Este o mica insula deluroasa triunghiulara, cu laturile de 16,18 si 24 km lungime, de origine vulcanica, despadurita, situata in Oceanul Pacific la 27 grade sud de ecuator si la 3600 km de coasta statului Chile. Insula - cu forma de triunghi - are 63 de mile patrate si la 1500 de picioare se inalta un vulcan stins. La inceputul anilor '50 exploratorul norvegian Thor Heyerdahl (faimos pentru calatoria Kon-Tiki) a popularizat ideea ca aceasta insula, numita de catre localnici Rapa Nui, a fost locuita initial de indieni din America de Sud, care aveau o civilizatie avansata. Cercetarile arheologice, etnografice si lingvistice au dovedit ca nu asa stau lucrurile. Astazi este recunoscut faptul ca locuitorii Insulei Pastelui sunt polinezieni, veniti in jurul anului 380-400 d.Ch., probabil din Insulele Marchize sau Insulele Societatii. La momentul sosirii lor, insula avea foarte multe paduri, populate de multe specii de pasari tipice pentru zona Pacificului. In timp de cateva secole, intreaga viata salbatica a insulei a fost distrusa de modul de viata al locuitorilor ei..

Numarul initial de colonisti a fost estimat la mai putin de 100 si se presupune ca au ajuns pe insula intamplator cu cateva barci (canoe). Din cauza bogatiei de hrana (pasari, peste) populatia a crescut rapid dand nastere unei culturi artistice si religioase deosebite. Din cauza cresterii populatiei, insula si-a pierdut capacitatea de regenerare, ajungand intr-un stadiu avansat de degradare. Se presupune ca in jurul anului 800 padurile erau deja insuficiente. Padurile erau foarte importante pentru locuitori: erau folosite drept combustibil, pentru constructia de case si barci de pescuit, pentru transportarea imenselor statui de piatra. In jurul anului 1400 padurile erau in intregime taiate si solul pana atunci bogat a inceput sa se erodeze. Populatia de pasari aproape ca disparuse. S-a ajuns astfel la prima foamete, apoi s-a instalat canibalismul si haosul. Intre 1700 si 1864 unele statui au fost daramate si pangarite.

Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in mod accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in ziua de Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi fost greu sa-l faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a dezvoltat cu secole inainte de sosirea lui. Cele mai faimoase ramasite ale acestei culturi sunt giganticele statui numite "moai" si masivele platforme de piatra numite "ahu". Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone (numai una singura depaseste 270 de tone). Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul transportului. In urma unor cercetari recente s-a dovedit ca statuile mai importante, cu platforme ahu, erau in mod ritual reasamblate.

Un numar mic de "moai" au fost initial acoperite cu "coroane" si "palarii" facute din piata vulcanica de culoare rosiatica. Acesta practica rituala - raspandita pe toata insula - avea se pare o semnificatie sacra specifica fiecarui clan. Desi cercetatorii nu sunt inca in masura sa explice semnificatia statuilor si platformelor de pe insula, se presupune ca deriva din ideea inradacinarii, practica comuna la polinezieni, dar care a evoluat intr-un mod unic in aceasta zona. Statuile erau simboluri ale puterii si autoritatii, atat religioasa cat si politica. Se crede ca toate obiectele sculptate de catre polinezienii antici erau impregnate cu o esenta magica, spirituala numita de catre localnici "mana". Desi, vreme de secole statuile au fost daramate si reconstruite, desi s-au produs schimbari sociale majore si au avut loc calamitati naturale, prezenta spirituala - mana - este inca puternic simtita.

Matakiterani l2f15fl
Inca un mister nedezlegat

O istorie prescurtata a insulei

Ø in anul 1722 se stie ca gigantii existau datorita marturiei lui Roggeween.
Ø in 1770 s-a pastrat un act contrasemnat de indigeni cu o litera rongo-rongo, o pasare.
Ø in 1774 Cook confirma existenta statuilor, care in picioare, care rasturnate. apoi, in 1862 insula a fost crestinata. la 12 decembrie 1862 au fost capturati o mie de bastinasi printre care ultimii intelepti, regele Maurata si familia sa. Restul populatiei a fost aproape in intregime masacrata. Din cei plecati doar 15 se repatriaza aducand cu ei variola, cea care a adus un al doilea val de moarte. Astfel din 5000 din locuitori au ramas doar 600.
Ø in mai 1863 vine pe insula preotul misionar Eugene Eyraud, albul care a adus blandetea: populatia imbratiseaza religia deoarece pierdusera ultimii martori ai practicilor religioase.

Pierre Loti spunea ca " Insula s-a descompus in conditiile unei mizerii din care nu mai exista scapare." Se presupune ca Matakiterani ar fi fost populata acum 600 de ani de polinezieni.

Denumirea pascuana a statuilor de piatra este Moai. Bastinasul care s-a confesat, Gabriel Veriveri a spus legenda regelui Hotu-Matua care ar fi venit in 2 pirogi datorita unui cataclism: scufundarea continentului Hiva. Legenda transmisa de A'ure Auviri Porotu, ultimul intelept, spune ca: "Pamantul insulei Pastelui era un pamant mult mai mare, dar, din cauza pacatelor savarsite de locuitorii lui, Uoke l-a rasturnat si l-a sfaramat cu o ranga."

Insula Pastelui a fost populata de uriasi in stare sa ridice stanci, sau au existat ajutoare suprapamantene? Opera acestui popor pascuan ramane in timp ca una dintre cele mai frumoase si aparent una dintre cele mai fara rost creatii. Dar in fond adevarata arta avea vreun sens? Au existat extraterestrii sau doar forte supranaturale datorate unei vieti legate de natura? Se cunosteau pascuanii mai bine decat o facem noi oamenii civilizatiei secolului XX? Stiau ei secrete ascunse ale puterii umane? Prin ce metode complicate sau poate extrem de simple au reusit ei sa sculpteze roca vulcanica mai tare decat obsidianul? Si apoi daca pentru asta s-a reusit a se gasi o explicatie destul de indoielnica dar totusi o explicatie, cum se poate argumenta deplasarea lor pe kilometrii intregi? Orice teorie avansata are mici fisuri sau adevarate lacune. In orice caz toate schioapata.

Sa fi fost mana forta care ii ajuta pe locuitorii insulei Matakiterani sa-si aseze imensele statui si apoi sa le impodobeasca capetele cu conciurile rosii?

Moai - statuile intr-un numar mare in toata insula sunt impartite in doua categorii: statuile vulcanului - " ochii care privesc cerul" si statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi. Ochii le impregnau identitate capatata odata cu asezarea lor pe cavourile in care se odihneau mortii, abia aici sculptorii le deschidea ochii. Zeul Make-Make avea ochii nemasurat de mari.

Moai variaza de la 3 - 12 metri inaltime, si de la 3-12 tone.

Curios este cum au fost cioplite, direct in stanca dar si felul in care au fost transportate pana catre malul oceanului din inaltimile vulcanului. Poate si mai curios este modul in care au fost urcate pe fruntile uriasilor conciurile rosii, la fel coborate din inaltimile unei alte cariere din partea diametral opusa. Cilindrii Pukat considerati de unii ca reprezentand pieptanatura vechilor bastiansi - fontanela cu care pot receptiona cunostintele, sau de altii ca imitand infatisarea unor fiinte aparute de pe alte planete, au trebuit ridicati uneori la inaltimi de peste 12 metri. La greutatea pe care o aveau pare un lucru greu de realizat chiar si in zilele noastre. De exemplu, cea mai mare dintre statui ar putea fi ridicata acum abia cu cele mai performante macarale. Cum s-a putut realiza atunci transportul ei acum cateva sute de ani.

Unele dintre statui sunt cazute cu fata la pamant - au deschis cavourile de piatra.

Si care a putut fi scopul acestei inaltatoare si in acelasi timp inutile arte? Apararea de un inamic pe care Ludvik Socek il socoteste ca venind de pe o alta planeta drept pe mijlocul insuiei? Sau doar de dragul artei? De ce s-au inhamat pascuanii la o munca atat de tragica si atat de inutila? Dovezile care apar sunt contradictorii si chiar mai mult par imposibil de acceptat. Cum am putea crede ca statuile au fost mutate prin propria lor vointa si putere cum spunea un bastinas: " Statuile inaintau in picioare, rotindu-se in semicerc la baza lor circulara."? Dar credinta pascuana spune foarte clar ca "cei pe care nu creste lichenul sunt inca vii ".

Oare chiar erau statuile o copie a unui zeu in care acestia credeau si pe care l-au reincarnat in sute de uriasi ( chiar daca nu au facut la fel cu zeul Make-Make sau cu Tangata Manu - omul pasare )?

Mai curioasa pare mai degraba constructia Ahu-urilor in numar de 240 in toata insula - platforme privite ca morminte, cavouri pentru bastinasi. Aveau ceva sacru in ele, in ideea construirii lor era ceva sacru. Exista trei Ahu-uri de neuitat, foarte mari, la fel ca si statuile care le domina, care sunt asezate ca si cum ar fi vrut sa supravegheze cele trei varfuri ale triunghiului insulei: Ahu Vinapu, Ahu Hekii, Ahu Tongariki.

Unele din Ahu-uri nu au Moai, apartinand perioadei declinului carierelor de piatra din care se scoteau gigantii. Formele Ahu-urilor difera: unele sunt semipiramidale, au planul principal inclinat, fiind mici, altele sunt dreptunghiulare, mai inalte, au camerele funerare ascunse sub pardoseala de piatra - Ahu Poepoe - au rampe inguste de lansare, scruteaza marea, printre acestea fiind si ultimele 7 dinaintea masacrului peruvian si au o alta arta, celelalte, la fel de mari ca si statuile care le domina, cam 100, dintre care 15 surprinzatoare ca dimensiuni, 3 chiar de neuitat.

Creatia pascuana e impartita in doua etape: prima caracterizata printr-un stil mult mai rafinat - aproape toate statuile stau in picioare, incastrate in peretele vulcanului si au fost sculptate in primul atelier de pe fata exterioara a acestuia, bucurandu-se de un finisaj deosebit, iar a doua din care fac parte statuile carierei din launtru, mai grosolane dovedeste un declin artistic de parca ar fi opera altei populatii.

Dar totul pare sa se fi oprit brusc, intr-o buna zi. Totul este parasit: topoarele de piatra - cioplite ca niste imense boxuri clelleene, statuile surprinse in miscare, sau cele peste 80 oprite in curs de executie. Pare ca a coborat moartea si peste uriasii acestia opriti cu zecile din marsul lor de-a lungul potecii care incepe de langa vulcan.

Ar putea fi "legenda cerului cazut" o alta dovada a unei vizite extrapamantene pe insula vanturilor? Aceasta spune ca cerul s-a prabusit peste locuitori: "A cazut cerul pe vremea regelui Rokoroke He Tau. El il lua si astepta un anumit timp, cerul se inapoie la locul lui, se duse si ramase acolo sus." In pamantul insulei exista inchistati adanc 3 meteoriti dintre care unul a cazut in jurul anului 1950. Sa fie statuile ochii care privesc cerul fascinate de noptile impanzite de stele?

Pe pamanturile Insulei Tacerii au trait 2 rase de oameni Hanau Homoke (slabanogi) si Hanau Eepe - "oamenii cu urechile lungi". Bastinasii spun ca acestia din urma supravegheau si concepusera constructia Moai-lor si ca cei cu urechile scurte lucrau pentru ei. De unde veneau ei? Din arta lor, din creatia lor s-ar deduce contracte si cu Polinezia dar se gasesc si elemente ciudate apartinand culturii incase sau celei a indienilor Cuna din Panama.

Alfred Metraux afirma ca "Sistemul pictografic al indienilor Cuna din Panama cuprind o serie intreaga de simboluri identice cu cele folosite pe Insula Pastelui." Statuia chircita a unui barbat cu barba nu apartine stilului polinezian ci mai degraba culturii precolumbiene (seamana cu a zeului Olmecilor din civilizatia Maya). Piatra cu omul paianjen este similara cu ce sculpta "Tara de Foc" si nicidecum Polinezia. Ce ciudata este pastrarea acestor statuiete din lemn de toromiro taiat pe luna, devitalizat astfel timp de atatia ani. Scrierea ideografica cu Rongo Rongo cu cele 3 valente ale sale: interpretare esoterica, sens hieratic, gandire demoniaca este unica in zona: "lemn care vorbeste". Ea era accesibila doar preotilor invatati.

Intinderea insulei era mai mare? Drumul cu dale pietruite care duce pana in ocean o dovedeste?

Te Pito No te Henua,"Buricul Lumii"= Insula Pastelui