D-ea lungul istoriei, furtunile si inundatiile au provocat distrugeri si pierderea multor vieti omenesti. Unii experti considera ca, partial, activitatea umana este responsabila pentru cresterea frecvemtei si a intensitatii multor dezastre naturale. v4v19vl

Furtunile sunt perturbari severe ale atmosferei. Din punct de vedere stiintific, metereologii considera furtunile drept sisteme metereologice avand viteze ale vantilui de intensitate 10 pana la 12 pe scara Beaufort. Vanturile de intensitate 10 ating viteze de 88-101 km/h, iar cele de intensitate 11 ating 102-117 km/h cauzind furtuni violente. Vanturile care ating viteze mai mari de 117/km/h - intensitate 12 -; sunt numite vanturi de intensitatea uraganului.
Anual, vanturile intense provoaca multe distrugeri. De-a lungul coastelor, ele dau nastere unor valuri de furtina violente care pot provoca stricaciuni imense, an regiunile reci viscole orbitoarre, si desert furtuni de nisip.
An noaptea de 15-16 octombrie 1987, sud-estul Angliei a fost atins de un vant de forta uraganelor, cu rafale ce au atins aproximativ 170 km/h. Nouasprezece persoane au murit, peste 15 milioane de arbori au fost doborati, acoperisurile s-au prabusit, geamurile s-au spart si hornurile caselor au fost distruse. Cel mai mult a avut de suferit Sussex-ul. In Sussex-ul de Est, aproximativ 200 de rulote au fost distruse. Soselele ti caile ferate au fost blocate de arborii prabusiti. Curentul electric si liniile telefonice au cazut si unele sate nu au mai avut energie electrica timp de o saptamana. Aceasta furtuna de mare intensitate parea sa fie cea mai puternica, dupa cea din 1703.
Nimeni nu anticipase violenta furtunii din 1987. ea a luat nastere dintr-o puternica depresiune atmosferica din Golful Biscaya. Existau insa prea putine vase in zona care sa observe aceste evolutii si care sa transmita informatiile catre computerele metereologice britanice.
Furtuna din 1987 era de neegalat in memoria oamenilor dar aceasta a fost urmata de altele ain ianuarie si februarie 1990, cand au murit 46 de oameni in Marea Britanie si 49 in nordul Europei. Cu toate ca aceste furtuni aveau intensitatea unor uragane, practic ele nu erau uragane propriu-zise. Metereologii utilizeaza acest termen pentru un tip special de furtuni tropicale.
Furtunile care au lovit Marea Britanie in 1987 si 1990 au fost cauzate de fronturile depresionare care se formeaza la latitudini mijlocii, unde se intalnesc curentii reci de aer polar cu cei calzi, subtropicali.
Pe o harta metereologica, depresiunile atmosferice intense se caracterizeaza printr-o serie de izobare foarte apropiate. Cu cit izobarele sunt mai apropiate, mai compacte, cu atat vantul va fi mai puternic. Uraganele, numite si cicloane tropicale din cauza ca se formeaza in largul oceanelor, la tropice, aproximativ intre 5 si 25 grade nord si sud de Ecuator, sunt cele mai distrugatoare furtuni.
Uraganele sunt mase rotitoare de aer umed, a caror viteza poate atinge pana la 300 km/h. Ele se opresc foarte repede daca ajung deasupra uscatului rece sau al apelor reci, cand isi pierd din energia preluata in urma evaporarilor din apa marina calda. Metereologii urmaresc traiectoria de deplasare a uraganelor prin intermediul fotografiilor transmise de sateliti artificiali si transmit evertismente pentru comunitatile aflate an pericol. Marile uragane, pe care metereologii americani le-au botezat cu numele de fete sau baeti, provoaca insa si astazi mult haos.
De exzemplu, in septembrie 1988, uraganul Gilbert, cel mai puternic inregistrat pana astazi in America, a lovit vestul statului Indiana si Mexicul provocand 300 de morti. In septembrie 1989, uraganul Hugo a lovit vestul statului Indiana si sud-estul Statelor Unite: cel putin 70 de persoane au murit si paguba materiala a fost estimata la 7.000.000.000 dolari SUA
Tornadele sunt mase rotitoare de aer, in forma de palnie, avand in centru o intensitate foarte scazuta a aerului. Ele sunt mici dimensiune, diametrul lor depasind rareori 0,5 km. Au o viata foarte scurta, rar depasind o ora. Viteza curentilor de aer din interiorul tornadelor nu este cunoscuta -; aparatele de masura sunt de obicei distruse -; dar ele pot scoate arborii din radacini si pot ridica de la sol automobile sau rulote. Tornadele se formeaza mai ales la latitudini mijlocii, cum ar fi in vestul mijlociu al Statelor Unite. De exzemplu,
in 1925 o tornada a maturat statele Missouri, Illinois si Indiana, ucigand 689 persoane.
Cu toate acestea, numarul record de morti a fost inregistrat in 1989, in Bangladesh, dupa trecerea unei tornade care a ucis 1.300 de persoane. Uneori si in Marea Britanie apar tornade. In august 1989, o tornada cu curenti de aer avand o viteza de aproximativ 160 km/h, a lovit o tabara din Pwllheli, in nordul Tarii Galilor. Fronturile depresionare sunt adesea insotite de fulgere si tunete. Aceste fenomene apar mai ales de-a lungul fronturilor reci, unde aerul cald se ridica cu repeziciune deasupra unei margini de aer rece care avanseaza. In aerul ce se inalta se formeaza nori imensi, inchisi la culoare, de cumulonimbus, ce sunt responsabili de aparitia descarcarilor electrice.
Furtunile insotite de descarcari electrice pot sa apara si atunci cand incalzirea excesiva a uscatului provoaca curenti ascensionali de aer umed puternici. Furtunile cu descarcari electrice sunt cele mai obisnuite forme de furtuni. In medie, in intreaga lume, au loc zilnic aproximativ 45.000 de asemenea furtuni. Fulgerele reprezinta pericole majore in decursul unei furtuni. In 14 iunie 1914, fulgerele au ucis in Wandsworth, Londra, sapte persoane care se adapostisera sub un copac. In acelasi an, doar in Marea Britanie au fost ucise de fulgere 31 de oameni.
Grindina, un alt fenomen ce insoteste furtunile, poate produce de asemenea multe stricaciuni. Anual, doar in Statele Unite grindina produce recoltelor agricole pagube ce totalizeaza aproximativ 1 miliard de dolari si inca 75 milioane de dolari paguba proprietatilor si septelului. In 1985, in India, o furtuna groaznica, insotita de grindina, a ucis 246 persoane.
Potopul ia nastere atunci cand vinturile puternice matura suprafata marilor si ridica nivelul apelor locale. Daca acestea coincid cu momentele de flux, nivelul apelor creste repede si valurile imense depasesc digurile de aparare, acoperind cu apa zonele de coasta.
Acest fenomen se petrece adesea in delta Gangelui din Golful Bengal, atunci cind uraganele, sau ciclonii tropicali, dupa cum mai sunt denumite aceste vanturi, lovesc cu mare intensitate insulele din jur. In noembrie 1970, o asemenea furtuna a dus la disparitia a aproximativ un milion de oameni
In ianuarie 1953, un potop masiv sa produs in Europa de Vest cand un sistem intens de joasa presiune s-a centrat deasupra Marii Nordului. Fluxuri neobisnuit de ridicate, insotite de vanturi ce atingeau pana la 180 km/h, au ridicat brusc apa de suprafata. Valurile puternice au lovit digurile de pe tarm, de-a lungul coastei plandeze, inundand patru procente din suprafata Olandei. Peste 30.000 de case au fost distruse sau afactate si 1.800 de persoane si-au pierdut viata atunci cand valurile imense au atins digurile de coasta din Norfolk, Suffolk si Essex.
Unii oameni de stiinta au sugerat, recent, ca incalzirea globala contribue la aparitia furtunilor de mare intensitate, deoarece temperaturile ridicate conduc la cresterea nivelului marilor. Incalzirea globala poate avea si alte efecte. De exzemplu, o lume mai calda cu mari mai calde poate duce la aparitia unor uragane care si ia nastere intr-o regiune mult mai extinsa decit an prezent. Daca vor exicta mai multe uragane, este foarte probabil ca acestea sa ia forma de potop. Alti cercetatori au sugerat ca intr-o lume dominanta de „efectul de sera”, incalzirea cea mai accentuata s-ar produce in apropierea polilor. Astfel s-ar reduce diferenta de temperatura dintre tropice si poli, astfel la latitudini medii ar aparea mai putine depresiuni atmosferice de mare intensitate.
Uneori au loc ruperi de nori care pot cauza inundatii. Acest fenomen apare atunci cand curentii de aer se ridica cu o viteza ce depaseste 27 km/h (viteza maxima la care mai cad picaturile de ploae). Astfel, curentii de aer impiedica caderea picaturilor de ploae si gradual incarca norii cu umiditate. O data cu oprirea brusca a curentilor de aer, norul „se descarca”, trimitand in atmosfera intreaga sa incarcatura.
Ruperi de nori deasupra metropolilor si oraselor pot fi extrem de periculoase. In august 1975 a avut loc un asemenea fenomen deasupra unei arii restranse din Londra. In doar citeva ore s-a inregistrat o cantitate totala de 170,8 mm de apa. O persoana s-a inecat si inca doua au fost lovite de fulgere. La doar cateva mile distanta, oamenii erau complet neinformati ca in imediata lor apropiere se petrecea ceva dezastruos.
De obicei, ploile persistente pot provoca inundatii teribile. In 1953, orasul Lynmouth, aflat la confluenta a doua rauri, West si East Lun, care se revarsa partial in Exmoor in Devor, a fost martorul unui asemenea dezastru. Ploi abundente au cazut in regiune primele doua saptamani ale lunii august, o rupere de nori torentiala, aducand peste 20 cm de ploae in doar cateva pre, a transformat raurile deja umflate in torente devastatoare. In dimineata urmatoare orasul era ingropat -; cativa bolovani adusi de ape si care cantareau 15 tone au stat in calea apelor. Peste 90 de case au fost distruse sau devastate si au murit 34 de persoane.
Una dintre cele mai mari inundatii a avut loc in estul Chinei. Aceasta a incrput in octombrie 1887, atunci cand fluviul Huang s-a revarsat si si-a schimbat cursul obisnuit revarsand un volum imens de apa. Au disparut aproximativ 900.000 de persoane -; multi altii au murit mai apoi, ca urmare a foametei si a bolilor. Fluviul Huang este denumit „Tristetea Chinei”, cu toate ca inun datiile provocate in delta fluviului Chang (numit inainte Yangtze), situata mai la sud, au adus si ele dezastre repetate. In 1931, dupa saptamani intregi de ploi torentiale, nivelul fluviului Chang a crescut cu 30 m deasupra nivelului sau normal. El s-a deversat peste digurile construite cauzand dezastre. Peste trei milioane de persoane au decedat, mai ales in urma foametei.
Inundatiile din 1987 si 1988 din Bangladesh, care au dus la moartea prin inec a 2.600 de persoane si a surpat cladiri, au fost, conform celor afirmade de multi experti, cauzate de defrisarile masive si de eroziunile ce au avut loc in zone indepartate, situate in Bhutan, India si Nepal. Inundatiile apelor din acei doi ani au fost estimate la 3.000.000.000 de dolari si o mare parte din cereale s-a pierdut.
Problemele tarii au fost amplificate de o serie de cicloane care au lovit tarmul. In 1988, unul dintre aceste cicloane a ucis 3.000 de oameni. In aprilie 1991, altul a ucis cel putin 139.000 de persoane si 10 milioane au ramas fara nici un adapost, cand valurile ucigase au patruns pe uscat.
Inginerii din tari precum China, unde inundatiile sunt fenomene obisnuite, au proiectat numeroase tehnici de control al inundatiilor, inclusiv intatirea malurilor si construirea unor rezervoare uriase prin care sa controleze apele revarsate. In 1981, cand nivelul apelor din China a crescut cu 27 m peste nivelul normal, dezastrul nu a putut fi evitat si au existat aproape 1.000 de morti.
Controlul inundatiilor a fost o prioritate si in zona inundabila a fluviului Mississipi, in sud-estul Statelor Unite. Eroziunea solului in bazinul Mississipi-Missouri, provocata de defrisarile masive, aratul zonelor de pasunat si de cultivarea agricola in exces, a dus la marirea continutului de mal din apa, care a dus la cresterea nivelului apei, astfel incat malurile sale trebue tot timpul inaltate si consolidate.
In general, inundatiile apar atunci cand exista cantitati mari de zapada topita, insotite de ploi abundente. Pentru a le preveni, s-au construit numeroase diguri. Pe suprafete mari au fost plantate noi paduri, ale caror soluri absorb apa pluviala si reduc suprafata de teren expusa.
Controlul inundatiilor nu este insa intotdeauna total binefic. Din 1968, marele dig Aswan a controlat nivelul Nilului, in Egipt, prevenind inundatiile anuale. Dar inundatiile fertilizau valea Nilului. Lipsit de fertilizarea naturala, agricultorii trebue acum sa foloseasca metode artificiale pentru a mentine fertilitatea solului. In plus, cantitatea de sedimente ce agunge in mare s-a redus considerabil din cauza ca cea mai mare parte a malului transportat de fluviu este depozitata ope fundul barajului construit pe lacul Nasser. Ca urmare, delta Nilului se micsoreaza. Apa de mare inainteaza in interiorul uscatului, periclitand terenul agricol fertil din regiunea deltei.
Ploile abundente pot avea si alte efecte -; cum ar fi acela ca solul devine saturat cu apa si incepe sa „curga” ca apa. Asemenea surpari de teren s-au produs la periferiile oraselor din tarile in curs de dezvoltare, cum ar fi in Rio de Japeiro. In 1966, la scoala din localitatea Aberfan din Tara Galilir s-au inregistrat 144 de morti, ca urmare a unei alunecari de teren produsa pe un strat de rpca carbonifera situat in spatele scolii, cladirea fiind ingropata in pamant. Asemenea dezastre ar putea fi evitate printr-un control mai riguros al cladirilor si prin consolidari.
Companiile de asigurari au aratat ca in ultimul timp cererile pentru recuperarea pagubelor cauzate de dezastre naturale au crescut vertiginos. In anii 1980 ele au ajuns de opt ori mai mari decit in anii 1960. aceasta tendinta a continuat si in anii 1990, din fiecare colt al lumii fiind anuntate numeroase dezastre.
Gradul in care aceste dezastre sunt provocate de actiunea omului asupra mediului este discutabil. Unii oameni de stiinta considera ca ele pot fi doar o secventa de conditii anormale. Altii considera insa ca interventia umana in echilibrul naturii este partial responsabila pentru cresterea frecventei si a efectelor dezastrelor naturale.