Managerul de memorie din Windows poate pune la dispozitia programelor mai multa
memorie interna decit exista fizic pe calculator. Sistemul reuseste acest lucru
transferind blocuri de informatii din memorie pe hard disc, aducindu-le eventual
inapoi in memorie. Astfel, sistemul simuleaza memoria RAM cu memoria externa
de pe hard disc, procesul fiind cunoscut sub forma memoriei virtuale. Segmentele
transferate pe disc sunt cele mai putin utilizate. u1o3ok
In cazul mecanismului SWAP al memoriei virtuale, nu se mai face diferenta intre
segmentele de cod si de date, prin transfer neexistind nici o pierdere de informatii.
Subliniez faptul ca aceste fisiere se pot crea nu numai pe discul local ci si
pe o unitate de disc in retea sau pe un RAM-DRIVE. In primul caz are loc o incetinire
a sistemului deoarece, la fiecare apelare a mecanismului SWAP, se apeleaza reteaua,
iar in al doilea caz, dezavantajul care apare este ca fiecare byte ocupat de
RAM-DRIVE ii va lipsi memoriei de lucru.
In ceea ce priveste dimensionarea acestor fisiere SWAP, se impune sa se aleaga
o cale de mijloc deoarece, daca spatiul alocat acestora este prea mare, atunci
sistemul este frinat, in caz contrar nu mai functioneaza. In general, se afirma
ca fisierul SWAP ar trebui sa fie mai mare de doua ori decit memoria de lucru
fizica. Daca exista o modalitate de lucru suficienta si se simte o lipsa acuta
de spatiu pe discul hard, atunci se poate renunta la tot mecanismul SWAP.
Exista cel putin doua modalitati de abordare a acestui mecanism si anume in
mod standard si in mod extins. In primul caz Windows nu poate folosi mecanismul
SWAP pentru propriile aplicatii, fiind disponibil exclusiv pentru programele
DOS; datele se pot scrie in fisiere temporare doar daca se porneste un program
DOS. In al doilea caz, mecanismul SWAP da rezultate mult mai bune deoarece se
pot scrie segmentele de memorie si cind nu e vorba de o aplicatie MS-DOS. Aceste
segmente se salveaza pe hard disc atunci cind unei aplicatii Windows nu-I mai
ajunge memoria disponibila. In acest fel, administrarea memoriei este preluata
de Windows care va colabora cu unitatea centrala.
Un fisier SWAP temporar poate pune la dispozitia sistemului Windows o memorie
marita considerabil. Fisierele SWAP permanente spre deosebire de cele temporare
nu se creeaza la pornirea sistemului Windows si nu se sterg la parasirea acestuia,
ci au un loc rezervat chiar chiar si atunci cind nu se ruleaza Windows. In primul
caz viteza este destul de mica deoarece in anumite conditii Windows-ul nu poate
scrie intregul fisier pe hard disc, iar in al doilea caz, se inregistreaza un
insemnat cistig de viteza, dar se impune ca fisierul SWAP sa ocupe un loc nefragmentat
pe discul local. In cazul fisierului permanent se poate activa si accesul la
discul hard pe 32 de biti, ceea ce determina un transfer mai mare de date.
Comunicarea intre aplicatii
Un avantaj incontestabil pentru utilizatorii Windows este acela ca se pot schimba
informatii de aceeiasi natura sau de natura diferita intre aplicatii diferite.
Exista doua procedee care privesc schimbul dinamic de informatii intre aplicatii:
- tehnologia Clipboard
- tehnologia OLE.
Aceste doua modalitati de comunicare intre aplicatii sunt complementare, deriva
una din alta si se sustin reciproc, fiind foarte greu de indentificat unde se termina
una pentru a face loc celeilalte.
Tehnologia Clipboard
Windows foloseste pentru transferul datelor o zona de memorie interna gestionata
de un program numit Clipboard Viewer. Dupa selectarea unui grup de date, acestea
se pot dispune in memoria tampon iar de acolo se pot transfera in zona desemnata
de utilizator ca destintatie. Continutul zonei de memorie gestionate de Clipboard
se poate salva pe disc intr-un fisier cu extensia CLP.
