Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Gestiunea proceselor - sisteme de operare
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

--------------------------------------------------------------------------------

In sistemul DOS, ciclul de viata al unui program este urmatorul:

utilizatorul lanseaza de la tastatura o comanda, care reprezinta numele unui program sistemul de operare identifica programul, il incarca de pe disc in memorie si il lanseaza in executie, predandu-i acestuia controlul asupra procesorului si a calculatorului in general daca programul se termina in mod corect, sistemul de operare preia din nou controlul si asteapta introducerea unui noi comenzi o9x21xj
Desigur, modelul este simplificat; de exemplu nu s-a luat in considerare cazul in care comanda data de utilizator este gresita. Cu toate acestea, avem deja o imagine asupra actiunilor pe care le are de efectuat sistemul de operare pentru a asigura executia unui program. Se observa imediat si principala slabiciune a sistemului DOS: programul o data lansat capata practic control total asupra calculatorului, din care cauza nu poate fi oprit daca incearca sa efectueze operatiuni care compromit functionarea sistemului de calcul. Un sistem de operare, pentru a fi stabil, trebuie sa poata interveni intotdeauna atunci cand un program se comporta anormal. Mecanisme deja cunoscute, cum ar fi apelurile sistem, si altele care urmeaza a fi studiate, sunt foarte utile tocmai in acest sens.

Sistemele de operare moderne introduc o serie de facilitati noi, cum ar fi: interfata grafica, posibilitatea de a lansa comenzile cu ajutorul mouse-ului in locul tastaturii etc. Dincolo de aceste imbunatatiri de detaliu, exista o noutate fundamentala: se pot executa in paralel mai multe programe. Implementarea acestei facilitati implica rezolvarea unor probleme cu care sistemul DOS nu se confrunta.

In realitate, un calculator tipic contine un singur procesor, care poate executa o singura instructiune la un moment dat. Devine astfel evident ca nu este vorba cu adevarat de paralelism. Politica adoptata este urmatoarea: daca mai multe programe sunt lansate in paralel, procesorul va executa pe rand cate o secventa de instructiuni din fiecare; datorita vitezei mari a procesoarelor, aceasta executie intrepatrunsa a programelor nu este vizibila pentru utilizator, care are impresia ca paralelismul este real. Numim acest model executie concurenta, deoarece programele sunt in concurenta pentru obtinerea controlului asupra procesorului. Concurenta este utila si in sistemele cu mai multe procesoare, pentru ca intotdeauna se vor putea lansa in executie mai multe programe decat procesoarele disponibile.





Pentru realizarea efectiva a concurentei trebuie sa se previna aparitia interferentelor intre programe; altfel spus, fiecare program in parte trebuie sa se execute ca si cum ar fi singurul existent, fara a fi perturbat in vreun fel de concurenta descrisa mai sus. De fapt, problema fundamentala consta in faptul ca programele isi disputa o serie de resurse comune: procesorul, memoria, dispozitivele periferice. Sarcina sistemului de operare este de a permite programelor accesul intr-un mod strict controlat la aceste resurse, astfel incat sa nu se influenteze intre ele.

Accesul la periferice este strict controlat prin faptul ca nu este posibil decat prin intermediul apelurilor sistem, deci al sistemului de operare. In privinta memoriei, gestiunea sa este asigurata cu ajutorul unor mecanisme care vor fi studiate ulterior.

In cele din urma, resursa comuna cea mai importanta o reprezinta procesorul. Un program ale carui instructiuni sunt executate de procesor trebuie sa poata fi suspendat temporar din executie, pentru ca alte programe sa beneficieze si ele de procesor. Asa cum s-a vazut mai sus, singura modalitate de a opri un program aflat in executie este aparitia unei intreruperi.

Este momentul sa introducem un nou termen, si anume cel de proces. Asa cum utilizatorul poate lansa in executie mai multe programe in paralel, la randul sau un program are posibilitatea de a se imparti in mai multe secvente de instructiuni care se executa tot in paralel. Deoarece aceste secvente concureaza intre ele pentru obtinerea accesului la procesor, rezulta ca notiunea de program nu mai este atat de importanta pentru sistemul de operare. Putem defini un proces ca o secventa de instructiuni care se executa intotdeauna una dupa alta, mereu in aceeasi ordine, si niciodata in paralel sau concurent. Sistemul de operare gestioneaza de fapt procese. Atunci cand se lanseaza in executie un program, se creaza un nou proces, care contine instructiunile si datele programului respectiv; la randul sau, acest proces poate crea alte procese, cu propriile date si instructiuni. Astfel, un program devine o notiune mai putin clara, fiind definit ca un fisier sau o colectie de fisiere existente pe disc. In schimb, fiecare proces este reprezentat in cadrul sistemului de operare sub forma unor structuri de date care contin informatiile necesare pentru a-l putea controla. Asemenea informatii pot fi:

identificatorul procesului zonele de memorie (cod, date, stiva) ocupate adresa instructiunii la care a ajuns executia procesului drepturile de acces la diverse resurse ale sistemului fisierele deschise de respectivul proces procesul parinte (cel care a creat procesul curent) starea in care se afla procesul (acest aspect va fi discutat in continuare)
Din punct de vedere al sistemului de operare, fiecare proces existent la un moment dat se gaseste in una din urmatoarele stari:

in executie (running) - instructiunile sale sunt executate de procesor la momentul curent gata de executie (ready) - asteapta momentul in care va fi planificat pentru a fi executat de procesor in asteptare (wait) - asteapta terminarea unui apel sistem pe care l-a efectuat anterior; un asemenea proces nu concureaza momentan pentru planificarea la procesor
Desigur, nu pot fi in executie la un moment dat decat cel mult atatea procese cate procesoare exista in calculator.



Motivul pentru care procesele care au efectuat un apel sistem inca neterminat nu pot fi planificate la procesor este urmatorul: un apel sistem este mare consumator de timp. In plus, in cazul multor periferice (si in principal discul hard) este mai eficient sa nu fie servita imediat fiecare cerere de acces, ci sa se astepte sosirea mai multor cereri care sa fie tratate impreuna. Un proces poate fi deci obligat sa astepte un timp foarte lung pana la terminarea unui apel sistem; intrucat in tot acest timp nu-si poate continua executia, nu are sens sa fie luat in considerare pentru planificarea la procesor.

Conditiile in care un proces poate trece dintr-o stare in alta sunt sintetizate in figura urmatoare:

Modelul este simplificat, in sensul ca nu sunt luate in considerare perioadele de timp in care procesorul este utilizat chiar de catre sistemul de operare pentru executia unor rutine proprii (de exmplu deservirea unui apel sistem). Aceste perioade insa nu afecteaza generalitatea discutiei, deci pot fi neglijate.

Un proces aflat in executie poate parasi aceasta stare in una din urmatoarele situatii:

la terminarea sa (normala sau fortata, in urma unei erori) la efectuarea unui apel sistem, caz in care este trecut in asteptare atunci cand instructiunile sale au fost executate un timp suficient de lung si este randul altui proces sa fie planificat
Primele doua cazuri sunt evidente: in ambele situatii, sistemul de operare preia controlul chiar la cererea procesului respectiv sau in urma unei erori a acestuia (situatie in care s-a generat o intrerupere). In ultimul caz, tot sistemul de intreruperi vine in ajutor: in orice calculator exista un periferic numit ceas de timp real, a carui sarcina este de a genera cereri de intrerupere la intervale regulate de timp. Sistemul de operare poate deci sa masoare timpul cat un proces se afla in executie si sa-l intrerupa atunci cand a sosit momentul. Fara acest mecanism, implementarea concurentei ar fi practic imposibila.

In oricare din aceste cazuri, sistemul de operare trebuie sa aleaga unul din procesele gata de executie pentru a fi planificat la procesor. Componenta sistemului de operare care indeplineste aceasta sarcina se numeste planificator (scheduler). Exista mai multi algoritmi de planificare. Oricare ar fi cel ales, trebuie sa respecte o cerinta fundamentala: orice proces gata de executie sa nu fie obligat sa astepte decat un timp finit pana la planificarea sa la procesor (altfel spus, nici un proces sa nu astepte un timp nelimitat pana cand procesorul ii va executa instructiunile).






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2022 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite