MARILE LACURI - grup de cinci lacuri cu apa dulce situate in centrul Americii de Nord, legate prin canale naturale si artificiale. De la vest la est, ele sunt: Lacul Superior, Lacul Michigan, Lacul Huron, Lacul Erie si Lacul Ontario. Michigan se afla in intregime in interiorul Statelor Unite, pe cand celelalte formeaza o parte din granita dintre Statele Unite si Canada. Suprafata totala a acestui sistem este de 244,100 km2 . Laolalta, lacurile iriga circa 750,000 km2 in Canada si in Statele Unite. Principala iesire o reprezinta fluviul Sfantul Laurentiu, o parte din apa varsandu-se din Lacul Michigan si prin Raul Chicago. Lacurile au ca vecini provincia canadiana Ontario si alte opt state americane: New York, Pennsylvania, Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Minnesota si Wisconsin.
Marile Lacuri sunt o resursa naturala de o importanta extraordinara in America de Nord, servind ca focar al dezvoltarii industriei din interiorul continentului. La un loc detin circa 20% din totalul de apa dulce de suprafata a lumii. Patru dintre cele mai mari douazeci de orase din America de Nord ( Chicago, Detroit, Toronto si Cleveland ) sunt asezate pe tarmurile Marilor Lacuri si datoreaza mare parte a dezvoltarii lor comerciale acestora. Lacurile reprezinta de asemenea o resursa turistica, cu circa 17,000 km de linie a tarmului, pescarii destinate pescuitului sportiv si numeroase plaje si docuri. DESCRIERE
Lacul Superior (82,100 km2 ) este cel mai mare lac cu apa dulce din lume. Dintre Marile Lacuri, Superior se afla la cea mai mare altitudine, 183 m, este cel mai nordic si cel mai rece. Iesirea sa este Raul Saint Marys, care se varsa in Lacul Huron dupa o cadere de circa 7 metri printr-o serie de cataracte printre orasele Sault Sainte Marie, din Ontario, si Michigan.
Altitudinile lacurilor scad spre sud si est. Lacul Huron si Lacul Michigan se afla la acelasi nivel, 176 m, separate de stramtoarea Mackinac, unde apa trece din Lacul Michigan in Lacul Huron. Huron are o suprafata mai mare intre cele doua -; 59,600 km2; Michigan este mai adanc, 85 m in medie, si are mai multa apa. Atat Michigan cat si Huron au numeroase insule, cele mai mari fiind incluse in lantul Insulelor Manitoulin, din Lacul Huron. La capatul cel mai sudic, Lacul Huron se varsa in Raul Saint Clair, care are o cadere de circa 3 metri, intre Lacul Huron si micul si superficialul bazin al Lacului Saint Clair.
Raul Detroit leaga Lacul Saint Clair de Lacul Erie. La capatul cel mai nordic, Lacul Erie se varsa prin Raul Niagara, cu o cadere de 99 m, la nord, in Lacul Ontario. Lacul Ontario, cel mai mic dintre Marile Lacuri, cu o suprafata de 19,010 km2, este al paisprezecelea lac din lume; se varsa in Oceanul Atlantic prin Fluviul Sfantul Laurentiu.

HUDSON
RIVER
?

CASCADA NIAGARA?

LACUL MICHIGAN

TRANSPORTUL SI ALTE ACTIVITATI ECONOMICE
Marile Lacuri, interconectate prin rauri, stramtori si canale formeaza laolalta una dintre cele mai aglomerate artere de transport din lume. Lacurile sunt legate de Oceanul Atlantic prin Fluviul Sfantul Laurentiu. De la terminarea in 1959 a Canalului Maritim Sfantul Laurentiu, un sistem de canale naturale adancite, canale artificiale si ecluze, lacurile au fost deschise pentru traficul navelor oceanice de marime medie.
Multe alte canale naturale importante faciliteaza comertul pe lacuri. Erie este legat de Oceanul Atlantic prin intermediul Canalului Erie si al Raului Hudson. Lacul Michigan este legat de Fluviul Mississippi si de Golful Mexic prin sistemul de canale Illinois. Canalele Sault Sainte Marie permit navelor sa treaca prin aproprierea cataractelor din Raul Saint Marys dintre Lacurile Superior si Huron, in timp ce canalul navigabil Welland leaga Lacurile Erie si Ontario, evitand Cascada Niagara. Intre 50 si 100 de milioane de m3 de marfa trec prin aceste canale in fiecare an; lacurile si canalele naturale sunt inchise transportului intre Decembrie si Aprilie, cand gheata ar putea impiedica trecerea.
Nave lungi si inguste, special proiectate, poarta mare parte a marfii pe lacuri. Din punct de vedere istoric, Marile Lacuri au fost o ruta importanta de transport al minereului de fier din Minnesota, nord-vestul Ontario-ului, si Labrador (o zona incluzand nordul Québec- ului si zona continentala a Newfoundland) catre uzinele producatoare de otel din regiunea inferioara a lacurilor, mai ales in zona Chicago -; Gary (Indiana); Detroit; Cleveland; Erie (Pennsylvania); si Hamilton (Ontario). Totusi, productia de fier in Minnesota a scazut in ultimii ani, odata cu productia de otel in zonele limitrofe portiunii sudice a lacurilor Michigan si Erie. De aceea, transportul de minereu pe lacuri a scazut semnificativ.
Graul cultivat in Marile Campii este o alta marfa importanta. Este transportat in principal de la Duluth (Minnesota) catre porturi pe lacurile din sud si catre pietele de export prin Canalul Maritim Sfantul Laurentiu. Carbunele, piatra de var, produsele petroliere, si marfuri diverse alcatuiesc marea majoritate a restului incarcaturii purtate pe lacuri. Intre 10 si 20% din transporturile de marfa care pleaca din porturile de pe Marile Lacuri, trec prin canalul maritim spre Atlantic.
In trecut aceste ape erau folosite pentru amenajarea de pescarii comerciale, avand cantitati mari de pastrav, morun, hering si stiuca. Marea majoritate a populatiei de peste a fost sever redusa pe la mijlocul anilor 1900, iar azi se practica foarte putin pescuitul comercial. Lacurile sunt si o sursa de recreere. Mii de case de vacanta si resedinte permanente se intind de-a lungul malurilor, iar vara milioane de oameni se aduna aici pentru navigare cu barci cu motor sau cu panze, pentru pescuit si inot.

PROBLEME
Nivelurile apelor pe lacuri variaza de-a lungul a catorva ani pana la 1 m, iar in timpul furtunilor pot creste sau scadea cu pana la 2 m, mai ales pe Lacul Erie, cel mai putin adanc. Variatiile pe termen lung in adancime sunt cauzate in principal de modificari in cantitatea de precipitatii. In perioadele in care nivelurile sunt ridicate eroziunea liniei tarmului devine o problema majora. Nivelurile scazute ameninta transportul, generarea energiei electrice, oportunitatile recreationale si habitatele naturale ale vietii salbatice. Lacurile Superior si Ontario sunt singurele dintre Marile Lacuri ale caror niveluri sunt reglate pentru producerea de hidroenergie. Nivelul Lacului Superior este controlat prin porti amplasate pe Raul Saint Marys, la Sault Sainte Marie, in timp ce Lacul Ontario e reglat printr-un dig la Kingston, Ontario.
Poluarea provine de la multe surse, incluzand deversari industriale, canalizarile oraselor si deseuri provenite din agricultura.

ISTORIA
Marile Lacuri au fost formate prin eroziune si depunere in timpul repetatelor avansari si retrageri ale gheturilor din timpul Pleistocenului (cea mai recenta Era Glaciara), care a luat sfarsit cu circa 10,000 de ani in urma. Pana atunci, zona ocupata acum de Superior era alcatuita din vai largi si sisteme de rauri, iar regiunea actuala a lacurilor era probabil o campie.
Lacurile sunt asezate la sud- vest de marginile Scutului Canadian, o zona de roci dure care se intinde spre sud din centrul Ontarioului, pana in nordul Minnesotei, Wisconsinulul si al Michiganului. In timpul Erei Glaciare, ghetarii au erodat rocile mai moi de la marginea Scutului si au depozitat o parte din acest material in sudul lacurilor. Aceste depozitari au barat orice scurgere care s-ar fi orientat catre sud. La sfarsitul Erei Glaciare ghetarii au prevenit varsarea catre nord-est prin Fluviul Sfantul Laurentiu, si numeroase canale s-au format pe masura ce apa si-a cautat alte drumuri spre mare. In cele din urma unele dintre aceste canale naturale au fost exploatate pentru construirea unora artificiale, navigabile -; Canalul Navigabil Illinois, Canalul Erie, Canalul Champlain si Canalul Trent-Severn, care leaga lacurile Ontario si Huron.
Primii europeni care au calatorit pana la lacuri au fost misionarii si exploratorii francezi, intre anii 1500 si 1600: Jacques Cartier, Étienne Brûlé, Samuel de Champlain, René-Robert Cavelier, Sieur de la Salle si Jean Nicolet.