Acum in miez de iarna ,o incursiune in originala alcatuire de forme de relief a culoarului ne va purta intr-o veritabila poveste,in care

zapada,soarele stralucitor si cerul albastru constituie decorul, iar oamenii locurilor , animalele lor domestice si noi,drumetii,suntem actorii. Calatorii ce srabat culoarul muntos ce separa,dar in fapt uneste,masivele muntoase ale Bucegilor si Leaotei,de Iezer si Piatra i2n22nv

Craiului,recunosc originalitatea si frumusetea asocierii de culmi si depresiuni bine populate.

Calatorul grabit poate merge prin culoar pe splendida sosea

transcarpatica ce leaga Brasovul de Cimpulung Muscel ,trecind prin

Bran si Rucar ,bine cunoscutele localitati ce dau numele acestui sector

al Carpatilor Meridionali .Dar ,cei care au impresia ca ,strabatind o

sosea ,poti cunoaste in profunzime un spatiu ,se inseala .Adeseori ,nu

departe de panglica asfaltului ,nebanuite si o liniste de inceput de lume .

Spre crescatoria de struti

Pornind din Bran ,pe drumul spre sud ,iei plantele muntelui in piept si

ajungi la "Drumul Sirnii",cum ii spun localnicii. Aici te surprinde

faptul ca drumul coboara ,facandu-te sa pierzi altitudinea pe care ai

cucerit-o cu atita efort .Dupa ce treci pe sub impresionanta Piatra a

Dracului ,asutita ivire de calcar ,incepi sa zaresti casele colorate ale

satului Sirnea ,iar in fundal se desfasoara impresionanta panorama a

Pietrei Craiului .Semnele de pe marginea drumului ne indica directia

spre crescatoria de struti .Ideea de a creste aceste pasari in zona

montana, oricit ar parea de excentrica ,a prins ,zona fiind acum un

important obiectiv turistic ,cu dotari dintre cele mai moderne .

Desi hotelul de linga crescatorie ne imbie la popas ,pornim pe ulita

acoperita de zapada spre satul - Pestera .Urcusul devine mai accentuat .

Ceva mai sus ,o sanie trasa de cai frumosi tulbura linistea locurilor cu

sunet de zurgalai .Tot urcind si coborind, poposim in preajma unei case

in curtea careia, alaturi de animalele obisnuite, zburda un pui de

caprioara ;ni se spune ca ,la vremile cele noi, din cauza braconajului ,

animalele padurii au ajuns sa vina singure si sa ceara ajutorul oamenilor

buni.

Visul unei luni de iarna

Ajunsi la satul Pestera ,la rascruce de drumuri ,vom retrai poate una

din povestile copilariei: un peisaj de basm, avind ca fundal creasta

Pirtrei Craiului, spre vest, si de impresionantul abrupt al Bucegilor,

spre est. Probabil ca din satul Pestera poate fi admirata cea mai

frumoasa panorama a celor doua masive.

Ne hotarim cu greu incotro sa mergem; sa o luam spre satul Magura si

spre Zarnesti sau sa coborim spre Moeciu de Jos? Alegem a doua

varianta. O buna parte din drum mergem tot pe inaltimi, avimd drept

reper biserica asezata intr-un punct mai inalt. Magurile calcaroase

continua spre nord si ne atrag atentia prin relieful lor spectaculos.

Curind, drumul incepe sa coboare in serpentinele strinse.

Ajungem din nou la "drumul mare", unde boierii cei noi si turistii grabiti

poposesc noaptea in pensiunile ce ofera tot confortul orasului. Pentru noi

amintirea caselor din lemn si a saniilor cu cai, ce alearga in zgomot de

clopotei, ramine tot mai indepartata. Multumim lui Dumnezeu ca acest

culoar Rucar-Bran, o mica Elvetie a Rominiei, prin peisaj si curatenie,

mai are inca sectoare linistite, mai putin agitate, de o frumusete care ar

justifica aici existenta a unui parc natural.