z8q13qe
Preocuparea pentru limitarea nasterilor a aparut cu un faimos eseu publicat in anul 1798 de catre pastorul anglican, Robert Malthus.
Acesta era impresionat de mizeria in care traia o mare parte din populatia Angliei, in acea perioada de mari transformari sociale. Analizand cauzele saraciei, el a ajuns la concluzia ca aceasta se datoreaza unei legi a naturii, potrivit careia ritmul cresterii populatiei este mult mai rapid decat ritmul cresterii mijloacelor de intretinere: populatia ar creste in progresie geometrica, pe cand mijloacele de intretinere ar creste in progresie aritmetica. De aici, alarma unei suprapopulatii pe care planeta n-ar mai fi in stare sa o hraneasca. Pentru a face fata unui asemenea pericol nu exista decat o singura cale: reducerea ritmului cresterii populatiei, prin incheierea casatoriei la o varsta mai inaintata, si mai ales prin practicarea infranarii de catre soti. Evident mijloacele propuse de catre Malthus sunt corecte. Pe aceasta linie se inscriu, printre altii, marele om de stat Gandhi si, mai recent, ministrul indian Kandraskar care a lansat un apel patetic cerand sotilor indieni sa traiasca un an in infranare absoluta deoarece: "castitatea este sistemul cel mai sigur si cel mai economic pentru reducerea natalitatii."
Ulterior a aparut neomalthusianismul. Numele este impropriu deoarece neomalhusianistii propun mijloace contrare celor propuse de Malthus pentru limitarea nasterilor, si anume: anticonceptionalele. Neomalthusianismul a fost lansat in 1823 de Francisc Place dar a explodat abia in secolul nostru, luand dupa razboi proportii impresionante. In fruntea acestei miscari se afla tarile anglo-saxone cu propagandistii fanatici ai anticonceptionalelor. In primele randuri ale frontului se afla francmasoneria cu diferite organizatii cum este Brtish Humanist Association in Anglia si Mouvement francais du Planning familial in Franta, si alte numeroase asociatii si ligi care publica reviste si carti de informatie, deschid clinici specializate, duc o campanie sustinuta de educatie sexuala, prin educatia sexuala intelegandu-se invatarea metodelor de contraceptie. De fapt, aceasta campanie face parte dintr-un program mult mai vast, care vizeaza in final distrugerea civilizatiei crestine, in special distrugerea familie, si care cuprinde, printre altele, lupta pentru legalizarea divortului, a avortului, a sexului liber, a homosexualitatii, a eutanasiei s.a.m.d. Este vorba de un complot organizat la scara mondiala nu doar impotriva civilizatiei crestine, dar de un complot impotriva vietii ca atare. Toata aceasta propaganda se vrea umanista si filantropica. Pretinde ca vizeaza binele omenirii, in fond ascunde scopuri si interese mai putin nobile: este vorba de dorinta popoarelor bogate, amenintate cu disparitia datorita natalitatii foarte scazute, de a detine controlul demografic al planetei, considerand ca populatiile sarace in permanenta crestere constituie a amenintare si un pericol pentru bogatiile lor. Si apoi mai sunt la mijloc marile interese financiare: sumei imense de bani pe care le castiga multinationalele fabricand si comercializand produsele mecanice sau chimice de contraceptie. Cum acestea sunt din ce in ce mai putin folosite in tarile bogate, dovedindu-se a fi nocive sanatatii, se cauta noi piete de desfacere, invadand in special tarile africane si cele din fostul bloc comunist.
In legea lui Malthus nu mai crede nimeni. Statistici recente furnizate de FAO arata tocmai contrariul: cresterea anuala a populatiei este de 1,60 % in timp ce cresterea anuala a produselor agricole este de 4 %. Este adevarat ca in ultimele decenii populatia globului a cunoscut o crestere extraordinara. Aceasta se datoreaza progreselor medicinei, care a redus mortalitatea infantila si a prelungit varsta medie de viata. Cat priveste posibilitatile de alimentare pe care le detine planeta, ea poate hrani 8 miliarde de oameni, dupa Penck, 13 dupa Hollstein, 22 dupa Ballod si peste 100 de miliarde dupa Clark.
Apoi trebuie tinut cont ca 70 % din suprafata globului o ocupa apele. Acestea pot deveni o sursa inepuizabila pentru alimentarea populatiei pamantului. Si mai trebuie tinut cont ca din suprafata uscata numai 30 % este cultivata. Daca o mare parte a omenirii sufera de foame acesta nu se datoreaza faptului ca pamantul nu ar avea resurse, ci ignorantei, egoismului, rautatii impartirii nedrepte a bunurilor. Nimeni nu ar suferi de foame daca s-ar investi in agriculturii numai o mica parte din sumele care se investesc pentru distrugerea vietii oamenilor: pentru armament, anticonceptionale, tehnici de sterilizare si avort etc.
Pentru crestini se mai pune o intrebare: Oare omenirea va dainui vesnic pe fata pamantului? Credinta nu ne vorbeste despre un sfarsit al timpurilor? Si oare, providenta lui Dumnezeu nu va avea ea grija sa asigure cele necesare vietii omenirii pana in ultimul moment al existentei sale?