2.1. Internetul, societatea si globalizarea

In secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic si social in acelasi timp a fost aparitia Internetului. In domeniul Stiintei si Tehnologiei Informatiei, mari evenimente tehnologice cu importante consecinte sociale au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat si a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci si unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce in ce mai numerosi, la structurarea lui actuala. Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie, dar in egala masura de factori sociali care s-au imbinat cu factorii tehnologici pentru ca Internetul sa ajunga ceea ce a devenit astazi. Odata instaurat in fibrele societatii, Inter- netul a produs si produce consecinte noi pentru societate. Cel mai important dintre acestea este procesul de globalizare despre care afirmam a1.7i:

'In esenta societatea informationala este societatea care se bazeaza pe Internet. De asemenea, globalizarea este, a…i, o consecinta, cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune ca globalizarea este un fenomen specific societatii informationale.a…i Datorita legaturii dintre societatea informationala si globalizare, ceea ce indreptateste afirmatia globalizarea este o consecinta fireasca a societatii informationale, intrucat societatea informationala se dovedeste a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este si ea un proces inevitabil.'

Deoarece Internetul a fost si rezultatul unei interactiuni sociale, dintre specialisti, institutii, state si un extrem de mare numar de utilizatori din intreaga lume, si numai in acest context el a fost posibil, ca o inventie tehnologica si sociala, numai in acest context el a capatat forma sa de astazi, este normal sa gandim ca si globalizarea, ca efect al Internetului sa ia forma la care sa participe toti participantii la globalizare. Aceasta este lectia Internetului, care s-a dovedit un mare succes in istoria tehnologica si sociala a omenirii, aratand si calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de globalizare, aceea a participarii tuturor in moduri care urmeaza a fi generate in mare masura de utilizatorii globalizarii. Ca si Internetul, globalizarea nu va putea fi strict ierarhica pentru a fi o reusita a omenirii. Daca Internetul nu este ierarhic, nici globalizarea, in mod firesc, nu va putea fi ierarhica, asigurandu-se, ca si in cazul Internetului, forme de coordonare generala care sa stabileasca reguli de comportament acceptate de toti, ceea ce ar putea fi posibil numai intr-o societate a cunoasterii si poate a constiintei. Faptul ca au aparut doua forme de atitudini politice intelectuale, Davos si Porto Alegre a1.7i, dar si o a treia forma prin proteste de strada fata de globalizare, arata ca procesul de globalizare nu si-a gasit echilibrul si drumul firesc, desi el este propulsat de cresterea Internetului si a utilizarii sale in viata economica, culturala si sociala a globului.

Istoria Internetului, in lumina consideratiilor de mai inainte, este una dintre cele mai interesante si instructive. Janet Abbate in SUA sustine in 1994 un doctorat a2.0i privind istoria Internetului si publica in anii 1999-2000 o carte despre inventarea si istoria Internetului a2.1i. In cartea sa Jane Abbate remarca a2.1i: b3b22bz

'If there is a constant in the history of the Internet, it is surprise. Again and again, events not foreseen by the system’s creators have rapidly and radically changed how the network has been used and perceived. This protean nature—the ability to take on unexpected and unintended roles—has been largely responsible for the Internet’s endurance and popularity, and it explains the network’s best-known legacies: the introduction of packet switching and other new techniques and the establishment of a unique tradition of decentralized, user-directed development. Some historians have even seen the Internet as a fitting technological symbol of the “postmodern” culture of the late twentieth century, in which unified authorities give way to multiple stakeholders with complex and contradictory agendas. If the Internet is a reflection of our times, it may be all the more valuable to know how this unusual system came to be and what has held it together. a…iThe Internet can thus be seen as an example of a “postmodern” technological system—i.e., one in which the unified operating authority is replaced by a decentralized, contradictory, and even chaotic form of control.' (sublinierile apartin M.D.).

2.2. Comutarea pachetelor de date

Protoistoria Internetului incepe cu inventarea transmiterii informatiei pe liniile de telecomunicatie, radio, sateliti, prin comutarea pachetelor de date (packet switching).

Comutarea pachetelor de date si tot ceea ce urmat de aici inainte pana la Internet, inclusiv, a fost opera culturii stiintifice si tehnologice occidentale. Comutarea de pachete a fost inventata simultan, independent, de Paul Baran (Rand Corporation) in SUA a2.2i,
a2.3i si Donald Davies (National Physical Laboratory) in Anglia a2.4i, a2.5i, a2.6i in anii
1964-1965. Donald Davies a introdus termenul de ‘packet switching’ pentru tehnologia divizarii unui mesaj in pachete de date de lungime standard transmise printr-o retea de noduri-calculatoare electronice, fiecare pachet purtand la inceputul lui datele de serviciu necesare pentru a ajunge la destinatie si a fi incadrat in ordinea necesara mesajului intreg. El a scos in evidenta, ca si Baran, eficienta unui asemenea sistem de comunicatie si a propus constituirea unei retele nationale de comunicatie prin comuutarea de pachete realizand doua mici sisteme experimentale Mark I (1967) si Mark II (1973), ultimul fiind pastrat in functiune pina in 1986 a2.7i.

Proiectului britanic NPL i-au urmat proiectul ARPANET in SUA si proiectul Cyclades
(pentru o retea de cercetare) in Franta. Ultimul proiect a inceput in 1972, fiind finantat de guvernul francez, avand ca arhitecti pe Louis Pouzin si Hubert Zimmerman a2.8i,
a2.9i care au elaborat o serie de idei explicite privind interconectarea intre retele
(internetworking), ceea ce nu a preocupat programul ARPANET intr-o prima etapa. Tehnologia comutarii de pachete s-a dovedit a fi fundamentala pentru aparitia Internetului, fiind tehnologia de baza a Internetului, fiind perfectionata in anii 1980 si
1990 in concordanta cu cerintele impuse de dezvoltarea Internetului.

2.3. ARPANET, Posta electronica (e-mail), Internet

ARPANET Prima retea de amploare bazata pe comutarea de pachete a fost realizata de ARPA (Advanced Research Projects Agency) depinzand de Departamentul Apararii din SUA. Programul ARPANET (retea ARPA) a fost condus in prima etapa de Lawrence Roberts a2.10i -; a2.14i, care, spre deosebire de Baran si Davies, a avut finantarea necesara si a reusit sa impuna definitiv, prin ARPANET, viabilitatea retelelor bazate pe comutarea de pachete. Proiectul ARPANET a fost unul dintre cele mai complexe din domeniul stiintei si tehnologiei informatiei.

De remarcat cum in jurul proiectului ARPANET s-a creat o anumita cultura organizationala prin activitati descentralizate si informale, cu decizii tehnice luate prin consens, reteaua fiind ea insasi cel mai bun spatiu de intalnire al specialistilor.

Activitatile ARPANET, incepute in anii 1967-1968, au dus in 1969 la instalarea a patru noduri iar in anii imediat urmatori au fost dezvoltate serviciile telnet (telecommunications network si sistemul ftp pentru transferul de fisiere).

In anul 1972 proiectul original ARPANET era incheiat, constituit din 15 noduri si a fost prezentat cu mare succes la International Conference on Computer Communications. Totusi ARPANET nu era inca un produs finit si avea inca de evoluat.

Pe de alta parte s-a si trecut la constituirea unor societati comerciale. Lawrence Roberts paraseste ARPA pentru a deveni presedintele Telenet. Telenet a fost prima retea comerciala oferind servicii de retea in sapte orase din SUA incepand din anul 1975.

In schimb, ARPANET avea sa intre intr-o noua etapa, aceea a utilizatorilor care aveau sa- l transforme. Janet Abbot remarca a2.1i:

'The rationale for building the network had focused on providing access to computers rather than to people. The paradigm of resource sharing may have blinded the ARPANET community to other potential uses of the network. These users were responsible for transforming the ARPANET from an experimental system with limited appeal to an operational service whose existence could be justified and even celebrated.a…i they did not anticipate that people would turn out to be the network’s most valued resources. Network users challenged initial assumptionsa…i the ARPANET project forward was gradually replaced by the idea of the network as a means for bringing people together.Email laid the groundwork for creating virtual communities through the network. Increasingly, people within and outside the ARPA community would come to see the ARPANET not as a computing system but rather as a communications system.a…i By embracing email, ARPANET users gave the network a new purpose and initiated a significant change in the theory and practice of networking.a…i During the ARPANET’s first decade of operation, fundamental changes in hardware, software, configuration, and applications were initiated by users or were made in response to users’ complaints or suggestions. But a significant number of the ARPANET’s users were not satisfied with the services they were offered, and they began to take matters into their own hands.'

Astfel, utilizatorii au fost aceia care au introdus sistemul de a transmite date nu numai la mare distanta, ci si intre calculatoarele unei locatii. Ele nu au facut parte din proiectul ARPANET, dar au fost repede asimilate de ARPANET. In anul 1975 aproape 30 % din traficul ARPANET era intra-nodal a2.1i. In acest mod au aparut retelele locale. Retelele locale s-au dezvoltat considerabil in anii 1980, bazate pe tehnologia Ethernet, prezentand si avantajul unei mari viteze de transmitere a informatiei intre calculatoarele locale.

Posta electronica (e-mail). Ideea e-mail-ului nu era noua, ea circuland la MIT inca din

1965. Dar introducerea lui in sistemul ARPANET in anul 1972 a produs, remarca analistii relatiei dintre tehnologie si societate, o schimbare radicala in identitatea si scopurile ARPANET-ului. Fenomenul e-mail a fost de fapt o mare surpriza . A fost primul mare succes spectacular al ARPANET-ului, dand un nou sens activitatii retelei, care nu era numai o impartire a resurselor de calcul intre participantii la retea. Primul program functional pentru e-mail a fost creat de Ray Tomlinson ( programator la compania Bolt, Beranek and Newman). In rapoartele programului ARPANET ale timpului se arata ca e-mailul a schimbat complet coolaborarea dintre cercetatorii care utilizau reteaua, acestia folosind-o zi de zi. Cu toate ca, se arata intr-un raport, e-mailul a aparut neplanificat, neanticipat si in cea mai mare masura nesprijinit, posta electronica a ajuns sa eclipseze in volumul traficului pe reteaua ARPANET toate celelalte aplicatii disponibile atunci prin retea.

Internetul. Internetul este un sistem de retele interconectate. Arpanetul era un sistem de calculatoare si terminale interconectate. In decurs de 10 ani s-a produs transformarea ARPANET in INTERNET. Incheierea activitatii ARPANET a avut loc in 1990 a2.1i:

'In December of 1987, the managers of ARPA’s network program Army Major John Mark Pullen and Air Force Major Brian Boesch, decided that the ARPANET had become obsolete and would have to be retired. On 28 February 1990 the ARPANET was formally decommissioned and the remaining hardware dismantled. The changeover caused little disruption in network service; most ARPANET users were probably not aware that the transition had taken place.'

Internetul nu a fost prevazut in proiectul ARPANET si nici in planurile ARPA. Internetul a reprezentat o etapa intr-adevar noua in domeniul retelelor, care avea sa depaseasca cu mult marimea si cuprinderea de functiuni de catre ARPANET.

In conceperea Internetului doi cercetatori de la ARPA , Robert Kahn si Vinton Cerf au avut un rol major, deoarece au gasit solutii pentru interconectarea retelelor de calculatoare. Sistemul preconizat de ei putea fi foarte mare, dar mult mai flexibil si mai descentralizat decat predecesorul. Cerf si Kahn sunt recunoscuti ca principalii arhitecti ai Internetului a2.1i:

'But before they attempted to build such an internet, Cerf and Kahn sought out advice and opinions from the world’s networking experts—a move that would significantly shape the resulting system. The cast of characters involved in creating the Internet goes far beyond a few well-known individuals, such as Vinton Cerf and Robert Kahn, who have been justly celebrated for designing the Internet architecture. A number of ARPA managers contributed to the Internet’s development, and military agencies other than ARPA were active in running the network at times. The manager of the ARPANET project, Lawrence Roberts, assembled a large team of computer scientists. Cerf and Kahn also enlisted the help of computer experts from England, France, and the United States when they decided to expand the ARPANET into a system of interconnected networks that would become known as the Internet.'

In acelasi timp, Robert M. Metcalfe de la Xerox Palo Alto Research Center (PARC) a creat reteaua locala ETHERNET care a devenit foarte repede de referinta pentru toate retelele locale (LAN-Local Area Network). Succesul a fost foarte mare, la sfarsitul secolului trecut milioane de retele locale din intreaga lume utilizau Ethernet-ul sau retele inspirate de acesta a2.15i.

Trecerea de la programul ARPANET la programul ARPA INTERNET s-a produs dupa anul 1973 cand Kahn si Cerf (provenit de la Stanford University) au inceput sa studiexe modul in care se pot inetrconecta retele heterogene de calculatoare a2.16i, a2.17i, a2.18i,
a2.19i. In 1976 Cerf trece la ARPA pentru a lucra impreuna cu Kahn la programul INTERNET. Acest program urmarea sa cuprinda intr-o mare retea toate retelele existente din intreaga lume (de exemplu, Franta introdusese sistemul public de transmisie de date TRANSPAC, o continuare a sistemului CYCLADES).

Inca din anul 1973, Vinton Cerf, Gerard Lelann, and Robert Metcalfe si altii au colaborat pentru elaborarea faimosului protocol TCP, ca protocol deschis (open), ale carui specificatii sa fie disponibile fara restrictii, care avea sa asigure un flux de date ordonat, fara erori de la un ‘host’ la altul. Acest protocol a fost puternuic influentat de Cyclades si Ethernet, diferind foarte mult de ceea ce utilizase ARPANET. TCP nu stabilea numai o conexiune intre doa gazde (hosts) ci mult mai mult: verifica si confirma sosirea corecta a pachetelor de date, compensa erorile prin retransmiterea pachetelor pierdute sau deteriorate si controla viteza transmiunii datelor limitand numarul de pachete in tranzit
a2.1i:

'The system worked out by Cerf Kahn, and their colleagues addressed the project’s original requirements: it provided a protocol that would work over unreliable networks, and it solved the basic internetworking problems of routing and translating packet formats between networks,'

Tot acest grup a introdus sistemul de adresare care in esenta, cu unele modificari, este utilizat si astazi. In 1978, Vint Cerf, Jon Postel si Danny Cohen propun, pentru o mai mare eficienta, separarea protocolului TCP in doua parti: un protocol ‘host to host’
(TCP) -; care ordoneaza pachetele de date in vederea unor legaturi fiabile intre perechi de gazde (hosts) -; si un ‘internetwork protocol (IP)’ care transmite pachetele individuale intre calculatoare. Versiunea TCP/IP a devenit standard in 1980 reflectand ideile si interesele comunitatii internationale de specialisti in retele.

Aceste protocoale au permis testarea ideilor privind Internetul. In anul 1977 se realizeaza cu succes o demonstratie de catre ARPA a retelei de interconectare a retelelor (Internet), ceea ce a dus la standardizarea protocolului TCP/IP, desi, se spune, intr-o mare masura la presiunea managerilor militari de la ARPA.

Apoi se trece la utilizarea civila a Internetului. In primul rand, in 1982 ARPANET-ul devenit Internet este desfacut in SUA in doua retele: o retea de cercetare (continuand de fapt Arpanetul, dar care acum devenea dominat de universitati si deci mai aproape de regimul civil) si o retea militara (MILNET).

A urmat apoi etapa comercializarii Internetului care a dus la expansiunea mondiala a acestuia a2.1i:

'As a flood of new users joined the network, the Internet suddenly became the focus of new social issues involving personal privacy, intellectual property, censorship, and indecency. However, protocol development, administration of Internet names and addresses, and other tasks that affected the entire system still required some central coordination a…i. The Internet Activities Board (IAB) became a forum for discussing all aspects of Internet policy, and its meetings became very popular in the networking community. By 1989, the number of people participating in the IAB had grown into the hundreds, and its leaders decided to divide its activities between an Internet Engineering Task Force (which would lead protocol development and address other immediate technical concerns) and an Internet Research Task Force (which would locus on long- range technical planning). a…i Internet’s administrative and technical structures remained remarkably decentralized. No one authority controlled the operation of the entire Internet (subliniere M.D.). Drawing on the examples provided by the ARPANET culture and by contemporary experiments with privatization, the Internet community evolved several principles for reducing chaos and conflicts of interest in a decentralized and heterogeneous system.'

S-a ajuns in situatia ca nimeni sa nu detina o deplina autoritate asupra Internetului, nici chiar sectorul privat. Astazi nimeni si nici un organism nu poate pretinde a reprezenta autoritatea Internetului. Internetul devine o resursa internationala si o piata internationala.

Este interesant ca in Franta compania de comunicatii France Telecom a introdus in 1982, pentru prima oara, nu numai servicii de telecomunicatii, ci si de continut (content) prin raspandirea sistemului Minitel bazat pe terminale prin care se puteau obtine informatii online pe ecran de catre milioane de oameni privind diferite servicii. De asemenea, este cunoscut rolul avut pentru utilizarea retelelor de calculatoare al Centrului European pentru Cercetari Nucleare (CERN) cu sediul la Geneva, care pentru a transmite imensul volum de date culese ca rezultat al experimentelor cu particule de mare energie si-a dezvoltat o retea locala de date (1980) la Geneva, dar si legaturi de tip Internet cu NSFNET (reteaua National Science Foundation din SUA) care a preluat la un moment dat rolul central in reteaua ARPANET devenita de tip Internet. In 1988 Franta si Canada se conecteaza la aceasta retea, in acelasi an Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia iar in 1989 Germania Australia, Israel, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Noua Zeelanda, Porto Rico si Marea Britanie; in 1990 se racordeaza Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Chile, Grecia, India, Irlanda, Coreea de Sud, Spania si Elvetia a2.1i.

In 1995 cand Fundatia Nationala de Stiinte (NSF) din SUA a incetat sa opereze reteaua, INTERNETUL cuprindea 22.000 de retele din afara SUA, circa 40% din total, devenind astfel cu adevarat o retea internationala.

La 20 februarie 2001, Academia Nationala de Inginerie din SUA a decernat premiul Charles Stark Draper, cel mai important premiu pentru inginerie din SUA (500.000 dolari SUA) lui Vint0on Cerf, Robert Kahn, Leonard Kleinrock si Lawrence Roberts pentru eforturile lo 'individuale in dezvoltarea Internetului'.

2.4. World Wide Web (www)

Incepand din anul 1990 Internetul avea sa cunoasca cea mai tulburatoare transformare si extindere prin ceea ce avea sa fie tehnologia World Wide Web (www). Tehnologia www este o aplicatie a Internetului, dar care a schimbat fundamental Internetul, fara a schimba structura lui generala sau sistemul de protocoale, prin introducerea unor aplicatii noi
a2.1i:

'The Web also changed people’s perception of the Internet: Instead of being seen a research tool or even a conduit for messages between people, the network took on new roles as an entertainment medium, a shop window, and a vehicle for presenting one’s persona to the world.a…i The astonishing success of the World Wide Web showed that the Internet remained a fertile ground for network innovations. The Web also continued the tradition of decentralized participation in the creation of the system, encouraging individual users to add new content and tools.'

Web-ul nu a fost, de fapt, creat in SUA, ci la Laboratorul de Fizica al CERN din Geneva in anul 1990 de catre Tim Berners-Lee a2.20i, a2.21i, a2.22i, a2.23i care constatand ca desi calculatoarele personale au devenit orientate pe imagine, pe Internet predomina totusi textul. El a folosit tot ceea ce Internetul adusese pana atunci, plus un mod de organizarea informatiei (propus de Ted Nelson, un specialist din familia hacker-ilor) bazat pe ‘hypertext’, prin care se stabileau legaturi (links) intre diferite informatii. In acest mod se poate renunta, dupa cum se stie, la prezentarea liniara a informatiei. Berners-Lee, introducand hypertextul la nivelul intregii retele mondiale Internet si utilizarea multimedia (audio si video) avea sa dea nastere a ceea ce a devenit ‘a world wide web of information’. Berners-Lee si colaboratorii au creat limbajul HTML Aceste lucruri au schimbat Internetul, iar astazi nu se mai face de fapt o deosebire intre Web si Internet. Succesul noului Internet-www a fost imens a2.1i:

'The Web completed the Internet’s transformation from a research tool to a popular medium by providing an application attractive enough to draw the masses of potential Internet users into active participation. It solidified the Internet’s traditions of decentralization, open architecture, and active user participation, putting in place a radically decentralized system of information sharing. On the Web, links between sites were made laterally instead of hierarchically, and each individual could be a producer as well as a consumer of information.
The fact that users could themselves become publishers of Web-based information meant that the supply of Web pages increased along with the demand, further accelerating the growth of the system. The Web’s exciting multimedia format and the seemingly endless stream of new features offered by entrepreneurial companies put the Web at the center of public attention in the late
1990s.a...i Historians have begun to call attention to the role of users in determining the features and ultimate success of a technology. a…i The question of who was responsible for creating this popularized Internet has no simple answer, because no single agent guided the system’s evolution. ARPA was the original creator of the Internet technology, but during the 1980s that agency relinquished control over the Internet itself (subl. ns.M.D.). A host of new actors assumed responsibility for various aspects of the system, including the National Science Foundation, the Bush and Clinton administrations, various public and private bodies outside the United States, university administrators, Internet service providers, computer vendors, and the system’s many users. With the loss of a central guiding vision from ARPA, the system seemed at times to verge on anarchy, as control of the network became fragmented among diverse groups with competing interests and visions. The Internet was also swept up in fast-moving changes in the technology, economics, and politics of computing and communications that made it difficult for anyone to foresee or plan its long-term development (sbl. ns. M.D.). How did the Internet fare as well as it did under these turbulent conditions? I argue that the combination of an adaptable design and a committed user community accounts for its success. The techniques that made the Internet so adaptable—the TCP/IP protocols and the system of gateways—were adopted by network builders around the world, who hoped to join their networks to the Internet or at least achieve the same technical benefits. The culture of the Internet also contributed to its widespread appeal. The Internet community’s decentralized authority, its inclusive process for developing technical standards, and its tradition of user activism encouraged new groups to participate in expanding and improving the network, and the openness of the system invited users to create new applications (of which the World Wide Web would be the most dramatic example).'

Intr-adevar, posta electronica si www, care au dat un continut nou Internetului, sunt exemple de aplicatii care nu au rezultat dintr-un obiectiv planificat, ci prin deciziile spontane a mii si mii de utilizatori independenti. Nimeni nu a prezis aparitia acestor aplicatii si, prin aceasta, ceea ce va deveni si a si devenit Internetul. Fara indoiala Internetul a fost si o inventie sociala doarece el se-a inscris in mod firesc si ca un instrument social. Este de asemenea evident ca Internetul, odata inventat, a devenit un proces de autoorganizare la scara globala. Acest proces de autoorganizare va continua si s-ar putea, ca in acest cadru, sa apara aspecte calitative noi.

2.5. Vulnerabilitatile Internetului

Primul studiu romanesc consistent privind vulnerabilitatea Internetului si vulnerabilitatile introduse de Internet in societate a fost prezentat recent de Vasile Baltac a2.24i. In studiul sau se remarca marea sensibilitate a Internetului la virusuri si atacuri organizate, datorita modului sau de functionare. Primul incident important cu un virus informatic a avut loc in 1988, iar de atunci numarul incidentelor de tot felul a crescut exponential. Incidentele pot fi provocate printr-o difuzare pe retea a unei agresiuni informatice sau pot fi adevarate atacuri asupra unor obiective informatice bine determinate. Incidentele se refera a2.24i la informatia de operare a calculatoarelor sau la fisierele cu informatie de continut. Ele pot determina pierdere de informatie, furt de informatie, modificare neautorizata de informatie, decriptarea ilegala a informatiei, captura de date din pachete, introducerea de informatie ideologica degradanta, de informatie pornografica periculoasa, s.a. Principalul element de vulnerabilitate raman atacurile, favorizate de constituirea retelei Internet intr-o perioada fara asemenea probleme, fara masuri de securitate care acum se impun (spre exemplu, utilizarea in tot mai mare masura a comunicatiei criptate, dar si altele care presupun o anumita interventie, limitata, pentru probleme de continut asupra carora se va cadea de acord la scara internationala, pentru intreaga societate globalizata).

Avand in vedere rolul pe care Internetul il are in prezent in societate, vulnerabilitatea Internetului devine direct o vulnerabilitate noua si importanta a societatii umane. Evident, nu se poate pune problema de a renunta la Internet ca retea mondiala, ci de a gasi antidoturi, sisteme de aparare, ceea ce duce la o noua etapa tehnico-sociala a Internetului. S-ar putea ca aceasta cursa intre metode de agresiune si antidoturi de aparare sa nu se termine, important este ca atacurile sa poata fi tinute sub control.

In cele ce urmeaza vor fi prezentate numai cateva aspecte legate de problemele pe care le pune vulnerabilitatea Internetului pentru societatea informationala si a cunoasterii in contextul globalizarii.

2.5.1 Virusurile informatice

Acestea au devenit o prezenta permanenta cu care aproape fiecare posesor de PC se lupta astazi.Sunt virusuri care ataca sistemele de operare ale calculatoarelor, cautand sa le distruga partial sau total, fara a afecta hardware-ul. Alte virusuri afecteaza aplicatiile si datele.

Macrovirusurile, care utilizeaza un macrolimbaj folosit in mod normal de utilizatori, pot fi mai mult sau mai putin malefice, unele mergand de la a deteriora o aplicatie pana la a cripta pe contul lor informatii din calculator, daca nu chiar sa le distruga.

Virusurile ‘vierme’ sunt irusuricare se reproduc singure si se raspandesc prin resea de la un calculator la altul mult mai repede decat celelalte virusuri..

Unele virusuri sunt programate pentru a suferi mutatii si a reusi astfel sa scape de antivirusurile care le-ar distruge. Astfel a fost programat virusul Melissa care in 1999 a produs multe pagube.

Un virus poate fi introdus in reteaua proprie a unei companii pentru a deteriora si distruge fisierele acesteia.

2.5.2 Atacatori (Hackers). Terorism.

Atacul asupra calculatoarelor unei companii sau institutii de stat sau particulare se poate face prin virusuri sau prin hackeri care pot sa patrunda datorita maiestriei lor informatice la informatiile acestora, la sistemele de criptare sau sa introduca informatii false; pot extragede fonduri monetare. lansa amenintari, ajungand pana la anumite forme de terorism.

Reactia guvernelor si a companiilor care utilizeaza comertul electronic este aceea de a crea centre nationale si probabil in viitor internationale pentru a controla si preintampina atacurile si terorismul informatic.

Mai trist este faptul ca se ajunge la atacuri sustinute de un stat impotriva altuia. Dependenta de calculatoare si implicit de Internet a statelor si organizatiilor a dus la aparitia unor noi forme de activitati criminale (numite si cyber-crime) care constituie o foarta serioasa amenintare. Retelele energetice, comunicatiile bancare, sistemele de transport, de sanatate, de politie, militare, care se bazeaza tot mai mult pe retele de calculatoare pot fi supuse unui adevarat razboi cibernetic fie de catre teroristi, fie de catre un stat interesat a lovi un altul. Se poate ajunge la adevarate razboaie, o exemplificare deocamdata modesta fiind recenta lupta provocata intre hackeri chinezi si hackeri americani ca urmare a incidentului aviatic dintre cele doua tari a2.25i.

2.5.3 Securitatea in raport cu vulnerabilitatea Internetului.

Probabil, pe langa caracterul deschis si independent al Internetului, se va ajunge, pe linga masuri tehnice de protectie si la o anumita supraveghere a Internetului, atat la nivel de stat, cat si international. O stire de presa recenta, din 4 mai 2001, arata cum FBI din SUA a si inceput o asemenea supraveghere a2.26i:

‘The FBI has used Internet eavesdropping tools to track fugitives, drug dealers, extortionists, computer hackers and suspected foreign intelligence agents, documents show. The documents also detail how the FBI scurried last year to prove it wasn't "randomly looking at everyone's e-mail" once its Web surveillance practices came under attack.'

De asemenea, organizatia internationala de politie INTERPOL trece la o serie de actiuni
a2.27i impotriva crimei cibernetice (cybercrime), considerand ca virusurile informatice constituie o amenintare reala.

Reuniunea G8 a tarilor industrializate de la Tokyo a luat in discutie un plan de actiune impotriva crimelor din domeniul tehnologiei inalte a2.28i.

Probleme de securitate pentru toti participantii la Internet se rezolva in mod normal prin semnatura digitala si certificate digitale de autenticitate a2.29i. Problemele de securitate au dat nastere la multe produse informatice specializate, la un subdomeniu de activitate in domeniul calculatoarelor electronice si al retelelor de calculatoare si la o intreaga literatura tehnica corespunzatoare.