Consideratii generale

CADRUL NATURAL

1.1. SCURT ISTORIC

Stravechi pamant romanesc, Vrancea constituie o punte de legatura intre cele trei provincii istorice romanesti - Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania. m6g21gv
Judetul Vrancea, inclus in teritoriul tinutului Putna de altadata, a apartinut inainte de anul 1475 Munteniei, care-si intindea hotarul pana in apropiere de Bacau. Acest fapt este pus in evidenta atat de documentul din 1407, dat de Alexandru cel Bun in vederea reglementarii exportului si importului, cat si de cel din 1460, dat de Stefan cel Mare, prin care Bacaul este amintit ca centru de vama. Mai tarziu i se adauga „Tara Vrancei”, care s-a bucurat totusi de privilegii si libertati speciale, iar dupa anul 1482, in urma luptelor dintre Stefan cel Mare si domnii Munteniei, tinutul Putna se extinde pana la apa Milcovului unde, dupa mai bine de 20 ani de neintelegeri dintre domnitorii munteni si domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se statorniceste hotarul dintre cele doua tari surori.
Tinutul Putna era condus de un staroste care avea depline puteri administrative si militare. Acesta isi exercita puterea si asupra vornicului de Vrancea, cat si a pantarilor acestuia. Printre starostii de Putna, cei mai cunoscuti au fost : cronicarii Moldovei Miron Costin si Ion Neculce, Manolache Ruset, fratele vistiernicului Iordache Ruset etc.
Incepand cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, conducatorul administrativ al Putnei poarta numele de prefect.
Tinutul Putna si apoi judetul cu acelasi nume a inclus partial teritoriul actualului judet Vrancea. Aceasta situatie s-a mentinut pana la prima impartire administrativ-teritoriala din anul 1950, cand teritoriul actual al judetului se incadra in raioanele Vrancea si Focsani.
Incepand cu ultima impartire administrativ-teritoriala din anul 1968, judetul Vrancea, suprapus raioanelor Vrancea si Focsani, cuprinde aproape in intregime judetul Putna si aproximativ 1/3 din judetul Ramnicu Sarat, considerate in limitele anului 1938.
Sapaturile efectuate in imprejurimile satului Birsesti au scos la iveala urmele unei asezari preistorice, care dateaza din paleoliticul superior .
In neolitic se identifica asezari omenesti permanente, din ce in ce mai numeroase, caracterizate printr-o cultura materiala cu caracter agricol primitiv. Intre acestea mai frecvent intalnite sunt culturile Cris (la Bontesti - Cirligele), Boian (la Minastioara - Fitionesti) si Cucuteni ( la Topesti - Birsesti si Bontesti - Cirligele) .
In epoca bronzului, asezarile omenesti, caracterizate prin imbinarea celor doua ramuri ale economiei locale (agricultura primitiva cu plugul si pastoritul) sunt destul de numeroase. Sapaturile de la Birsesti, Bontesti, Cindesti, Minastioara, Tifesti au dat posibilitatea cunoasterii extensiunii purtatorilor culturii Monteoru in aceasta parte.
Sapaturile din cimitirul tumular de la Birsesti, de la Odobesti, Dumbraveni, Padureni etc., au aratat importanta obiectelor gasite, pentru cunoasterea primei epoci a fierului si influenta culturii scitice asupra culturii locale din Moldova.
In secolul al XV-lea, mentiunile documentare atesta, prin continutul lor, unele specializari viticole (Sparieti, Igesti, Soldesti etc.), intariri cu imunitati unor dregatori ai scaunului domnesc pentru „dreapta credinta” (Batinesti, Caliman, Sindrilari, Andreias, Voloscani).
In secolul al XVI-lea, dezvoltarea culturii plantelor (vita de vie, pomi fructiferi, cereale etc.) si a cresterii animalelor (in special ovine si porcine) a dus la crestere corespunzatoare a asezarilor omenesti. Dupa continutul documentelor, asezarile mentionate in secolul al XVI-lea se pot incadra, in ca mai mare parte, in categoria „daniilor” facute de domnitor slujitorilor sai pentru serviciile aduse domniei (Timboiesti, Urechesti etc.).
Depresiunile subcarpatice (Soveja, Vrancea, Neculele), prin extensiunea pasunilor si fanetelor naturale au constituit intai puncte de popas si apoi de stabilire definitiva, fie prin casatorii, fie prin cumparaturi a mocanilor de peste munte, care treceau cu oile la camp pentru iernat. In acelasi timp, depresiunile subcarpatice au constituit locuri de mai mare siguranta pentru locuitorii fugiti din alte parti, din cauza persecutiilor si a impozitelor fiscale excesive. Citam in acest caz prima emigratie, din anul 1620, a locuitorilor din satele Dragoslavele si Rucarul Muscelului, care au parasit satele respective si s-au fixat pe valea Susitei, intemeind localitatea Soveja, respectiv localitatea Dragosloveni din bazinul Ramnei. In aceeasi categorie mentionam si localitatea Chiojdeni, ai caror fondatori se pare ca au venit de prin partile Buzaului, de la Chiojdeanca si Vilcani, cu locuitori care au emigrat din Valea Slanicului, de la Lopatari, stabilindu-se pe mosia Narujenilor.
FOCSANI. Asezare veche pe unde trecea catre sfarsitul secolului al XV-lea drumul care facea legatura cu tarile romane (« drumul lui Rotopan») punct principal de granita pana la 1859, este amintita intaia oara in 1572, intr-o cronica munteneasca ce vorbeste despre inscaunarea lui Petru Schiopu in Moldova.
Incepand cu secolul al XVI-lea, orasul Focsani ramane permanent capitala tinutului Putna, cunoscand o dezvoltare lenta. Cand problema Unirii celor doua Principate a inceput sa fie tot mai agitata, Focsanii au devenit, dupa Iasi, orasul cel mai framantat din Moldova de ideile politice ale timpului.
Ideea Unirii era aici evidenta, cu atat mai mult cu cat orasul era impartit in „Focsanii Moldoveni” si „Focsanii Munteni”, despartiti doar printr-un firicel de apa.
In alegerile consecutive din iulie 1857 si septembrie 1857, au fost alesi pentru divanul ad-hoc, pe langa reprezentantii boierimii, doi membri ai populatiei orasenesti si Mos Ion Roata ca deputat al taranimii.
In Focsani si-a petrecut o mare parte din viata si activitatea sa poetul Grigore Alexandrescu, s-au afirmat ca scriitori Duiliu Zamfirescu, C. Mironescu, Hortensia Papadat Bengescu si geograful Simion Mehedinti.
ODOBESTI . Odobestii au fost in vechime un sat, satul lui Odoba, asezare de podgorie veche, devenit inca de la 1600 una din cele mai importante ale Moldovei. La 1716, Dimitrie Cantemir in „Descrierea Moldovei” consemna podgoria Odobestilor ca a treia din Moldova, dupa Cotnari si Husi.
De semnalat, la marginea Odobestilor, existenta Cetatuiei, locul unde a fost cetatea Craciuna, cucerita in 1482 de Stefan cel Mare, cetate care a avut un rol important in razboaiele acestuia cu Radu cel Frumos al Munteniei.
ADJUD. Este atestat documentar in 1433, intr-o conventie comerciala intre domnul Moldovei Ilias, si sasii din Transilvania, fiind amintit mai tarziu in 1460 ca asezamant comercial al lui Stefan cel Mare. In secolul al XVIII-lea cunoaste un declin accentuat datorita revarsarii continue a Siretului.
MARASESTI . Orasul Marasesti, despre a carui existenta ne relateaza documentul din 4 aprilie 1641 , se dezvolta ca un important nod de cai de comunicatie intre Moldova si Muntenia, pastrandu-si in acelasi timp un pronuntat caracter agricol.
Situat la incrucisarea drumurilor ce vin de la Iasi, Galati, Bucuresti, Suceava, orasul Marasesti a constituit in anul 1789 locul de desfasurare a luptelor dintre rusi si austrieci, de o parte, si turci pe de alta parte. In urma acestor lupte, Marasestii au ars si o data cu ei au ars din temelie si o serie de sate din imprejurimi, ca Mircesti, Jorasti, Vacaresti etc., unele din acestea nemaiputand fi refacute niciodata (de exemplu Vacaresti). Recladit, continua sa se dezvolte in directia agricola, comerciala si transporturi. Pozitia sa geografica, de raspantie, il situeaza din nou in calea framantarilor politice si sociale, devenind, in anul 1917, punctul crucial in lupta poporului roman pentru apararea fiintei sale nationale si pentru eliberarea patriei impotriva cotropitorilor.
PANCIU apare ca targ in secolul al XIX-lea, fiind infiintat de manastirea Adam, pe a carei mosie se afla, obligatiile locuitorilor catre manastire fiind stabilite in hrisovul domnesc din 1823 , si intra in marele trafic comercial o data cu construirea, in 1902, a caii ferate Marasesti - Panciu. Targul Panciu devine acum locul de principal de colectare si distribuire a produselor marii podgorii, fiind intrerupt brusc din avantul sau economic de mersul operatiunilor primului razboi mondial cand, in 1917, linia frontului a fost stabilita pe valea Susitei. Distrus prin bombardament de catre germani, targul Panciu se reface destul de greu, dar dezvoltarea sa este stopata, la 10 noiembrie 1940, de cutremurul ce a produs numeroase victime omenesti si pagube materiale.

1.2. DEZVOLTAREA ECONOMICA

Judetul Vrancea cuprinde un teritoriu foarte variat atat din punct de vedere al altitudinii si a formei de relief, cat si ca origine si varste geologice.
In conformitate cu istoria lui geologica, teritoriul judetului Vrancea este de origine sedimentara, intrucat suprafata sa corespunde cu ariile bazinelor sedimentare ce s-au succedat in timp si in care s-au depus sedimente marine fluvio-lacustre si continentale.
Particularitatile reliefului au determinat o structura de soluri foarte variate si complexe.
In Campia Siretului predomina cernoziomul si solurile aluvionare care au fertilitate ridicata , in zona dealurilor inalte solurile podzolice cu un pronuntat proces de eroziune, in depresiunile submontane solurile brune tipice, iar pe culmile montane mai inalte se gasesc soluri brune acide podzolice, podzoluri turboase sau humus brut.
Cele mai importante sunt localizate in aria dealurilor subcarpatice, fiind reprezentate de: sare, materiale de constructii, argile pentru ceramica, izvoare minerale si, in cantitati mai mici, petrol, gaze naturale si carbuni.
Izvoarele minerale de tipul celor sarate se gasesc pe vaile Poienitei, Boului, Rupturile si in jurul Magurei Spinestilor si in Valea Cerbului.
Cele mai raspandite sunt izvoarele sulfuroase: Sclifii, Jitia, Motnaul Mic, Pucioasele, Sarile, Valea Neagra, Poiana Pacurii, Andreiasul de Jos, Valea Reghiorului, Vilcaneasa Vizantea-Livezi si Vintileasca.
Fondul forestier constituie una din principalele bogatii ale judetului si se intinde pe o suprafata de 91.432 ha, reprezentand 39% din suprafata judetului, fata de 27% din suprafata de paduri a tarii. Favorizata de relieful judetului, specia care predomina in padurile judetului este cea de foioase (73%), diferenta de 27% fiind de rasinoase.

1.3. ASEZARE SI LIMITE

Teritoriul actual al judetului Vrancea este cuprins intre 45°23' si 46°11' latitudine nordica, aproape la distanta egala de pol si ecuator. In longitudine, el se intinde intre 26°23' si 27°32' longitudine estica.
Situat in partea de sud-sud-est a tarii, la curbura Carpatilor Orientali, si avand o suprafata de 4817 km , judetul Vrancea se invecineaza cu :
- judetul Bacau la Nord ;
- judetele Vaslui si Galati la Est;
- judetul Braila la Sud-Sud-Est;
- judetul Buzau la Sud-Sud-Vest;
- judetul Covasna la vest.

Punctul extrem Judetul cu care se invecineaza Longitudine estica Latitudine nordica
N ORD Boghesti B Bacau si Vaslui 37° 30' 46° 11'
SUD Ciorasti Buzau si Braila 27° 30' 45° 23'
EST Nanesti Galati 27° 32' 45° 32'
VEST Vf. Lacauti Covasna 26° 23' 45° 47'

Caracteristic din punct de vedere altimetric este dispunerea reliefului in trepte ce coboara de la Vest la Est. Astfel, treapta vestica -cea mai inalta- este alcatuita din culmi si masive muntoase izolate, cu aspect de maguri ale caror altitudini oscileaza intre 960 -1783 metri. Ele formeaza Muntii Vrancei, care domina printr-o diferenta de nivel de 300 - 600 m , un prelung uluc depresionar situat la Est de linia ce uneste localitatile Tulnici, Vacaria si Neculele.
Depresiunea ce se intinde spre Nord pana la Vest de Soveja este fragmentata de vai transversale, intr-o serie de culmi deluroase, ale caror altitudini variaza intre 500 - 850 m. Catre Est aceasta este strajuita de un sir de culmi si masive deluroase, inalte de 600 - 1000 metri.
La Est de culmile inalte vestice se afla un al doilea uluc depresionar, cu o altitudine mai mica decat primul (530-650m). In partea estica a lui se gasesc dealuri insirate pe un singur aliniament, fragmentat de vai transversale (Susita, Putna si Milcov). Aceste dealuri estice au altitudinea cuprinsa intre 600 - 996m.

II. RELIEF SI CONSTRUCTIE GEOLOGICA

2.1. MUNTII VRANCEI SI DEPRESIUNILE LOR

Din punct de vedere geologic, Muntii Vrancei sunt munti de incretire. Situati in partea de vest a judetului, ei sunt alcatuiti din urmatoarele subunitati: a) Culmi si masive muntoase ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m , alcatuita din gresii dure. La baza unor povarnisuri sau in culmi secundare, apar fie alterate de gresii calcaroase semidure cu marne relativ mai moi, complexe litografice care favorizeaza alunecarile de teren. Din aceasta categorie fac parte culmile Lacauti (1772 m), Giurgiu (1720 m) si Zboina Frumoasa (1657 m) sau masivele izolate cu aspect de maguri, cum sunt masivele izolate Goru (1783 m) si Pietrosu (1658 m). b) Culmi si masive muntoase ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1500 m. Ele formeaza o centura lata de 12 km in jurul masivelor muntoase, clasificate in :
- culmi muntoase alcatuite din gresii dure cum sunt Astragalul Mare - Musat , Musa Mare, Pietrele ;
- culmi muntoase alcatuite din gresii dure alternate cu menilite, sisturi disolitice, marne bituminoase din conglomerate si din alternante de marno-argile, gresii calcaroase, gresii silicioase, marno - calcare cum sunt : Muntele Arisoaia (1715 m), Muntele Verdele (1499 m), Muntele Paiasele (1530 m) ;
- culmi muntoase alcatuite din marno-calcare rigide cum ar fi Muntele Coza (1530 m) ;
- masivele izolate cu aspect de maguri alcatuite din gresii dure, alternante cu menilite, sisturi disolidice, marne bituminoase, conglomerate, gresii calcaroase, calcare, gresii silicioase, marno-calcare cum este Muntele Zburatura ;

- masive muntoase cu aspect de pinteni, alcatuite din gresii calcaroase semidure ce alterneaza cu marne relativ moi, cum ar fi Muntele Mardanului. c) Culmi si masive muntoase ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1300m - sunt situate in partea nordica si estica a unitatii muntoase. Altitudinea acestora oscileaza intre 1250 si 1380m, si au o alcatuire litografica foarte variata.
-culmi muntoase alcatuite din gresii dure cum sunt: Muntele Coada Lepsii, Culmea Zboina si Clabuc ;
- culmi muntoase alcatuite din gresii dure si alternante de gresii calcaroase semidure cum este Muntele Laposul ;
- culmi muntoase alcatuite din marno - argile , calcare , gresii calcaroase semidure cum este Muntele Furul (1417m) ;
- culmi muntoase alcatuite din gresii dure , calcare si intercalatii de gresii , cum este Muntele Zboina Neagra (1400 m);
- culmi muntoase alcatuite din gresii dure , conglomerate , marne bituminoase , cum este Muntele Via Draci;
- masive muntoase izolate cu aspect de maguri alcatuite din gresii calcaroase, marno-calcare si conglomerate cum ar fi Tisarul Mare (1265 m). d) Culmi si masive muntoase ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1100m.
- Culmi muntoase ramificate , alcatuite din marno-calcare rigide, marne, marne argiloase gresii calcaroase, calcare din menilite, sisturi disolidice si marne bituminoase, asa cum este masivul Fetele Mari (1000-1400 m);
- masive muntoase izolate cu aspect de maguri, alcatuite din gresii dure, menilite, sisturi disolidice, marne bituminoase, din gresii calcaroase cu intercalatii de marne si marne nisipoase precum Tiua Neagra, Tiua Golasa, Locoteilor, Veghiu lui Bucur ;
- masive muntoase cu aspect de pinteni alcatuite din gresii dure, calcare cu intercalatii de gresii, conglomerate si marne , din gresii calcaroase cu intercalatii de marne si marne nisipoase (Frumoasele Mari, Chinusului, Pieptul Mic, Arsura, Urloaia), fie din gresii dure, menilite, sisturi disolidice, marne bituminoase, gresii calcaroase cu intercalatii de marne si marne nisipoase (Muntele Scaldatoarelor, Piatra Alba, Piscul Gresului, Dealul Piatra Rosie, Muntele Misinei si Muntele Hisinei), fie din marnoargile cu intercalatii de gresii calcaroase, marnocalcare, calcare si conglomerate cum ar fi : Dealul Negru si masivul de la nord de Dealul la Porcarie.

III. GOLURI ALPINE

In zona culmilor montane sunt formate goluri de paduri create prin defrisari forestiere, avalanse de pietris sau zone aride pe care nu creste vegetatie decat foarte redusa, formandu-se luminisuri masive (goluri) avand urmatoarele descrieri:
- Golul Argintaria din zona localitatilor Nereju-Nistoresti, in suprafata de 100 ha, cu o altitudine de 1200m, amplasat pe versantul ondulat cu o panta medie de 20-25° cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Argintaria.
- Golul Misina, situat in zona localitatii Nistoresti cu o suprafata de 10 ha, la o altitudine de 1000m pe versant ondulat cu o panta medie de 20-25°, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Izvoarele Narujei.
- Golul Mordanul, situat in perimetrul comunei Nistoresti, in suprafata de 100 ha, la altitudinea de 1600m, amplasat pe versant ondulat cu o panta medie de 15°, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Mordanu (calamitat).
- Golul Arisoara, din zona montana a comunei Nistoresti in suprafata de 120 ha, situat la o altitudine de 1500m, amplasat pe versant ondulat cu pante de 15-20°, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Zabaluta.
- Golul Lacauti, amplasat in zona Nistoresti - Comandau in suprafata de 10 ha, la o altitudine de 1700-1770m, amplasat in panta cu denivelari si ondulatii intre 5 -10°.
- Golul Zburatura, situat in zona montana Tulnici in suprafata de 10 ha, la o altitudine de 1600m, in panta de 15 - 20°, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Varful Narujei - Tisita.
- Golul Lapos situat in zona Nereju in suprafata de 270 ha, altitudinea de 1100m, in panta de 20°, cu accesibilitate pe drumul amenajat din punctul Lapos.
- Golul Paisele, amplasat in zona Nistoresti, in suprafata de 5 ha, la o altitudine de 1500m, in panta de 20°, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere din punctul Izvoarele Narujei.
- Golul Buniu, situat in zona montana Tulnici, in suprafata de 50 ha, la altitudinea de 1000m, cu suprafata ondulata si in pante de 10 -20°, cu accesibilitate pe drumuri forestiere din punctul Lepsa.
- Golul Clabuc - Zboina, amplasat in zona montana de 1300m a comunelor Soveja si Tulnici, cu formatiuni ondulate si in pante intre 15-20°, in suprafata de 100 ha, cu accesibilitate pe drumuri si amenajari forestiere.
- Golul Goru, amplasat in zona Naruja, in suprafata de 250 ha, altitudinea 1700m, cu pante de 20°, acces pe drum forestier din punctul Zabala.
- Golul Furu, amplasat in zona Vintileasca - Nereju in suprafata de 250 ha, la altitudinea de 1100m, pe versant ondulat, in panta de 5 -10°, acoperit cu patura erbacee, cu accesibilitate din punctele Furu si Zirna Mica, pe drumuri forestiere.

- Golul Cota 1001, amplasat in zona Jaristea - Scanteia, in suprafata de 50 ha, la altitudinea de 1000m, versant in panta medie de 10 - 20°, acoperit cu patura erbacee, cu accesibilitate pe drumul amenajat din punctul satul Scanteia pana la releul T.V. de la cota 1001.
- Golul Poiana Stoichi, situat in zona Andreiasu, in suprafata de 10 ha, la altitudinea de 800m, cu panta inclinata de 15°, cu accesibilitate pe drumul comunal Mociaru - Neculele.
- Golul Giurgiu, situat in zona Nereju, in suprafata de 300 ha. la altitudinea de 1600m., in panta de 15°, cu accesibilitate pe drumul amenajat din punctul forestier Zabala.
- Golul Pietrosul, aflat in zona Naruja, in suprafata de 60 ha., la altitudine de 1300m. in panta de 15°, cu accesibilitate pe drumul amenajat din punctul Naruja - Balosul.
- Golul Verdele, situat in zona Naruja, cu suprafata de 1000m., cu pante de 15°, cu acces pe drumul amenajat din punctul Valea Narujei.
- Golul Coza, situat pe raza satului Coza, comuna Tulnici, cu suprafata de 150 ha., la altitudinea de 1100m., cu panta de 20°, cu acces pe drumuri amenajate din punctul Aluna - Coza.

IV. DEPRESIUNI INTRAMONTANE SI SUBMONTANE

Depresiunea Lepsa, se afla la punctul de confluenta a raului Putna cu paraul Lepsa. Ea este rezultatul eroziunii laterale intense a Putnei si a paraului Lepsa, atat in stadiul actual cat si in stadiile anterioare.
Depresiunea Gresu, care s-a format in urma declansarii a doua porniri de teren: una pe versantul drept al Putnei , alta pe cel stang, pe povarnisurile Petrei Albe si Piscul Gresului.
Depresiunea submontana este situata intre povarnisurile estice ale muntilor Vrancei si dealurile vestice. Ea este compartimentata in trei sectoare diferite din punct de vedere morfologic.
Sectorul nordic intre aliniamentul Tulnici - Negulesti la sud si limita nordica a teritoriului spre nord.
Sectorul central, intre Valea Putnei si dealurile Tipau -Tojanului.
Sectorul sudic, intre acestea si partea de nord si povarnisul vestic al culmii subcarpatice longitudinale in abruptul zonei montane.

V. D E A L U R I L E

5.1. DEALURILE INALTE VESTICE

Sectorul sudic este situat intre Valea Putnei si Valea Susitei. Este alcatuit din doua siruri de culmi, unul vestic, mai inalt, masiv si continuu (Rachitosul Mic - 891m, Dealul Teius - 827m, Dealul Frasinet - 647m) si unul mai estic, mai putin masiv, mai fragmentat, cu altitudinea mai mica ( Dealul Hagiului - 650m, Scaune - 753m., Radului - 759m., Gherghelus - 851m., Cerdac -760m., Dealul lui Bataraga - Sipotel - 564m.).
Sectorul central, situat intre Valea Putnei si curmatura Reghiului, este cel mai ingust si mai scurt, dar mai inalt decat sectorul nordic. El are o culme deluroasa principala, masiva (culmea Jaristea - 693m., Dealul Ursului, Muntele Raiuti - 959m.), din care se desfac catre vest alte doua : Dealul Porcaretelor (787m.) si Dealul Hijmei (648m.).
Sectorul sudic: situat intre Valea Reghiului si limita sudica a judetului, are o dimensiune mare. Este alcatuit din culmea Ursoaia (777m) si dealul Cheia (814m), la nord de Valea Fetigului, iar intre acestea si Valea Milcovului sunt : Dealul Rachitas cu aspect de magura, Dealul Conacului si Dealul Gurbaneasa (913m). La est de acest sir sunt dealuri cu directia transversala: Curmatura (709m), Dealul Gorunului (744m) - situat la nord de Valea Motnaului Mare - precum si Magura cu Fagetul Rosu (915m) spre sud. Intre Valea Paraului Roscan si cea a Paraului Pacurei sunt culmile Orbu (701m), Dealul Sufletelului (717m), Dealul Stana lui Ghiolpan (845m), Varful Lacului (827m), Dealul Blajinului (717m).
Depresiunea interdeluroasa - este alcatuita din doua trepte principale:
-o treapta inalta, din dealuri, in mare parte transversale fata de linia de structura si vaile principale: Susita, Putna, Milcovul.
-o alta, reprezentata prin depresiuni, poduri, larg dezvoltate pe Valea Putnei si Milcovului.
5.2. DEALURILE SUD - ESTICE
La sud de cumpana apelor, intre bazinul Milcovului si Ramnei, predomina o serie de culmi prelungi pe directia nord - vest - sud - est a caror altitudine variaza intre 400 - 700m, din care se desprind culmi secundare, ce coboara treptat catre vaile cursurilor de apa (Ramna si Ramnic).
5.3. DEALURILE INALTE ESTICE
La nord de Depresiunea Putna - Susita se afla culmea Usturoiu - Coada Vaii Babei (625 - 790m.) si Dealul Mare (505 - 710m.). Din aceste culmi, se desprinde catre depresiunea interdeluroasa , Magura Odobesti (996), situata intre Valea Putnei si a Milcovului.
5.4. DEALURILE TUTOVEI
La est de Valea Siretului, teritoriul judetului Vrancea cuprinde si o mica portiune din extremitatea sudica a Podisului Birladului.
5.5. GLACIOSUL SUBCARPATIC
La nord de inseuarea de la Odobasca, aceasta forma de relief constituie planul de racordare intre campia si dealurile estice, in timp ce spre sud ia contact cu dealurile sud - est.
Glacisul constituie zona cu eroziuni accentuate pana la aparitia la zi , pe alocuri, a unor suprafete structurale din pietrisuri cimentate.

VI. CAMPIA SIRETULUI

Treapta cea mai de jos de pe teritoriul judetului Vrancea este Campia Siretului. Ea se intinde intre glacisul subcarpatic si raul Siret. Altitudinea variaza intre 20 si 125m, este inclinata de la vest catre est si de la nord catre sud.
Campia inalta, situata intre glacios si o linie ce trece pe la Marasesti, Vinatori si Tataranu si de la est de Ciorasti, are o altitudine de 70m in nord si 35m in sud. Campia joasa se intinde de la linia Marasesti, Vinatori si Tataranu si de la est de Ciorasti pana la albia Siretului si are altitudinea de 30-35m, in partea de nord, si 20-30m in cea de sud.
Aceasta campie are aspectul unei suprafete netede, usor invaluita datorita prezentei unor conuri aluvionare, intre care campia formeaza depresiuni locale, cu exces de umiditate (balta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Caiata, etc.), datorita adancimii reduse la care se afla stratul de apa. La nord de Valea Susitei, aspectul campiei reprezinta forma unei prisme in trepte ce coboara catre lunca Siretului, iar in apropierea orasului Adjud, la terasele Siretului se adauga terasele Trotusului.

VII. ZONA SEISMICA VRANCEA

Teritoriul judetului Vrancea corespunde celei mai active zone seismice din tara noastra. Distributia epicentrelor a permis determinarea acestei regiuni seismice, care este localizata intre coordonatele geografice de 26°12’ - 27°24’ longitudine estica si 45°24’ - 46°24’ latitudine nordica.
Raspandirea focarelor cutremurelor pune in evidenta existenta a doua zone: una (din care se produc seismele adanci), legata de curbura arcului carpatic, in care intra depresiunile submontane precum si dealurile inalte vestice; cealalta (din care se produc cutremure mai putin adanci) cuprinzand regiunea de campie dintre Rimnicul Sarat, Marasesti, Tecuci.
Cutremurele de pamant cu epicentrul in regiunea Vrancea au origine tectonica, fiind provocate de deplasarea blocurilor scoartei, sau ale partii superioare a invelisului, in lungul unor falii formate anterior sau in lungul unora foarte adanci. Cele mai puternice cutremure (miscari seismice) pornesc din zonele adanci. Asa s-a intamplat in anii 1940 si 1977.

VIII. CLIMA

Prin pozitia sa, teritoriul judetului Vrancea se gaseste la contactul dintre regiunea cu clima continentala si regiunea cu clima de munte. Ca urmare el este cuprins intre doua tendinte : tendinta continentala, care isi face simtita efectele in partea estica a lui si cea montana, simtita in special in partea lui vestica.
Dispunerea reliefului in trepte ce coboara catre est, deschide larg spatiu in primul rand influentelor est - continentale, dar in acelasi timp si climatului nordic si sudic. Totodata, Carpati de Curbura au functia unui adversar natural pentru masele de aer vestic. Influenta reliefului este predominanta in traseul izotermelor. Campia are o temperatura medie anuala mai mare de 9°C, iar muntii intre 2-6°C. Circulatia diferitelor mase de aer, de la o perioada la alta, determina schimbari nepericuloase ale starii vremii, tocmai datorita faptului ca teritoriul judetului este deschis maselor de aer de provenienta si cu proprietati diferite, format mare de 400mm.
Relieful determina insa o repartitie inegala de precipitatii. Astfel, in Campia Siretului - treapta de relief cea mai joasa - cantitatea de precipitatii este mai mica de 600mm, in regiunea dealurilor subcarpatice nu depaseste decat local 800mm, pe cand in regiunea montana aceasta cantitate ajunge pana la 1200mm. Intervalul cel mai ploios este mai - iunie, iar cel mai secetos decembrie - februarie cu prelungiri pana in luna martie. Caderile de precipitatii in cantitati mai mari de 30mm in 24 ore sunt foarte frecvente pe raza judetului. Cea mai mare cantitate de precipitatii - 199.5mm in 24 ore - a fost inregistrata in regiunea depresiunii interdeluroase Mera. Referitor la caderile de zapada si pastrarea lor pe sol, in regiunea muntoasa si in dealurile subcarpatice inalte, acestea persista 80 -120 zile, iar pe dealurile Tutovei ramane intre 60-80 zile.
Parametrii meteorologici pentru analiza se compara cu MMA (media multianuala pe 75 ani).
Fata de aceasta valoare, temperaturile medii anuale au fost in:
- 1994 de 12,2° C
- 1995 de 10,7° C
- 1996 de 10,0° C
La precipitatii MMA este de 506,9 l / m.p.
- 1994 au cazut 293,8 l / m.p.
- 1995 au cazut 508,3 l / m.p.
- 1996 au cazut 674,0 l / m.p.
La munte, precipitatiile au fost mai mari de 800 l / m.p. Lunile cele mai ploioase sunt mai - iunie, cu prelungiri in iulie, iar cele mai secetoase decembrie - ianuarie cu prelungire in februarie.
EXTREME Cea mai scazuta temperatura a fost de - 28° C pe data de 13.01.1985, iar cea mai ridicata de + 38,5° C pe data de 07.07.1988. La precipitatii, cea mai mare cantitate in 24 ore a fost de 83,7 l / m.p. in 05.10.1992, iar anul cel mai ploios din anii de referinta a fost 1976, cu 7410 l/ m.p.
Prima zi de inghet pentru zona Focsani este dupa 20 octombrie, iar ultima zi cu inghet 10 aprilie.
Stratul de zapada oscileaza intre 15 - 25 cm.