l2y15yy
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

Descoperirea iradierii uraniului a constituit cheia catre depozitele energetice ale naturii.
Principalul, de care imediat s-au interesat cercetatorii, a fost intrebarea: de unde se ia energia razelor, emise de uraniu, si de ce uraniul totdeauna este putin mai cald ca mediul inconjurator? Sub semnul intrebarii se punea sau legea conservarii energiei, sau principiul neschimbarii atomului? Un mare curaj stiintific se cerea de la savanti, care au pasit peste hotarul obisnuitului si s-au dezis de ideile ce au rezistat de-a lungul veacurilor.
Asa viteji s-au dovedit a fi doi tineri savanti Ernest Rutherford si Frederic Soddi. Doi ani de lucru intens pentru studierea radioactivitatii au adus la o concluzie revolutionara pe timpurile celea: atomii unor elemente sint supusi dezagregarii, care se face cu radiatie de energie in cantitati, mult mai mari decit energia obtinuta la descompunerea moleculelor obisnuite. Cu pasi enormi se dezvolta in prezent energia atomica. In 30 de ani puterea comuna a tuturor centralelor atomoelectrice a crescut de la 5000 pina la 23 milioane kW! Unii savanti sustin ca in secolul XXI jumatate din energia electrica produsa pe glob va avea provinienta atomica.
In principiu un reactor energetic nuclear are o costructie simpla -; in el, tot asa ca intr-un simplu cazan, apa se preface in abur. Pentru aceasta se foloseste energia, ce iradiaza in urma unei reactii in lant de dezagregare a atomilor de uraniu sau a altui tip de combustibil nuclear. La centrala atomoelectrica nu este un cazan enorm cu aburi, compus din mii de kilometri de ievi de otel, prin crae la o presiune foarte mare circula apa, si se transforma in abur. Acesta namila a fost inlocuita cu un reactor nuclear relativ mic.
Cel mai raspindit tip de reactor nuclear este reactorul cu apa si grafit.

Alt tip de reactor raspindit este asa numitul reactor cu apa. In el apa serveste atit in calitate de agent termic, cit si moderator pentru incetinirea neutronilor, in locul grafitului. Constructorii au adus puterea acestor reactoare pina la un milion de kW.
Dra totusi viitorul energeticii nucleare este ,,in minile” celui de-al treilea tip de reactoare -; reactoare cu neutroni rapizi. Ele se mai numesc reactoare-multiplicatoare. Reactoarele obisnuite folosesc neutroni incetiniti, care produc reactia in lant intr-un izotop destul de rar -; uraniu -; 235, care in uraniul natural se gaseste numai in proportie de un procent. Si deaceea se construiesc uzine mari pentru a separa din masa intreaga de uraniu numai acest izotop. Celalat uraniu in reactoarele obisnuite nu poate fi folosit. Apare intrebarea: ajunge oare cantitatea de uraniu -; 235 pentru un oarecare timp sau omenirea iarasi se va intilni cu problema lipsei resurselor energetice?
Cu saizeci de ani in urma aceasta problema a fost pusa in fata colectivului laboratorului al Universitatii de Fizica si Energetica. Si ea a fost rezolvata. Seful acestui laborator A.I. Leipunskii a propus construirea reactoarelor cu neutroni rapizi. In 1955 a fost construita prima instalatie de asa tip.
Avantajele reactoarelor cu neutroni rapizi este evidenta. In ele se poate folosi toate rezervele de uraniu si toriu, dar numai in Oceanul Planetar sint dizolvate mai mult de 4 miliarde tone de uraniu.
Nu exista nici o indoiala, ca energetica atomica a ocupat un loc de frunte in balansul energetic al omenirii. Ea desigur va prospera si in continuare, producind energie pentru oameni. Dar va fi necesar de perfectionat metodele de securitate la atomocentrale.