f9b7bu
<titlu>Elemente fundamentale ale sistemului de operare UNIX</titlu>
In aceasta anexa sunt explicate comenzile UNIX elementare acceptate de majoritatea sistemelor de operare asemanatoare cu UNIX, inclusiv Linux. Materialul de fata se concentreaza asupra comenzilor simple, de genul celor utilizate in timpul lucrului sub un cont pe o gazda UNIX, cum sunt cele asigurate de numerosi fur¬nizori de servicii Internet.
Pentru a administra un sistem UNIX, nu doar pentru a-l utiliza, va trebui sa cunoasteti un alt set de comenzi, ceva mai complex. Pentru a invata mai multe despre administrarea sistemelor UNIX, consultati volumul UNIX: The Complete Referente, de Kenneth Rosen si Doug Host (Osborne McGrawHill, 1999).
Prima sectiune a acestei anexe se refera la termenii si conceptele elementare, importante pentru intelegerea atat a sistemului de operare UNIX, cat si a comenzilor aferente acestuia. Cea de-a doua sectiune a anexei explica modul de efectuare a operatiilor comune din UNIX.

<titlu>Concepte UNIX elementare</titlu>
Ca si alte sisteme de operare cunoscute, UNIX este construit pe baza unui set de concepte fundamentale. Cele mai importante din aceste concepte sunt urmatoarele:
• Fisierele, care stocheaza date
• Cataloagele, care contin fisiere si alte cataloage (numite sub-cataloage)
• Caile, care descriu locatiile fisierelor si ale cataloagelor
Deoarece UNIX este un sistem de operare multiutilizator, numeroase alte concepte elementare sunt de asemenea relevante. Cele mai importante din acestea sunt urmatoarele:
• Conturile de utilizator, care sunt asociate cu utilizatorii autorizati ai sistemului
• Grupurile de utilizatori, care reprezinta seturi formate din unul sau mai multi utilizatori care pot fi tratati ca o unitate
• Permisiunile, care controleaza grupurile si utilizatorii ce au permisiunea de a obtine accesul la un catalog sau la un fisier specificat

<titlu>Fisiere</titlu>
Similar altor sisteme de operare cunoscute, UNIX stocheaza datele in entitati cunoscute sub numele de fisiere. Fisierele UNIX pot contine text, date ASCII sau date binare, cum sunt programele executabile.
Numele pe care il atribuiti unui fisier UNIX trebuie sa satisfaca un set de reguli, care sunt oarecum diferite de la o varietate UNIX la alta. Pentru a fi feriti de pericole, puteti respecta aceste reguli extrem de conservatoare:
• Lungimea numelui nu trebuie sa depaseasca 32 de caractere
• Numele trebuie sa inceapa cu un caracter scris cu minuscula
• Numele trebuie sa contina numai litere scrise cu minuscule, cifre si caractere de subliniere; optional, numele fisierului poate contine un singur punct, dupa care nu trebuie sa urmeze mai mult de 3 caractere
Regulile efective impuse de UNIX pentru denumirea fisierelor sunt cu mult mai putin restrictive decat acestea. Totusi, daca respectati regulile prezentate anterior, veti evita problemele care pot aparea la deplasarea fisierelor dintr-un sistem UNIX intr-un sistem care nu foloseste UNIX, respectiv la deplasarea in sens invers. De exemplu, numele fisierelor Microsoft Windows nu sunt sensibile la diferenta intre majuscule si minuscule, dar numele fisierelor UNIX prezinta aceasta sensibilitate. Cu alte cuvinte, in Microsoft Windows numele abc si ABC reprezinta acelasi fisier, dar in UNIX reprezinta referinte la fisiere distincte. Folosind numai minuscule in numele fisierelor UNIX, evitati confuziile care pot aparea la mutarea fisierelor de la un sistem de operare la altul.

<titlu>Cataloage</titlu>
Cataloagele, cunoscute uneori si sub denumirea de dosare, contin fisiere si alte cataloage. Un catalog indus intr-un alt catalog se numeste sub-catalog. Catalogul care contine un catalog dat se numeste catalogul parinte al catalogului dat.
Fiecare sistem are un catalog special, numit catalog radacina, reprezentat prin intermediul unui singur caracter slash orientat inainte (/). Catalogul radacina are sub-cataloage care, la randul lor, contin alte sub-cataloage. Aceste sub-cataloage formeaza o ierarhie in varful careia se gaseste catalogul radacina. Rezultatul este similar celui prezentat in figura D-1.
<titlu>Cai</titlu>
Numele cataloagelor nu trebuie sa fie unice intr-un anumit sistem. In caz contrar, doi utilizatori -; sa-i numim Adam si Betty -; nu vor putea sa creeze amandoi cataloage numite personal. Numele complet al unui catalog este dat de calea sa, adica de succesiunea de cataloage parcurse de la catalogul radacina pentru a se ajunge la

catalogul respectiv. Fiecare componenta a unei cai este separata de vecina sa prin intermediul unui caracter slash orientat inainte, acelasi simbol fiind folosit si pentru desemnarea catalogului radacina. Practic, acest caracter de separare poate fi considerat ca echivalent comenzii „deplasare la catalog”, unde catalog este catalogul specificat urmand „traseul" indicat de caracterul respectiv. Pentru a urma o cale, incepeti de la catalogul radacina si traversati fiecare catalog specificat, pana cand ajungeti la sfarsitul caii.
De exemplu, in figura D-1 utilizatorii Adam si Betty au fiecare cate un catalog. Catalogul personal al lui Adam are calea /home/adam/personal. Daca Betty ar fi avut un catalog personal, calea sa ar fi fost /home/betty/personal. Uneori, un caracter slash orientat inainte / este adaugat la sfarsitul unei cai, ceea ce nu afecteaza semnificatia caii. Caile /home/adam/personal si /home/adam/personal/ sunt considerate ca fiind una si aceeasi entitate.
Uneori, este convenabila abrevierea unei cai, exprimand-o in raport cu un catalog altul decat catalogul radacina. O asemenea cale se numeste cale relativa, iar catalogul relativ la care este data o cale relativa se numeste catalogul de baza al caii; o cale exprimata relativ la catalogul radacina se numeste cale absoluta. Caile absolute incep intotdeauna cu un caracter slash orientat inainte, pentru a indica asocierea acestora la catalogul radacina. Caile relative incep intotdeauna cu numele unui catalog; mai concret, cu numele primului catalog care trebuie parcurs dupa catalogul de baza.
Relativ la catalogul /home, catalogul personal al lui Adam are calea /adam/personal. Relativ la catalogul /home/adam, catalogul personal al lui Adam are calea personal.

<figura D-1 O ierarhie de cataloage simplificata>
1../
2..bin
2..dev
2..etc
2..home
3..adam
4..office
4..personal
3..betty
3..charles
2..lib
2..usr
2..var
</figura D-1>

Pentru exprimarea cailor relative se folosesc, uneori, doua simboluri speciale. Simbolul .. simbolizeaza catalogul parinte, iar simbolul . precizeaza catalogul curent. Relativ la catalogul /home/betty, catalogul personal al lui Adam are calea .. /adam/personal. Relativ la catalogul bin, catalogul personal al lui Adam are calea .. /home/adam/personal.
Si fisierele au cai. Calea unui fisier este o cale absoluta sau relativa asociata catalogului care contine fisierul, urmata de un caracter slash orientat inainte /, urmat de numele fisierului. De exemplu, fisierul index.html din catalogul /var/www/html poate fi identificat prin calea /var/www/html/index.html. Numele unui fisier este el insusi o categorie speciala de cale relativa, in speta o cale relativa la catalogul care contine fisierul.

<titlu>Conturi de utilizator</titlu>
Pentru a controla accesul la un sistem UNIX, utilizatorii autorizati primesc conturi de utilizator, in mod obisnuit, la un cont de utilizator sunt asociate numeroase caracteristici, precum urmatoarele:
• Numele utilizatorului
• Un nume de utilizator special, folosit pentru identificarea utilizatorului
• Un identificator numeric al utilizatorului
• O parola folosita pentru confirmarea identitatii utilizatorului
In general, unui utilizator ii este atribuit un catalog special, pentru uz personal. Acest catalog se numeste catalog de baza al utilizatorului.
Administratorul unui sistem UNIX foloseste un cont de utilizator special, la care este asociat numele de utilizator root (radacina). Acest administrator de sistem poate efectua operatii care sunt interzise utilizatorilor obisnuiti.

<titlu>Grupuri de utilizatori</titlu>
Uneori, este convenabil sa se poata face referire la un set de conturi de utilizator, in acest scop, UNIX permite administratorului de sistem sa defineasca grupuri de utilizatori. Fiecare cont UNIX face parte dintr-unul sau mai multe grupuri de utilizatori.

<titlu>Proprietate si permisiuni</titlu>
Fiecare fisier UNIX are un set de permisiuni asociate, care determina operatiile pe care utilizatorii au autorizatia sa le execute. Cand un utilizator creeaza un fisier sau un catalog, utilizatorul ii poate atribui acestuia permisiuni. Administratorul de sistem poate proceda intr-un mod similar. Permisiunile posibile sunt:
• Read (citire), care permite unui utilizator sa vizualizeze continutul unui fisier

• Write (scriere), care permite unui utilizator sa trunchieze continutul unui fisier, sa aduca modificari in continutul unui fisier sau sa ataseze date noi la sfarsitul fisierului
• Execute (executie), care permite unui utilizator sa ruleze un script sau un program binar executabil
Similar, fiecare catalog UNIX are un set de permisiuni asociate. Aceste permisiuni au aceleasi nume ca si permisiunile asociate fisierelor, dar au semnificatii oarecum diferite atunci cand sunt aplicate unui catalog:
• Read (citire), care permite unui utilizator sa determine fisierele si sub-cataloagele incluse in catalog
• Write (scriere), care permite unui utilizator sa creeze fisiere si sub-cataloage noi in cadrul catalogului, precum si sa stearga fisiere si cataloage din cadrul catalogului
• Execute (executie), care permite unui utilizator sa obtina acces la fisiere si sub-cataloage din cadrul catalogului

<remarca>
Pentru a sterge un fisier, un utilizator are nevoie numai de acces de scriere la catalogul, care contine fisierul. Utilizatorul nu are nevoie de acces de scriere la fisierul in sine.</remarca>

Fiecare fisier sau catalog are asociat un cont de utilizator, cunoscut sub nume de posesorul fisierului sau al catalogului respectiv, precum si un grup de utilizatori, cunoscut sub numele de grup posesor. Unele sisteme UNIX permit posesorului unui fisier sau al unui catalog sa transfere dreptul de proprietate unui alt cont de utilizator. Toate sistemele UNIX permit posesorului unui fisier sau al unui catalog sa transfere proprietatea de grup a fisierului sau a catalogului catre orice grup din care face parte posesorul.
Posesorul unui fisier sau al unui catalog poate primi una sau mai multe permisiuni posibile (citire, scriere si executie), prin care sunt specificate operatiile pe care posesorul are dreptul sa le execute. Similar, grupul posesor al unui fisier poate primi una sau mai multe permisiuni posibile. In final, una sau mai multe permisiuni sunt asociate altor persoane, adica unor utilizatori care nu sunt nici posesori ai fisierului sau ai catalogului si nici nu fac parte din grupul posesor.
De exemplu, un fisier poate primi urmatoarele permisiuni:
• Posesor: citire, scriere
• Grup posesor: citire
• Alte persoane: nici una
Aceste permisiuni autorizeaza posesorul sa citeasca si sa scrie, dar nu sa execute fisierul. Permisiunile respective autorizeaza membrii grupului posesor al fisierului sa citeasca, dar nu sa scrie in fisier sau sa execute fisierul. Ceilalti utilizatori - care nu

sunt nici posesori ai fisierului si nici nu fac parte din grupul posesor al fisierului -nu au nici un fel de permisiuni de acces la fisier.

<titlu>Tehnici UNIX elementare</titlu>

Aceasta sectiune explica modul de utilizare a comenzilor UNIX pentru efectuarea operatiilor frecvent utilizate. UNIX este un sistem complex si de mari dimen¬siuni, deci informatiile nu sunt detaliate. Pentru mai multe informatii cu privire la comenzile UNIX mentionate in aceasta sectiune, precum si la alte comenzi UNIX pe care le puteti utiliza, consultati referintele specificate la inceputul prezentei anexe.
UNIX poate fi accesibil prin intermediul unei interfete bazate pe text, numita in linie de comanda sau utilizand o interfata grafica cu utilizatorul. Majoritatea utiliza¬torilor care obtin acces la un sistem UNIX prin Internet folosesc interfata in linie de comanda. Din acest motiv si deoarece UNIX accepta mai multe interfete grafice cu utilizatorul, care prezinta caracteristici de operare oarecum diferite unele in raport cu altele, aceasta sectiune va trata numai despre linia de comanda UNIX.
De asemenea, sistemele UNIX accepta o varietate de interfete in linie de comanda, cunoscute sub numele de shell. Cele mai populare interfete shell sunt inter¬fata Bourne si derivatele sale, precum interfata shell de tip Bourne-again (BASH), frecvent configurata in mod prestabilit pe sistemele Linux. Daca sistemul dumnea¬voastra UNIX este configurat astfel incat sa foloseasca o alta interfata shell decat o interfata de tip Bourne, comenzile prezentate in aceasta sectiune pot avea o functio¬nare diferita de cea prezentata.
In acest caz, puteti solicita administratorului de sistem sa va configureze contul astfel incat sa foloseasca o interfata Bourne, cum este interfata shell BASH. In general, aceasta este o cerere simpla, pe care administratorul de sistem o poate satisface in cateva secunde.

<titlu>Deschiderea si inchiderea sesiunii de lucru</titlu>
In general, puteti deschide sesiunea de lucru cu un sistem UNIX de la consola sistemului sau puteti folosi de la distanta un program precum Telnet sau SSH. Cu exceptia statiilor de lucru personale, majoritatea utilizatorilor obtin de la distanta accesul la sisteme. Protocolul SSH este mai sigur decat protocolul Telnet, care trimite nume de utilizator si parole fara a le cripta. Deci, daca sistemul la care doriti sa obtineti accesul accepta SSH, trebuie sa folositi SSH in locul protocolului Telnet, pentru a reduce riscul de compromitere a contului dumneavoastra.
In general, sistemele Microsoft Windows si UNIX furnizeaza clienti Telnet ca parte a configuratiei standard. Pentru a obtine accesul la o gazda aflata la distanta prin intermediul protocolului Telnet, emiteti comanda:

telnet gazda

gazda este numele sau adresa IP a gazdei la care doriti sa obtineti accesul

Ca raspuns la comanda, gazda aflata la distanta va va solicita numele de utilizator si parola dumneavoastra. Parola nu va fi afisata pe ecran atunci cand o tastati, pentru a evita dezvaluirea acesteia posibililor privitori nedoriti.
In general, sistemele UNIX furnizeaza un client SSH ca parte a configuratiei standard. In functie de configuratia protocolului SSH existenta in serverul dumneavoastra, poate ca este necesar sa pre-configurati contul dumneavoastra de utilizator pentru acces prin intermediul SSH. Totusi, in general este permis accesul prin SSH. In acest caz, puteti obtine accesul la o gazda aflata la distanta prin intermediul SSH prin emiterea urmatoarei comenzi:

ssh -l nume_utilizator gazda

nume_utilizator este numele de utilizator care v-a fost repartizat, iar gazda este numele sau adresa IP a gazdei la care doriti sa obtineti accesul .
Sistemul va poate cere parola, dar nu o va afisa pe ecran atunci cand o tastati. Sistemele Microsoft Windows nu furnizeaza un client SSH ca parte a configuratiei standard. Intre programele client SSH frecvent folosite sub Windows se numara si programul gratuit putty, care poate fi obtinut de la adresa https: //www.chiark.greenend.org.uk/-sgtatham/putty/.
Cand deschideti sesiunea de lucru la un sistem UNIX - prin intermediul unei console, al protocolului Telnet sau al unui client SSH - sistemul UNIX va prezinta o ilustratie de conectare si, in cele din urma, un prompt de comanda. In mod caracteristic, acesta din urma este un sir de caractere care se incheie cu un simbol al dolarului. De exemplu, puteti vedea

amccartyb@athlon mccartyi$

Promptul de comanda va arata ca sistemul este gata de a primi comenzile dumneavoastra.
Inchiderea sesiunii de lucru cu un sistem UNIX este oarecum mai simpla decat deschiderea sesiunii de lucru. Pur si simplu tastati comanda exit si apasati pe tasta ENTER. Veti primi un mesaj care confirma reusita inchiderii procesului de lucru.

<titlu>Emiterea unei comenzi UNIX</titlu>
Pentru a emite o comanda UNIX, tastati comanda dupa promptul de comanda si apoi apasati pe tasta ENTER. Multe sisteme UNIX pun la dispozitie taste speciale care va permit sa editati comanda curenta si sa repetati comenzile anterioare. Exersati utilizarea tastelor cu sageti, de exemplu, pentru a vedea care sunt posibilitatile de care dispuneti.

Cand o comanda UNIX este prea lunga pentru a se incadra intr-o singura linie, puteti continua linia tastand un caracter slash orientat inapoi \ ca ultim caracter al liniei, dupa care apasati pe tasta ENTER.
In general, comenzile UNIX includ trei parti, din care ultimele doua sunt optionale:
• Numele comenzii
• Optiunile comenzii, care sunt litere sau cuvinte precedate de o liniuta (-)
• Argumente, care pot fi nume de fisiere, nume de cataloage sau texte arbitrare
De exemplu, iata o comanda UNIX caracteristica:

chown -R mccartyb /home/ mccartyb

<titlu>Modificarea parolei</titlu>
Pentru a va modifica parola UNIX, emiteti comanda passwd, care nu are nevoie de optiuni sau argumente. Comanda va va solicita parola dumneavoastra curenta si va va cere de doua ori noua parola:

amccartyb@athlon mccartybi$ passwd
Changing password for mccartyb
(curent) Unix password:
Retype new Unix password: passwd: all authentication tokens updated successfully
amccartyb@athlon mccartybi$

Observati ca informatiile referitoare la parola nu sunt afisate pe ecran.

<titlu>Determinarea utilizatorilor conectati</titlu>
Pentru a vedea care sunt utilizatorii conectati la o gazda UNIX, emiteti comanda w. Comanda va raporta o varietate de informatii referitoare la starea sistemului si la utilizatorii conectati in momentul respectiv.

amccartyb@athlon mccartybi$ w
11:46 am up 21 days, 22:05, 2 users, load average: 0.00, 0.00, 0.00
USER TTY FROM LOGIN@ IDLE JCPU PCPU WHAT root tty1 - 17May01 7days 0.23s 0.23s -bash root pts/0 192.168.0.3 11:44am 0.00s 0.08s 0.02s w
amccartyb@athlon mccartybi$

De exemplu, datele de iesire prezentate anterior arata ca administratorul de sistem a deschis sesiunea de lucru de doua ori. O sesiune a fost initiata la 17 mai, iar cealalta la ora 11,44 a.m. astazi.

<titlu>Verificarea starii de activitate a unei gazde</titlu>
Pentru a verifica daca o gazda este activa, emiteti comanda

ping -;c 3 gazda

gazda este numele sau adresa IP a gazdei
In cazul in care facilitatile de retea ale gazdei sunt operationale, comanda va raporta intervalul de timp necesar unui singur pachet pentru a ajunge la gazda. Acest interval de timp se masoara de trei ori, dupa care se va prezenta un raport de sumar. De exemplu:

amccartyb@athlon mccartybi$ ping -;c 3 www.osborn.com
PING www.osborne.com (198.45.24.130) from 192.168.0.12 : 56(84) bytes of data.
64 bytes from 198.45.24.130: icmp_seq=0 ttl=241 time=106.986 msec
64 bytes from 198.45.24.130: icmp_seq=0 ttl=241 time=79.953 msec
64 bytes from 198.45.24.130: icmp_seq=0 ttl=241 time=79.962 msec

--- www.osborne.com ping statistics -- 3packets transmitted, 3 packets received, 0% packet loss round-trip min/avg/max/mdev = 79.963/88.967/106.986/12.741 ms
amccartyb@athlon mccartybi$

<titlu>Citirea si expedierea mesajelor de e-mail</titlu>
UNIX accepta o varietate de clienti pentru expedierea si receptionarea mesajelor de e-mail. Multi administratori de sistem UNIX instaleaza popularul program de e-mail pine. Pentru a lansa acest program, emiteti comanda
Programul client de e-mail pine include documentatie incorporata, conceputa pentru a va ajuta sa invatati modul de utilizare a acestuia. Programul este controlat prin meniuri; puteti folosi tastele de deplasare a cursorului pentru a evidentia un articol de meniu, dupa care alegeti articolul apasand pe tasta ENTER. Pe langa expe¬dierea si receptionarea mesajelor de e-mail, programul pine poate citi si publica mesaje pentru grupurile de informare.
Majoritatea sistemelor UNIX accepta mai putin sofisticata comanda mail, care este adecvata pentru necesitatile elementare ale utilizatorilor postei electronice. Pentru a invata sa utilizati comanda mail, cititi pagina de manual aferenta comenzii, asa cum este explicat in sectiunea „Consultarea documentatiei UNIX pe suport electronic".

<titlu>Modificarea catalogului de lucru curent</titlu>
Cand un utilizator deschide sesiunea de lucru cu un sistem UNIX, catalogul de baza al utilizatorului este desemnat ca fiind catalog de lucru curent respectiv catalog curent. Catalogul curent este asimilat catalogului de baza pentru orice cale relativa

specificata intr-o comanda UNIX. Un utilizator poate modifica identitatea cataloa¬gelor curente de lucru prin emiterea comenzii

cd cat

unde cat, catalogul care devine catalog curent, este specificat printr-o cale absoluta sau relativa. De exemplu, un utilizator poate transforma /bin in catalog curent prin emiterea comenzii

cd /bin

Majoritatea sistemelor UNIX sunt configurate astfel incat sa prezinte numele catalogului curent ca parte a promptului de comanda. De exemplu, promptul de comanda

amccartyb@athlon bini$

arata ca utilizatorul a deschis sesiunea de lucru sub contul mccartyb la o gazda numita athlon, precum si ca bin este numele catalogului curent. Puteti emite comanda

pwd

pentru a determina catalogul curent. Comanda afiseaza calea absoluta a catalogului curent.

<titlu>Vizualizarea continutului unui catalog</titlu>

Pentru a vedea o lista a fisierelor si a sub-cataloagelor incluse in catalogul curent, emiteti comanda

ls

Comanda afiseaza mai multe fisiere sau cataloage pe fiecare linie, astfel:

index.html php php.tgz

Unele sisteme UNIX vor face diferenta intre fisiere si cataloage prin afisarea numelor acestora in culori distincte. Daca doriti sa vizualizati continutul unui alt catalog decat catalogul curent, emiteti comanda

ls cale

cale este calea relativa sau absoluta a catalogului
Comanda ls accepta o varietate de optiuni care o determina sa afiseze informatii suplimentare. Indicatorul cel mai frecvent folosit este -;1, care determina comanda ls sa afiseze un singur fisier sau catalog pe fiecare linie de iesire, astfel:

amccartyb@athlon mccartybi# ls -1 /home/mccartyb/public_html/ total 21
-rw-r-r- 1 mccartyb mccartyb 80 May 24 16:01 index.html drwxrwxr-x 18 mccartyb mccartyb 1024 Jun 2 09:54 php
-rwxr-xr-x 1 mccartyb mccartyb 17915 May 24 15:55 php.tgz

Prima linie indica numarul de blocuri de catalog (i-noduri) asociate catalogului; in general, aceste informatii nu sunt importante. Liniile urmatoare descriu un fisier sau un catalog. Daca primul caracter al unei linii este o liniuta (-), atunci linia respectiv descrie un fisier; daca primul caracter este litera d, linia respectiva descrie un catalog.
Urmatoarele noua caractere indica permisiunile asociate fisierului sau catalogului. Primele trei caractere din acest grup specifica permisiunile posesorului; urmatoare trei indica permisiunile membrilor grupului, iar ultimele trei indica permisiunile disponibile pentru alti utilizatori. Permisiunile sunt indicate folosindu-se urma¬toarele coduri:
<tabel>
*Cod
*Permisiune

*r
*Read (citire)

*w
*Write (scriere)

*x
*Execute (executie)
</tabel>

Apoi sunt date urmatoarele caracteristici, in ordinea aparitiei:
• Numarul legaturilor cu sistemul de fisiere asociate fisierului sau catalogului, parametru care, in general, nu este de interes
• Numele posesorului fisierului sau al catalogului
• Numele grupului posesor al fisierului sau al catalogului
• Dimensiunea fisierului sau a catalogului (in octeti)
• Data modificarii fisierului sau a catalogului
• Numele fisierului sau al catalogului

<titlu>Vizualizarea continutului unui fisier si a datelor de iesire ale unei comenzi</titlu>
Pentru a vedea continutul unui fisier text, emiteti comanda

more cale

unde cale este calea asociata fisierului. Comanda more va permite sa defilati prin fisier, pagina cu pagina. Apasati pe tasta spatiu pentru a va deplasa inainte. Pentru a incheia executia programului, apasati pe tasta Q.
Daca incercati sa vizualizati continutul unui fisier binar folosind comanda more, rezultatele vor fi lipsite de orice inteles, in cel mai rau caz, continutul fisierului poate afecta parametrii terminalului dumneavoastra, fortandu-va sa inchideti si apoi sa redeschideti sesiunea de lucru pentru a va continua activitatea.
Mai puteti folosi comanda more pentru a vizualiza datele de iesire ale comenzii. Acest fapt este util cand o comanda genereaza un volum apreciabil de date de iesire. Pentru aceasta, emiteti comanda:

comanda | more

comanda simbolizeaza comanda care produce datele de iesire,, inclusiv optiunile si argumentele conexe acesteia

<titlu>Editarea unui fisier</tilu>
UNIX accepta o diversitate de editoare de text, precum vi si emacs. Totusi, incepatorii se pot descurca folosind editorul pico, un „geaman" al programului client de e-mail pine, care este deseori instalat de administratorii de sistem UNIX. Ca si pine, pico este controlat prin intermediul meniurilor si este simplu de utilizat. Pentru a lansa programul pico, emiteti comanda

pico

Pentru a edita un fisier existent, lansati pico prin emiterea comenzii

pico fisier

fisier este calea spre fisierul care urmeaza a fi editat.
Editorul pico include o documentatie incorporata, conceputa pentru a va ajuta sa invatari utilizarea programului respectiv. Folositi tastele cu sageti pentru a naviga pana la un articol de meniu, dupa care selectati articolul de meniu prin apasarea pe tasta ENTER.

<titlu>Crearea unui catalog</titlu>
Pentru a crea un catalog, emiteti comanda

mkdir cat

cat este calea asociata catalogului

<titlu>Stergerea unui fisier</titlu>
Pentru a sterge un fisier, emiteti comanda

rm fisier

fisier este calea asociata fisierului

<Avertisment>
Deoarece UNIX nu dispune de un program de tip „recipient de deseuri" (Recycle Bin) de genul celui pus la dispozitie de Microsoft Windows, continutul fisierelor sterse nu poate fi, in general, recuperat. Asigurati-va ca stergeti numai fisiere de care nu mai aveti nevoie. </Avertisment>

<titlu>Stergerea unui catalog</titlu>
In cazul in care un catalog este vid - adica nu contine fisiere sau cataloage - il puteti sterge prin emiterea comenzii

rm cat

cat este calea asociata catalogului
In cazul in care catalogul nu este vid, puteti sterge catalogul si continutul acestuia prin emiterea comenzii

rm -;rf cat

unde cat este calea asociata catalogului.

<titlu>Copierea unui fisier sau a unui catalog</titlu>
Pentru a copia un fisier, emiteti comanda

cp fisier copie

unde fisier este calea asociata fisierului, iar copie este calea asociata copiei. Pentru a copia un catalog si continutul acestuia, emiteti comanda

cp -;av cat copie

unde cat este calea asociata catalogului, iar copie este calea asociata copiei.

<titlu>Modificarea numelui unui fisier sau al unui catalog</titlu>
Pentru a modifica numele unui fisier sau al unui catalog, emiteti comanda

mv vechi nou

unde vechi este calea originala a fisierului sau a catalogului, iar nou este calea noua.

<titlu>Metacaracterele interfetei shell si globalizarea numelt</titlu>
Prin incorporarea caracterelor speciale - numite metacarartere - in comenzi, puteti determina comenzile sa opereze cu seturi intregi de fisiere. Aceasta caracteristica UNIX, numita globalizarea numelor, este similara caracterelor de inlocuire folosite in MS-DOS, dar este considerabil mai complexa.
Metacaracterul ? simbolizeaza un singur caracter, iar metacaracterul * simbolizeaza un numar arbitrar de caractere (zero sau mai multe). UNIX defineste metacaractere suplimentare, care nu sunt relevante pentru necesitatile unui incepator.
Comanda

rm a?c

sterge fisierele din catalogul curent al caror nume are trei litere, incepe cu litera a se incheie cu litera c. De exemplu, daca in catalogul curent exista oricare dintre fisierele aac, abc, ace sau adc, comanda respectiva va sterge fisierul sau fisierele respective.
Comanda

rm /home/dezordine/a*

sterge toate fisierele din catalogul /home/dezordine ale caror nume incep cu litera a.
Comanda

rm -;rf *

sterge toate fisierele si cataloagele din catalogul curent; aceasta comanda si alte comenzi similare se vor folosi cu maxima atentie.
Puteti evita globalizarea numelor prin includerea unui argument intre ghilimele gemene, fie ele simple sau duble. De exemplu, comanda

rm „a?c”

sterge fisierul al carui nume are trei caractere, si anume caracterele a, ? si c. Desigur, nu se recomanda utilizarea unor nume de fisiere de acest tip, mai ales daca lucrati cu mai multe sisteme de operare.

<titlu>Consultarea documentatiei UNIX pe suport electronic</titlu>
UNIX include un sistem simplu de asistenta on-line, care descrie modul de operare, optiunile si argumentele comenzilor UNIX. De exemplu, pentru a invata mai multe despre comanda rm, emiteti comanda

man rm

Informatiile furnizate de comanda man se numesc pagina de manual. Pentru a invata mai multe despre comanda man, emiteti comanda:

man man

Paginile de manual sunt ordonate in sectiuni numerotate. Sectiunea 1 este dedicata comenzilor de genul celor folosite de utilizatorii obisnuiti. Informatiile despre un anumit subiect pot fi dispersate in mai multe sectiuni. Pentru a vizualiza pagina de manual din cadrul unei anumite sectiuni, emiteti comanda

man n subiect

unde n este numarul sectiunii, iar subiect este numele comenzii sau subiectul care va intereseaza.

<titlu>Raportarea gradului de utilizare a spatiului de pe disc</titlu>
Pentru a vizualiza gradul de utilizare a spatiului din volumele discurilor existente in sistem, emiteti comanda

df -m

Datele de iesire ale comenzii, care sunt asemanatoare cu lista prezentata mai jos, prezinta spatiul de pe disc utilizat si cel disponibil pentru fiecare sistem de fisiere, exprimat in MB:
<tabel>
*Filesystem
*1M-blocks
*Used
*Available
*Use%
*Mounted on

*/dev/hda9
*972
*497
*424
*54%
*/

*/dev/hda1
*996
*529
*467
*54%
*/dos

*/dev/hda5
*38
*5
*31
*14%
*/boot

*/dev/hda6
*1935
*1456
*399
*79%
*/usr

*/dev/hda7
*3874
*3537
*176
*96%
*/home

*/dev/hda8
*486
*58
*403
*13%
*/var

*/dev/hda11

*10066
*7558
*1985
*80%
*/space
</tabel>
Pentru a vizualiza cantitatea de spatiu pe disc ocupata de anumite cataloage si fisiere, emiteti comanda

du -;m cale

unde cale este numele fisierului sau al catalogului care va intereseaza. Daca speci¬ficati un catalog, comanda va afisa cantitatea de spatiu pe disc folosita de fiecare sub-catalog al catalogului.

<titlu>Stabilirea posesorului unui fisier</titlu>
La unele sisteme UNIX, posesorul unui fisier sau al unui catalog are permisiune de a transfera dreptul de proprietate al fisierului sau al catalogului catre un alt utilizator. Pentru aceasta, emiteti comanda

chown posesor cale

unde cale precizeaza calea asociata fisierului sau catalogului, iar posesor specific numele de utilizator sau identificatorul noului posesor.
Pentru a specifica grupul posesor al unui fisier sau al unui catalog al carui posesor sunteti, emiteti comanda

chgrp grup cale

unde cale precizeaza calea asociata fisierului sau catalogului, iar grup indica numele sau identificatorul numeric al noului grup posesor.

<titlu>Configurarea permisiunilor pentru fisiere</titlu>
Pentru a modifica permisiunile asociate unui fisier sau unui catalog pe care il detineti, emiteti comanda

chmod xxx cale

unde cale simbolizeaza calea asociata fisierului sau catalogului, iar xxx consta din trei cifre in octal care specifica permisiunile dorite. Prima cifra indica permisiunile asociate posesorului, cea de-a doua indica permisiunile asociate grupului din care face parte posesorul, iar a treia indica permisiunile asociate celorlalti utilizatori. Fiecare cifra ia una din urmatoarele valori, care este echivalenta cu permisii indicate:

<tabel>

*Cifra
*Permisiuni

*0
*---

*1
*--x

*2
*-w-

*3
*-wx

*4
*r--

*5
*r-x

*6
*rw-

*7
*rwx

379

De exemplu, comanda

chmod 640 fisierul meu

confera posesorului acces de citire si scriere, membrilor grupului din care face parte posesorul - acces la citire, iar altor utilizatori - nici un fel de acces la fisierul numit fisierulmeu.
O a doua forma a comenzii chmod faciliteaza adaugarea, respectiv retragerea per¬misiunilor asociate unui fisier. Pentru detalii, consultati pagina de manual aferenta.

<titlu>Gasirea unui fisier</titlu>
Pentru a depista locatia unui fisier in functie de numele acestuia, emiteti comanda

fiind / -name gasestema

unde gasestema este numele fisierului. Cautarea incepe de la catalogul radacina. In cazul in care doriti ca procesul de cautare sa inceapa de la un alt catalog, specificati calea dorita in locul caracterului slash orientat inainte /. Cand cunoasteti numai o parte a numelui fisierului, puteti folosi metacaractere pentru a specifica partile pe care nu le cunoasteti; totusi, trebuie sa includeti modelul rezultant intre ghilimele, pentru a evita globalizarea numelor si pentru a prezenta modelul intact comenzii find. De exemplu, comanda urmatoare cauta un fisier rezident undeva sub catalogul /home, al carui nume contine secventa rosu:

fiind /home -;name „*rosu*”

Unele sisteme UNIX accepta comanda locate, care foloseste o baza de date pentru a furniza rezultate mai rapid decat comanda find; totusi, rezultatele raportate nu sunt mai actuale decat baza de date asociata comenzii locate, care, in mod caracteristic, este actualizata zilnic. Pentru a gasi un fisier folosind comanda locate, emiteti comanda

locate gasestema

unde gasestema este numele fisierului.

<titlu>Gasirea unui fisier care contine un text specificat</titlu>
Pentru a gasi un fisier care contine un text specificat, emiteti comanda

grep -;i text setfisiere

unde text reprezinta textul cautat, iar setfisiere consta din una sau mai multe cai care reprezinta fisiere. De exemplu, comanda

grep -;i rosu fisier1 fisier2

cauta textul rosu in fisierele fisier1 si fisier2, text care poate aparea scris cu majuscule, minuscule sau combinat. O forma frecvent folosita a comenzii este

grep -;i text *

care cauta textul text in toate fisierele din catalogul curent.
In cazul in care text contine metacaractere sau consta din mai multe cuvinte, trebuie delimitat intre ghilimele. Comanda grep pune la dispozitie numeroase optiuni utile; pentru detalii, consultati pagina de manual aferenta comenzii.

<titlu>Determinarea tipului unui fisier</titlu>
Pentru a determina tipul unui fisier, emiteti comanda

file cale

unde cale este calea asociata fisierului. Comanda file nu se rezuma la a inspecta extensia numelui de fisier, daca aceasta exista, ci foloseste euristici complicate pentru a determina tipul fisierului.

<titlu>Compararea fisierelor text</titlu>
Pentru a compara doua fisiere text, emiteti comanda

diff -ignore-all-space cale1 cale2

unde cale1 si cale2 sunt caile asociate fisierelor text care urmeaza a fi comparate. Comanda raporteaza modificarile necesare pentru a transforma un fisier in altul. Aceasta comanda este deosebit de utila pentru compararea versiunilor fisierelor HTML si a scripturilor PHP.

<titlu>Lucrul cu fisiere comprimate</titlu>
De obicei, fisierele UNIX sunt comprimate folosind una din urmatoarele doua metode: metoda zip (comuna in mediile Microsoft Windows) si metoda GNU zip. Fisierele zip pot contine fisiere si cataloage, in timp ce un fisier zip GNU poate contine un singur fisier.
Pentru a decomprima un fisier zip, emiteti comanda

unzip cale

unde cale este calea asociata fisierului comprimat.
Pentru a comprima un fisier sau un catalog folosind metoda zip, emiteti comanda

zip fisierzip setcale

unde fisierzip simbolizeaza calea asociata fisierului zip care urmeaza a fi creat, iar setcale reprezinta una sau mai multe fisiere sau cataloage care urmeaza a fi incluse

in fisierul zip. De exemplu, pentru a crea un fisier zip care contine fisierul test si continutul catalogului dosar, puteti emite comanda

zip rezultat.zip test dosar

In mod conventional, numele fisierelor zip au ca extensie particula . zip. Pentru a decomprima un fisier GNU zip, emiteti comanda

gunzip cale

unde cale este calea asociata fisierului comprimat.
Pentru a comprima un fisier folosind metoda GNU zip, emiteti comanda

gzip setcale

unde setcale specifica unul sau mai multe fisiere care urmeaza a fi comprimate. Pentru fiecare fisier specificat, programul de arhivare GNU zip creeaza un nou fisier, cu acelasi nume ca originalul, dar avand extensia .gz; fisierul original este sters. De exemplu, pentru a crea un fisier zip care contine fisierul test, puteti emite comanda

gzip test

Fisierul rezultant va avea numele test.gz.

<titlu>Lucrul cu fisiere tar</titlu>
Procedeul de combinare a mai multor fisiere si cataloage UNIX intr-un singur fisier foloseste mai frecvent comanda tar decat comanda zip. Fisierul rezultat in urma comenzii tar se numeste fisier tar sau tarball(in traducere bila de gudron). Pentru a crea un fisier tar, emiteti comanda

tar zcvf fisiertar.tgz setcale

unde fisiertar.tgz specifica numele fisierului tar care va fi creat, iar setcale specifica unul sau mai multe fisiere sau cataloage care vor fi incluse in fisierul tar. Unii utilizatori UNIX prefera sa foloseasca extensia de fisier .tar.gz pentru un fisier tar. Optiunea z impune utilizarea automata a programului GNU zip. Daca se omite optiunea z din comanda zcvf , va fi creat un fisier tar necomprimat, care are exten¬sia .tar. In cazul in care se omite comprimarea in procesul de creare a unui fisier tar, puteti comprima ulterior fisierul folosind programul GNU zip. Pentru a despacheta un fisier tar comprimat, emiteti comanda

tar zxvf fisiertar.tgz

unde fisiertar.tgz simbolizeaza numele fisierului tar. Pentru a despacheta un fisier tar decomprimat, omiteti optiunea z, ca in instructiunea urmatoare:

tar xvf fisiertar.tgz

Comanda tar pune la dispozitie numeroase alte optiuni utile. Pentru mai multe, detalii, consultati pagina de manual aferenta comenzii.

<titlu>Transferul fisierelor spre si de la gazde aflate la distanta</titlu>
Pentru a transfera fisierele spre si de la gazde aflate la distanta, puteti folosi comanda ftp, descrisa in Modulul 1. Totusi, un dezavantaj al utilizarii acestei comenzi il constituie faptul ca FTP trimite numele de utilizator si parola dumnea¬voastra in retea sub forma necriptata. Daca atat gazda locala, cat si cea aflata la distanta accepta SSH, puteti folosi programul scp, care cripteaza informatiile trimise prin retea. Pentru a transfera un fisier spre un sistem aflat la distanta, prin inter¬mediul SSH, emiteti comanda

scp fisier utilizator@gazda:cale

unde fisier este calea asociata fisierului care urmeaza a fi transferat, utilizator este numele contului de utilizator folosit pe gazda aflata la distanta, gazda este numele sau adresa IP a gazdei aflate la distanta, iar cale simbolizeaza calea de destinatie pentru fisierul transferat.
Pentru a transfera un fisier de la un sistem aflat la distanta, prin intermediul SSH, emiteti comanda

scp utilizator@gayda: fisier cale

unde utilizator este numele contului de utilizator folosit pe gazda aflata la distanta, gazda este numele sau adresa IP a gazdei aflate la distanta, fisier este calea asociata fisierului care urmeaza a fi transferat, iar cale simbolizeaza calea de destinatie pentru fisierul transferat.
Comanda scp pune la dispozitie numeroase alte optiuni utile. Pentru detalii, consultati pagina de manual aferenta comenzii.