Primavara cand copacii se imbraca in vesmantul tesut de maiastra matura.in
campii apar fel de fel de flori; florile rosu-insangerate ale bujorului de stepa
desfata privirile. c4v7vz
La noi, in rezervatia naturala de la Zau de Campie (la nord de Ludus, jud. Mures)
a ramas, ca o insula de pajiste pe care mai creste spontan bujorul de campie
- pe o suprafata de 1 ha (in trecut erau 3,5 ha). Este declarat monument al
naturii in 1932.
Pentru a-1 apara de lacomia celor care vor sa-1 culeaga, terenul este imprejmuit
si pazit, pentru ca bujorul de campie este o planta rara ce dateaza din perioada
calda postglaciara, de acum cam 10.000 de ani. Venit din stepele Rusiei, acesta
s-a extins si in tarile vecine (Bulgaria, Yugoslavia si la noi).
Planta are in pamant o tulpina subterana - un rizom -din care in fiecare primavara
pornesc frunze subtiri, fin divizate (ca frunzele de marar) si flori insangerate-purpurii;
prin dogoarea lor de jaratic ele atrag numerosi vizitatori in aceasta parte
a tarii. Sporadic il mai intalnim si in Dobrogea la Murfatlar.
In poienele si dumbravile din sudul tarii creste Bujorul romanesc (Paenonia
peregrina bar. romanica), care se deosebeste de bujorul de campie prin frunze
late, crestate si boboci dolofani rosii-purpuriL (acesta este raspandit in Banat
si in Bihor unde urmeaza sa fie ocrotit).
LEGENDA
Demult, in aceasta parte a Transilvaniei se intindeau paduri de stejar, gorun
si fag; azi prin taierea lor, se intind pajisti si lanuri. in acele vremuri, traia intr-un sat un taran harnic, cinstit, care avea doi
copilasi -un baiat de 4 ani si o fetita de 6 ani, pe care ii iubea ca lumina
ochilor.
Deoarece i-a murit sotia, omul a fost nevoit sa se casatoreasca pentru a avea
cine ingriji de copii cat timp el era dus la munca campului.
Dar mama vitrega i-a spulberat asteptarile, caci era nepasatoare si lenesa,
fara pic de dragoste fata de copii, care mereu hoinareau prin vecini, neingrijiti
si deseori flamanzi.
Bietii copii, inca mici, rabdau zi de zi ocarile mamei vitrege si foamea; ei
il asteptau pe tatal lor in fiecare seara cu speranta de mangaiere si iubire
parinteasca.
Temeia fara inima si-a pus in gand sa scape de copii, care ii pareau o povara.
Astfel, intr-o dimineata, in prag de iarna, luand copiii de mana, s-a indreptat
cu ei spre padure, amagindu-i ca merg sa culeaga ciuperci. Copiii nu stiau ce
ii asteapta.
Ajunsi in padure, mama vitrega a scos o franghie din traista, i-a legat de maini
si de .picioare, apoi a fixat-o de trunchiul unui copac. Copiii plangeau amarnic,
dar in zadar pentru ca nimeni nu-i auzea!
Cerul s-a Innorat, sufla un vant puternic si rece ca la sfarsit de toamna, apoi
a inceput sa cada fulgi mari de zapada. inghetati de *frig si inspaimantati
copiii au cazut langa trunchiul copacului; pana dimineata peste ei s-a asternut
un lintoliu de zapada.
Cand a venit acasa tatal copiilor, vazand ca lipsesc, a intrebat-o pe sotie
unde sunt. Femeia se jura ca nu stie unde au plecat, poate prin vecini, dar
vor veni desigur curand. Tatal, disperat i-a cautat din casa-n casa, dar nici
vorba sa-i gaseasca. A doua zi tatal a pornit in cautarea copiilor spre padure,
dar tot nu i-a gasit, fiindca totul era acoperit de zapada.
Se zbuciuma bietul om intreband pe cati ii ieseau in cale.
O femeie care locuia in marginea satului a spus ca i-a vazut tinandu-se de mana
si dusi de mama vitrega spre padure. Luata din scurt, mama vitrega a recunoscut
vina si a fost inchisa pe viata pentru fapta sa nelegiuita, ducand la moarte
doi copii nevinovati.
Tatal copiilor s-a imbolnavit de suparare, dar iata ca in noaptea de Craciun
i-a visat pe cei doi copii care pareau ca il mangaiau si ii spuneau ca o data
cu venirea primaverii, vor creste la marginea padurii doi bujori rosii - in
amintirea lor. '
Si de atunci, bujorii insangerati s-au inmultit pe campul acela, amintind de
doua fiinte dragi care au pierit nevinovate.
Aceasta poveste este neuitata de oamenii din partile acelea, parca ar fi adevarata.
Sa nu rupem aceste flori alese, pexare le iubim.