AGROTURISMUL

SCURT ISTORIC

Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)- frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate. k6r16rn
In periada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau un numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care in 1960 a scris un poem intitulat „Drum ingust spre Nordul indepartat”. In dorinta de a prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor iata un catren sugestiv: „Intepat de tantari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm intr-un pat / In timp ce un cal urina / Chiar langa perna mea” (Christureanu Cristina -; „Economia si politica turismului international”).
Europa este cea care inregistraza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste in lucrarea sa „Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen sau pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-”Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.„).
In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul „Sate si orase”- la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, „viata la tara” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, in operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.
In ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din tara noastra - neluand in seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o casa „la tara„ - amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand, coform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timppul verilor calduroase („locuinta mea de vara e la tara”), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat se echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor - „postele” care inca mai revin si astazi in povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate - exemplu Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri in toate cele trei tari romane).
Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii. Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi turismul.
Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod spontan.

EPOCA MODERNA A TURISMULUI RURAL

Dupa anii ‘60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere - tot mai fracventa - a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul (spatiul) rural.
Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, intr-un cuvant turisti? Un rasppuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:
- Sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta de petrecere a vacantelor in cu totul alte conditii de viata si civilizatie decat cele obisnuite;
- Sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;
- Sa fragmenteze vacanta in 3-4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate balneara, sat turistic traditional);
- Sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);
- Turism cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);
- Alegerea ca destinatii de vacanta a tarillor invecinate;
In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:
- valorificarea bogatului potential rural;
- economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si agrement;
- reducerea la minima a personalului de servire;
- decongestionare zonelor turistice supraaglomerate;
- imbunatatrea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;
- surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;
- inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.
Cercetarile inteprinse la inceputul deceniului opt al secolului nostru au scos in evidenta ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zana in parte, de pozitie si accesibilitate, cadrul natural precum si cel socio-economic, etnografia si folclorul local ( Glavan, V. Marchidan, G. -;„Experienta nationala si internationala in valorifiacrea patrimoniului rural”).

TURISMUL RURAL IN TARILE EUROPENE CU TRADITIE

Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire (receptie) existente pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietate privata a locuitorilor din spatiul rural, practicanti (in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice.
Reteaua turismului rural reprezinta cea mai buna organizere in cadrul statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita:
- conditiilor de organizare create;
- a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;
- sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung, cu dobanda de 3-4 %- Franta, Germania, Austria - scutire de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;
- experientei castigate si dorintei de perfectoinare manifestate permanent.

Germania. „Vacantele la fermele taranesti” au condus, printre altele, la o concluzie apreciata si bine cunoscuta - a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unui an intreg”. Drept urmare, in 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „de al Marea Nordului pana la Alpi”, ce-si propune realizarea a 2000 de locuinte de vacanta cu circa 10 000 de camere (cu unul si doua paturi).
Regiunile cele mai dezvoltate in activitate a de turism rural sunt: Schwartwald si Messen.
Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislatia anti-trust, cu incurajarea permanenta a afacerilor „mici si mijlocii” cu capital familial si nu in ultimul rand cu un foarte vechi concept german (Mala John-„Bussnis Guide Efopeen”) asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate („kinder, kuche und kirche”= „copil, bucatarie si biserica”) - care au condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.
In momentul de fata turismul rural este practicat in mai bine de 2/3 din spatiul rural german. Pozitionand geografic, vom intani dotari incepand din Rhemania de Nord, Wastfalia, continuand apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.
Sejururile oferite in turismul rural german poarta parfumul serbarilor berii, culoarea Dunarii si caldura copilariei din povestile fratiilr Grimm. Si chiar daca aparent precizia, promptitudinea si stilul german va fac sa credeti ca atmosfera este mai sobra, veti afla caldura si intelegerea gazdelor germane, mai ales atunci cand le veti aduce la cunostiinta ca nu indragiti lochiorul de ou crud. Veti afla surpriza sa constatati ca imediat ce le-ati spus-o ei v-au si inteles. O alta surpriza placuta va consta in vorbirea limbilor franceza si engleza de catre gazdele germane. In rest, modernul incearca sa nu deranjeze nimic din ceea ce presupune traditia.
Ambianta rurala este angrenata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza la loc de frunte animatia turistica.
Celor care vor alege una din cele 3000 de oferte ale „Ferien auf dem Lande” (Ghidul ospitalitatii rurale in Gemania), sunt propuse, in afara serviciillor de gazdiure - cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa - itinerarii: cicloturistice, calare, cu caruta sau caleasca; vizite in ateliere ale artizanilor, sejururi pentru naturalisti (vanatoare, fotografica); peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri=”mergan pe jos”)

Franta. In aceasta tara turismul in spatiul rural are vechi traditii si realizeaza cote maxime de diversificare, organizare si promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin federatia nationala „Gites Rulaux”, ce cuprinde circa 37 000 de asezaminte.
Functie de caracteristicile dotarilor, segmentul de clientela caruia se adreseaza sau preocupari, in spatiul francez vom intalni asocieri ca: „Gites de France”, „Logis et Auberges de France”, „Stations Vertes de vacances”, „Relais et Chateau”, „Relais de Silence”, „Camping et Caravaning” etc. In 1970, urmare a preocuparilor de a oferi servicii turistice in spatiul rural, ia nastere „Tourisme en espace rural” (TER), ce cuprindea 4 000 de sate turistice, 150 000 de paturi, dispersate in 80 de departammente.
Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o pozitie importanta amintim: Haute-Savoie, Herault, saone si Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin-pe de o parte -precum si regiuni binecunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace.
Ce-i face pe toti acesti vizitatori sa aleaga franta?
Poate:
- tartinele cu unt muiate in ceasca de cafea cu lapte de la micul dejun, ineditul preparatelor cu melci sau a branzeturilor, intr-un cuvant bucataria franceza;
- vinurile albe, rosii, roz sau negre;
- sampania;
- french-cancanul;
- felul lor de a fi: indisciplinati, seducatori, un pic sovini, dar mai ales gazde atente, gata la ori ce pentru a-si satisface vizitatorii.
In plus nu trebuie neglijat raportul pret-calitate care constituie o preocupare majora pentru fiecare prestator. La cele de pana acum este necesar a adauga “un puternic atasament pentru regiunea natala si o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”, precum si grija autoritatilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (pana la 15 ani) si cu dobanda mica (3.5%).
Toate acestea si inca cateva lucruri pe care nu le poti descoperi decat la fata locului au contribuit la noua infatisare a turismului francez in spatiul rural si la clasarea in topul preferintelor turistilor de pretutindeni.

Austria. Si in aceasta tara turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi preocupari -; devenite in timp profesii - care au contribuit la evolutia asezarilor satesti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca (case taranesti cu camere de inchiriat) si turismul in hanuri. Analizand satistic realizarile domeniiului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului.
Vechimea acestor preocupari - in 1979 s-au dobandit 100 de ani - au condus la realizarea traditiei. Totul a pornit de la apozitia geografica a Tirolului, aflat la intersectia rutelor nord-sud si est-vest, caracterizata printr-un trafic ridicat.
Incepand cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elvetiei si devine zona de interes turistic. Desi trecuta prin incercarea celor doua razboaie mondiale, zona Tirolului s-a refacut in viteza de fiecare data. Cu incepere din anii ‘50 au fost reatinse conditiile de dinainte de razboi, iar dezvoltarea urmatoare nu a fost numai rapida, ci si foarte puternica.
Cresterea realizata in domeniul turismului s-a bazat pe: cresterea economica a intregii regiuni, cresterea populatiei, cresterea bugetului de timp liber, cresterea transportului si infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii.
Rezultatele obtinute in zona Tirolului sunt o urmare fireasca a programului initiat de Ministerul Agriculturii si al Comertului, sugestin intitulat „Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodariilor tiroleze imprumuturi (credite) cu o durata de rambursare mare (15 ani) si o dobanda scazuta (3-5%). Toate acestea au condus la: omologarea si functionarea a 25 de comune turistice, in care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand - la fiecare ferma-6 paturi. Astazi in intreg Tirolul o treime din gospodariile aflate in mediul rural inchiriaza spatii de aczare.
Corelerea eforturilor si necesitatea desfasurarii unei activitati calitative - in coreletiile cresterii concurentei - au contribuit la infiintarea Organizatiilr Turistice Satesti (OST), si a Centrelor de Administratie a Organizatiilor Turistice Satesti (CAOST) la nivelul judetelor. In intampinarea cestor initiative au venit „Sindicatele de initiativa sateasca”, „Oficiul de turism al landului” si „Oficiul pentru promovarea turismului austriac”.
Promovarea activitatilor turistice rurale este realizata prin: camera de Comert Exterior, institutiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio si televeziune, afise in locurile publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii.
Incercand a realiza o fotografie a produsului turistic rurala austriac vom constata ca el se caracterizeaza prin: imensul efort investitional pentru echipare, preponderent al unitatilor de mici dimensiuni si caracterul familial al acestora; nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu (salon, bar, salon T.V, sala de jocuri, sauna, piscina, etc).
Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru pravticarea sportului in orice anotimp, vacantele tiroleze sunt de neconceput in momentul de fata fara : centre de echitatie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sala de masaj, solarium, bufete, sauna, patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala ( lacuri colectoare), masini de batut zapada.
Iar pentru ca totul sa functioneze perfect, cu o precizie maxima, exista mici societati de exploatare si intretinere-reparatie a dotarilor si instalatiilor existente.

ASPECTE ALE TURISMULUI RURAL DIN ALTE TARII EUROPENE

Practicarea turismului rural s-a extins din ce in ce ma mult in a doua jumatate a secolului XX. In aproape tot continentul european, un week-end sau o vacanta la tara au intrat in obisnuinta iubitorilor de aer curat, natura, spatii pur ecologice. Din randul celorlalte tarii eoropene practicante ale turismului rural va prezint in continuare:

Belgia - tara lui Tintin, a berii, a lui „Mauneken Pris” si a altor cateva bine cunoscute repere, din 1973 - cand se constituie prima asociatie - devine renumita si in turismul rural. Belgia federala (compusa din: Vallonia, Flandra si regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale si 245 camere „de oaspeti” in regiuni bogate in patrimoniul artistic si traditii populare.
Echipamentele sunt omologate, controlate si rezervate rin „Lea Gites de Walonie” fiind situate mai ales in jumatatea de sud a Belgiei. Wallonia este o zona a padurilor, rezervatiilor naturale, a raurilor, dar - in acelasi timp al muzeelor - a constructiilor vechi bine conservate si a echipamentelor de vacanta comfortabile.
Acest mic paradis veritabil este locuit de oameni veseli si mereu gata sa faca o serbare, pragmatici, eficienti pentru a proba si a demonstra buna lor reputatie de gazde deosebit de ospitaliere.

Danamarca. - este locul unde produsul turistic rural poarta un nume atractiv: „vacante active”. Prin intermediul organizatiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispozitie doritorilor 22 de asezaminte cu circa 3 000 de paturi.
Serviciile sunt oferite in demipensiune sau pensiune completa; cazarea este oferita in locuinte la ferma, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri intre 40-50% pentru copii sub 12 ani, iar in extrasezon se practica preturi speciale.

Finlanda. - tara „facuta” parca in intregime din ape, aer si arbori. Cele mai bine de 188 000 de lacuri si peste 65% suprafete acoperite cu paduri realizeaza aici paradisul amatorilor de natura si aer pur, proaspat dar mai racoros.
Tara in acelasi timp al fiordurilor si al lui Mos Craciun, Finlanda poseda un popor calm, modest, pacifist si foarte disciplinat. La toate cele prezentate pana acum trebuie sa mai adaugam lungile nopti albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peste si echipamentul din lemn.
Echipamentele turistice par a veni din lumea povestilor, aceste mici cabane sau „castele” din lemn se gasesc mai ales in zona lacurilor, a fiordurilor si in jumatatea sudica a Finlandei. Sunt omologate peste 50 000 de asezaminte cu un numar de peste 10 000 de paturi.
Turistii pot locui singuri in ferme sau gaspodarii taranesti. De asemenea, in vacantele lor pot participa la viata asezarilor ruruale, pot munci in cadrul gospodariilor sau pot practica sportul - cel cel mai adesea echitatia sau schiul. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor intre 2 si 11 ani, ca si pentru sejururile lungi.

Irlanda. - are incluse in circuitul turistic circa 500 de ferme ce ofera in mod traditional formula „bed a breakfast” (cazare si mic dejun), dar la cerere si demipensiune sau chiar pensiune completa. Numarul oaspetilor intr-un astfel de asezamant variaza intre 6 si 10 persoane.
Echipamentele poseda in mod frecvent cai (pentru echitatie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. In zonele montane exista posibilitati pentru drumetii sau escalada, iar in zona litorala sunt numeroase plaje cu nisip si se poate inota. Multe din ferme a amenajate locuri de joaca pentru copii si se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. In general copiilor li se acorda 25% reducere. In numeroase randuri cazarea este oferita in apartamente independenta sau rezidente rurale rezervate in edificii antice.
Zonele renumite in turismul rural irlandez sunt litoralul vestic si partea centrala intre Galway si Dublin. Regiunile care se constituie in zonele traditionale sunt: Ballyhourra Country (in apropiere de Shannon), Joyce Coountry, Irishawen, Unabhan si Carlow Country.

Italia. - turismul rural cunoaste ca forma de manifestare „vacantele verzi” si are ca principala componenta agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma in 1965. Ghidul ospitalitatii rurale -; editat periodic - contine informatii, adrese pentru vacante la ferma, descrieri ale echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotarile din 20 de regiuni ale Italiei.
In cele peste 500 de pagini ale ghidului editat in 1995 de AGRITURIST se regasesc informatiii diverse despre aproxomativ 15 000 de echipamente (ferme, locuinte antice renovate, pensiuni, case de odihna, vile moderne, case traditionale, castele si fortificatii).
Pe langa descoperirea diversitatii traditionale culturale si a peisajelor, turismul italian atrage prin: traditiile culinare ale bucatariei italiene; renumitele vinuri; dansurile si cantecele folclorului sau muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia si legenda fiecarei asezari in parte.
Renumite sunt regiunile: Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Ambruzzo, Umbria, Campania, Puglia, calabria, Sicilia si nu in ultimul rand Alto Adige.
Interesant de remarcat este faptul ca italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar si unii dintre cei mai mari emitatori in cadrul miscarii turistice rurale.

Portugalia. - 800 km de coasta (tarm-taram de vis), 12 insule, o pasiune ancestrala pentru ocean - caci aici Atlanticul intalneste Europa - patrie a unui popor de cuceritori si descoperitori (Vasco da Gama si Magellan au fost portighezi), si nu in ultimul rand locul de unde se „fabrica” vinul de Porto si se canta fadoul.
Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenti din mediul rural posesori a unor rezidente de interes particular, arhitectonic sau istoric. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII, case rustice sau ferme in plina activitate. Sectorul turismului este cordonat de Ministerull Comertului si Turismului, care acorda si autorizatiile pentru exercitarea acestei activitati. In acelasi timp se acorda un ajutor material deosebit celor care doresc sa practice turismul rural. Se acorda credite pe perioade lungi si nerambursabile in procent variabil, 40-60%, cu conditiade a deafasura aceasta activitate in timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic, Portugalia se imparte in opt zone promotionale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele si Madeira.
Turismul rural uneste peste 100 de echipamentecu peste 1 500 de paturi, la: ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinh), vile (vila). Exista de asemenea numeroase campinguri in toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei vacante economice si in plin contact cu natura. Pentru tineri se insira in lungul tarii un lant de 18 hanuri.
„Vacantele la tara” in Portugalia ofera un mod deosebit de animatie, posibilitatea practicarii sportului (inot, tenis, echitatie, vanatoare, golf) sau a participarii la viata fermei -vacante active.Gazdele vorbesc in marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulatie internationala (franceza, engleza, germana, italiana). Deviza lor: „Un turist=un prieten. Zambeste!”

Alte tari: - in ultimele decenii ale secolului XX, turismul rural s-a impus in zone din ce in ce mai noi. Astfel, el se manifesta viguros in:
- Spania (Granada, Almeria, Malaga, Cadiz, Huelva, Sevilla, Cordoba, si Jaen);
- Elvetia (leman, Jura, Neuchatel, Berna, ticino);
- Luxemburg (Porte des Ardennes, Mullerthal, Moselle);
- Anglia (Kent, Norfolk, Suffolk, Warwickshine, Tara Galilor);
De asemenea, este in plina afirmare in: grecia, Islanda si Suedia. Incearca a se impune si
in tarile Europei Estice: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovaacia, Fosta Iugoslavia si Romania.

TURISMUL RURAL IN ROMANIA

Teritoriul Romaniei prezinta: o mare varietate de valori culturale istorice - arta populara, etnografie, folclor, traditii, vestigii istorice - un cadru natural armonios imbinat, cu un fond peisagistic variat si pitoresc. Toate acestea sunt valente ale turismului rural romanesc in mod special.
Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief inca din vremea traco-dacilor, asezarile rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca in buna masura datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, elemente originale de etnografie si artizanat, ce pot fi valorificate turistic in cadrul unei strategii de organizare si dezvoltarea turismului rural.
Turismul rural in tara noastra se practica din totdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator, si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii ’20-’30, cazare la cetateni a vizitatorilor ocazionali a unie asezari rurale.
Primele incercari de turism organizat s-au realizat in anii 1967-1968, pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca fost un inceput promitator , caci in anul 1972 Ministerul Turismului elaboreaza ordinal 297/1972, urmare caruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistica interantionala procedeaza la identificare asi selectarea unor localitati rurale representative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism. In urma acestor studii, de comun accord cu oficiile judetene de turism si organele administratiei locale s-a atabilit ca pot fi introduse in turismul intern si international circa 118 localitati rurale.
Cu incepere de la 16 iulie 1973, prin ordinal Ministerului Turismului numarul 744/1973 se declarau , experimental, sate de inters turistic, demumite “sate turistice”, urmatoarele 14 localitati: Letesti (Arges), Fundata si Sirmea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Mirighiol si Crisan (Tulcea), Racos (Timis), Sfantu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Voda (Maramures), Vatra Moldovitei (Suceava), Poiana Sarata (Bacau), Vaideeni (Valcea).
In anul urmator, prin decretul 225/1974 s-a intrezis cazarea turistilor straini in locuintele particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru turismul international. Dat fiind faptul ca o parte din satele turistice amintite au fost incluse in programele cu caracter cultural si folcloric ale Oficiului National de Turism „Carpati” Bucuresti si contracte pe piata externa, se realizeaza o bresa -; prin intermediul unei ordonante a fostei puteri politice (cancelaria PCR) -; pentru satele Leresti, Rucar, Sibiel, Murighiol si Crisan.
Scurta perioada de „oficializare” a turismului nu a facut posibila organizarea activitatii de turism si nici amenajarea corespunzatoare a satelor turistice. In multe localitati nu s-au omologat gospodariile care intruneau conditiile de cazare (Rucar, Vatra Moldovitei, Vaideeni), in altele cazarea tuirstilor romani se facea in mod neorganizat si fara o evidenta (Crisan, Bogdan Voda, Rucar). Cu foarte mici exceptii, aceasta situatie a dainuit pana in annul 1989.
Incepand cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaste. Iau nastere diverse asociatii si organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea si dezvoltarea turismului in zonele rurale. Una din acestea este Federatia Romana entru Dezvolatare Montana (1990), care isi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montana, inclusiv prin promovarea, organizarea si dezvoltarea agroturismului. Urmeaza Agentia Romana pentru Agroturism (1995) ce isi propune racordarea agroturismului romanesc la sistemul interantional si Asociatia Nationala pentru Turism Rural Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC) -; 1994 -, membra a Federatiei Europene de Turism Rural (EUROGITES).

Din randul acestora ANTREC este cea mai viabila si in maer parte a realizat ceea ce isi propunea la fondare:
- identificarea si popularizarea potentialului turistic din spatiul satesc;
- formarea profesionala prin colocvii, seminarii, cursuri de lunga si scurta durata;
- burse de specializare;
- schimburi de experiente in tara si in strainatate;
- editarea de buletine informative si reviste;
- infiintarea unei banci de date;
- cooperarea cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale de specialitate din tara si strainatate;
- campanii de publicitate a pensiunilor si fermelor agroturistice prin mediatizare;
- participarea la targuri ssi expozitii nationale si internationale;
- realizarea unui sistem dee rezervati in turismul rural romanesc.
Preocupari din ce in ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul
Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei Nationale (Invatamantului) si insusi Guvernul Romaniei.
Urmarea fireasca a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre (Ordonanta Gguvernului nr. 62/24 august 1994) si Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice.
Asociatia Nationala de Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC), reunea la sfarsitul anului 1995 peste 2 000 de membri, in 15 filiale. Activitatea turistica s-a desfasurat in cadrul a 1240 echipamente (ferme, pensiunii sau gospodarii taranesti), care au atras 18 500 de turisti -; din care 3 500 turisti straini -; cu un sejur mediu de 4 zile/turist.
Urmare a dinamismului activitatii desfasurate de catre ANTREC, saptamanalul economico-financiar „Capital” a acordat asociatiei premiiul Oskar -; Capital pentru anul 1995, recunoscand si confirmand prin aceasta „initiativa cu cel mai mare impact social”.
Anul 1996 a marcat cresterea dimensiunilor ANTREC la 25 de filiale si ridicarea nivelului calitativ al echipamentelor, serviciilor si a intregii activitati. Din punct de vedere calitativ ANTRC a fost preocupat de ridicarea nivelului pregatirii profesionale a prestatorilor de servicii turistice rurale, prin organizarea de seminarii, colocvii si cursurii de tehnica turistica si marketing turistic in mod centralizat sau zonal in regiunile de circulatie turistica insemnata (Brasov, Maramures, Bucovine, etc.). pe de alta parte anul 1996 este punctul de pornire a primului Program Phare pentru turism rural din tara noastra. Cu acest prilej a fost demarata o puternica activitate de promovare a resurselor turismului rural romanesc si au inceput demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervari.
In cel de-al treilea an de existenta (1997) la ANTREC Romania numarul membrilor sai a ajuns la 3 000 iar cel al filialelor la 28. asociatia a reusit editarea primului CD- rom , al primului catalog al pensiunilor si fermelor turistice, a participat la numeroase evenimente promotionale (targuri si expozitii, reuniuni si congrese) a fost preocupata de realizarea unui climat de descentralizare a actiunilor sale.
Anul 1998 concretizeaza imaginea ANRECU-lui in:
- cei peste 2 500 membrii, organizati in 30 de filiale judetene;
- mai mult de 1 000 de pensiuni turistice si agroturistice -; omologate si clasificate;
- aproxiamtiv 150 000 turisti romani ssi straii, cu un sejur mediu de 4 zile.
Preocuparile actuale vizeaza: editarea celui de-al doilea catalog al pensiunilor turistice si agroturistice, finalizarea sistemului national informatizat de rezervare si racordarea sa la sisteme similare din tarile membre EUROGITES, prezenta in paginile INTERNET-ului. O problema vitala ce se doreste relizata in cel mai scurt timp este cea a implementarii unnui sistem viabil de asigurari pentru turistii care prectica turismul rural, pentru pensiunile si fermele turistice, pentru gazde si pentru gospodariile taranesti.
Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate. Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural in Romania a fost constituita, prin ordinul Ministerul turismului 59/ iulie 1995, Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural. Din acesta comisie fac parte specialisti de la ministerele si institutiile care-si pot aduce o contributie in acest domeniu: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Fomare Manageriala in Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectia Mediului si Mministerul Educatiei Nationale.
Pe langa cele prezentate pana acum, consider ca nu lipsita de importanta este existenta, in momentul de fata, peste 25 de firme ce desfasoara activitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar cateva: „Branimex” si „Ovidiu Tour” Bran (Brasov), „Trans Tour” Praid (Harghita), „Dublion” Campulung (Arges), „Darugus” Balavanyos (Covasna), „Montana Service” Vidra (Vrancea).

POTENTIALUL NATURAL AL TURISMULUI RURAL ROMANESC

Parafranand o afirmatie a marelui pictor Stefan Lucian, facut in vara anului 1909 intr-o epistola -; „fromos e un biet cuvant searbad care nu spune nimic din splendoarea peisajului” romanesc, cunoasterea spatiului rural romanesc demareaza ca un experiment, continua ccu o permanenta cercetare si se va sfarsi printr-o pasiune constanta, intretinuta de dorinta permanenta a „redescoepriri” ori a revederii. Cuvintele nu vor putea reda intotdeauna varietatea impresiilor , a gandurilor, a sentimentelor ce se nasc sub imperiul emotiilor traite in strabaterea plaiurilor carpato-dunarene.
Aceasta oferta primara potentiala, alcatuita dincomponente naturale de peisaj, reprezinta potentiale resurse turistice si joaca un rol determinant in dezvoltarea turismului in general si a celui rural in mod special.
Elementele care trebuie puse in valoare in mod special sunt:
- valoarea recreativa, estetica si peisagistica, nu in putine randuri deteriminata de alegerea destinatiei (munte, deal, campie, litoral sau delta);
- valoarea curativa (balneoclimaterica) a bioclimatului sau a factorilor naturali ai zonei;
- cadrul de derulare a unor momente de destindere sau a unor hobbyuri (oglinzi de apa, masive muntoase, pesteri, torente, resurse cinegetice, strat de zapada etc);
- valoarea cognitiva in cazul componentelor desemnate ca parcuri, gradini botanice sau zoologice, rezervatii stintifice sau monumente ale naturii etc:
Toate asceste elemente se afla intr-o stransa interdependenta, formand „natura mama” si cadrul de viata pentru tot ce „misca-n tara” si pe planeta albastra. Particularitatile lor vor iesi in evidenta pe parcursul abordarii prin prisma cunoscatorului si analistului prezent in fiecare dintre noi-in momentele evaluarii bazate pe documentare si logica.
Prezentare generala a resurselor turistice naturale Romania este situata in Europa, la jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord (45’latitudine nordica) si aproximativ la jumatatea distantei dintre Oceanul Atlantic si Muntiii Urali (25’latitudine estica). Asezat la raspantia dintre partile estica, vestica si meridionala a Europei, teritoriul tariii noastre este fomat din proportii egale din munti (31%), dealuri si podisuri (36%), campii si lunci (35%), respectand si din acest punct de vedere regulile echilibrului si armoniei
Clima temperat-continentala, reteaua radiara de rauri ce izvorasc din lantul carpatic, apele minerale si termal cu proprietati curative, pasunile si fanetele, padurile de ratinoase si foioase, lacurile si iazurile, Dunarea si Delta sa, luncile si campiile constituie separat sau la punctul de intalnire peisaje cu puternica personalitate, pline de caldura oamenilor ce le insotesc.
Spatiul rural romanesc este denumit carpato-danubiano-pontic deoarec este carpatic prin relief, dunarean prin reteaua lui hidrografica si pontic prin deschiderea sa la Marea Neagra, implicit la Oceanul Planetar. Indiscutabil, aceasta „personalitate geografica” trebuie sa fie dublata in timp si de vocatia turistica.
Lantul Muntilor Carpati reprezinta un rol deosebit pentru clima, ape, bogatii, vegetatie fauna, soluri etc. El are pozitie centrala si forma de cetate sau inel, din preajma acestuia succedandu-se celelalte forme de relief. Dar ceea ce ii confera locul de frunte in patrimoniul turistic al tarii sunt peiasjele: impresionante, dantelarii de basm in forme carstice din regiunile calcaroase, circuri si vai glaciare, piscuri golase, forme inedite sau ciudate ale stancilor.
La adapostul acestora apar vechile vetre de locuire -; tarile: Maramuresului, Barsei, Fagarasului, Hategului, Vrancei, Almasului etc. Pe firul raurilor carpatice, in vaile acestora se insira deasemenea asezari pitoresti, din randul carora unele sunt vestite pentru climatul sau apele lor minerale.
Portiunea vestica este reprezentata de lantul eruptiv unde manifestarile postvulcanice au contribuit la aparitia localitatilor ablneare in preajma mofetelor, apelor hipotermale sau izvoare bicarbonate. Lantul vulcanic a condus la apatitia unor depresiuni, in cadrul carora s-au dezvoltat numeroase asezari: numim aici Depresiuena Maramuresului, cea a Dornelor, a Gurghiului, a Ciucului.
Carpatii Orientali sunt marcati in deosebi de multimea trecatorilor naturale: Bratocea, Oituz, Ghimes, Bicaz, Rotunda, Prislop, Gutai, care au facut posibila circulatia de o paret si de alta a lantului carpatic inca din vremuri indepartate.
Portiunea cea mai spectaculoasa si impunatoare a Carpatilor Romanesti o constituie, fara urma de dubiu, Carpati Meridionali- intre culoarul Timis-Cerna ( la vest) si Valea Prahovei (la est). Supranumiti si Alpii Romanesti, ei ating cateva varfuri peste 2500 de metrii: Omu (2505 m) in masivul Bucegi, Moldoveanu (2544 m) si Negoiu (2535 m )in muntii Fagaras, Parang (2518 m), Peleaga (2529 m ) in muntii Retezat etc. In Carpatii Meridionali au salasluit si au fost protejate o serie de alte „tari” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului, Lovistei si Hategului-situata in inima vechii Dacii. Jiul si Oltul au ferestruit in acesta catena vai transversale la el ca si Prahova imperuna cu Dambovita. Aici, intre masivii muntosi ai Bucegilor si Pietrei Craiului, intre Transilvania si Muntenia legate de Culoarul Rucar-Bran se afla leaganul turismului romanesc si inceputurile turismului rural din tara noastra.
Intre Olt si Jiu, intalnim culmile Parangului, Sireanului si Candrelului cu creste ppitoresti, caldari si vai galciare, culmi netede impestritate de lacuri acoperite de pajisti. Retezatul -;cu intreaga lume de basm inglobata in parcul national si rezervatia stiintifica cu acelasi nume-Godeanu si Tarcu atrag in afara caprelor negre si numerosi turisti. Spre sud, dincolo de Depresiunea Petrosani, ne intampina culmile Muntilor Valcan, Mehedinti si Cerna, unde avem ocazia sa admiram adevarate bijuterii sapate in calcar-pesteri, poduri, doline.
A treia latura a Cetatii Carpatilor se deschide intre Defileul Dunarii si Valea Somesului, este numita de geografi Carpatii Occidentali. Carecterizata deplatforme netede, doar in zona centrala vom intalni varfuri de peste 1800 de metri (Curcubata, Bihor, Vladeasa, Muntele Mare). Prabusirile tectonice au creat aici un aspect insular si largi culoare; in acelasi timp o mare variatie a peisajului si reliefuri spectaculoase. Bazaltele de la Detunat, Cheile, abrupturile, dolinele si pesterile (Cetatile Ponorului, Pestera Ursilor, Pestera Scarisoara, Pestera Meziad etc) sunt doar cateva dintre atractiile turistice al zonei.

Iar pentru ca frumusetea fara puritate nu este nimic, lantul are in componenta sa stravechi si bogati Munti Apuseni, plaiuri desprinse din paginile cartilor de povesti.
Depresiunea si Podisul Transilvaniei este portiunea aflata in interiorul arcului carpatic, cu relief ce variaza intre 700-800 m si respectiv 350-500 m. In estul Depressiunii Transilvaniei intalnim o centura de dealuri inlate, care inchid mici depresiuni ceseamana cu Subcarpatii aflati in exteriorul arcului carpatic.
Subcarpatii sunt dispusi in extariorul lantului carpatic, dubland parca zidul de aparare al „cetatii”. Formati din trei subdiviziuni-Subcarpatii Moldovei, Subcarpatii Curburii si Subcarpatii getici-ei sunt o asociere de culmi inlate, brazdate de ape, bine pupulate si cultivate cu cereale sau lievzi; tot in acesta zona vita de vie este la ea acasa si a facut renumite localitati ca: Odobesti, Panciu, Pietroasele, Stafanesti, Valea Calugareasca etc.
In strafundul lor, culmile subcarpatice pastreaza bogatia „aurului negru”, carbunilor, sarii si a izvoarelor de apa minerale. Piolatia se ocupa cu pomicultura, cresterea vitelor, prelucrarea lemnului, extragerea minereurilor si, mai nou, cu turismul rural.
Podisurile din afara lantului carpatic. In estul Romaniei si a dealurilor subcarpatice coboara domol de la nord spre sud Podisul Moldovei, ce se in vecineaza in sud-est cu Podisul Dobrogei, iar la sud-vest are o alta ruda mai distanta in persoana Podusului Getic.
Pe cuprinsul acestor locuri o anumita agricultura-pomi si viticultura- seafla la mare cinste; drept urmare de renume sunt viile de la Cotnari, Iasi si Husi sau cele de la Niculitel, Murfatlar si ostrov, cum nu mai putin vestite sunt cele din preajama Pitestiului, , Dragasaniului sau Strehaiei.
Data fiind bogatia si frumusetea zonelor de podis, acestea sunt bine populate, iar traditiile, obiceiurile populare transmise din generati in generatie, ca si legendele si povestile localnicilor sunt tot atatea atractii-alaturi de vinuri, raghiuri ori preparate gastronomice traditionale-ca si chiemari, carora cel ce a avut sansa de a le cunoaste, ca si neofitul, nu le poate rezista.
Litoralul Marii Negre reprezinta un loc nepereche si cu o puternica personalitae. Intre Chilia si capul Midia prezinta plaje si grinduriintinse, iar intreaga zona este foarte scunda. In schimb, la sud vom intalni o faleza de 15-20 m ce adaposteste plaje cu nisip fin.
Platforma litorala ce se apleaca lin langa „riviera” romaneasca are pana departe in larg adancimi reduse, fiind la origine o veche campie invadata de apele marii in ultima perioada a Cuaternarului.
Delta Dunarii constituie partea cea mai joasa de pe teritoriul tarii noastre, o campie in formare prin aluvionare. Portiunile de uscat, la cotele obisnuite ale fluviului, reprezinta circa 13%, cea mai mare parte a Deltei fiind acoperita de mlastini, lacuri, garle si ape permanante. O atractie deosebita pentru turism o constituie peisajul exotic, unic in felul lui pe intreg teritoriul european, adevarat sanctuar pe care 280 de specii de pasari si l-au ales ca lacas, cum aprecia si celebrul savant farncez Jacques Ives Cousteau.
Principalele resurse ale Deltei Dunarii sunt: fauna piscicola, stuful si padurile in deosebi de esente mai. Pentru a conserva si pastra aceasta lume uimitoare, teritoriul prezentat constituie in momentul de fata Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.
Campiile se intind in sudul si vestul tarii noastre.
Cea mai mare-Campia Romana-se afla la nord de Dunare, de la Drobeta Turnu-Severin pana la Galati. Ea asigura aproximativ 40% din productia agricola a Romaniei. Partea sa estica se numeste Baragan si prezinta-prin lacurile sale sarate: Lacul Sarat (in apropiere de Braila), Lacul Amara (langa Slobozia), Movila Miresei, Balta Alba-interes nu numai agricol ci si turistic (utilizarea apelor in scopuri terapeutice).
Campia de Vest este o alta zona agricola importanta; ia isi are limitele fixate de Valea Somesului si cea a Timisului.
Clima. Urmare a plasarii in centrul Eurasiei pe de o parte si a reliefului sau si pe de alta parte, Romania are un climat temperat aflat sub influenta maselor de aer umed dinspre Atalntic, a maselor de aer uscat, continental, provenind din rasaritul continentului, cat si de aer mediteranean ce vine dinspre sud. Rezulta deci un climat continental-modelat cu nuantari locale influensate de forme de relief si succesiunea anotimpurilor. Toate acestea sporesc culoarea si atractiile peisajului, diversificand in acelasi timp factorii naturali de cura si tratament, sportuei practicate, activitatiile localnicilor, si nu in ultimul rand, regimul alimentar.
Hidrografia tarii noastre se afla sub influenta climatului, fiind, cu exceptia catorva mici rauri din Dobragea, colectata de Dunare.
Ccaracteristica ei este determinata de configuratia concentrica a reliefului tarii si de repartitia diferentaila a cantitatiilor de precipitatii, de al zona inalta spre cea joasa. Cu exceptia raurilor din Molodva-care sunt aproape paralele cu lantul mmuntos-restul raurilor au o distributie radiara.
Dunarea strabate tara noastra pe o lungime de 1075 km, fiind anviagbila pe intreg parcursul si colecand, direct sau indirect, prin intermediul Tisei, toate raurile romanesti. Apele colectate sunt varsate prin cele trei brate in Marea Neagra, care intregeste astfel hidrografia patriei si permite legatura cu toate tarile riverane Oceanului Planetar. Avand o salinitate de 17-21% si o temepratura medie de 25-27’c vara, sectorul romanesc al Marii Negre are un potential balnear cu exceptionale calitati.
Izvoarele si lacurile. Izvoarele minerale, aflate in numar de peste 2000, mute fiind termale, sunt cunoscute si apreciate d epeste 2000 de ani (Herculane sau Geoagiu-Bai). Cele ami multe izvoare se afla de-a lungul Carpatiilor si Subcarpatiilor, iar valoarea terapeuticaa apelor a condus la aparitia de peste 160 de statini.
Lacurile din tara noastra desin, 1,2% din suprafata Romaniei, cele mai mari fiind lagunele Razim si Sinoe. Numeric lacurile sunt peste 3400-dintre care 2300 sunt naturale; marea majoritate se gasesc in zonele de campie si prezinta atat impotanta piscicola cat si de agrement.
Deosebite sunt lacurile de munte formate in circurile glaciare aflate in masivele muntoase Rodna, Fagaras, Parang, Retezat, ca si alcurile unicat: Lacul Rosu-lac de barej natural si Lacul Sfanta Ana-adapostit in craterul unui vulcan.
Celor prezente anterior li se adauga lacurile artificiale realizate pentru valorifiacrea potentaialului energetic: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru, Fantanele, Valiug etc.
Vegetatia si fauna, impreuna, formeaza potentialul biogeografic. In forma ei actuala, vagetatia tarii noastre este relativ recenta si prezinta trasatuir caracteristice ale Europie Centrale.
Astfel, vom observa diferentieri generate de altitudine ca si de etajele climatice ce insumeaza peste 400 de specii. Dintre aceste predominante sunt padurile, de stejar in mare parte in zonele de capie, de fag-in Subcarpati si pa muntii mai scunzi , conifere-molidul, bradul, pinul etc.-la limita superioara a altitudinilor. Urmare a interferentelor, in zonelel de treditie a reliefului, rezulta prezente jxtapuse, ale diferitelor specii care genereaza toamna o bogata paleta coloristica care permanentizeaza peisajul romanesc. In urma marilor defrisati efectuate de-a lungul timpului, pe teritoriul Romaniei paduriel mai ocupa aproximativ 26% din suprafata totala.
Suprafetele despadurite au fost afectate culturilor agricole, liveziilor so podgoriilor. La mare altitudine-pe muntii inalti, intalnim vegetatie alpina si subalpinaformata din pajisti cu tufisuri de ienupar si jneapan, afin etc.
Alte forme de vegetatie caracteristice suportului de relief gasim in sud-estul Romaniei, Campia Baraganului si Podisul Dobrogei de Sud, unde s-a dezvoltat vegetatie de silvostepa si stepa. De-a lungul cursurilor de apa, in lunci si in special in Delta Dunari, gasim forme de vegetatie specifice regiunilorcu umiditate abundenta (stuf, papura, rogoz, salcie si plop etc).
Din punct de vedere turistic, trebuie sa consemnam existenta in diferite din tara noastra unor plante rare-endemice sau relicte-ori tipuri specifice altor zone ale planetei.
Zonele de vegetatie ofera hrana si adapost unei variate faune, dispusa pe etaje de vgetatie si zone. Fauna cuprinde peste 3600 de specii provenite din cele trei mari provincii europene: animale mari-Europa Centrala, rozatoarele si pasarile rare-Europa Rasariteana, vipera cu corn, broasca testoasa de uscat, scorppionul, dihorul-Europa d Sud.
Fauna cinegetica-reprezentata prin ursul cafeniu, capra neagra, capriorul, rasul, cerbul carpatin, mistretul, iepurele etc.-reprezinta o importanta deosebita. Nu trebuie sa uitam a aminti nici pasarile: cocosul de munte, cocosul de mesteacan, egreta mare, lopatarul, pelicanul cret si pa’elicanul comun, califarul alb, rata salbatica si altele.
Din randul numeroaselor specii de peste ce populeaza Dunarea si raurile, la loc de frunte se afsa: pastravul, lostrita, lipanul-in apele de munte; crapul, cleanul, mreana-in apele de ses; salau, stiuca, biban-in Dunare; morunul, niserul, scrumbiile-la gurile Dunarii si in mare.
Factori naturali de cura. O schitare a principalilor factori de cura scoate in relief: apele minerale (in raul multora sunt termale), lacuri tearpeutice, namolurile, mofetele, salinele, factorii climatici, aeroionizarea, plante minerale. Acesti factori sunt raspanditi pe intreaga suprafata a tarii, unii necesita instalatii sau amenajari pentru utilizare, altii impun recoltarea sau captarea, dar absolut toti cer pastrarea, conservarea , si protejarea pentru o cat mai indelungata utilizare.
Revenind la izvoarele minerale dispuse in spatiul rural, majoritatea nu sunt captate si protejate corespunzator. Aceste resurse sunt carbonate mare parte in catena vulcanica Oas-Calimani-Harghita, zona dealurilor subcarpatice si de podis, si nu in ultimul rand in campie. Apele sunt: oligominerale, alcaline (bicarbonate), alcalino-feruginoase, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, arsenicale, radioactivve, termale etc. Sursele minerale sunt cel mai putin similar ecu surdele de peste hotare si pot fi utillizate in terapia prifilactica, curativa si recuperatorie.
Plantele medicinale au revenit in forta ca factori naturali de cura, fiind utilizate attt in prepararea unor medicamente pe cale naturala cat si in filoterapie. In traditia romanesca s-au pastrat numeroase retete ale unor preparate utilizate ca leacuri sau elixiruri, ceaiuri sau bai de plante. Pe de alta parte, multe din plantele medicinale sunt utillizate in produsele culinare pentru aromele, gustul sau calitatile de condimentare pe care le poseda.
Mai putin puti in valoare in tara noastra sunt factorii climatici ce pot fi utilizati in mentinerea, ameliorarea sau recuperarea starii de sanatate a organismului uman prin: aeroterapie, helioterapie sau cure de teren-priin ceea ce generic este numita climatoterapie. Maladiile ce pot fi trataet sunt: anemiile, nevrozele astenice, afectiunile respiratorii, stresul, surmenajul fizic si intelectual.
Identificarea, punerea in valoare si utillizarea in cunostiinta de cuza a cestor factori naturali vor contribui la dezvoltarea si promovarea turismului balnear in turismul rural romanesc.