I Repartitia populatiei rurale

In prezent, populatia rurala depaseste trei miliarde de locuitori, ceea ce reprezinta o usoara majoritate la nivel mondial (52%).La nivel regional, numarul si repartitia populatiei rurale prezinta mari contraste datorate in principal diferentelor de dezvoltare socio-economica.Peste 90% din locuitorii satelor apartin statelor in curs de dezvoltare. Asia (12,5%), restul impartindu-se intre Europa, America si Australia, continentele cu cea mai redusa populatie rurala. k3i19ic
Pentru ca spatiul rural reprezinta cea mai mare parte din suprafata tarilor, densitatea populatiei rurale este mult inferioara celei urbane.Cele mai mari densitati se inregistreaza in
Rrrrrrrfsfs campiile Europei si mai ales in cele ale Asiei musonice (peste 200 loc./km in Campia Gangelui,Campia Chinei de Est s.a.).Cele mai mici densitati sunt proprii Lumii Noi: America si Australia; alte zone caracterizate prin densitati reduse ale populatiei rurale sunt cele supuse constrangerilor climatice (deserturi calde si reci ), de relief (munti inalti ) si exodului rural.

II Tipuri de sate

Satele se deosebesc de orase atat prin marime, cat, mai ales, prin activitatile locuitorilor, care se incadreaza predominant domeniului agricol. In tarile dezvoltate economic, activitatile populatiei rurale sunt mai variate si ies de multe ori din sfera agriculturii, o parte din locuitorii satelor fiind ocupati in industrie, transporturi,turism.
Dupa functie, se disting ca fiind representative: n satele cu functii predominant agricole. Acestea pot fi specializate fie in cultura cerealelor si a plantelor tehnice, fie in viticultura, fie in cresterea animalelor etc. n satele agro-industriale, unde alaturi de practicarea agriculturii se disting si unele activitati industriale: prelucrarea lemnului, exploatarea resurselor minerale s.a. n satele cu functii agricole si de servicii (comert, transporturi, turism). Practicarea turismului rural a luat o amploare deosebita, mai ales in regiunile montane ale tarilor dezvoltate.
Dupa numarul locuitorilor, exista: n sate mici (sub 500 locuitori), n sate mijlocii (500- 1500 de locuitori) n sate mari (1500- 4000 de locuitori) n sate foarte mari (cu peste 4000 de locuitori).
Satele mijlocii si mari se impun ca fiind cele mai numeroase pe toate continentele.
Dupa modul de distribuire a gospodariilor, ies in evidenta trei tipuri majore de sate:
1. Satele risipite, proprii regiunilor montane (Alpi, Carpati, Balcani etc.), ai caror locuitori se ocupa in special cu pastoritul. Aceste sate sunt formate din gospodarii izolate, fiecare avand in jur propriul teren de folosinta;
2. Satele rasfirate, prezente in special in regiunile de deal si de podis, au gospodariile situate la distante mai mici unele de altele. O parte din terenul agricol (livezi, vii, gradini de legume) este cuprinsa in vatra satului, dar cea mai mare parte ramane in exteriorul vetrei;
3. Satele adunate, intalnite mai ales la campie si in depresiuni, au vatra bine conturata: gospodariile sunt lipite unele de altele, terenurile agricole detasandu-se net in exteriorul vetrei. Satul adunat cunoaste mai multe variante: sat cu piata centrala (tipic pentru Germania, Marea Britanie), satul circular (kraal) al crescatorilor de animale din Africa de Sud, satul linear sau satul- strada.

III Peisajul rural

Acest tip de peisaj este expresia vizibila a interventiei taranului asupra cadrului natural: campurile cultivate, fermele, satele, dotarile agricole. Intr-un cadru impus de natura, fiecare civilizatie a adus solutii originale pentru organizarea si valorificarea spatiului: unelte, arhitectura rurala, tehnici de amenajare. Rezulta o mare varietate a peisajelor rurale, varietate accentuata si de diferentele de populare si de dezvoltare economica, precum si de diversitatea factorilor naturali.
Europa se caracterizeaza printr-o mare diversitate a peisajelor rurale. In vestul si centrul continentului este tipic satul-targ (burg), cu case mari asezate ordonat in jurul unei piete centrale. In regiunea mediteraneana se intalnesc sate-stup, cu constructii dense din piatra si lemn. In tarile nordice predomina catunele si satele risipite, formate din locuinte construite in marea lor majoritate din lemn. In Muntii Alpi, Carpati etc., sunt prezente asezari temporare si sate mici,risipite, ai caror locuitori se ocupa cu pastoritul. In special in Europa Occidentala, tipice pentru marile exploatari cerealiere sunt fermele izolate, formate din cladiri dispuse in jurul unei curti interioare.
In nordul Africii sunt numeroase satele mici, dispersate, formate din locuinte circulare ale crescatorilor de animale berbero-arabi. In valea si Delta Nilului sunt prezente atat catunele, dispuse liniar, cat si marile asezari aglomerate. In savana, satele au o forma circulara, cu locuinte rotunde din lut si acoperisuri conice din paie. In general, casele au o singura incapere si nu sunt dotate cu hambare, astfel incat se obisnuieste inmagazinarea recoltelor in granare comune intregului sat. Specific Africii de Sud este kraalul, sat al negrilor bantu, avand colibele amplasate in semicerc in jurul unei piete centrale.
Asia este un continent cu vechi traditii rurale. In Asia musonica, orezariile sunt insotite fie de sate mari, aglomerate, fie de sate liniare ce urmeaza cursul vailor. Acolo unde piatra si lemnul nu sunt disponibile, casele sunt construite din lut (Campia Indo-Gangetica, Mesopotamia, Campia Chinei de Est). Locuintele palafitice (pe piloni) sunt frecvente in Indonezia, Bangladesh, Thailanda.
In America de Nord, dar si in America de Sud se remarca fermele izolate, avand in centru locuinte moderne, inconjurate de hangare metalice care adapostesc masini agricole diverse, uneori chiar si mici avioane utilitare. Satele mari, aglomerate se intalnesc mai ales in zonele litorale. Asezari mici, dispersate se gasesc atat in nordul Canadei, cat si in padurile Amazoniei.
Australia se distinge ca fiind continentul cu cele mai putine asezari rurale. Acestea sunt aproape in totalitate mari ferme de cultura a cerealelor sau de crestere a oilor.