o7h13ht
Petrolul sau titeiul -; in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calitatile sale ca si pentru avantajele ce rezulta din prelucrarea lui -; s-a numarat printr-o “continuitate remarcabila” in ce priveste utilizarea lui in cursul istoriei, “aparand pretutindeni, universal si multiplu, etern si misterios”. Neindoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de ravnit si apreciat, ci de-abia in ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de cautat, ca un element al solului indispensabil bunei desfasurari a vietii economice moderne si ca un important factor al politicii internationale, promovand, in consecinta dese si internationale conflicte diplomatice, economice si chiar militare.
Pe plan mondial adevarata problema a petrolului s-a ivit la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului nostru adica atunci cand s-a trecut la utilizarea pe scara tot mai larga a derivatelor obtinute din “aurul negru”.
In decursul a numai cateva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El este dupa expresia fericita a unuia dintre specialistii domeniului -; “sangele economiei”. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, in epoca contemporana “Meniu de bolta”, pentru industrie, transport si prima conditie pentru apararea nationala a statelor.
Petrolul, consemna Eduard Ward, in 1960 -; a devenit “universal si international”. Toate tarile au inceput sa-l caute frenetic in solul lor, caci el aduce independenta economica si bogatie.
Petrolul a retinut -; incepand din jurul anului 1900 -; tot mai mult atentia statelor producatoare sau neproducatoare ale pretiosului combustibil si unele si celelalte s-au aratat preocupate sa-si asigure cantitatile necesare unei bune desfasurari a vietii lor economice, in primul rand, pentru statele producatoare, problema nu prezenta dificultati, iar unele dintre ele (SUA indeosebi) s-au folosit de avantajul posedarii unor bogate rezerve de titei pentru s-si extinde dominatia economica si in consecinta, politica in diverse zone de pe glob.
Intr-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.
Se foreaza azi la adancimi de peste 4000 metri pe toata suprafata globului, pana la cercul polar, se pompeaza, se trateaza si se transporta petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.
In anul 1900 aurul negru asigura mai putin de 4% din nevoile de energie ale intregii lumi. Azi, petrolul acopera 40% din aceste nevoi. In ciuda unei scaderi a consumului, lumea arde inca, in fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumatate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.
Opt din zece intreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.
In S.U.A., din cele zece societati industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, sapte sunt grupuri petroliere. In sfarsit din toate categoriile de intreprinderi din lume, socitatea cea mai puternica este Exxon, cu o cifra de afaceri de 88,5 mld. $ in 1983, cu 156000 de salariati, dintre care 12.000 cercetatori, lucrand in peste 500 filiale, implantate in 100 de tari. In 1983 beneficiul societatii Exxon a depasit 4,9 mld. $.
Este deja o idee general acceptata, cum ca industria petrolului s-a nascut in Statele Unite (in Pensylvania in 1859) si ca, cu exceptia catorva ani din ultima parte a secolului al nouasprezecelea, Statele Unite, au fost pana foarte curand cel mai mare producator de petrol al lumi, consumator si centru de rafinare a petrolului.
Chiar si astazi, Statele Unite raman cel mai mare consumator de petrol, dar a fost intrecut de U.R.S.S. in ceea ce priveste productia de petrol si rafinarea acestuia. Chiar si asa, petrolistii americani privesc industria petrolului ca pe o inventie americana si continua sa se exprime cu scepticism in ceea ce priveste abilitatea oricarei alte natiuni in a rezista cu succes in industria petrolului, si continua sa fie sceptici in ceea ce priveste posibilitatile de organizare si de conducere a industriei petrolului in orice alta modalitate decat acea testata si incercata deja in Statele Unite.
Aceasta atitudine, reiese, desigur, din importanta majora a industrie petrolului din Statele Unite., si a cresterii intereselor marilor firme americane, care, au dominat afacerile internationale ale petrolului din cele mai vechi timpuri ale acestora inca de la inceputurilor lor.
Pana de curand, numai grupul englez -; german Shell si British Anglo -; Iranian (acum B.P.) au constituit singurele competitoare la nivel mondial, in timp ce Shell constituia singura companie straina cu o contributie semnificativa la dezvoltarea industriei petrolului chiar si in S.U.A.
Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lunga perioada de timp, o parte a actionarilor apartinand S.U.A. Componenta americana a grupului international a devenit acum atat de extinsa, incat contribuie cu aproximativ o treime la profiturile companiei.
In Texas, respectiv Houston, aproape 100.000 de persoane lucreaza in industria petrolului si comertul cu acesta, in petrochimie si in industria petroliera.
In petrol se ruleaza anual o importanta cantitate de bani, Texasul ocupand din acest punct de vedere unul din primele locuri din lume.
Texasul este statul cu cea mai mare productie de petrol din S.U.A. Produce 25% din petrolul rafinat si detine 40-50% din petrochimia intregii tari, de exemplu 80% din cauciucul sintetic provine din regiunea Houston.
Pentru a asigura viitorul, rezervele Texasului sunt controlate in fiecare zi. Sute de “independenti” continua sa caute gaz si petrol si cateodata o fac cu succes.
Houston si regiunea inconjuratoare reprezinta capitala mondiala a petrolului. Se rafineaza aici 4.561.000 barili pe zi, ceea ce inseamna 87% din productia totala a Texasului si 25% din cea a Statelor Unite. Acest petrol rafinat a produs in 1981 -; 10.503,7 milioane $, 6% din totalul veniturilor S.U.A.
Compania Exxon International, isi are sediul la New York. Terminalul sistemului Logics permite urmarirea pe ecranul unui monitor a activitatii tuturor companiilor sale, extinse in 65 de tari.
Aceasta companie produce in 17 tari, printre care : Marea Britanie, Australia, Malaysia, Norvegia, si intr-o mai mica masura, in Franta, Germania, Olanda, Indonezia, Columbia si America de Sud, cantitati si mai mici.

Ó1998 EXXON Corporation

Din Alaska, prin conducta se scot 1,5 milioane barili pe zi. Nu se detine controlul decat asupra a 20% din aceasta cantitate, adica 300.000 barili. Rezerva este de 7 miliarde barili de petrol si 36 trilioane picioare metri cubi de gaz, din care 20% petrol si 40% gaz apartin companiei Exxon.
Gazul natural reprezinta pentru Exxon, in viitor, 50% din productie, sau aproape de aceasta cifra. Exista de asemenea planuri de cercetare in ceea ce priveste petrolul extras din carbune si nisipuri asfaltice sau din sisturi bituminoase (Canada, Venezuela), foarte costisitoare insa.
Veniturile companiei sunt utilizate aproape in intregime pentru cercetari si expansiune. Exxon este un grup de 786.000 actionari.
B.P. (British Petroleum) este fosta Anglo-Iranian Oil, intemeiata in 1909 si denumita holding. Apartine in mare parte guvernului britanic.
In cursul ultimilor decenii a pierdut concesiunile din Irak, Iran si Libia. Cu toate acestea a avut capacitatea ca in cativa ani sa refaca un veritabil imperiu in Marea Nordului, Alaska, Shetland, in care si-a plasat, cu un deosebit simt de orientare, despagubirile in urma exproprierii.
Terminalul de la Sullam Voe, de pe insulele Shetland, a fost construit de cele 30 de societati engleze, americane si din alte tari, partenere in exploatarea zacamintelor din partea de nord a Marii Nordului, B.P. fiind si constructor si cel care exploateaza.
Exista 40 de nave pe luna, care incarca aici petrolul brut, transportat din 2 conducte submarine din marea nordului. 800 de persoane lucreaza la extractia celor 2.000.000 de barili pe zi, ceea ce inseamna jumatate din intreaga productie a sectorului englez din Marea Nordului si 2 treimi din consumul Marii Britanii.
Acest termina poseda rezervoare pentru 7 zile de productie, in cazul in care conditiile meteorologice nefavorabile impiedica acostarea navelor.
In sectorul englez din Marea Nordului, cu ajutorul celor aproape 30 de platforme din otel sau beton, se extrage petrol din 18 zacaminte. Cea mai mare platforma aflata le suprafata zacamantului Ninian, este o structura de beton de 600.000 tone.
Platformele care furnizeaza petrol se afla la jumatatea distantei dintre Norvegia si Marea Britanie, la 190-200 de aici. Ele produc 2.000.000 barili/zi adica 100.000.000 tone/an.
Se estimeaza ca rezervele din Marea Nordului sunt de ordinul a 1,5 miliarde tone, fara probleme pentru min. 20 de ani.
Datorita presiunii subterane se aduce la suprafata numai 30-40% din petrolul existent. Se experimenteaza sisteme de injectie cu apa sau cu gaz, pentru a ajuta petrolul sa urce mai rapid.
Compania cauta petrol brut si in alte parti. De exemplu in China, unde B.P. a facut oferte de foraj, in Indonezia, unde a cumparat Dime Petroleum, in Alaska, unde se lucreaza pe pamant inghetat tot timpul anului.
Shell (Royal Dutch Shell) in S.U.A. este denumita Shell Royal din momentul asocierii in 1907 intr-un holding format din compania olandeza Royal Dutch si cea engleza Shell Transport And Trading Co.
Are 2 sedii : Londra si Haga.
Repartitia este 60% partea olandeza si 40% Shell, asocierea fiind reala. Toate serviciile se gasesc in ambele sedii, cu cateva exceptii : serviciile comerciale si de dezvoltare ale companiei Shell sunt centralizate la Londra.
Capitalul total este de 20 miliarde lire sterline. Royal Dutch au mai mult o activitate internationala si cei 600.000 de actionari sunt un sfert din Olanda, o cincime din Elvetia, o zecime din Franta, 90% din cei 400.000 de actionari ai companiei Shell se afla in Marea Britanie.
Reprezinta al doilea grup petrolier mondial, cu un capital supus riscurilor, caci pretul barilului evolueaza.
In sens general nu se poate spune ca exista un cartel, ci mai bine spus o piata, din care fac parte numeroase companii, din care cativa vanzatori detin monopolul ofertei.
Previziunile pe urmatorii ani au in vedere ca tarile industrializate, membre OCDE isi vor reduce consumul cu 10%, ceea ce va da nastere unor probleme legate de stocare.
Elf Aquitoine -; o alta companie petroliera cu un capital imens. Trecerea de la situatia de tensiune, pentru a nu spune de penurie, la o situatie de abundenta este relativ brusca. In situatia in care ritmul de dezvoltare se micsoreaza, devine din ce in ce mai greu sa finantezi noi cercetari in mari adanci sau in Alaska.
Compania produce mai mult in tarile lumii a treia. Bugetul, estimat la aproximativ 7 miliarde de franci o situeaza printre primii in lume dar cu toate acestea compania este departe de a fi una dintre cele mai importante companii mondiale.
Veniturile vin din partea productiei de petrol si gaze din Franta, Marea Nordului si Africa. Compania este supusa pe plan mondial, anumitor constrangeri. Obligatia de a stoca, pavilion national pentru flota, unele cale pentru distributie, dar exista si libertati de manevra acordate de catre stat. Elf-Aquitoine lucreaza intr-o perspectiva de 15-20 de ani dupa modelul companiilor japoneze si spre deosebire de cele americane.
Pe scurt in 30 de ani Elf Aquitoine pornind de la zero a reusit sa se ridice la nivelul celor mai mari companii internationale. Are o strategie proprie, cateodata in contradictie aparenta cu obiectivele guvernului francez si isi revendica in mod deschis si pe drept calitatea de companie multinationala.
Intreg acest mecanism, bine uns, al companiei multinationale, se loveste de dificultati de toate tipurile, de obstacole de tot felul.
Aceasta nu este o afacere pentru speculanti, deoarece daca ei castiga intr-o zi, pierd a doua zi, ca la Monte Carlo. Dar marile companii, reusesc prin piata libera sa-si puna mai bine de acord necesitatile cu ofertele.
In cursul ultimilor 20 de ani, s-a facut o mare risipa de petrol. Acum, consumul a scazut cu 25%. In 1979, companiile obtineau cele mai mari profituri din productie. Acum, datorita nationalizarilor din tarile producatoare, ele trebuie sa castige din distributie si rafinare. In transporturi, concurenta este prea mare.
Razboiul petrolului imbogateste pe cei bogati si saraceste pe cei saraci, implicand numeroase aspecte de individualitate.
Exista si o alta sursa de perturbare constata a petii petrolului. Producatorii independenti care opereaza pe piata Statelor Unite.
Cateva genii in finante au descoperit chiar ca e mai usor sa gasesti zacaminte la Wall Street decat adanc sub ape, pamanturi sau gheturi.

Nu costa, in actiuni decat 4 pana la 9$ barilul, in vreme ce costul exploatarilor ajunge la 11 pana la 16$ barilul.
Legile antitrust devenind mai putin severe, concentrarea de fonduri dureaza si determina o revizuire progresiva dar continua a organizarii industriale in raport de statele producatoare. Miscarea este in plina desfasurare si tinde sa accelereze.
OCDE si Banca Regulamentelor Internationale, ofera constant statistici, comparatii cu privire la situatia tarilor membre, retine cifre care sa ofere o imagine de ansamblu asupra datoriilor, productiei, traseelor folosite pentru aprovizionarea cu petrol brut si produse finite tarilor membre.

Productia de petrol in Marea Nordului (in milioane tone)
1979 1983 Din 1971 pana in 1983
Zona Britanica 76,2 110,4 556,1
Zona Norvegiana 18,8 29,3 178,6
Zona Daneza 0,4 2,2 7
Zona Olandeza 1,1 1,2
TOTAL 95,4 143 743

Nu incape indoiala, fata de situatia actuala, omenirea va trebui, prin eforturi comune si buna intelegere, sa abordeze cu curaj, mai devreme sau mai tarziu si ultimul episod al epopeii mondiale a petrolului : asigurarea dezvoltarii utilizarii universale in conditiile renuntarii treptate si poate, chiar deplin la derivatele smulse “aurului negru”.
“Petrolul” -; a devenit prima industrie a lumii….Suntem in prezenta celei mai mari amintiri din istoria umanitatii. Cu toate acestea, energia - petrolul a intrat intr-o perioada de declin. Era petrolului atotputernica s-a sfarsit si este posibil sa urmeze la inceputul celui de-al treilea mileniu, era hidrogenului.