Triunghiul Bemudelor reprezinta spatiul marin, de forma triunghiulara, situat in Oceanul Atlantic, cuprins intre Insulele Bermude, Puerto Rico si Peninsula Florida. Denumit si Triunghiul Diavolului, acesta a devenit un subiect de mare interes incepand cu secolul a XIX-lea. La acea vreme, marinarii se temeau de aceasta zona, despre care se povesteste ca „inghitise” numeroase vase. n1o7op
Actul de nastere al notorietatii fenomenului il considera ziua de 5 decembrie 1945 si este legat de disparitia unei escadrile de cinci bombardiere americane „Avenger”, din familia faimoaselor D.C.-uri. In acea zi, la putin timp dupa ora 14:00, pe un cer curat si albastru, „Zborul 19” (cum a fost codificat) a decolat de la baza Fort Lauderdale din Florida, pentru a efectua o patrulare de rutina, deasupra Atlanticului, in zona arhipelagului Bahamas, dar aparatele au disparut. Un avion de salvare, plecat de la baza din Banana River la ora 19:27 (care urma sa se intoarca la 20:30), va disparea, la randul lui, in ciudatul triunghi. Capitanul unui vas care patrula prin zona avea sa declare ca, la ora 19:50, a vazut o explozie pe cer si ca i-sa parut ca avionul luase foc in aer, inainte de a lovi apa si de a exploda. A doua zi, marina americana a facut ample cercetari, fara a gasi insa vreo urma a avioanelor.
In anii care au urmat, misterioasele disparitii de nave si avioane au continuat, celebrul Triunghi ale Bermudelor dobandind o reputatie tot mai funesta. Povestirile fantastice, ca s-au adaugat legendei, mentionau faptul ca, in zona, instrumentele de navigatie ramaneau in pana, busolele nu mai functionau, vapoarele se scufundau in ape care fierbeau, iar avioanele explodau.
Termenul „Triunghiul Bermudelor” a aparut pentru prima oara in anul 1964, intr-un articol publicat intr-o revista americana. Triunghiul a devenit un mit, loc de atractie irezistibil pentru amatorii de senzatii tari.

Ulterior au fost emise numeroase si variate ipostaze, care mai de care mai bizare, mai socante sau chiar aberante, pentru a explica aceste disparitii. Una dintre aceste explicatii exotice afirma ca disparitiile de nave si de persoane s-ar datora „ultimilor descendenti ai Atlantidei”, acel tinut misterios disparut la randul lui, si ca navele aeriene si maritime a fi fost de fapt „transferate” in lumea atlantilor.
O alta supozitie considera ca disparitiile se datoreaza extraterestrilor, desi ipoteza existentei acestora si a O.Z.N-urilor nu a fost validata…De asemenea, pornindu-se de la teoria einsteiniana despre spatiu si timp, a mai fost emisa si ipostaza potrivit careia navele maritime, avioanele si pasagerii au fost translatate intr-o alta dimensiune a Timpului si Spatiului, printr-un fel de falie spatio-temporala, prin proiectarea lor intr-o lume paralela.
Alti cercetatori au incercat sa demitizeze Triunghiul si sa rezolve misterul apeland la cauze naturale. Dupa acestia, accidentele petrecute in zona incriminata s-ar fi petrecut din cauza unor pene mecanice, a unor erori umane sau, mai ales, a capriciilor meteorologice.
Dintre explicatiile stiintifice, aparute in diverse surse de informare, ar fi amintit de: uraganele, vartejurile, trombele si antitrombele marine, tornadele inverse, anomalia magnetica si fluxurile magnetice, turbulenta atmosferica, vibratiile aerului (cunoscute sub numele de „glasul marii” sau „glasul furtunii”), emanatiile postvulcanice de gaze etc.
Se cunoaste faptul ca perimetrul Triunghiului Bermudelor este traversat de Gulf Stream (Curentul Golfului), cel mai mare curent marin situat in Atlanticul de Nord, un curent puternic, cald, care genereaza o vreme foarte dificila. Acesta transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decat debitul tuturor raurilor de pe glob, luate la un loc, cu o viteza de 45-60km/h. Ca urmare, se apreciaza ca acesta ar fi capabil sa transporte foarte repede „resturile” unei catastrofe, ceea ce ar explica dificultatile intampinate in gasirea resturilor epavelor. Se pune totusi intrebarea: de ce s-au produs atatea accidente enigmatice in aceasta zona? Dupa sase ani de cercetari, geologii americani si germani considera ca pot explica misterul unui dintre cele mai mediatizate mistere ale lumii. Pe baza studiilor efectuate in adancul Oceanului Pacific, la 100 de kilometri de coasta statului Oregon (S.U.A.), savantii au ajuns la concluzia ca pe fundul intregului Ocean Planetar se afla cantitati uriase de gaz metan amestecate cu apa. Acest amestec, extrem de inflamabil (produs de emanatiile sedimentelor, aflate in descompunere, de pe fundul oceanelor), se gaseste, din cauza presiunilor imense la care este supus, in stare solida, mai exact sub forma unor blocuri de gheata. Energia inmagazinata in acest compus ar fi de doua ori mai mare decat a oricarui tip cunoscut de carbune, gaz natural sau petrol.
Potrivit cercetarilor americani, din cauza variatilor de temperatura ale Oceanului Atlantic—generate de confluenta celor doi curenti oceanici: rece, din nord, al Labradorului, si cald, din sud, al Golfului—, metanul inghetat se topeste, emisiile rezultate ducand la scaderea densitatii apei, care nu mai poate sustine greutatea vaselor si aceste se scufunda. Astfel spus, in acest punct de pe planeta, materia solidificata se lichefiaza din pricina curentilor oceanici.
In ceea ce priveste avioanele, gazul metan care iese din apa le-ar provoca o „pana” sau, mai rau, o scanteie care le-ar aprinde. Oricat de plauzibile ar fi, aceste consideratii raman totusi ipostaze.
Se contureaza insa tot mai mult ideea manifestarii simultane, conjugate, a cel putin catorva din fenomenele amintite, care ar oferii explicatii mult mai pertinente asupra intamplarilor senzationale din aceasta parte a globului.
Din fericire, in ultimii ani, in special datorita unui sistem de pozitionare globala (GPS), pilotii si navigatorii dispun de mijloace mult mai sofisticate si mai eficiente, care au facut ca accidentele sa fie mai rare. Cu toate acestea, in pofida precautiilor de anvergura luate, disparitiile din Triunghiul Bermudelor continua sa aiba loc.