Apele reziduale provin din intrebuintarile casnice sau din diferite procese
industriale care au loc in fabrici si uzine. Problema apelor reziduale a dobandit
o importanta in crestere incepand cu anul 1970 ca urmare a ingrijorarii generale
fata de poluarea mediului in care traim.
Istoric n5j19jk
Metodele de debarasare de reziduuri dateaza din antichitate. Au fost gasite
instalatii sanitare in ruinele oraselor antice Creta si oraselor asiriene. Fantanile
arteziene create de romani functioneaza si astazi. Desi primul lor rol era estetic,
obiceiul romanilor de a arunca gunoaiele in strada a facut ca insemnate cantitati
de materie organica sa fie transportate de apa rezultata din ploi. Spre sfarsitul
Evului Mediu, in Europa s-au dezvoltat depozite subterane in care erau aruncate
gunoaiele. Cand acestea se umpleau, lucratorii sanitari le goleau, pe cheltuiala
detinatorului. Reziduurile erau folosite ca fertilizatori la fermele din apropiere
sau erau aruncate in ape curgatoare sau pe terenuri virane.
La inceputul secolului XX, cateva orase si obiective industriale au inceput
sa recunoasca ca deversarea apelor reziduale direct in apele curgatoare produce
probleme de sanatate.
Transportul apelor reziduale
Apele reziduale sunt transportate de la origine pana la uzinele de tratare prin
sisteme de conducte care sunt de obicei clasificate in functie de tipul apei
care curge prin ele. Daca sistemele transporta atat apa de ploaie cat si reziduala,
se numesc sisteme combinate, si deservesc de obicei zonele mai vechi ale oraselor.
Odata cu dezvoltarea oraselor, apa de ploaie a fost separata de cea provenita
din utilizarea casnica si industriala, si este transportata prin conducte separate.
Acest aranjament este mai avantajos deoarece nu mai transporta volumul mare
de apa de ploaie catre uzinele de tratare.
Originile si cantitatile apelor reziduale
Apele reziduale provin de obicei din consumul casnic, industrial, precipitatii,
etc.
Apa provenita din consumul casnic rezulta din activitatile zilnice ale oamenilor,
si are o medie de la 150 litri pentru o persoana zilnic (in Regatul Unit) pana
la 950 litri (in unele parti ale SUA). Cantitatea si tipul apelor reziduale
variaza foarte mult, in functie de tipul de industrie, de controlul apelor folosite
in procesul industrial. Spre exemplu, o otelarie poate deversa intre 5.700 si
151.000 litri de apa pentru fiecare tona de otel fabricata. Ar fi folosita mai
putina apa daca s-ar fi reciclat materialele.
Compozitia apelor reziduale:
Compozitia apelor reziduale este determinata folosind mai multe procedee chimice,
fizice si biologice. Cea mai des intalnita analiza include masurarea particulelor
solide, a oxigenului biochimic (BOD5), a oxigenului chimic (COD), si a PH-ului.
Reziduurile solide cuprind corpuri dizolvate sau nedizolvate. Cele dizolvate
sunt acelea care pot trece printr-un filtru de hartie, iar cele nedizolvate
sunt acelea care nu pot trece prin filtru.
Concentratia de materie organica este masurata de catre analizele BOD5 si COD.
BOD5 este cantitatea de oxigen folosita pe o perioada de 5 zile de catre microorganisme
pentru a descompune materia organica din apa la o temperatura de 20° C.
Analog, COD este cantitatea de oxigen folosita pentru a oxigena materia organica.
Analiza PH-ului determina aciditatea probelor de apa. Materia organica din apele
reziduale folosite in mediul casnic contine aproximativ 50% carbohidrati, 40%
proteine, 10% grasimi, iar PH-ul variaza intre 6,5 si 8,0.
Tratamentul apelor reziduale:
Procesele incluse in tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt
clasificate de obicei ca tratamente primare, secundare si tertiare.
Tratamentul primar:
Apa care intra in uzina de tratare contine agenti care pot strica pompele si
mecanismele. Aceste materiale sunt inlaturate prin ecrane verticale, iar materialele
ramase sunt arse sau ingropate dupa inlaturarea lor din apa. Apa trece printr-o
camera de separare unde frunzele si alte materii organice sunt micsorate ca
volum pentru o tratare a apei mai eficienta.
Dupa ce materiile organice au fost comprimate, apa intra intr-un rezervor de
sedimentare in care aceste materii se depun pe fund si sunt inlaturate. Dupa
ce au fost separate din apa, reziduurile sunt uscate si sunt folosite ca ingrasamant
natural sau la nivelarea solului.
Tratamentul secundar:
Pe parcursul tratamentului primar, din apa sunt inlaturate aproximativ 40-60%
din reziduurile solide si 20-40% din BOD5. Tratamentul secundar reduce pe cai
biologice materia organica care a ramas in lichid. Bacteriile, in prezenta oxigenului,
transforma materia organica in formule stabile cum ar fi dioxidul de carbon,
nitrati, fosfati.
Tratament tertiar(avansat):
Daca apa rezulta trebuie sa aiba o calitate sporita, atunci este necesar tratamentul
tertiar, un tratament avansat. In aceasta etapa este inlaturat fosforul si pana
la 99% din BOD5.
Pentru apele care sunt reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigura
metoda. Aplicatii ale acestei metode si alte tehnici avansate de reciclare a
apei vor deveni foarte raspandite in viitor datorita eforturilor depuse de guvernele
lumii pentru a stopa poluarea apelor.
Eu cred ca fiecare om ar trebui sa fie constient de impactul pe care il are
asupra mediului si sa incerce sa recicleze. In ceeea ce priveste problema poluarii
apelor, caci este o problema care ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti, cred
ca ar trebui sa fim mai ponderati in consumul de apa si sa nu mai aruncam gunoaie
in apa.
