Oceanul Planetar constituie un imens depozit ce contine toate substantele minerale utile care sunt exploatate in regiunile continentale. Aici exista mari cantitati de minerale, atat pe fundul marii, cat si dizolvate in apa. insa, adeseori, costul recuperarii lor depaseste cu mult valoarea acestora. In masa sedimentelor marine sau pe suprafata lor se gasesc numeroase substante minerale de interes economic. d1r20rf
in substratul platformelor continentale s-au descoperit o serie de minerale cu importanta economica: saruri de potasiu, in Marea Baltica (Polonia) si Golful Mexic (SUA); zacaminte de sulf, descoperite cu prilejul forajelor marine in cautare de petrol, exploatate la Caminada Pass (Golful Mexic) de catre SUA; minereu de fier, a fost descoperii si se afla in exploatare prin galerii submarine in Golful Finic, langa Insula Jussaro apartinand Finlandei, tot minereu de fier a descoperit si Canada , in Newfoundland (Terra Nova), minereu aflat pe insula si care se prelungeste in zona submarina in mod deosebit (rezerve de cateva miliarde tone), exploatai in galerii.
Cercetarile peniru descoperirea de noi zacaminte de petrol in zona submarina au descoperit carbuni, depozile foarle mari in apropierea Japoniei, Marii Brilanii, Noii Zeelande, in Marea Nordului (seclorul norvegian); dar consturile mari legate de exploatare nu au permis valorificarea acestora.
Depozitele detritice reprezinta rezultatul eroziunii rocilor preexislenle, materialul rezultat fiind transportat de rauri in ocean. Un astfel de depozit detritic il cpnslituie mineralele grele, mai frecvente fiind: magnetitul, ilmenitul, titanitul, zirconiu!, columbitul si in cantitati mai mici: casiteritul, wolframitul, diamantul, cromitul, aurul, monazitul etc. Dintre minerale grele unele pot fi gasite in preajma uscalului, aproape de sursa lor initiala, altele se afla in componenta unor vechi plaje, aflate acum sub apele marii.

Desi valoarea economica a acestor minerale este relativ scazuta, in comparatie cu materialele similare de pe uscat, unele tari le exploateaza. Asa, de exemplu, in Africa de Sud, pe tarmul de S-V, pe platforma continentala, pana la o adancime de 3-40 m a apei, functioneaza o statie care prelucreaza 18.000 t material brut ce contine diamante, realizand zilnic circa 700 carate diamante industriale, in Sri Lanka, sunt exploatate nisipurile de pe plaja ce contin ilmenit (75-80%), rutil, zircon si magnetii, in Japonia, in Golful Ariake, sedimentele de pe platforma continentala sunt bogate in fier (56%) si titan (12%); rezervele de minereu de fier existente au fost apreciate la circa 40 mii. t. in Thailanda si Indonezia se extrag nisipuri cu casiterit, aproximativ 12.500 t/an, iar in SUA, in Alaska, se valorifica nisipurile cu baritina (circa 125.000 t/an).
in afara de mineralele grele, pe platforma continentala se gasesc si alte substante minerale utile, fosforit, glaucovit. Fosforitul se gaseste sub forma unor concretiuni, la 30-500 m adancime, pe platformele continentale ale Japoniei, Africii de Sud, Argentinei, SUA (California - rezerve estimate la 1,5 miliarde t). El se utilizeaza la obtinerea fosfatilor necesari industriei si agriculturii.
Glauconitul se gaseste la adancimi de 100-800 m, pe platformele continentale ale Africii de Sud, Australiei, Chinei, Japoniei, Portugaliei, SUA (California) etc. Acest mineral contine potasiu hidratat, fier si silicat de aluminiu, fiind intrebuintat adesea pentru obtinerea potasiului si fertilizantilor necesari agriculturii.
Cea mai abundenta rezerva de material detritic o formeaza nisipul si pietrisul, incluzand si fragmente de cochilii, utilizate ca materiale de constructii.
Nodulii polimetalici prezinta cel mai mare interes economic. Ei au fost descoperiti la sfarsitul secolului al XIX-ea, de catre expeditia engleza a navei "Challenger". Nodulii polimetalici sunt concretiuni minerale care tapiseaza fundul oceanului la adancimi mari ale apei, de 4.000-6.000 m, avand in general diametrul de cativa centimetri (au fost gasite si aglomeratii care cantareau peste 300 kg), alcatuiti din diferite elemente (au fost identificate 42), intre care domina: nichelul, cobaltul, fierul, manganul sau cuprul.
Repartitia nodulilor este inca putin cunoscuta, un interes economic prezinta zonele cu peste 10 kg noduli/m2. Estimarile care se refera la nodulii polimetalici sunt foarte incurajatoare: numai in Oceanul Pacific ar fi 1.500 miliarde tone de noduli; din cele peste 100 campuri cu noduli identificate, numai unul daca ar fi exploatat ar satisface 2% din cererea mondiala de mangan, 8% din cea de cobalt, 15% din cea de nichel, 0,15% din cea de cupru; l mii. t de nodului ar putea oferi 230.000 t mangan, 15.000 t nichel, 13.000 t cupru, 2.000 t cobalt si alte metale; in ansamblu, cantitatea de materii prime disponibile in ocean a fost calculata la: 300 miliarde tone de mangan, 8 miliarde tone de cupru, 5 miliarde tone de cobalt, l miliard tone zirconiu, l miliard tone fosfati etc.
incepand cu anii '70, aceste "pepite" ale marii au facut obiectul unor cercetari sistematice. Tarile industrializate, SUA, Japonia, Canada, Germania, Franta si CSI, participa la operatiuni de prospectare a nodulilor si sunt deja angajate in amenajarea unor statii submarine.
In SUA sunt deja firme, cu capital american sau mixt, angajate in cercetare: "Tenneco" (capital american, belgian, japonez) investeste peste 20 mii. dolari pentru a recupera anual l mii. t noduli care vor fi prelucrati intr-o uzina din Anvers; "Kennecotl Copper Corporation" (capital american, britanic, japonez si canadian); Hugues Tool et Lockheed Aircraft" (capital american).
In Canada, cercetari intense face firma "L'International Nickel Ltd" (capital canadian, american, japonez si german). Marea Britanic si Japonia participa la cercetari alaturi de marile firme americane enumerate, iar Germania, pe langa participarile la cercetarile comune cu americanii, a initiat un program inca din anul 1969, finantat de guvern, prin doua firme: "Metall Gesellschaft" si "Preussag", pe care le-a inzestrat cu nave avand dotari speciale.
In Franta, societatile "CNEXO" si "Le Nichel" au facut cercetari in perioada 1970-1974, in Pacificul de Sud; in ianuarie 1971, nava "La Coquille" efectua cercetari in largul insulelor Tuamotu, unde a recoltat l tona de noduli pentru studii; in 1979 s-a creat un puternic consortiu "AFERNOD", din firme cu capital exclusiv francez, consortiu care are in derulare programe ample de cercetare a nodulilor.
CSI a initiat primele cercetari in anii '50; au urmat prospectiuni, numeroase fotografii ale perimetrelor cu noduli, prelevarea a tone de esantioane; dupa 1971 s-au initiat programe complexe pe termen lung ale cercetarii nodulilor.
In Australia, Biroul Resurselor Minerale utilizeaza nave pentru dragarea nodulilor; in Noua Zeelanda, Departamentul Resurselor Stiintifice a initiat studii asupra distributiei si compozitiei chimice a nodulilor; in Extremul Orient, Comisia Economica a Natiunilor Unite pentru Asia patroneaza doua proiecte de prospectare a nodulilor in aceasta regiune.
Prelevarea si prelucrarea nodulilor polimetalici sunt optiuni foarte costisitoare. Ramane dificil de prevazut cu exactitate data cand fiecare exploatare va fi rentabila, probabil cand se vor epuiza resursele terestre.
Legate de exploatarea nodulilor raman problemele dreptului marii, stabilirea dreptului de proprietate asupra depozitelor submarine aflate in largul marii, unde in viitor vor avea loc extractiile. ONU a atribuit statelor riverane, prin Conventia din 1958, dreptul de a exploata resursele minerale pana la adancimea la care se poate exploata fundul marii. Textul ca atare a creat interpretari diverse, unele tari avand tendinta de extindere exagerata a apelor teritoriale, in defavoarea altora care in prezent nu dispun de tehnici adecvate exploatarilor submarine.
Resursele minerale dizolvate in apa de mare
Aceste resurse constituie, la randul lor, bogatii imense. Calculele au demonstrat ca, la volumul Oceanului Planetar, de 1.362 mii. km' (care contin in medie 3,45% elemente in solutie), substantele solide dizolvate ar fi de ordinul a 500 x IO14 tone. in apa marina au fost identificate peste 60 de elemente. Fiecare l km3 de apa contine circa 40 mii. t substante dizolvate, 12 dintre ele fiind in proportie de 1/1.000.000, iar o tona de apa de mare poate contine aproximativ: 19 kg clor, 10,7 kg sodiu, 1,3 kg magneziu, 0,9 kg sulf, 0,4 kg calciu, 0,4 kg potasiu si cantitati mai reduse de: brom, fluor, carbune, zinc, cositor, cupru, aur, argint, uraniu, nichel.
Aceste cantitati si marea diversitate de substante dizolvate ar putea duce la concluzia ca ele sunt exploatate foarte intens; dar, in realitate, numai cativa compusi sunt recuperati actualmente din ocean: dorura de sodiu, magneziul, bromul, unii compusi metalici si apa potabila. Procesele de recuperare a elementelor din apa de mare sunt inca Toarte costisitoare, constituind in multe cazuri investitii nerentabile.
Clorura de sodiu (sarea) se recupereaza de circa 5000 de ani din apa marii. Sarea se extrage prin evaporarea apei, procedeu prin care se realizeaza anual peste 35 mii. l (SUA realizeaza 5% din productie pe aceasta cale, apoi Japonia, Australia, Israel, China, Arabia Saudita, Kuweit ele.).
Abundenta sarii in apele marine este confirmata de numeroase calcule care au stabilit ca aceasta, daca ar fi extrasa in totalitate si presarata pe intreaga suprafata a globului, ar forma un strat de 45 m grosime.
Bromul si magneziul sunt obtinute din apa marii in Japonia, Franta, CSI, China. Japonia a experimentat si pus in functiune o instalatie prin care extrage uraniul din apa marii.
In uzinele de desalinizare a apei marii se obtin adesea si unele elemente dizolvate in apa de mare.
Resurse minerale, in concentratii deosebite si de o mare varietate, se gasesc in asa-numilele solutii fierbinti, descoperite in Marea Rosie, la peste 2000 m adancime, in aceste solutii fierbinti concentratia substantelor minerale este de 1000-50.000 ori superioara celei din apele marine obisnuite. Ele contin adesea fier, mangan, zinc, argint, aur, cupru, plumb etc. Se apreciaza ca astfel de solutii fierbinti pot fi si in alte zone ale Oceanului Planetar; un exemplu il constituie zona de rift din apropierea Islandei, in Golful Californiei s.a