n1g11gh
TAIGAUA este denumirea ruseasca a padurii boreale. Ea reprezinta vegetatia caracteristica regiunilor subpolare, si se intinde in Eurasia de Nord si in America de Nord in Canada, intre zona rece de tundra la nord si zona mai calda temperata la sud.
Padurile boreale(nordice) ocupa 17% din suprafata terestra a Terrei. Cuprinsa intre 56 si 58 grade lat Nordica, cuprinde paduri dese de molid si brad in zone umede , ce alterneaza cu pin, tufe si iarba.
Pozitia taigalei este in general controlata de gradul de caldura degajata in timpul sezonului cald, de temperatura solului si de temperaturile extreme din timpul iernii.
Padurile boreale din Nordul Americii(Canada) si Eurasia (Rusia) au un numar de caracteristici similare, avand in comun chiar cateva plante si specii de animale.
Spre marginea estica a continentelor taigaua este deviata inspre sud la aproximativ 50-60 lat N de masa de aer polara. Acesta este limita sudica a padurii boreale, la sudul careia se afla, atat in America de Nord cat si in Europa, padure de tranzitie cu frunze cazatoare. In aceasta padure mici petice de conifere boreale sunt distribuite in parti mai reci sau mai neproductive. Portiunile centrale ale Eurasiei si Americii de Nord sunt regiuni cu o topografie plata sau doar putin denivelata. Acolo, in nordul si in sudul padurii boreale granitele sunt largite si gradate. O granita bine definita dar complexa este formata intre taiga si tundra alpina pe muntii marginiti de Pacific in vestul Americii de Nord si in cel mai estic punct al Rusiei. In general padurea boreala nu intra in contact cu padurile temperate sau subpolare de pe coasta Alaska si Columbia Britanica datorita barierelor de munti, dar unele regiuni mai joase au o zona de tranzitie de obicei caracterizata de copaci hibrizi. In Norvegia si Scotia o varianta a padurii boreale ocupa medii extrem de umede.
Padurile boreale din Nordul Americii si Eurasia sunt o centura largita de vegetatie ce strabat continentele de la coastele Atlanticului pana la cele ale Pacificului. In nordul Americii padurea boreala ocupa o mare parte din Canada si Alaska. Cu toate ca unele tipuri de padure de tranzitie inrudite sunt prezente in nordul Statelor Unite adevaratele paduri boreale se opresc chiar la cel mai nordic punct al granitei de sud al Canadei. Vasta taiga a Asiei se extinde de-a lungul Rusiei si mai sudic spre nord-estul Chinei si Mongolia. In Europa majoritatea Finlandei, Elvetiei si Norvegiei sunt acoperite cu taiga. O mica zona izolata de taiga in zona montana a Scotiei duce lipsa de unele specii continentale dar contine cel mai raspandit conifer din padurea boreala a Eurasiei, pinul de scotch. Centura de taiga este alcatuita din trei zone paralele: padurea compacta de baldachin, padurea de lichen sau taiga rasfirata si padurea-tundra.

Vegetatia este elementul cel mai specific si se evidentiaza predominant de un numar limitat de specii de conifere : pinul (pinus), bradul (abies), molidul (picea excelsa), laricele (larix) si de specii de pomi cu frunza cazatoare ca plopul (populus) si mesteacanul (betula verrucosa).
Doar zone mici au fost curatate pentru agricultura, in special in partea europeana, taigaua ramanand cea mai mare rezerva de lemn din lume.
Se gasesc mesteacani, anini si salcii si zone nedrenate pe care se intind fasii uriase de mlastini.
Padurea boreala sau taigaua Siberiei singura reprezinta 57% din volumul padurii conifere a pamantului. Ecosistemele si solurile din aceasta regiune pastreaza o cantitate semnificativa de carbon a pamantului in forma moarta dar nedescompus sau doar partial descompus. Efectul de sera sau schimbarile facute de om pot spori descompunerea, ducand la eliberarea unei cantitati crescande de carbon in atmosfera sub forma de dioxid de carbon gaz de sera.
Mediul de viata este relativ monoton si aspru, agricultura devine imposibila.
Padurea de baldachin (sau padurea compacta) se afla in cel mai sudic punct al taigalei. Contine o mare varietate de specii, cele mai calde soluri, productivitate mare, si cel mai lung sezon de productivitate din zona boreala.
Padurea compacta sau zona sudica a taigalei pe ambele continente nu este distribuita strict de-a lungul axei est-vest. In vestul marginal al Europei influenta curentilor calzi da voie padurii de baldachin sa se intinda pana in cel mai nordic punct. In vestul Americii de Nord curentii Pacificului si ai Kuroshio de asemenea incalzesc climatul si cauzeaza devierea padurii inspre Alaska si teritoriul Yukon din Canada.
Majoritatea marilor cursuri de apa ale taigalei Siberiei, incluzand fluviile si raurile Obi, Yenisei si Lena au cursul indreptat spre nord. Obi, in vestul Siberiei formeaza un mare bazin cu un considerabil procent al suprafetei acoperit cu un teritoriu umed cu scurgere saraca. In astfel de situatii, in zona boreala o padure compacta de baldachin este in general absenta.
Padurea de licheni se afla la nordul acestei zone -; o zona paralela mai mica de padure rara in care coroanele copacilor nu formeaza un baldachin compact. Rogojinile de licheni si vegetatia asemanatoare tundrei formeaza un strat important deasupra solului.
Padurea de tundra la nordul acestei zone se intinde pana la limita cresterii copacilor. Pete de padure consistand din numai cateva specii formeaza un complex mozaic cu tundra. Multi copaci din padurea de tundra nu au fost cunoscuti ca producatori de seminte viabile. Acesti copaci s-au stabilit in timpul episodului climatic mai cald de acum 100 de ani pana la sute de ani inainte si au reusit sa persiste, de obicei prin reproductie asexuata. Incendiile din aceasta zona au exterminat copacii, si datorita lipsei de reproducere, numai cateva portiuni au ramas, cele care nu au ars.

Solul este subtire si inghetat mai multe luni, iar subsolul aproape permanent. De aceea, la inceputul verii apar multe mlastini, iar fluviile produc mari reversari. Tipul principal de sol este podzolul, putin fertil si acoperit de licheni urmat de turba.
Vegetatia forestiera asigura un strat de suprafata de humus brut acid ce se descompune incet, producand acid humic. Strecurandu-se in jos, apa freatica acida indeparteaza fierul si calciu din straturile superioare, fapt ce are ca rezultat culoarea palida a solurilor. Ca urmare predomina solurile podzolice.

Clima este temperat rece, cu ierni reci si lungi de aproape 5-8 luni, cu precipitatii dominante solide, dar putine.
Se remarca unele diferentieri, mai ales longitudinale : o clima rece oceanica (cu temperaturi medii intre -80 si 14 grade si precipitatii de 1200 mm/an), una continentala (de la -;11 la 16 grade Celsius si precipitatii de 540 mm), alta continental excesiva (de la -;40 la 19 grade, dar cu polul frigului la Oimiakon -;71 grade C si precipitatii de 200 mm/an.

In aceasta regiune se gasesc 25000 specii de plante, 23 specii de amfibieni, 58 specii de reptile, 703 specii de pasari si 190 specii de mamifere. Se estimeaza ca 10% din acestea sunt amenintate cu disparitia, incluzand tigrul siberian.
Fauna padurii este rara si adaptata frigului : mamifere cu blana deasa mai ales ursul brun, erbivore care vin iarna din tundra, pasari care sosesc vara din sud, multe furnici si multi tantari vara. Taigaua e bogata in animale cu blana ca : samurul, veverita, vulpea, hermina. Ea mai e si casa ursului, sobolanului cu miros de mosc si a lupului.
Fauna solului : dominante sunt protozoarele, nematodele, rotiferele si tardigradele. Aceste organisme traiesc in apa solului. Fauna solului padurii boreale se distinge datorita lipsei unei largi categorii de nevertebrate cum ar fi millipedele, isopodele, si ramele in special in centrul si nordul taigalei. Nevertebratele mai mari indeplinesc functia de zdrentuire a gunoaielor formate din frunze din solul padurii pe care le trece prin mate. Ca rezultat al acestei activitati un strat subtire acumulat pe o perioada de cativa ani de zile format din plante partial descompuse este caracteristic solului padurii boreale. Fungii sunt organismele dominante cu sarcina de a descompune gunoaiele padurii boreale, dar curente de sporire a bacteriilor raspund factorilor beneficiu. Aceste animale ale solului nu ataca direct gunoiul padurii ci isi exercita influenta prin roadere. Rata descompunerii in solul padurii boreale nu mentin pace cu rata productiei, cauzand astfel o acumulare progresiva de materie organica. La adancime medie de etajul padurii mici nevertebrate, in special larve dipterane, consuma partial sau scheletonizeaza gunoiul de frunze inaintea devenirii lor ca adulti. Bogatia solului si intreaga biomasa a organismelor solului sunt mult mai mici in zona padurii boreale decat la latitudini mai mici. Padurile boreale sunt estimate ca contin aproape 18% din intreaga biomasa a pamantului