Demavend(Demavand) este un vulcan stins, in muntii Elburz, situat la circa 65km est de Teheran, capitala Iranului, in podisul Iranului. l8y20yo
Muntii Elburz descriu un arc de cerc de-a lungul tarmului sudic al Marii Caspice.Ei sunt formati din mai multe lanturi paralele, cu o latime de la 160 pana la 600km si altitudini cuprinse intre 2500 si 5500km.In nord-estul muntilor Elburz se afla vulcanul Demavend,(5670m= cel mai inalt varf din Iran.
Craterul sau, de mici dimensiuni, adaposteste un lac. Prin craterele laterale, vulcanul mai emana din cand in cand gaze si vapori de apa. De altfel, cutremurele frecvente, ce zguduie regiunea inconjuratoare, nu permit locuitorilor sa uite de existenta vulcanului.
In apropierea varfului exista doi ghetari, dintre care cel situat pe versantul nordic, la 5500 m-5600 m. Are o lungime de 2 km. La poalele vulcanului se gasesc mai multe izvoare termale si minerale. Unul dintre acestea, din estul masivului, formeaza un parau, Heraz(cu numeroase chei), a carui apa are o temperatura de 55o-60o C si trece prin localitatea Ab Gharm (“apa fierbinte”) .
Masivul este bantuit deseori de furtuni, iar zapezile perene incep pe versantul sudic de la inaltimea de 3500 km .
In lunile de vara se poate urca cu masina pana la 4000 m altitudine. LA 27 km sud de vulcan se afla cunoscuta statiune estivala Demavend, situata intr-o frumoasa si fertila vale cu numeroase izvoare minerale.

Acest munte, al carui nume este prezent in multe legende persane, a atras numerosi alpinisti. Primul european care a ajuns in varful vulcanului a fost englezul W. Taylor Thomson, in anul 1837.Printre alpinisti s-a aflat si un grup din Romania. Expeditia romaneasca s-a desfasurat intre 19 iulie si
4 august 1969 si a fost condusa de inginerul Ion Coman. Dupa ce au lasat masinile si o parte din bagaje in satul Rineh, la altitudinea de 2500 m, au inceput aventura urcarii vulcanului. Treptat ariditatea Podisului Iranului a fost inlocuita cu un climat mai umed, care permite dezvoltarea pajistilor alpine. Cand expeditia a ajuns la 4600 m, “vantul puternic spulbera zapada ca iarna, temperatura scazand sub minus 10o C. Din acest moment incepe a se simti prezenta gazelor sulfuroase ce se degaja printre pietre”.( I. Coman).
Expeditionarii, au ajuns in cele din urma intr-o regiune cu stanci de culoare
Verzuie, de unde se observa, in craterul putin adanc,oglinda unui lac inghetat.