Aproape 85 milioane de tone anual de zahar cristalizat se produc in prezent pe glob . Aceasta cantitate , raportata la cele peste 4 miliarde de locuitori ai planetei , arata ca pentru fiecare om se produce in jur de 20 kilograme . Aceasta cantitate nu ar fi asa de mica , numai ca in unele tari consumul de zahar pe cap de locuitor trece de 60 kg. pe an , in timp ce in altele consumul este aproape neglijabil . Iar daca facem comparatie intre consumul de zahar al orasanului si consumul de zahar al populatiei rurale , constatam ca in multe zone pe glob sunt populatii care arareori ajung sa guste din dulceata zaharului .Dar omul nu poate trai fara zahar indiferent ca acesta este zaharoza , adica zaharul obisnuit , sau alt zahar mai simplu cum ar fi glucoza sau fructoza . Gustul si nevoia omului pentru alimente dulci au crescut cu timpul si necesitatea extragerii din plante a zaharului cristalizat devenea tot mai necesara . Prima planta care a furnizat omului materia prima pentru zaharul cristalizat a fost trestia de zahar ,din care , cu mai bine de 1800 de ani in urma , s-a putut obtine de catre populatii de pe teritoriul Indiei o substanta dulce , pe jumatate intarita , de culoare bruna . Si astfel apare in scurt timp zaharul cristalizat . Apoi trestia de zahar , care se cultiva acolo de veacuri a fost adusa de arabi in Egipt , Siria , Sicilia , insulele Canare , Azore si alte regiuni . In America trestia de zahar a ajuns o data cu cea de-a doua calatorie a lui Columb pe insula „ La Espagnola „ ( azi insula Haiti ) , de unde a trecut in America Centrala si America de Sud . Extragerea zaharului cristalizat s-a perfectionat foarte repede si trestia de zahar a devenit una din cele mai rentabile culturi tehnice . Pe intinsele plantatii de trestie de zahar , ca si pe intinsele plantatii de bumbac , milioane de sclavi isi pierdeau viata in cea mai neagra mizerie , pentru monopolistii plantatiilor si ai fabricilor de zahar . Dar plantatiile de trestie de zahar din insula Haiti , care pana in anul 1791 detinea intaietate in comertul international al zaharului , au fost pustiite de rascoalele sclaviilor care nu au mai putut indura foametea si mizeria . Cu timpul , trestia de zahar s-a extins in cultura in Brazilia si alte tari din America de Sud si Centrala , in Australia , in Asia ( China , Filipine , Indonezia ) si in mai multe tari africane . Aceasta planta este perena , o plantatie putand fi exploatata 5 -; 7 ani . o8t23tj
In Cuba trestia de zahar a gasit conditii foarte bune de vegetatie si astazi , ca si cu 150 de ani in urma , aceasta tara se situa in anul 1980 pe locurile fruntase in lume in productia de zahar din trestie . In anul 1970 productia de zahar a acestei tari a fost de 7,5 milioane de tone , iar anul 1974 de 6 milioane tone , in acel an fiind intrecuta numai de Brazilia , care a produs aproape 8 milioane tone . In Cuba , 252 fabrici extrag zaharul din trestie . Productia anuala de zahar pe cap de locuitor a Cubei este de 660 kg ( anul 1980 ) .
Trestia de zahar constituia cea mai importanta bogatie a Cubei ( 1980 ) , principala sursa pentru dezvoltarea economica a tarii . „ Azucar para crecer „ ( Zahar pentru dezvoltare ) sta scris pe pancarte instalate de-a lungul soselelor , la intrarea in fabrici . Actualmente Cuba este cea de-a patra forta mondiala in producerea de zahar din trestie de zahar alaturi de Brazilia , India , Mexic . Trestia de zahar face parte din familia Gramineelor , se cheama stiintific Saccharum officinarum , creste inalta de 2 -; 4 m si contine in maduva tulpinii in jur de 14 % zahar . Ocupa pe glob circa 11,3 milioane hectare .
Trestia de zahar este o planta a regiunilor calde , tropicale si subtropicale , unde nu exista iarna , iar temperatura medie anuala nu scade sub 16 ° ( Tari favorizate : Mexic , Cuba India , Brazilia ) . Pentru recolte mai este necesara o cantitate mare de precipitatii . Pe teritoriul Cubei ploua anual insumat circa 750 -; 1900 l pe metru patrat .
La fel ca si trestia de zahar , sfecla a fost luata in cultura datorita gustului dulce al frunzelor , petiolilor si radaciniilor si acest lucru s-a intamplat cu 3500 -; 4000 de ani in urma .
Zaharul din sfecla a fost scos in evidenta cu mult timp inaintea erei noastre , sucul dulce al sfeclei rosii fiind recomandat in medicina in locul mierei de albine . Odata dezvoltata cultura sfeclei de zahar si industria zaharului din sfecla , a inceput si concurenta intre cele doua plante. In tabelul urmator se arata cateva cifre in acest sens :

Anul 1840 1901 1913 1924 1939 1945 1953 1959
Zahar din trestie pe glob % 95,65 32,4 54,0 66,0 63,0 72,7 66,8 59
Zahar din sfecla pe glob % 4,35 67,6 46,0 34,0 37,0 27,3 33,2 41,0

Si in prezent productia de zahar a lumii se realizeaza in proportie de 59 % din trestie si 41 % din sfecla . In productia mondiala de zahar , locul intai ii va reveni intotdeauna trestiei de zahar , care fata de sfecla de zahar prezinta o serie de avantaje si care are largi posibilitati de extindere in cultura in zonele calde ale globului . Avantajele culturii de sfecla de zahar sunt atat de mari incat un olandez mentiona ca in Olanda nu se concepe posibilitatea restabilizarii unei exploatari agricole fara cultura sfeclei de zahar , al carei randament mediu este cel mai ridicat din lume si care nu poate fi inlocuita mai avantajos cu alte plante . Sfecla de zahar este singura planta care furnizeaza materia prima pentru producerea zaharului in climatul continental ; trestia de zahar este singura planta cre furnizeaza materia prima pentru producerea zaharului in climatul tropical .
Pe glob sfecla de zahar ( Beta vulgaris saccharifera ) se seamana pe circa 8,5 milioane hectare , din care in Rusia , se cultiva circa 3,5 milioane hectare , iar in restul Europei 3 milioane hectare . Fata de media anilor 1948 -; 1953 , suprafata cultivata cu sfecla de zahar a Rusiei ( si CSI ) se ridica la aproape 12 milioane tone .
Principalele tari cultivatoare de sfecla de zahar din Europa sunt : Polonia ( 409.000 ha )
Franta ( 409.000 ha ) , Germania ( 423.000 ha ) , Italia ( 281.000 ha ) , Marea Britanie 187.000 ha , Cehia + Slovacia ( 180.000 ha ) , Spania ( 146.000 ha ) , Ungaria ( 121.000 ha ) , Iugoslavia ( 80.000 ha ) , Bulgaria ( 66.000 ha ) , Belgia ( 65.000 ha ) , Romania ( 240.000 ha ) . In raport cu suprafata arabila , suprafete mari cu sfecla de zahar se mai cultiva in Danemarca , Olanda si Suedia . In America de Nord sfecla de zahar se seamana pa circa 600 mii hectare . Un hectar cultivat cu sfecla de zahar poate sa produca peste 50 tone de radacini . Productiile medii la hectar , care se obtin pe suprafete mari , sunt insa mai mici de 50 de tone . Astfel in Belgia se produce circa 50 t , in Franta 44 t , in Germania 55 t , in Italia 37 t , in S.U.A. 40 t , in Olanda 48 t etc . Daca ne gandim ca din 100 kg de radacini se obtin circa 14 kg de zahar cristalizat, deducem din productia de radacini de sfecla de pe un hectar se obtin 7000 -; 8100 kg zahar . Sunt multe situatii cand sfecla de zahar a produs un vagon de zahar cristalizat la hectar .
In Romania primele incercari pentru cultivarea sfeclei de zahar s-au facut in anul 1863 , de catre cunoscutul agronom si economist P.S. Aurelian ( 1833 -; 1909 ), la Scoala superioara de agricultura de la Herastrau . In anul 1938 , de pilda , an de varf pentru economia romaneasca din acel timp , suprafata semanata cu sfecla de zahar se ridica la numai 32,6 mii hectare . De pe aceasta suprafata se recolta mult prea putina sfecla de zahar pentru a satisface consumul intern si pentru a exporta . In plus , nevoia de seminte se asigura numai prin import , iar cultivatorii erau opriti sa ingrase culturile de sfecla pe motiv ca s-ar fi inrautatit calitatea de fabricatie .
Modificari radicale in cultura sfeclei de zahar in Romania s-au produs dupa anul 1958 , cand s-a hotarat ca integul necesar de zahar al populatiei tarii sa se produca din culturi proprii ( o masura radicala ) . In anul 1965 suprafata semanata cu sfecla de zahar a crescut la 190 mii hectare , apoi la 234,4 mii hectare in anul 1977 . Iar productia medie la hectar a crescut de la 14 t in anul 1938 la 28 de tone in anul 1972 si la 29,4 in anul 1976 . In prezent functioneaza in tara circa 15 fabrici de zahar , fata de cateva existente dupa anul 1950 .
Dupa cum se stie , zaharul constituie unul din alimentele de baza ale omului . Valoarea lui alimentara este data de cantitatea mare de energie pe care o produce in organism si de rapiditatea si gradul in care se asimileaza . In timp ce 1 kg de paine neagra asigura organismului 2200 de calorii , iar 1 kg de carne de vaca 1500 de calorii , un kilogram de zahar asigura circa 4000 calorii . In organism zaharul se asimileaza in numai 15 minute de la consumare , in timp ce la alte alimente asimilarea se produce dupa 60 -; 90 de minute . Acestea sunt motivele pentru cerinta tot mai mare de zahar . Dar in afara de zahar , sfecla de zahar se poate intrebuinta la fabricarea spirtului . Din 100 de radacini , cu 17 % zahar , rezulta circa 10 l alcool absolut , iar de la un hectar cultivat cu sfecla de zahar se por obtine pana la 3000 l de alcool absolut . O importanta deosebita au reziduurile industriale rezultate in urma extragerii zaharului . Astfel melasa , un lichid gros de culoare bruna , cara contine 50 % zahar , 20 % zahar substanta organice nezaharate si 20 % apa, se utilizeaza pentru extragerea mai departe a zaharului , in industria spirtului , industria alimentara si hrana animalelor .
Zaharul este un produs al procesului de fotosinteza si atata timp cat va exista soare , apa si oxigen , atata timp va exista si materie prima pentru extragerea zaharului .
Crearea soiurilor romanesti de sfecla de zahar a reprezentat o insemnata realizare a stiintei agricole , intrucat aceste soiuri fiind adaptate la conditiile de clima si de sol ale tarii noastre sunt mai productive . Pentru a fi cat mai apropiate de procesul de extractie al zaharului in fabrici , in unele laboratoare de cercetare a soiurilor din fosta Uniune Sovietica analizele de randament se fac in „ fabrica de zahar pe masa „ , adica o instalatie de laborator care reproduce in extragerea zaharului intocmit procesele tehnologice din fabricile de zahar . In acest fel se obtin rezultate de randament foarte exacte .
In conditii de umiditate redusa , greutatea unei radacini de sfecla a fost de 125 g , iar continutul de zahar s-a ridicat la 19,2 % , in total pe radacina a ajuns la 24 g ; in conditii de umiditate ridicata , greutatea radacinii a crescut insa la 192,4 g zahar . Deci 192,4 g de zahar in radacina , fata de 24 g .
In Campia Baraganului sfecla de zahar avea conditii optime de vegetatie din punctul de vedere al luminii solare ( intensitate , durata ) , al temperaturii aerului si al solului . Dar nu se putea cultiva din cauza cantitatiilor reduse de precipitatii , a secetelor indelungate din timpul verii . Din aceasta cauza radacinile ramaneau foarte mici si cu tot continutul lor de zahar la hectar nu trecea de 2500 -; 3000 Kg . Odata cu extinderea irigatiilor , zona Baraganului a devenit foarte favorabila sfeclei de zahar din toate punctele de vedere si astfel productia de zahar se ridica la 10 mii kg la hectar . Sfecla de zahar este una dintre plantele care asigura , in conditii de irigare , productii deosebit de ridicate . In anul 1980 , in Romania pe cap de locuitor revenea circa 60 kg de zahar pe cap de locuitor .