Vorbim adesea de progresele comertului in Evul Mediu sau de caravane de negustori care, urmand marile drumuri comerciale, transportau marfuri dintr-o zona in alta.Totusi existau o multime de dificultati pe care le avea de invins chiar in Europa, circulatia oamenilor si a marfurilor. Negustorii intalneau in calea lor atatea piedici, incat, fata de atatea greutati, dezvoltara comertului pare cu adevarat uimitoare. s4f3fm
Exizta desigur, vechia retea de drumuri construita de romani.Dar aceasta fusese demult lasata in paragina. Treptat, aparusera alte itinerare, legand noile centre ale puterii si averii, castele si manastiri. Peste masura de des, calatorilor li se cereasa plateasca taxe. La intrarea intr-un oras sau la trecerea printr-un domeniu feudal negustorul platea, drept vama, o suma de bani sau o parte din marfa.
Obstacule naturale stanjeneau si ele transporturile terestre. Depilda, pentru legatura intre Europa si Italia de nord, la traversarea Muntilor Alpi, nu existau decat patru trecatori, cunoscute din antichitate. Deschiderea celei de a cincea s-a facut in 1237, prin construirea unui pod suspendat, careingaduia un drum mai scurt intre Milano si vale Rinului. De cele mai multe ori cheltuielile pentru contructia drumurilor erau in seama celor care le foloseau. Cu o exceptie, in Italia de sud si Sicilia, unde regii au luat masuri in acest sens, dupa exemplul bizantinilor si al mulsumanilor. Astfel, orasenii au cladit pe socoteala lor, marile poduri medievale peste Ron, la Avignion, peste Sena, la Paris, sau peste Tamisa, la Londra. Cel mai obisnuit mod a de a calatori pe uscat era calare sau in carucioare usoare, pe doua roti,trase de cai.

Caile de apa erau mai des folosite decat astazi. O intreaga activitate deconstructie pe malurile raurilor si canalelor a creat digur, cheiuri, debarcadere. Inca din secolul al XII-lea in campia Flandrei se sapau canale pentru a lega intre ele principalele orase din aceasta regiune, unde sa dezvoltat detimpuriu un comert infloritor. In Franta, pana in secolul al XVII-lea, fluviile ofereau cai de comunicatie mai sigure si mai rapide. Pe cale fluviala se aduceau la Paris marfurile de care avea nevoie marele oras.
Traficul mariti era si mai important. Pana cand s-a raspandit folosirea busolei, navigatia se practica numai de-a lungul tarmurilor (cabotaj ). Tonajul corabiilor era modest. In zona Mediteranei era folosita galera, nava cu vasle si cu doua catarge pentru panze. De la inceputul secolului al XII-lea, perfectionarea carmei a permis venetienilor si genovezilor sa organizeze convaie de vase careajungeau din nordul Italiei in Flandra sau Anglia si care ierau escortare de corabii de razboi. Navele germanilor coborau, in oceanul atlantic pana pe coasta vestica a Frantei pentru a se aproviziona cu vin si sare.