Soarele si multimea corpurilor care graviteaza in jurul sau formeaza Sistemul
Solar. Acesta se compune din Soare (centrul dinamic al sistemului, continand
99,86% din masa sistemului, si sursa principala de energie), 9 planete mari,
44 sateliti naturali ai planetelor (plus un numar mare de sateliti artificiali
ai pamantului, ca si ai Lunii si planetei Marte), peste 1800 de planete mici
sau asteroizi (cu orbite cunoscute), peste 600 de comete, o multime de corpuri
meteoritice foarte variate si materia interplanetara (gaz si praf), ocupand
un spatiu in jurul Soarelui cu o raza de 2 ani lumina. Planetele se misca in
sens direct in jurul Soarelui pe orbite eliptice, avand planele apropiate de
planul elipticii, si se rotesc in sens direct in jurul axelor proprii, cu exceptia
planetelor Venus si Uranus, care se rotesc in sens retrograd. i3c7cr
Distanta pana la cea mai indepartata planeta, Pluto, este de circa 40 unitati
astronomice. Cometele, insa, avand orbite foarte alungite, se indeparteaza de
Soare pana la 50000 - 100000 unitati astronomice. In aceasta regiune se considera
ca se gaseste norul cometar, din care provin cometele. De aceea se considera
ca raza Sistemului Solar este de aproximativ 2 ani lumina. In timp ce planetele
Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn fiind vizibile cu ochiul liber sunt
cunoscute din antichitate, celelalte (excluzand Pamantul) au fost descoperite
mult mai tarziu. Astfel in 1781 Herschel a descoperit cu ajutorul telescopului
sau planeta Uranus. Planeta Neptun a fost descoperita prin calcul - "in
varful creionului" - de catre Le Verrier (si independent de catre Adams)
pe baza perturbatiilor provocate de ea in miscarea planetei Uranus, fiind identificata
pe cer in 1846 de catre Galle. In mod analog a fost descoperita planeta Pluto
de catre P. Lowell, fiind identificata pe clisee fotografice ale cerului de
catre Tombough in 1930. Nu este exclusa existenta unor planete transplutoniene
care ar putea explica existenta asa-numitelor "familii de comete".Progresele
cosmonauticii au permis precizarea imaginii formate asupra "arhipelagului
cosmic" pe care-l numim Sistem Solar, iar in continuare vom prezenta pe
rand corpurile care-l alcatuiesc.
SOARELE
Soarele este o stea - o sfera de masa gazoasa incandescenta de la care intreg
sistemul nostru planetar primeste lumina si caldura. El are diametrul de 1.391.000Km,
adica este circa 109 ori mai mare decat Pamantul. Masa soarelui este de 335000
ori masa Pamantului si este de 2*1033gr, ceea ce duce la o densitate de 1.4gr/cm3.
Departarea de la Soare la Pamant este de aproximativ 150.000.000Km si este considerata
ca unitate astronomica pentru distante in sisteme planetare. Energia totala
radiata de Soare, pe toate lungimile de unda si in unitatea de timp, se numeste
luminozitate solara. Din energia radiata de fotosfera - invelisul solar de la
care primim lumina - s-a determinat temperatura Soarelui, care aici este de
6000oK (grade Kelvin sau grade absolute, 273 oK=0oC). Aici materia este in stare
de incandescenta iar pentru interiorul Soarelui, din consideratii teoretice,
s-a determinat temperatura de circa 20 de milioane grade absolute. Aceasta temperatura
uriasa intretine reactiile termonucleare. Cu ajutorul petelor solare sau utilizand
efectul Doppler, se poate pune in evidenta rotatia Soarelui. Observatiile arata
ca Soarele se roteste ca un fluid, cu o perioada de 25 de zile la ecuator si
de peste 30 de zile la poli. Rotatia se efectueaza in sens direct adica in sens
invers acelor ceasornicului, ca si miscarea planetelor pe orbite. Spre deosebire
de Soare, planetele nu au lumina proiprie iar stralucirea lor se datoreaza luminii
pe care ele o primesc de la Soare si pe care o reflecta.
Imensa minge de foc ce sustine cele noua planete este asemanatoare celorlalte
stele din univers. Soarele este de departe cel mai mare corp din sistemul nostru
solar. Soarele reprezinta 99,86 % din masa intregului sistem solar si asigura
energia atat de folositoare dar si daunatoare noua. Energia solara provine in
urma reactiilor termonucleare (conversia hodrogenului in heliu) din miez, unde
temperaturile ajung pana la 15-20 milioane grade. In prezent, Soarele este alcatuit
din punct de vedere al masei din 75% hidrogen si 25% heliu. Aceasta compozitie
se modifica in timp datorita conversiei hidrogenului in heliu. Este adesea mentionat
ca Soarele este o stea obisnuita. Este adevarat acest lucru deoarece exista
multe alte stele similare Soarelui. Deasemenea exista mult mai multe stele mai
mici decat unele mai mari, in comparatie cu Soarele. De aceea, marimea medie
a stelelor din galaxia noastra este jumatate din cea a Soarelui. In prezent,
Soarele este alcatuit din punct de vedere al masei din 75% hidrogen si 25% heliu.
Aceasta compozitie se modifica in timp datorita conversiei hidrogenului in heliu.
Date importante
Diametrul 1390000 km
Masa 1989 · 1026 tone
Temperatura 5800 K la suprafata
15600000 K in interior
Suprafata soarelui, supranumita fotosfera, atinge o temperatura de 5800 K. Petele
vizibile la suprafata Soarelui reprezinta regiuni "reci" de numai
3800 K. Aceste pete pot fi foarte intinse, unele atingang 50000 km in diametru.
Petele solare sunt cauzate de interactiuni complicate si nu prea bine intelese
ale campului magnetic al acestuia. O regiune rarefiata de deasupra fotosferei
o reprezinta coroana solara ce se extinde in spatiu pe milioane de km si este
vizibila doar in timpul eclipselor. Temperaturile ating aici valori de peste
1000000 K.
Campul magnetic al Soarelui este foarte puternic si complex si se intinde mult
dupa orbita planetei Pluto. Pe langa lumina si caldura, Soarele mai emite in
sistemul solar si particule incarcate electric (in mare parte electroni si protoni)
cunoscute sub numele de vant solar care se propaga in spatiu cu viteze de aproximativ
450 km/sec. Aceste particule pot avea un efect dramatic pe Pamant interferand
cu undele radio. Un aspect placut al acestora este Aurora Boreala. De asemenea,
aceste particule au un efect important asupra cozilor cometelor si chiar asupra
traiectorilor navelor spatiale. Campul magnetic din interiorul soarelui reduce
radiatiile din anumite zone cauzand pete la suprafata soarelui. Daca te-ai afla
pe suprafata solara, graviatia lui te-ar face sa te simti de 38 de ori mai greu
decat pe Pamant. Dar e destul de fierbinte asa ca nu va sfatuim... Soarele are
o varsta de aproximativ 4,5 miliarde ani. Inca de atunci Soarele a consumat
aproximativ jumatate din hidrogenul existent in interior. El va continua sa
radieze "pasnic" pentru inca 5 miliarde de ani (cu toate ca luminozitatea
sa se va dubla in acest timp), pana cand va ramane fara combustibbbil. Atunci
va suferi importante schimbari care, cu toate ca este un lucru normal, va duce
la distrugerea planetelor apropiate (si probabil la formarea unei nebuloase
Soarele este centrul sistemului solar. Masa lui este de aproximativ 740 de
ori mai mare decat masa tuturor planetelor. Imensa sa masa creaza gravitatia
care atrage celelalte obiecte din jurul sau.
Soarele emana continuu energie in cateva forme: vizibil - lumina, invizibil
- raze infrarosii, ultraviolete, X si gamma, unde radio si plasma. Curgerea
de energie care devine parte a mediului interplanetar si este preluata de sistemul
solar, este numita vant solar. Suprafata Soarelui se schimba continuu, pete
luminoase si intunecate se formeaza frecvent si dispar. Deseori din suprafata
explodeaza violent gaze.
MERCUR
C in timp ce in punctul opus este de -180o Planeta cea mai apropiate de Soare,
Mercur, este si cea mai mica dintre planete (raza: 2439km, masa: 0,056 mase
terestre), fiind putin mai mare decat Luna. Densitatea medie (5100kg/m3) este
comparabila cu cea terestra, iar acceleratia gravitationala (3,72m/s2) este
de 2,6 ori mai mica decat pe Pamant. Perioada de revolutie siderala a planetei
este de 88 de zile. Are orbita excentrica, ceea ce face ca departarea de la
Soare sa varieze intre 46.000.000 si 70.000.000km, distanta medie fiind de 57.850.000km.
Dimensiunile mici ale planetei si apropierea de Soare fac foarte dificila observarea
ei. Ace4st fapt explica penuria de informatii asupra planetei Mercur, inaintea
erei cercetarilor spatiale.Observatiile asupra unor detalii fixe de pe suprafata
planetei au sugerat existenta unui sincronism intre miscarea de rotatie si cea
de revolutie, care a fost infirmat in 1965 prin masurari de radiolocatie. Aceste
masurari (realizate cu radiotelescopul de la Arecibo, Porto Rico) au aratat
ca planeta se roteste in sens direct, adica invers sensului acelor ceasornicului,
cu o perioada de rotatie de 58,65 zile (aproximativ 2/3 din perioada de revolutie).Din
anul 1972 incepe perioada cercetarii spatiale a planetelor, perioada care include
si cercetari asupra planetei Mercur. Astfel in 1974-1975, sonda spatiala americana
Mariner 10 (dupa ce a fotografiat planeta Venus) s-a indreptat spre Mercur pe
care a survolat-o. Cu aceasta ocazie s-a obtinut un mare numar de fotografii
(peste 2000), care au permis cartografierea planetei de la un pol la altul,
astfel incat in prezent Mercur este la fel de bine cunoscut cum era Luna observata
de pe Pamant cu marile telescoape.
Inca cercetarile efectuate de schiaparelli (1835-1910) si Barnard (1857-1923),
pe baza detaliilor observate pe suprafata planetei , condusesera la concluzia
ca relieful acestei planete trebuie sa fie asemanator cu cel lunar. Aceste presupuneri
au fost confirmate de cercetarile efectuate pe baza datelor furnizate de sonda
Mariner 10.Aspectul general al reliefului mercurian este similar celui lunar.
Pe fotografii se observa numeroase cratere, falii, bazine vaste, campii si faleze
interminabile. Cercetarile arata ca relieful planetei Mercur s-a format in urma
unui bombardament intens cu meteoriti, urnat de o era vulcanica, extinsa pe
toata planeta.Densitatea medie relativ mare a planetei sugereaza ca in interiorul
ei se gaseste un nucleu de fier, care este acoperit de un invelis de silicati.
Acest miez de fier explica prezenta campului magnetic al planetei, a carui intensitate
este de o sutime din intensitatea campului magnetic terestru.Planeta nu are
atmosfera, ci numai un invelis foarte fin de heliu. Acest fapt se explica prin
viteza mica de evadare (4,3km/s) si prin apropierea mare de Soare, particulele
atmosferice fiind expilzate in spatiu sau captate de Soare.
Temperatura (masurata prin fotometrie in infrarosu)vin punctul subsolar, la
distanta medie de la Soare este de circa 340oC. Deoarece excentritatea orbitei
este mare, cand planeta este la periheliu, punctul cel mai aproape de Soare,
la miezul zilei se inregistreaza temperaturi pana la 430oC, in timp ce la afeliu,
punctul cel mai indepartat de Soare, valoarea temperaturii este cu cateva zeci
de de grade mai mica decat la distanta medie. Astfel diferentele de temperatura
sunt considerabile pe planeta in cursul "zilei mercuriene" a carei
durata este aproximativ dublul perioadei de revolutie siderala. Masuratorile
radiometrice arata ca temperatura solului, la circa 1m adancime este destul
de stabila cu timpul, in jur de circa 80oC.Planeta Mercur nu are sateliti.
VENUS sau LUCEAFARUL
Are orbita aproape circulara si o distanta medie de la Soare de 108 milioane
Km. Are diametrul de 12104Km si o masa de 0,82 mase terestre, ceea ce revine
la o densitate de 5.2gr/cm3. Suprafata planetei Venus nu se poate observa direct
prin instrumete optice, de aceea problema rotatiei axiale a fost multa vreme
in discutie. Ea a fost lamurita abia in urma cercetarilor efectuate cu observatiile
radio din care s-a determinat ca planeta Venus are o perioada de rotatie de
243 zile in sens retrograd adica in sensul acelor ceasornicului, fapt asupra
caruia merita insistat putin.
Sa presupunem ca la un moment dat Soarele se afla intr-un punct fix al boltii
ceresti. Lasand la o parte miscarea anuala a Soarelui printre stele, din cauza
miscarii de rotatie a Pamantului in sens direct, fiecare punct de pe planeta
noastra este supus unei miscari de la vest spre est. De aceea, noi observam
miscarea aparenta a boltii ceresti "efectuandu-se" de la est spre
vest, fapt ce ne permite sa constatam ca Soarele, planetele, luna si stelele
rasar la est, trec prin culminatia superioara si apun la vest. Deoarece planeta
Venus are o miscare retrograda, un "observator" de pe aceasta planeta
ar constata ca miscarea aparenta a boltii ceresti are loc de la vest spre est,
exact invers decat o vede observatorul terestru. Iata de ce se spune ca pe Venus
Soarele rasare la vest si apune la est. Planeta Venus are perioada de revolutie
(durata anului venusian) de 225 de zile, cu ceva mai scurta decat perioada de
rotatie axiala. Cu ajutorul navelor spatiale s-a ajuns la concluzia ca planeta
Venus are o atmosfera de circa 80 - 100 de ori mai masiva decat cea terestra.
Compozita chimica a acesteia este: bioxid de carbon 93-97%, azot 2-5%, vapori
de apa 1.6% si alte componente de mai mica importanta. Atmosfera planetei Venus
are o densitate foarte mare, fapt care impiedica observarea optica a solului
respectiv, iar bioxidul de carbon produce efectul de sera si contribuie la cresterea
temperaturii pe suprafata. Pe baza datelor observationale s-a ajuns la concluzia
ca suprafata planetei Venus are o temperatura de circa 475oC, iar presiunea
atmosferica de circa 90 atmosfere. S-a pus in evidenta vanturi puternice si
o variatie mare a temperaturii dea lungul verticalei. Avand in vedere faptul
ca densitatea atmosferei planetei Venus este de circa 50 de ori mai mare decat
densitatea atmosferei terestre, presiunea vanturilor este de 10-15 ori mai mare
decat a vanturilor de la suprafata Pamantului.
PAMANTUL
Este considerat, in linii generale, ca un elipsoid de rotatie. In realitate,
forma Pamantului este diferita de aceea a unui elipsoid si a fost studiata bine
cu ajutorul satelitilor artificiali. Masa Pamantului se gaseste a fi de 6*1027gr
iar densitatea medie de 5,5gr/cm3, varsta planetei noastre fiind de circa 4,5
miliarde de ani. Pe suprafata Pamantului se gaseste hidrosfera care acopera
circa 71% din suprafata terestra (apa lichida sau gheata). Temperatura apei
descreste cu adancimea, iar la 2000 m sub nivelul marii, temperatura apei este
aproape constanta si ramane sub 3oC. Atmosfera Pamantului este compusa din azot
78%, oxigen 21%, si apoi alte componente de mai mic procentaj ca hidrogenul
0.019%, vapori de apa in cantitate variabila, argon 0.94%, neon 0.0012%, heliu
0.0004%, iar bioxidul de carbon este cam 0.03%.
In atmosfera terestra exista foarte putin hidrogen desi acesta este elementul
cel mai raspandit in partea cunoscuta a Universului. Cantitatea redusa de hidrogen
din atmosfera terestra este in favoarea dezvoltarii vietii pe Pamant deoarece,
daca acesta s-ar gasi in cantitate mai mare, el s-ar combina cu oxigenul liber
si ar ramane prea putin oxigen pentru intretinerea vietii. De asemenea, din
combinarea hidrogenului cu azotul si carbonul, s-ar obtine o atmosfera de amoniac
si metan care ar fi nefavorabila dezvoltarii vietii. Masa atmosferei terestre
este evaluata la 5*1024gr si se mentine in jurul Pamantului datorita fortei
de atractie a acestuia. Cu ajutorul aparatelor de la bordul navei Pioneer III
s-a pus in evidenta faptul ca in jurul Pamantului exista zone de radiatie intensa,
este vorba de doua sau trei zone. Intensitatea radiatiilor din aceste zone poate
ajunge la 100 röntgeni pe ora, doza mortala fiind de 800 röntgeni
pentru corpul omenesc. Aceste zone se numesc zonele van Alien si au proprietatea
de a retine asa de multe particule electrizate incat creeaza dificultati de
ordin practic pentru cosmonauti.
Mai amintim aici consecintele miscarilor Pamantului. In urma miscarii de revolutie
in jurul Soarelui si a faptuluica ecuatorul terestru are fata de eliptica o
inclinare de 23o si 27', se produce succesiunea anotimpurilor cu variatiile
cunoscute de temperatura. A treia planeta de la soare este, in termeni stiintifici,
foarte asemanatoare cu primele doua. De fapt, primele patru planete (mercur,
venus, pamantul si marte) au toate in compozitie piatra si metal ca "ingrediente"
principale. Fiecare dintre acestea sunt supranumite "terestre" au
o suprafata solida, spre deosebire de celelalte planete gazoase.
Structura si conditii fizice: Terra are o constitutie particulara in sistemul
solar. Este formata din trei invelisuri specifice : atmosfera, hidrosfera si
litosfera, fiecare avand o structura si o constitutie complexa.
Atmosfera imbraca globul terestru cu un invelis gazos continuu de peste 3000
km, fiind formata din trei paturi. Stratul inferior - troposfera - se intinde
pana la 11 km in medie si este constituit din azot (78,1 %), oxigen (20,9 %)
si gaze rare, dioxid de carbon si vapori de apa (1 %). Aici se produc toate
fenomenele meteorologice obisnuite. Al doilea strat - stratosfera (11-100 km)
- este format din azot, hidrogen si oxigen, in proportii variate, in raport
cu inaltimea, dar de la 80 km hidrogenul devine preponderent. In sfarsit, cel
de-al treilea strat - ionosfera (100-3200 km) - este constituit din gaze foarte
rarefiate si puternic electrizate. Presiunea atmosferica, inregistrata la nivelul
marii, la latitudinea de 45o si temperatura de 15oC este de 760 mm/Hg. Presiunea
atmosferica scade in raport cu altitudinea si cu temperatura.
Temperaturile extreme la suprafata solului sunt cuprinse intre +80oC si -94,5oC.
Temperatura medie anuala este de 14,80C.
Hidrosfera cuprinde in primul rand asa-numitul Ocean Planetar (oceanele si marile
deschise), care totalizeaza 70,8%din suprafata Terrei, cu o adancime medie de
circa 3800 m. Apele oceanice au o concentratie salina de 30-40%. La aceasta
se adauga apele interioare de suprafata (curgatoare si statatoare), panzele
freaticesubterane si apa in stare solida din calotele glaciare (care reprezinta
de 15 ori volumul apelor de suprafata).
Date importante
Diametrul 12756,3 km
Masa 5972 · 1018 tone
Distanta fata de Soare 149600000 km
Litosfera cuprinde patura solida (scoarta) de la suprafata Terrei a carei grosime
este de 70-120 km. Structura interna a Pamantului are urmatoarea constitutie
: perisfera (1000 km) formata din magma, mezosfera (1800 km) alcatuita din compusi
ai fierului si centrosfera sau nucleul (3500 km) formata din metale grele. Pamantul
dispune de un magnetism propriu determinat de prezenta nucleului metalic. Datorita
unor conditii favorabile specifice Terrei (invelisul gazos protector, prezenta
oxigenului in atmosfera, existenta apei, temperaturi in limite moderate) a fost
posibila aparitia si intretinerea vietii.
Luna este obiectul cel mai apropiat de Pamant. Ea se afla la o distanta de 384.400
km. Pana acum cateva decenii oamenii nu i-au putut vedea decat o singura fata,
deoarece ea parcurge complet o orbita exact in timpul in care efectueaza o rotatie
completa in jurul axei sale, 27,32166 zile terestre.Masa Lunii este echivalenta
cu 0,0123 mase terestre, iar diametrul ei nu este decat 0,27 diametre terestre.
Este atat de mica incat acceleratia gravitationala la suprafata ei nu este decat
0,166 g, ceea ce este foarte relaxant pentru viitorii colonisti ai Lunii (imaginati-va
ca un cetatean de 72 kg cantareste acolo numai 12 kg).Din pacate, neavand temperaturile
variaza foarte mult, intre + 130 o C ziua si - 160 o C noaptea. Pentru a scapa
de sub atractia Lunii este suficienta atingerea vitezei de 2,4 km/sec.Acest
obiect ceresc, singurul pe care omul a pus piciorul, a fost vizitat pentru prima
oara de catre doi din cosmonautii echipajului misiunii Este vorba despre si
, care au debarcat in Marea Linistii pe 11 iulie 1969 (sa nu il uitam pe care,
desi nu a coborat pe Luna, a avut un rol important in succesul primei misiuni
lunare
LUNA este satelitul natural al Pamantului. Ea graviteaza in jurul Pamantului
la o distanta medie de 384400Km. Are diametrul de 3473Km, masa de 1/81,3 din
masa Pamantului si o densitate medie de 3,34gr/cm3. Perioada de revolutie in
jurul Pamantului este de 27 de zile 7 ore 43 minute si 11,47 secunde. Acest
interval de timp se numeste perioada siderala si este egal cu perioada de rotatie
axiala fapt pentru care Luna arata mereu aceeasi fata Pamantului. Temperatura
pe suprafata Lunii variaza de la 130oC in timpul zilei la -200oC in timpul noptii.
Avand in vedere faptul ca dintre toate corpurile ceresti naturale, Luna este
la distanta cea mai mica fata de Pamant, ea ridica o serie de probleme atat
observationale cat si cu privire la calatoriile cosmice. Din cercetarile efectuate
s-a constatat ca Luna nu are atmosfera si unde nu exista atmosfera nu exista
nici apa, nu sunt nori si nici ploaie si nici zgomot. Prin urmare, neexistand
atmosfera, nu exista difuzia luminii solare, de aceea in timpul noptii lunare,
adica in decursul a doua saptamani terestre, cerul vazut de pe Luna este complet
intunecat. Lansarea satelitilor artificiali si a navelor spatiale a contribuit
in mod substantial la cunoasterea conditiilor fizice de pe Luna, astfel incat
in anul 1969 s-a putut realiza unul dintre cele mai indraznete vise ale omenirii
- debarcarea omului pe Luna. De asemenea, o contributie considerabila au avut-o
vehiculele automate trimise pe suprafata Lunii pentru efectuarea anumitor cercetari
sau aducerea automata a unor esantioane din solul lunar. Din analiza acestora
s-a constatat ca ele nu contin apa si nici urme de materie vie sau fosile de
organisme.
FAZELE LUNA IN CRESTERLUNII
E Partea de Luna vizibila de pe Pamant este luminata mai mult de jumatate de
Soare, dar nu este luminata in intregime. Partea vizibila a Lunii care este
luminata este inca in crestere, adica, in serile urmatoare discul Lunii se va
vedea din ce in ce mai mult luminat.LUNA PLINA Este atunci cand Pamantul se
afla intre Soare si Luna, dar Luna se afla putin mai jos sau mai sus de linia
Pamant-Soare. Luna apare ca un disc intreg luminat pe cer. Atunci cand Luna
se afla in faza de Luna Plina, dar exact in spatele Pamantului, se produce o
LUNA IN SCADERE Partea de Luna vizibila de pe Pamant este mai mult de jumatate
luminata de Soare dar nu este in intregime luminata. Partea vizibila a Lunii
care este luminata descreste, adica, in serile urmatoare discul Lunii se va
vedea din ce in ce mai putin luminat.
ULTIMUL PATRAR Este atunci cand partea de Luna vizibila de pe Pamant este doar
pe jumatate luminata de Soare. Dupa aceasta faza discul vizibil al Lunii este
din ce in ce mai putin luminat.
SEMILUNA IN DESCRESTERE Luna apare mai putin de jumatate luminata de Soare.
Partea luminata a Lunii este in scadere, adica, in serile urmatoare discul vizibil
al Lunii se va vedea din ce in ce mai putin luminat.
Ce este LUNA ALBASTRA? Luna trece prin toate fazele ei in mai putin de o luna
calendaristica. Insa unele luni calendaristice sunt mai lungi decat altele.
Atunci poate exista situatia ca, intr-o luna calendaristica, Luna sa treaca
de 2 ori prin faza de LUNA PLINA. Cea de a doua LUNA PLINA se numeste LUNA ALBASTRA.
Intr-un anotimp, Luna trece de 3 ori prin faza de LUNA PLINA. Daca insa trece
de 4 ori prin aceasta faza, a patra se numeste de asemenea LUNA ALBASTRA.
MARTE
A patra planeta a Sistemului Solar - in ordinea distantei fata de Soare - Marte
are raza aproximativ jumatate din raza Pamantului (3392km), iar masa de circa
noua ori mai mica decat cea terestra.
Este planeta cea mai bine studiata a Sistemului Solar, fapt care se explica
prin existenta unei atmosfere extrem de rarefiate in jurul planetei, permitand
observarea ei in conditii bune chiar si de pe Pamant (la opozitii). Pe suprafata
planetei s-au pus in evidenta formatiuni stabile, care au permis determinarea
precisa a perioadei sale de rotatie: 24h37m23s. Intrucat perioada de revolutie
este de circa 687 zile (durata anului martian este aproape dubla celei a anului
terestru), rezulta ca ziua solara martiana este numai putin mai mare decat cea
terestra, 24,6 ore. Ecuatorul planetei este inclinat fata de planul orbitei
cu 24o56' (aproape la fel ca si eliptica fata de ecuaotorul terestru), de aceea
are anotimpuri similare cu cele terestre (cu durata aproape dubla). Cu telescopul
se observa pe suprafata planetei detalii fixe, care se pot clasifica in modul
urmator:- Continetele sau deserturile sunt regiuni luminoase de culoare rosie-portocalie,
care acopera aproape 2/3 din discul aparent al planetei.- Calotele polare sunt
pete albe care se formeaza in jurul polilor, avand dimensiuni variabile cu anotimpul
martian. Ele apar toamna, iarna se intind pana la 50o latitudine, iar vara de
regula dispar.- Marile sau regiunile intunecoase care ocupa aproape 1/3 din
discul planetei. Apar ca niste pete pe fondul regiunilor luminoase si prezinta
variatii sezoniere. denumirea de mari este improprie, deoarece nu contin apa.
Fata de continente care sunt regiuni mai inalte, "marile" reprezinta
depresiuni pe suprafata planetei. Ele au culoarea rosie, care este culoarea
predominanta a planetei, datorita continutului mare de fier din rocile solului
martian.
-Norii sunt detalii atmosferice trecatoare, care uneori acopera o mare fractiune
a discului, impiedicand observatiile. Norii sunt de doua feluri: nori galben-portocalii
din praf (formati prin "furtunile de nisip" ce au loc in regiunile
rosietice, care sunt deserturi cu nisip) si nori albi compusi, probabil, mai
ales din cristale de gheata, dar si din gheata carbonica.Studiul planetei Marte
a inregistrat progrese remarcabile gratie cercetarilor efectuate cu ajutorul
statiilor interplanetare din seria Mariner (americane) si Marte (sovietice).
S-au realizat si sateliti artificiali ai planetei Marte, planeta fiind fotografiata
si cercetata pe toate fetele. In anul 1976 doua statii americane de tip Viking
au coborat pentru prima data pe solul martian.
Miile de fotografii obtinute arata ca planeta Marte are un relief extrem de
variat: campii intinse pietroase, vai sinuoase si albii ale unor rauri secate,
cratere vulcanice de dimensiuni neobisnuite, cratere meteoritice etc. Cliseele
luate de satelitul Mariner 9 au pus in evidenta o formatiune vulcanica enorma,
care constituie cel mai mare vulcan din Sistemul Solar, numita Olympus Mons
(Muntele Olimp). Baza vulcanului, situata la circa 4km deasupra nivelului mediu
al planetei, are un diametru de 500-600km. Varful vulcanului atinge altitudinea
de 25km (de trei ori mai inalt decat Everestul). Acest vulcan este situat in
emisfera nordica a planetei, nu departe de ecuator, in mijlocul unei vaste zone
vulcanice care cuprinde inca alte trei cratere de mari dimensiuni. Aproape toate
craterele vulcanice sunt in emisfera nordica, in timp ce craterele meteoritice
sunt in emisfera sudica. Acest fapt dovedeste ca formatiunile vulcanice sunt
relativ tinere, adica Marte este o planeta geologic activa.S-au pus in evidenta
roci bazaltice, bogate in fier, alti constituienti ai solului fiind: siliciul
30%, aluminiul, titanul, sulful, clorul.in explicarea reliefului martian un
loc important il joaca procesele de eroziune intensa, care au modelat terenul,
ce a fost expus unor vanturi de nisip (cu viteze de peste 200km/s).
Cerul de culoare roz (din cauza prafului din atmosfera), foarte luminos este
adesea voalat de nori. Sondele spatiala au demonstrat ca pe planeta apar frecvent
ceturi matinale formate din picaturi fine de apa. In atmosfera martiana bioxidul
de carbon este preponderent, ca si in cazul planetei Venus. Compozitia chimica
a atmosferei este urmatoarea: bioxid de carbon 95%, azot 2-3%, oxigen 0,2%,
alte componente (oxid de carbon, vapori de apa, neon, xenon) sub 1%.Temperatura
planetei manifesta variatii pronuntate: cu latitudinea, diurne si sezoniere.
Astfel, in vecinatatea echinoctiului martian temperatura medie a planetei este
sub -50oC. Temperatura maxima diurna la ecuator, in aceasta poate depasi +30oC,
in timp ce temperatura minima nocturna poate cobori la -100oC. In aceeasi perioada
a anului, in regiunea calotelor polare s-au inregistrat valori de -125oC.
Presiune atmosferica martiana depaseste o sutime din presiunea atmosferei terestre.
Cantitatea de vapori de apa din atmosfera martiana este de circa 1000 de ori
mai mica decat in atmosfera terestra. In conditiile de temperatura si de presiune
martiene apa nu poate exista in faza lichida, ci numai sub forma solida (gheata,
zapada) sau de vapori.Planeta Marte poseda probabil un camp magnetic, dar acesta
este foarte slab, mult mai slab decat cel terestru. Prezenta acestui camp ar
dovedi existenta in centrul planetei a unui nuclu lichid. Atmosfera planetei
cuprinde un invelisionosferic. Maximul de ionizare corespunde altitudinii de
120km.
Sondele spatiale au infirmat existenta asa-numitelor "canale" martiene,
descoperite de Schisparelli si "cercetate" de numerosi astronomi (acestea
s-au dovedit a fi iluzii optice).Planeta Marte are doi sateliti, Phobos si Deimos,
care au fost descoperiti de catre astronomul american A. Hall in anul 1877,
si despre care s-a scris mult chiar inainte ca ei sa fi fost descoperiti. Phobos
se roteste in jurul planetei la o distanta medie de 9400km cu o perioada de
7h39m14s, adica mult mai mica decat perioada de rotatie a planetei, astfel ca
satelitul rasare la Vest si apune la Est (ca si satelitii artificiali). Distanta
medie a satlitului Deimos este de 23.500km, iar perioada de revolutie siderala,
30h17m55s. Ambii sateliti au forma neregulata. Phobos are un diametru de circa
22-25km, iar Deimos de circa 13km.
JUPITER
Este cea mai masiva dintre planetele sistemului solar avand masa egala cu 318,36
mase terestre. Departarea medie de la Soare este de 5,2 unitati astronomice,
adica de 778 milioane kilometri. Aceasta planeta isi parcurge orbita in 11,86
ani terestri.Raza planetei Jupiter este de 71400Km, ceea ce conduce la o densitate
medie de numai 1,33gr/cm3, adica o densitate foarte apropiata de aceea a Soarelui.
Are o perioada de rotatie axiala de circa 10 ore. Aspectul acestei planete este
prezentat in imaginea urmatoare.Temperatura planetei Jupiter este mult mai scazuta
decat a celorlalte planete amintite pana acum; ea este de ordinul de marime
a -130oC. Atmosfera lui Jupiter este compusa din molecule de hidrogen (H2) si
heliu, metan si amoniac.
Jupiter are 16 sateliti cunoscuti dintre care primii 4 au fost descoperiti de
catre Galileo Galilei in anul 1610 si anume, Metis care se roteste mai repede
decat orice alta planeta, Adrasta, Amathea si Thebe; urmatorii 12 fiind Io,
Europa, Ganymede, Callisto, Leda, Himalia, Lysithea, Elara, Ananke, Carme, Pasiphae
si Sinope. Al 14-lea satelit a fost descoperit in anul 1975. Dintre satelitiii
lui Jupiter, cei cu numele de Io si Ganymede prezinta interes deosebit deoarece
in jurul lor s-a pus in evidenta prezenta unor straturi atmosferice de circa
1000 de ori mai putin dense decat atmosfera terestra.A cincea planeta de la
soare este o imensa minge de gaz, atat de mare incat toate celelalte planete
ale sistemului solar ar putea incapea in ea. Ceea ce putem observa este invelisul
gros de nori ce apare sub forma unor fasii portocalii, gri si albastre ce infasoara
planeta.
In atmosfera planetei s-a inregistrat o puternica miscare a curentilor atmosferici
asemanatoare uraganelor de pa Pamant. Acest lucru se observa sub forma unei
uriase pete rosii ce depaseste de doua ori suprafata terestra. Pe Jupiter vantul
sufla cu o viteza de 480-500 km/h, pe Pamant vantul rareori depasind 250 km/h.
Atmosfera planetei se constituie in trei straturi. Stratul superior contine
amoniac, stratul intermediar este format din amoniac si hidrogen iar cel interior
este format din hidrogen.Temperatura la suprafata planetei variaza intre -205
si -230 grade celsius. Presiunea la nivelul norilor pe Jupiter este de zece
ori mai mare decat la nivelul marii pe Terra.Jupiter dispune de un puternic
camp magnetic ce actioneaza pe o distanta de 50 ori mai mare decat raza sa.
Datorita vitezei mari de rotatie, Jupiter are o forma turtita la poli asemeni
Pamantului. Jupiter are cel putin 16 sateliti si un set subtire, abia perceptibil,
de inele. Cei mai importanti sateliti sunt Io, Europa, Ganymede si Callisto.
Ei orbiteaza in acelasi plan si sunt vizibili cu ajutorul telescopului.
Date importante
Diametrul 142984 km
Masa 1900 · 1021 tone
Distanta fata de Soare 778330000 km
Timp re rotatie 9 ore 50 minute
Timp re revolutie 11,9 ani
Date istorice: In vremurile stravechi era considerata de cei din Mesopotamia
ca fiind o stea hoinara asezata pe cer de catre un zeu pentru a veghea asupra
poporului pe timpul noptii. In 1610 Galileo Galilei a folosit un telescop cu
o putere de marime de 20 de ori pentru a observa 3 "stele" din jurul
planetei Jupiter. Pe parcursul a mai multor nopti a observat aceste "stele"
dar ele erau de fiecare data in pozitii diferite, conducandu-l la concluzia
ca de fapt nu erau stele ci niste corpuri cosmice ce orbitau in jurul giganticei
planete. In anul 1994, astronomii din toata lumea au urmarit cum fragmente desprinse
din cometa Shoemaker Levy 9 au lovit planeta Jupiter. In imaginea alaturata
observam o pata luminoasa datorata impactului, avand un diametru de peste 13000
km.
SATURN
Este planeta cu inele, la o departare de 9,5 unitati astronomice, adica la 1.427.000.000Km
in raport cu Soarele. Are perioada de revolutie de 29.5 ani terestri, perioada
de rotatie axiala fiind de 10h14m la ecuator si, din aceasta cauza, planeta
este turtita la poli. Raza planetei este de 60 de mii de km, este de 95 ori
mai masiva decat Pamantul si are o densitate medie de 0.7 din aceea a apei distilate.
In privinta satelitilor rivalizeaza cu planeta Jupiter, avand un numar de 18
sateliti: Pan, Atlas, Prometheus, Pandora, Epimetheus, Janus, Mimas, Enceladus,
Tethys, Telesto, Calypso, Dione, Helene, Rhea, Titan, Hyperion, Iapetus, Phoebe.
In jurul planetei Saturn exista cel putin 4 inele separate prin mici spatii
libere. Acestea dau un aspect frumos planetei si, la primele observatii apare
ca fiind cel mai interesant corp ceresc ce se poate observa pe bolta cereasca.Temperatura
la suprafata planetei este de aproximativ -113oC in timp ce pe satelitul Titan
al acesteia, temperatura este de -180oC. In atmosfera planetei se gaseste amoniac
"inghetat", argon, heliu si hidrogen.
Ca si vecinul ei Jupiter, a sasea planeta de la soare are miez stancos si o
suprafata gazoasa. Dar Saturn este cunoscut pentru inelele sale concentrice.
Acestea sunt alcatuite din particule mici de gheata ce orbiteaza in jurul sau.
De aproape, este clar ca Saturn are mai multe inele decat putem noi numara.
Dar cu toate ca nu putem sa le vedem pe toate de pe Pamant, totusi se pot observa
trei dintre ele cu un telescop bun. Inelele exterioare sunt separate de o banda
intunecata numita Cassini Division, numita dupa astronomul care a descoperit-o
in anul 1675.Cassini Division nu e un loc liber, dar are mai putina materie
in ea. Dintre inele, cel central este cel mai stralucitor. Saturn are 18 sateliti
cunoscuti, alcatuiti in mare parte din gheata si piatra. Cel mai mare, Titan,
orbiteaza planeta la fiecare 16 zile si este vizibil cu ajutorul unui telescop
performant pentru amatori. Titan, care este mai mare decat planeta Mercur, are
o atmosfera rarefiata care ii ascunde suprafata. Cu toate ca cercetatorii nu
sunt siguri cati sateliti are Saturn, totalul este de cel putin 20, dar poate
fi mult mai mare.
Date importante
Diametrul 120536 km
Masa 5680 · 1020 tone
Distanta fata de Soare 1429400000 km
Timp re rotatie 10 h 39 minute
Timp re revolutie 29,5 ani
Date istorice:Cand Galileo Galilei a studiat pentru prima data Saturn la inceputul
anilor 1600, el credea ca era un obiect alcatuit din trei parti. Nestiind ca
vedea o planeta cu inele, el a desenat o planeta cu doua cercuri mici in jurul
ei. Giovanni Domenico Cassini a descoperit mai tarziu un loc liber intre inele,
lucru care i-a adus faima in lumea intreaga. El a mai propus teoria conform
careia inelele nu ar fi solide ci alcatuite din mici particule.
URANUS
Este prima planeta descoperita prin telescop.Fiind la limit vizibilitatii cu
ochiul liber, planeta Uranus a fost observata pentru prima data de catre William
Herschel in anul 1871. Are departarea medie de la Soare de 19,24 unitati astronomice,
diametrul de 50800Km, masa de 14,5 mase terestre si densitatea de 1,6gr/cm3.
Intrucat ecuatorul este inclinat cu 98o pe planul orbitei, executand o rotatie
axiala retrograda(in sensul acelor ceasornicului) de 10h49m, planeta efectueaza
o miscare de revolutie de 84 ani tertestri. are o temperatura de circa -173oC.
In ultimul timp in jurul acestei planete au fost descoperite inele asemanatoare
cu cele din jurul lui Saturn. Atmosfera lui Uranus este asemanatoare cu aceea
a lui Jupiter si Saturn si este compusa din amoniac, metan si hidrogen molecular.
Atmosfera este foarte densa si nu se pot vedea detalii pe suprafata planetei.
Are 15 sateliti: Cordelia, Ofelia, Bianca, Cressida, Desdemona, Julieta, Portia,
Rosalinda, Belinda, Puck, Miranda, Ariel, Umbriel, Titania si Oberon.A saptea
planeta de la soare este asemanatoare vecinilor ei gazosi, invelita de nori
si cu un mic miez stancos. Probabil datorita unei coliziuni cu un obiect mare
in trecut, Uranus orbiteaza la un unghi de 98 de grade. De aceea, un pol este
orientat spre soare timp de cateva decade, lucru care determina o anomalie a
anotimpurilor. Uranus are numerosi sateliti si un fals set de inele. Daca toti
satelitii studiati sunt confirmati, Uranus ar avea 21 sateliti, acest lucru
fiind cel mai mare sistem de sateliti cunoscut.
NEPTUN
Este descoperita teoretic de catre astronomul francez Le Verrier (1846) care
a examinat anumite neregularitati observate in miscarea planetei Uranus. Neptun
se misca in jurul Soarelui la o distanta de 30 unitati astronomice, adica 4
miliarde si jumatate de km si isi parcurge orbita in 165 ani terestri. Are perioada
de rotatie axiala de 15h40m, raza de 24300Km si este de 17 ori mai masiva decat
Pamantul, densitatea fiind de 1,7gr/cm3. Este considerata sora geamana cu Uranus.
Se pare ca are o atmosfera in care predomina amoniacul, are temperatura de 73oK,
173oK, prima valoare dedusa teoretic iar a doua rezulta din date observationale.
Are 8 sateliti: Naiad, Thalassa, Despina, Galatea, Larissa, Proteus, Triton,
Nereid. Are doua inele late si doua inguste. Triton este cel mai rece corp cunoscut
in Sistemul Solar.
A opta planeta de la soare, uneori este a opta, dar despre asta vorbim ceva
mai incolo, are un miez stancos inconjurat de gheata, hidrogen, heliu si metan.
Ca si celelalte planete gazoase, pe neptun bat vanturi puternice, dar se crede
ca poseda un adanc ocean de apa. Rotatia rapida a planetei determina vanturi
si furtuni puternice. Neptun are un fals set de inele si 8 sateliti cunoscuti.
Datorita orbitei stranii a lui Pluto, Neptun este cateodata cea mai departata
planeta de soare. Pana in 1979, Neptun a fost a noua planeta de la soare. Pe
data de 11 februarie 1999, a intersectat orbita lui Pluto si a devenit inca
odata a opta planeta de la soare, si va ramane asa inca 228 de ani.
Date istorice:Neptun a fost descoperit in 1846 dupa calculele matematice ale
miscarii lui Uranus ce preziceau existenta unui alt mare corp.
PLUTO
A fost considerata cea mai indepartata planeta cunoscuta in Sistemul Solar pana
la recenta descoperire a Institutului de Tehnologie din California si anume
a celui mai mare corp ceresc, descoperit in Sistemul Solar in ultimii 72 de
ani, numit Quaoar avand un diametru de aproximativ 1300Km.
Pluto a fost prevazuta teoretic de Percival Lowell (1914) si este observata
pentru prima data in anul 1930. Ea este cea de-a 9-a planeta a sistemului nostru
planetar si se gaseste la 39,8 unitati astronomice de la Soare, are perioada
siderala de 248 ani terestri. Diametrul este de 5000Km, ceea ce inseamna ca,
in privinta marimii, aceasta planeta se gaseste intre Mercur si Marte. Dealtfel,
se crede ca aceasta planeta a fost candva un satelit al planetei Neptun si a
iesit de sub controlul gravific al acesteia. Pluto este putin studiata, deoarece
este foarte indeparatata. Se stie ca are temperatura de 60oK, masa de ordinul
de marime al masei terestre sau, dupa unele determinari, masa respectiva ar
fi 0,18 mase terestre. Are un singur satelit cunoscut, Charon, descoperit in
1978 de americanul Jim Christy.
Pluto, care masoara aproximativ 2/3 din marimea Lunii, este un loc rece, intunecat
si inghetat. Se cunosc relativ putine amanunte despre aceasta mica planeta cu
o orbita asa stranie. Se presupune a fi compusa din piatra si gheata, cu o rarefiata
atmosfera de azot, monoxid de carbon si metan. Telescopul spatial Hubble a surprins
doar imagini neclare cu departatul obiect.
Date importante
Diametrul 2274 km
Masa 1270 · 1016 tone
Distanta fata de Soare 5913520000 km (medie)
Orbita de 248 de ani a planetei se intersecteaza cu cea a planetei Neptun si,
din 1979 pana in 1999, Pluto a fost a opta planeta da la soare. Apoi, pe 11
februarie 1999, a intersectat orbita planetei Neptun si a devenit din nou cea
mai indepartata planeta din sistemul nostru solar si va ramane asa pentru inca
228 de ani. Probabil va intrebati daca Pluto si Neptun se vor ciocni vreodata.
Ei bine acest lucru nu se va intampla deoarece au orbite diferite. Pluto intersecteaza
planul determinat de celelalte planete de doua ori, odata fiind "deasupra"
si apoi "sub" acest plan, unde orbiteaza majoritatea planetelor, inclusiv
Neptun. Astfel, Pluto si Neptun sunt la mai mult de 1 miliard km departare.
QUAOAR
Cel mai mare corp ceresc, descoperit in Sistemul Nostru Solar, din ultimii 72
de ani. Corpul este mai mare decat satelitul lui Pluto, Charon (care are numai
1200 de km in diametru).Se afla pe o orbita aflata la o distanta de 6,4 miliarde
de Km. de Soare, dincolo de orbita lui Pluto.
Noua planeta descoperita are un diametru de 1300 de Km. Planeta a fost descoperita
de doi cerectatori apartinand Institutului de Tehnologie din California. Noul
corp ceresc inconjoara Soarele la fiecare 288 de ani. Descoperirea a fost facuta
cu ajutorul telescopului Hubble.
Meteorii sunt bucati mici de fier si roca rezultate in urma coliziunii dintre
asteroizi. De asemenea ei s-au putut forma in urma dezintegrarii cometelor in
fragmente. Multi meteoriti cad in atmosfera pamantului, dar majoritatea ard
din cauza frecarii inainte sa atinga Pamantul. Acestia sunt numiti meteori cand
cad prin atmosfera si meteoriti , daca ei sunt gasiti pe suprafata pamantului.
Imaginati-va o minge de tenis mergand cu 30000 mile pe ora. Atat de mari si
de rapizi sunt multi dintre meteoriti. Desi unii sunt mai mari de atat, majoritatea
sunt asemanatori granulelor de nisip. Cei mai mari meteoriti sunt de obicei
bucati rupte din asteroizi sau alte planete. Cand acestia intra in atmosfera,
meteoritii se freaca cu particulele de aer, se incalzesc pana la peste 3000
grade F. Aceasta caldura vaporizeaza majoritatea meteoritilor. Obiectele extraterestre
ce lovesc Pamantul, formeaza cratere de 12 pana la 20 ori mai mari decat marimea
lor. In vremurile stravechi, obiectele de pe cerul noptii au condus la superstitii
si au fost asociate cu zeitati. Meteoritii erau considerati cadouri de la zei.
Altii credeau ca zeii isi manifestau astfel furia. Pana in secolul al XVII-lea,
multi au crezut ca acestia (meteoritii) erau fulgere de piatra. Numerosi oameni
de stiinta erau sceptici cu privire la faptul ca "pietrele" ar putea
sa cada din nori sau din cer si de multe ori ei refuzau sa-i creada pe cei ce
pretindeau ca au vazut astfel de obiecte. Unul dintre cei mai semnificativ eveniment
legat de meteoriti este cel din 30 iunie 1908 din Siberia, cand au fost distruse
mii de hectare de padure. Pe o distanta de cateva sute de km, martorii acelui
eveniment au vazut o uriasa minge de foc strabatand cerul, lucru ce dovedeste
ca meteoritul a lintrat in atmosfera intr-un unghi ascutit. El a explodat, dand
nastere la vanturi puternice si zgomote asurzitoare si cutremurand pamantul.
Nu s-a gasit niciodata nici un meteorit si timp de multi ani oamenii de stiinta
au crezut ca explozia a fost cauzata de o cometa. Acum, predomina teoria conform
careia un meteorit a explodat deasupra pamantului. Cel mai mare meteorit recuperat
in SUA a cazut intrun camp de grau in sudul statului Nebraska in 1848. Martorii
au afirmat ca au vazut o imensa minge de foc in miezul zilei mai stralucitoare
decat soarele. Meteoritul a fost gasit ingropat la 3 metri in pamant. El cantarea
1180 kg. Cel mai renumit crater meteoritic din SUA se gaseste in Arizona si
este urias. Marginile se ridica la 50 metri deasupra pamantului si este adanc
de 200 m. Diametrul este de aproximativ 1,6 km. Acesta este primul crater care
s-a dovedit a fi produs de un meteorit acum 20-50 mii ani in urma.
Ploaia de meteoriti: Cand o cometa se apropie de soare, o urma de praf si alte
resturi raman pe orbita. Cum Pamantul orbiteaza in jurul soarelui, el traverseaza
aceste campuri cu resturile ramase dupa trecerea cometei. Aceste resturi patrund
in atmosfera si se aprind creand aceste privelisi uimitoare, ploile de meteoriti.
Asteroizii, numiti si planetoizi sunt obiecte mici de forma neregulata,alcatuiti
din roci sau metal sau un amestec din cele doua.. Majoritatea asteroizilor se
afla intre orbitele lui Marte si Jupiter. Astronomii au descoperit mai mult
de 5000 de asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au diametre mai mari de 190 km,
multi altii au mai putin de 1,6 km. Centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter
include particule de praf, despre care astronomii cred ca s-au format prin coliziunea
continua dintre asteroizi.
Cat de multe planete orbiteaza soarele? Daca ati spune ca 9, v-ati insela cu
cateva mii. Oamenii de stiinta considera asteroizii ca fiind niste planete mai
mici, doar unii dintre ei depasind un diametru de cateva sute de km. Majoritatea
lor se gasesc pe o centura de asteroizi si orbiteaza in jurul soarelui intre
Marte si Jupiter. Imensa forta gravitationala a planetei Jupiter imprima asteroizilor
o viteza de peste 5 km/s, una prea mare pentru a preveni coliziuni violente.
Daca nu ar fi asa, ei s-ar putea uni formand planete adevarate. Cand asteroizii
se ciocnesc, fragmente din acestia capata traictorii ce intersecteaza orbita
celorlalte planete, devenind astfel meteoriti. Majoritatea asteroizilor sunt
mici in comparatie cu asteroidul Ida, acest colos de piatra si fier de 52 km
diametru, fotografiat in 1993 de catre observatorul spatial Galileo. Oamenii
de stiinta impart asteroizii in doua grupe, dupa cum apar ei pe imaginile lor
in infrarosu: luminosi si intunecati. Cei ce apar mai luminosi sunt cei alcatuiti
din piatra, fier si nichel, cei intunecati continand cantitati importante de
minerale ci carbon. In primele zile ale sistemului nostru solar (acum 4,6 miliarde
ani) asteroizii erau formati dintr-un miez metalic si acoperiti cu piatra. De-a
lungul timpului, multi dintre ei s-au ciocnit si s-au spart. Fragmentele rezultate,
care au devenit asteroizii din zilele noastra sunt astfel clasificati in metalici,
pietrosi-metalici si pietrosi.
Origini: Exista doua ipoteze cu privire la formarea asteroizilor. Una spune
ca au rezultat dintr-o planeta mama ce a existat intre Marte si Jupiter. Mai
probabil este faptul ca ei prezinta o imagine a spatiului inainte de formarea
planetelor si sunt ramasite ale acestui proces. Inca de cand s-a format Pamantul,
mai mult de 4 miliarde de ani in urma, asteroizii si cometele au lovit planeta
cu regularitate. Asteroizii extrem de periculosi sunt destul de rari. Un asteroid
capabil de a produce un dezastru global ar trebui sa aiba un diametru de peste
400 m. Cercetatorii cred ca un astfel de impact ar ridica destul praf in atmosfera
pentru a crea o " iarna nucleara" afectand destul de grav agricultura
de pe intreg globul. Astfel de asteroizi lovesc Pamantul aproximativ o data
la 100000 ani, afirma oficialii NASA. Asteroizii mai mici ce se presupun a lovi
Pamantul o data la 1000-10000 ani ar putea distruge un oras sau ar putea produce
valuri Tsunami devastatoare. Mai mult de 160 de asteroizi au fost clasificati
ca "potentiali periculosi" de catre oamenii de stiinta ce i-au urmarit.
Unii dintre acestia a caror orbita se apropie destul de mult de Pamant ar putea
fi deviati de pe aceasta orbita in viitor si ar putea lovi Pamantul. Cercetatorii
afirma ca daca un asteroid se descopera ca ar lovi Pamantul cu 30-40 ani inainte,
ar fi timp pentru a reactiona. Cu toate ca tehnologia ar trebui sa fie mai avansata,
printre posibilitati se numara si devierea lui de la traictorie sau ar putea
fi pur si simplu aruncat in aer. Un timp de reactie mai mic s-ar putea dovedi
mult mai amenintator. NASA acorda sanse de 1 la 10000 ca un asteroid sa fie
descoperit cu mai mult de 10 ani inainte de a lovi Pamantul. Din aceasta cauza
au fost lansate doua programe de cautare a obiectelor din jurul Pamantului:
NEAT (Near Earth Asteroid Tracking) coordonat de NASA, si SPACEWATCH coordonat
de Universitatea din Arizona. De asemenea, in anul 1996 a luat nastere la Roma
si Spaceguard Foundation. Scopul acestei organizatii internationale este de
a proteja Pamantul de eventualele coliziuni, promovand si coordonand programe
de detectare si studiere a obiectelor din apropierea Pamantului. Un raport dat
publicitatii in ianuarie arata ca astfel de obiecte cu diametrul de peste 1
km sunt descoperite in medie de 5 pe luna. Cu ajutorul acestor programe se spera
descoperirea a 90% dintre aceste obiecte in urmatorii 10 ani.
Universul este constituit din toate materiile, lumina si alte forme de radiatii
si energie. El este constituit din tot ceea ce exista oriunde in spatiu si timp.Universul
include Pamantul si tot ceea ce este pe el. De asemenea, include tot ceea ce
este in Sistemul Solar. Toate stelele, dintre care Soarele sunt parti din Univers.
Soarele este una dintre mai mult decat 100 bilioane de stele grupate intr-o
galaxie gigantica spirala, numita Calea Lactee se intinde pe o distanta de 100.000
ani-lumina. Studiile spatiului distant cu ajutorul telescoapelor optice si radio
indica existenta a peste 100 bilioane de Galaxiile se grupeaza in clustere,
iar unele clustere par sa se grupeze in superclustere.Marimea Universului. Nu
se stie daca dimensiuea Universului este finita sau infinita. Obiectele stralucitoare,
neobisnuite numite sunt cele mai distante obiecte din Univers. Quasarii pot
fi atat de departe cat 16 ani-lumina fata de Pamant.
Teorii. Majoritatea teoriilor cosmologice se bazeaza pe o idee, numita principiul
cosmologic. Dupa aceasta teorie, in orice moment, orice parte a Universului
este ca oricare alta, avand aceeasi varsta. Teoria relativitatii generale a
lui pune bazele comportamentului Universului. Teoria sa se bazeaza pe doua principii:
(1) nici un semnal nu poate calatori mai repede decat viteza luminii
(2) legile fizicii sunt la fel oriunde in Univers
Exista mai multe teorii, dar nici una nu se poate dovedi corecta. Oamenii de
stiinta vor trebui sa astepte pana cand astronomia observationala si fizica
teoretica se vor mai dezvolta.Stiinta care studiaza structura, dinamica dezvoltarea
Universului, se numeste cosmologie. Ea incearca sa explice cum s-a format Universul,
ce s-a intamplat in trecut, ce se poate intampla in viitor.
Galaxia este un sistem de stele, praf si gaz, tinute impreuna de catre gravitatie.
Galaxiile sunt imprastiate prin univers. Diametrul unei galaxii variaza intre
cateva mii si jumatate de milion de ani-lumina. Galaxiile mari pot avea mai
mult de un trilion de stale, iar cele mici cateva bilioane.Astronomii au fotografiat
milioane de galaxii, prin telescop. Se estimeaza ca in universul vizibil exista
in jur de 100 bilioane de galaxii.Este un obiect foarte dens si greu.
Tipuri de galaxii. Exista doua tipuri principale de galaxii: galaxii spirale
si galaxii eliptice. este o galaxie spirala. Toate galaxiile spirale se rotesc;
si unele dintre galaxiile eliptice pot sa se roteasca, dar mult mai incet.
Steaua este o minge de gaz stralucitoare pe cer. Soarele este o stea.Este singura
stea suficient de aproape de Pamant pentru a arata ca o minge. Celelalte bilioane
de stele sunt asa de departate, incat per a fi niste puncte de lumina si vazute
prin cele mai puternice telescoape. Exista mai mult de 200 bilioane de bilioane
de stele,.(200.000.000.000.000.000.000 ) Stelele difera ca culoare si stralucire,
deoarece ele difera ca temperatura si marime. Unele stele par galbene, ca Soarele,
altele albastre sau rosii. O stea este alcatuita in principal din doua gaze:
hidrogen si heliu. Masa sa mare face ca temperatura in centru sa fie suficienta
pentru o reactie nucleara intre atomii hidrogenului. Energia eliberata de reactie
face steaua sa straluceasca.
Constelatiile sunt grupari de stele inventate acum mii de ani de oameni. Privind
la cer, oameni din diverse parti ale lumii au incercat sa recunoasta pe cer
lucruri familiare sau eroi de legenda si au dat nume acestor grupari de stele.
Stelele dintr-o constelatie nu au nici o legatura reala intre ele, constelatiile
sunt doar niste repere pentru orientarea pe bolta cereasca, la fel ca si liniile
pe o harta. O constelatie este doar o arie de cer, care a ajutat astronomii
sa catalogheze cerul.
O gaura neagra este un obiect prabusit, cum ar fi o stea, care a devenit invizibila.
Este o forta gravitationala asa mare incat nimic nu poate scapa de pe suprafata
ei. Gaurile negre sunt invizibile deoarece ele 'inghit' pana si lumina.Cele
mai mari gauri negre se afla in centrul unor Galaxii, dar originea lor nu este
bine cunoscuta.
Gaurile negre sunt invizibile. Timpul nu exista in interiorul lor. Gravitatia
unei gauri negre este atat de mare incat ea nu lasa nimic sa scape, nici chiar
lumina. Odata prins de o gaura neagra, nu mai exista nici o sansa de iesire.
Este ca un aspirator cosmic. Astronomii au detectat zeci de gauri negre imense
in centrul galaxiilor mai apropiate, ca si zeci de gauri negre stelare in galaxia
noastra. Pentru ca nu se vad direct, asemenea obiecte se observa prin influenta
pe care o au asupra altor stele in imprejurimi.
Eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. Apare cand umbra unui obiect din
spatiu cade pe un altul sau cand un obiect trece prin fata altuia, blocand lumina.
Eclipsa solara are loc cand luna trece printre Soare si Pamant.
Eclipsa lunara are loc cand luna trece prin umbra Pamantului.Si alte corpuri
ceresti, in afara de Pamant si Luna pot avea eclipse. Planeta Jupiter cateodata
blocheaza lumina solara a lunilor sale. De asemenea, lunile planetei Jupiter
pot umbri cateodata planeta.
Eclipsa solara apare cand umbra lunii trece prin fata Pamantului. Umbra se misca
de la vest la est in jurul Pamantului, cu o viteza de 2000 mile (3200 km) pe
ora. Oamenii care se afla in calea umbrei pot vedea trei tipuri de eclipsa.
Eclipsa totala apare cand luna este in totalitate in fata Soarelui. Daca luna
se afla in cel mai indepartat punct fata de Pamant cand are loc eclipsa totala,
eclipsa poate fi eclipsa inelara. In astfel de eclipsa, intunecimea lunii este
doar in mijlocul Soarelui, lasand un inel de lumina in jurul ei. O eclipsa partiala
apare cand Luna acopera doar o parte din Soare.O eclipsa solara totala este
este una dintre cele mai impresionanate vederi. Luna intunecata apare la marginea
de vest a Soarelui si se misca incet in jurul lui. In momentul eclipsei totale,
un nimb de lumini inconjoara Soarele intunecat. Acest nimb este corona Soarelui.
Cerul ramane albastru, dar intunecat. Cateva stele si planete pot deveni vizibile
de pe Pamant. Dupa cateva minute, Soarele reapare, iar Luna isi continua miscare
inspre est. Perioada in care Soarele este total intunecat poate fi intre 2 minute
si jumatate si 7 minute 40secunde.O eclipsa solara nu trebuie privita direct,
deoarece radiatiile solare pot afecta ochii.
Eclipsele lunare au loc cand luna trece prin umbra Pamantului. Eclipsa totala
apare cand Luna trece in intregime prin umbra Pamantului. Eclipsa partiala apare
cand doar o parte din Luna trece prin umbra Pamantului. O eclipsa lunara totala
poate dura 1 ora si 40 minute. Eclipsa lunara poate fi vazuta pe timpul noptii,
nu exista nici un pericol in a o privi.Luna nu devine total intunecata in timpul
eclipselor lunare. In multe cazuri, ea devine rosiatica. Lumina devine astfel,
din cauza atmosferei si a a altor culori prezente in lumina Soarelui. In alcatuirea
sistemului solar intra cele noua planete, satelitii acestora si un numar mare
de corpuri mai mici .
Orbitele planetelor au forma elipsoidala, fiind unul dintre focare.Ele sunt
mai mult sau mai putin situate in acelasi plan (definit de orbita). Acest plan
este inclinat cu doar 7o fata de planul ecuatorial al . Orbita lui deviaza cel
mai mult de la acest plan cu o inclinatie de 17o. Toate planetele orbiteaza
in aceeasi directie. De asemenea, toate cu exceptia planetelor si au acelasi
sens de rotatie. Clasificarea corpurilor cosmice din sistemul nostru solar este
o problema ce a dat nastere la mici controverse. In mod traditional, sistemul
solar este impartit in planete (corpuri mari ce orbiteaza in jurul , satelitii
acestora (corpuri mai mici ce orbiteaza in jurul planetelor), (corpuri mici
ce orbiteaza in jurul Soarelui) si (corpuri mici de gheata cu orbite ciudate).
Din "pacate", sistemul solar s-a dovedit a fi mult mai complex:
-sunt cativa sateliti mai mari decat si doi mai mari decat ;
-sunt cativa sateliti ce au fost probabil;
-"coada" devine cateodata inexistenta ce face imposibila deosebirea
acestora de
In continuare va vom prezenta cateva criterii de clasificare ale planetelor:
· dupa compozitie:
· terestre: Acestea sunt compuse in primul rand din roca si metal;
· gazoase: Acestea sunt compuse in primul rand din hidrogen si heliu
si au densitati relativ mici.
· dupa marime:
· planete mici Ele au diametre mai mici de 13000 km;
· giganti:. Acestea au diametre mai mari de 48000 km.
· din punct de vedere istoric:
· planete clasice (sunt cunoscute inca din antichitate);
· planete moderne (au fost descoperite in timpuri moderne);
· Terra.
Cometele sunt alcatuite din praf, gheata, dioxid de carbon, amoniu si metan,
ele asemanandu-se cu niste bulgari murdari de zapada. Cometele orbiteaza in
jurul dar majoritatea orbitelor lor se gasesc in afara . Ocazional, o cometa
intersecteaza orbitele planetelor din , unele cu regularitate, altele doar o
data la cateva sute de ani.
In timp ce o cometa se apropie de , interiorul ei de gheata incepe sa se topeasca
formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel vizibile cand
lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se apropie de , cu
atat mai mult gaz se produce. Gazul si praful sunt indepartate de de particulele
incarcate electric, cunoscute si sub numele de vant solar. Particulele de praf
dau cometei o culoare galbuie iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare
albastruie. Datorita vantului solar, coada cometei este indreptata intotdeauna
in directie opusa
