q5e23ev
Dintre tarile riverane Marii Negre, Romania are cel mai mic litoral, de circa 220 km. In plus, de-a lungul a circa trei patrimi de litoral (zona nordica) este dificil controlul delfinilor capturati sau esuati, din cauza dificultatii accesului.
Litoralul, prin pozitia sa, este locul unde se acumuleaza efectele poluantilor din teritorii vecine sau mai indepartate. Acesta este un receptor al deversarilor emisiilor si reziduurilor nocive si toxice din: teritorii largi ale caror limite sunt greu de evaluat (surse de poluare "nepunctiforme") si in special din teritoriul aferent bazinului hidrografic litoral (surse "punctiforme") constand din guri de descarcare. In poluarea marina apele Dunarii joaca un rol semnificativ, aceasta transportand anual milioane de m3 de apa ce contin substante poluante de la sute de kilometri departare: metale grele, azotati si fosfati (nutrientii principali ai algelor unicelulare si care contribuie la generarea si intretinerea eutrofizarii). Aria de concentrare a surselor de poluare locale din zona costiera a Romaniei se intinde, in principal, pe directia N-S, intre Midia si Techirghiol si pe directia E-V, a canalului Dunare-Marea Neagra, intre Medgidia si Marea Neagra. Aceasta arie cuprinde cele mai importante surse de poluare, care provin de la principalele obiective economice din judetul Constanta. Este cunoscut faptul ca marea este receptorul tuturor deseurilor solide care sunt evacuate pe uscat. Deseurile lichide emise intr-un loc pe uscat ajung indirect in mare, ori infiltrandu-se in panza freatica, ori fiind transportate de rauri si paraie in mare sau in lacurile litorale. Calitatea apelor marine reflecta intr-o mare masura calitatea apei din zona apei de uscat. Zona de nord este dominata de aportul de substante nocive aduse de Dunare, dintre care se mentioneaza: substante in suspenie, metale grele, substante caracteristice activitatilor portuare, ape uzate menajere (detergentii, microbacteriile de origine fecala). Zona de sud este dominata de aportul de impurificare adus de porturi, industriile si localitatile de pe litoral.

Mamiferele marine, fiind pradatori aflati in varful piramidelor trofice,sunt indicatori ai starii de sanatate a ecosistemelor marine. Astfel, delfinii concentreaza metale grele (Cu, Zn, Co, Ni, Cd, Cr, Pb, Mn) si radioizotopi (137Cs). Petrolul (petele de la suprafata apei), H2S, Hg, policlorura de benzen, pesticidele determina aparitia unor leziuni tegumentare, pneumonie de aspiratie, leziuni ale rinichilor.
Daca adaugam la datele de mai sus mortalitatile datorate varstei, maladiilor si accidentelor, constatam ca numarul delfinilor disparuti a atins cote alarmante. In general maladiile mamiferelor marine pot fi clasificate in trei grupe distincte :
•Boli infectioase cauzate de virusi, bacterii si ciuperci.
•Boli parazitice cauzate de variate specii de protozoare, celenterate, viermi si moluste.
•Boli nespecifice cauzate de factori fizico-chimici si de malnutritie
Cercetarile efectuate de laboratorul de profil din cadrul Delfinariului au demonstrat prezenta unei cantitati mari de organoclorurate la un numar de delfini analizati in perioada 1993 - 1998 de catre d-na biolog Ligia Dima, cercetator in cadrul Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii.
Gradul de contaminare al mamiferelor marine cu organoclorurate variaza in functie de gradul de poluare al habitatului (la cele din apele costiere fiind determinata o concentratie mai ridicata ).
Efectele nocive depind de caracteristicile fizico-chimice ale fiecarui produs, iar pentru acelasi tip de produs, de specie, areal, particularitati nutritive.
Contaminarea difera si in functie de anumite trasaturi individuale - stare fizica, fiziologica, varsta, sex. In general, animalele subnutrite acuza o mai mare sensibilitate fata de aceste noxe, datorita reducerii posibilitatii lor de stocare in tesutul adipos si drept consecinta, a depozitarii lor in structuri pretentioase(ficat, rinichi). Cuantificarea organocloruratelor din tesutul adipos subcutanat al exemplarelor de delfini a demonstrat o contaminare superioara a masculilor si a femelelor imature, comparativ cu cele mature cu mai multe parturitii.
Populatiile celor trei specii de delfini care traiesc in Marea Neagra se gasesc in prezent intr-o stare critica. Chiar daca capturarea delfinilor a fost interzisa in Romania din 1966 populatiile lor au continuat sa scada numeric, mai ales ca rezultat al poluarii.
In deceniul 4 al secolului nostru numarul delfinilor din Marea Neagra era estimat la 1,5-2 milioane de exemplare. Pescuirea intensiva a delfinilor,in intervalul anilor 1938-1952, cand s-a atins cifra record de 135000-140000 de exemplare pe an si mediul advers creat ca urmare a deteriorarii habitatelor a dus la scaderea considerabila a stocului de delfini. La ora actuala numarul de delfini este estimat a fi la cateva zeci de mii de exemplare.
S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus delphis a dominat ca numar pana la inceputul anilor `60, cand a fost inlocuit de Phocoena phocoena ajungandu-se ca in ultimii ani sa se constate ca suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.
Phocoena phocoena este prezenta constant de-a lungul coastelor, astfel incat exista o posibilitate destul de mare de-a ajunge accidental in plasele de pescuit, mai ales in zona de nord-vest, in lunile martie-mai, o data cu aparitia bancurilor migratoare de pesti planctonofagi, cum ar fi sprotul si hamsia. Frecventa animalelor bolnave sau parazitate este mai mare la Phocoena phocoena datorita preferintei pentru habitatele litorale, unde apele reziduale reprezinta un aport cvasi-permanent.
Delphinus delphis are ca habitat largul marii; se apropie de tarm din iunie pana in septembrie.
Profundele transformari ale apelor litorale sub impactul factorilor antropici (calitatea chimica, modificarea structurii calitative si cantitative ale planctonului si bentosului, instalarea centurilor de diguri paralele cu coasta) au perturbat deplasarea grupurilor sau exemplarelor de delfini in migratiile lor sezoniere si deci calitatea vietii acestora.