatiul hartie nu este acceptata, ea poate fi stearsa, micsorata sau mutata ca orice alt obiect din spatiul bidimensional, respectiv,cu comenzile ERASE, STRETCH, MOVE, selectand chenarul care o margineste.
9. Spatiul hartie este pregatit pentru inserarea unei configuratii de ferestre flotante dorite de utilizator. In spatiul model, se verifica pozitia sistemului de coordonate

103

curent UCS. Daca este necesar, se aliniaza acesta astfel incat planul XY sa devina paralel cu planul necesar obtinerii proiectiei principale a solidului. In spatiul hartie, se lanseaza comanda SOLVIEW.
Command: SOLVIEW +
Enter an option…..: U +
Enter an option a Named/ World/ currenti<current>: +
Enter view scale <1>: +
Specify view center: indicati cu mouse-ul un punct pe hartia virtuala in pozitia dorita; aceasta punct este cerut pana cand utilizatorul este multimit de pozitia proiectiei principale si tasteaza +.
Specify first corner of viewport: este cerut unul din colturile viitoarei ferestre;
Specify opposite corner of viewport: este cerut coltul opus.
Enter view name: indicati un nume sugestiv pentru proiectia principala; de exemplu “PR”, sau “P”, sau “Principal”.
Pe hartia virtuala a aparut fereastra flotanta I (fig. 2.64) ce contine proiectia principala. Aceasta fereastra poate fi activata ca spatiu model, avand posibilitatea modificarii modelului virtual tridimensional.
10. Command: +(repetati comanda SOLVIEW pentru a crea si proiectiile secundare)
Enter an option…: O +(alegeti sa creati o proiectie ortogonala secundara, pornind de la fereastra ce contine proiectia principala).
Specify side of viewport to project: este ceruta “partea ” dinspre care sa fie facuta proiectia. Alegeti, de exemplu, punctul similar punctului 1 din fig. 2.64.
Comanda se deruleaza ca si pentru proiectia principala. Alegeti o pozitie potrivita, conform standardelor in vigoare, pentru proiectia secundara, indicand punctele 2 si 3 pentru colturile viewporturilor. Denumiti acesta proiectie secundara, de exemplu “S1”. Pe ecran va apare o noua fereastra, ca in figura
2.64.
11. In spatiul model creati un viewpoint izometric pentru fereastra activa; cu comanda UCS optiunea V (Viewpoint), setati un UCS aliniat cu directia de vizualizare.
12. In spatiul hartie, lansati inca o data comanda SOLVIEW, creand, cu optiunea
“U”, o noua fereastra flotanta “principala”, ce va contine vederea izometrica a solidului. Aceasta vedere este optionala pentru reprezentarea 2D a solidului, dupa regulile desenului tehnic. Pe hartia virtuala, sunt create, in acest moment, trei ferestre flotante.
13. Cu comanda MVSETUP, scalati (optiunea S), aliniati (optiunea A) continutul acestor ferestre, astfel incat sa se obtina vederile corespunzatoare, aliniate, ale solidului. Accesati spatiul model din fereastra “izometrica”, comutand butonul
“PAPER” de pe bara de status in “MODEL”. Lansati comanda HIDE pentru a obtine o imagine coerenta a solidului. “Inghetati” acest mod de reprezentare din fereastra, trecand din nou la modul “PAPER”.
14. Pe hartia virtuala astfel pregatita, desenati chenarul, indicatorul (eventual inserat ca bloc) (fig. 2.64).

Fig. 2.64
Chenarul si indicatorul pot fi desenate, o singura data, intr-un fisier, declarat prototip. Daca, la deschiderea unui nou fisier AutoCAD se alege prototipul ca desen sursa, spatiul hartie al noului desen va contine aceleasi elemente ca in desenul prototip.
15. Din lista layerelor, alegeti ca layerul “viewports” sa fie OFF, iar in layerele cu terminatia “HID”, setati aparenta liniilor, alegand un tip de linie standardizat pentru reprezentarea liniilor ascunse (linie intrerupta).
16. Desenul este pregatit pentru adaugarea cotelor si celorlalte elemente necesare pentru reprezentarea bidimensionala standardizata (fig. 2.65).