(port. Rio Amazonas, span. Rio de las Amazonas, initial numit dupa primul descoperitor - Orellana, indienii ii spuneau Parana-Tinga = Raul Alb sau Parana-Guazu = Raul Mare)

Lungimea: 7 025 km x7t13te
Suprafata bazinului: 7 150 000 km2 (6 918 000 km2?)
Situat: America de Sud - Brazilia, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia

Cel mai mare rau al Terrei prin cele trei coordonate de baza: lungime, suprafata bazinului si debit de apa scurs. Strabate de la vest la est aproape intregul continent sud-american, in portiunea lui cea mai lata, aproxmativ de-a lungul paralelei de 4° lat. sudica. Izvoraste, prin afluentul sau Ucayali si, respectiv, Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, rnasivul Nevada Mismi (5 597 m alt.) dintr-un lac situat la 5 250 m alt. numit Intyre - dupa numele unuia dintre membrii expeditiei americane care a explora regiunea in 1971, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca si la 110 km nord de orasul peruan Arequipa. Asadar, izvoarele Amazonului pe Ucayali si respectiv, pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite in 1971 de catre expeditia condusa de Loren McIntyre, 1a o distanta in timp de 471 ani de cand spaniolul Vicente Yanez Pinzon descopera, in 1500, gura fluviului ale carui ape transformau portiunea alaturata Oceanului Atlantic intr-o Mar Dolce (Marea Dulce). Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi mari afluenti Ucazyali si Maraunon, care se unesc la Nauta, ceva mai in amunte de localitatea Iquitos; pana la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stanga - Rio Negro, care se produce 1a Manaus, Amazonul se numeste Solimoes. In limitele bazinului intra versantii estici ai Anzilor, o parte din Podisul Guianei, partea nordica si centrala Podisului Braziliei si Amazonia, cea mai mare campie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfasoara intre Ecuator si 50 lat. sudica, cu consecinte foarte importante in clima regiunii si pentru regimul de scurgere fluviului.
Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se inscrie in regiunea muntoasa, andina, cu vai inguste, indeosebi a Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera raurilor viteze de scurgere mari in comparatie cu cele din Campia Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta in care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Raurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezisuri care le confera un potential hidroenergetic ridicat. Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza in care nervura principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate remarca o disimetrie evidenta - in sensul ca pe partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si, discutabil, Tocantins), in comparatie cu partea stanga (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecar. Intre Manaus si Anzi, Amazonia are forma unei palnii largi de 2 OOO km, limitata la sud de Madeira si la nord de Rio Negro. Panta foarte scazuta in aceasta parte favorizeaza divagarea apelor, formand un paienjenis de meandre, brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar adancimea apei intre 20 si 50 m. In avale de Manaus, datorita apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Cimpiei Amazonia se restrange in unele locuri la 200-300 km, determinand si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce la o adancime maxima a apei in albie, la Obidos, de circa 80 m.
In sectorul inferior, catre Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri dupa confluenta cu Xingu, raul se imparte in mai multe brate (furos), separand insule care se constituie intr-o delta de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 hm2). Aceasta delta este limitata la nord-vest de bratul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para in care se varsa apele raului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse asa-zisa delta mentionam: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana si Marajo, cea mai mare (40 154 km2). Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseste portul Belem, fondat in 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon. Latimea albiei, in cursul inferior, variaza intre 15 si 20 km, iar inainte de delta intre 80 si 150 km, adancimea apelor scade la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj maritim.
Situat in zona ecuatoriala, cu afluenti in ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. In timpul verii boreale aduc ape bogate raurile de pe partea stanga, iar in vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului mare de afluenti din emisfera australa, in august - septembrie, cand raurile de aici au apa mai putina, se inregistreaza ape scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, cand apele mari din cele doua emisfere se suprapun producand inundatii catastrofale.
Informatiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apa e care o transporta Amazonul sunt, totusi, destul de diferite. Cu circa 309 ani in urma, debitul mediu al raului era estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor masuratori, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar dupa calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosala de 190 000 m3/s dupa confluenta cu raul Xingu, corespunzand unui debit specific de 30,9 1/s. km2. In lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu impreuna cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar detine 17-19 % din scurgerea medie a raurilor Terrei.
Corespunzator acestei cantitati de apa este si cea de aluviuni, care apreciaza la un miliard de tone pe an. Aceasta cantitate enorma de aluviuni este imprastiata in Oceanul Atlantic sub forma unui urias evantai, in fata gurilor Amazonului, pana la circa 300 km in larg. In interiorul bazinului sunt afluenti care aduc ape incarcate cu aluviuni galbene, numiti si brancos si rauri cu ape negre drenate din mlastini, numite rios negros. Cel mai tipic este afluentul cel mai mare de pe stanga, numit Rio Negro. Dupa confluenta acestuia cu Amazonul la Manaus, apele negre curg alaturi de cele galbui-roscate fara sa se amestece pe multe zeci de kilometri. In timpul apelor mari, nivelurile fluviului si ale afluentilor cresc cu 15 - 20 m, rupand maluri, smulgand arborii si locuintele indienilor purtandu-le incet spre ocean. Datorita pantei mici si a revarsarii laterale, deplasarea apelor se face extrem de incet, incat de la Tabatinga la Obidos cei 1 400 km sunt parcursi in doua luni, aceasta imensa masa de apa fiind, pe drept cuvant, numit o adevarata "mare in mers".
Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care patrunde in sus pe fluvii provocand valuri puternice ce ajung uneori pana la Santarem, la 1 000 km in interior. In estuarul larg de peste 200 km si lung de 350 km pororoca are efecte distrugatoare asupra tarmului, ingreuiaza navigatia spre ocean si chiar descarcarea apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua fenomene care schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de varsare ale afluentilor pana la Manaus.
Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte putin folosit pana in prezent.
Navigatia pe Amazon si afluentii sai insumeaza circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicandu-se cu vase de tonaj maritim pana la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pana la cascada Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din Anzi.
Clima bazinului Amazon, calda si umeda in cea mai mare parte si mai uscata in Anzi, cu temperaturi intre 23 si 28°C, in medie (variatii mici in timpul anului si ceva mai mari de la zi la noapte), precipitatii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios si unul mai uscat (caar se accentueaza catre nord si sud in regiunea podisurilor), creaza conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unei vegetatii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Campiei Amazoniei, formand un adevarat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important in reglarea conditiilor de circulatie ale maselor de aer si, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american si chiar pentru Terra. Singurele perturbari in desfasurarea regulata a circulatiei aerului si temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care patrund din sud, producand scaderi bruste de temperatura.
Amazonia reprezinta in prezent - din punct de vedere al exploatarii resurselor sale - un obiectiv prioritar pentru Brazilia, Bolivia, Peru si Columbia. Astfel, in 1966, s-a infiintat Comisia Superioara pentru Dezvoltarea Amazoniei (SUDAM), care a elaborat, in 1970, Programul pentru integrare nationala (PIN), ce are ca obiective principale: realizarea soselei transamazoniene (6 300 km), a carei constructie a inceput deja, precum si colonizarea zonei. In 1974 Programul Polamazonia a selectat deja 15 areale cu potential ridicat agricol si minier. Ofensiva asupra Amazoniei continua, cu consecinte imprevizibile asupra echilibrului ecologic propriu si asupra influentei pe care Amazonia viitorului o poate avea asupra unor procese majore climatice si de mediu la scara planetara.