Acestei zone ii sunt proprii biomurile de padure si de vegetatie ierboasa.Zona biogeografica temperata apare cu precadere in emisfera nordica si cuprinde urmatoarele tipuri de vegetatie: vegetatia mediteraneana, padurile de foioase, padurile de conifere si stepa. d7c15ch
Vegetatia mediteraneana se intalneste in zona climei subtropicale si este adaptata sa supravietuiasca unei veri lungi si secetoase. Ca sa reziste sezonului secetos, arborii si arbustii au frunzele mici, dure, cenusiu-verzui, fara luciu sau acoperite cu ceara si le pastreaza tot anul.
Regiunile cu clima mediteraneana sunt cuprinse intre 30 si 40 grade latitudine nordica si sudica(litoralul Marii Negre, sudul Australiei, litoralul Africii de Sud, California).Aceste regiuni sunt foarte populate, datorita climatului bland. Pe litoralul Marii Mediterane s-au dezvoltat cele mai infloritoare civilizatii ale antichitatii europene. Dintre influentele negative ale omului asupra mediului natural mediteranean amintim defrisarea padurilor pentru obtinerea de terenuri agricole si pasunatul excesiv. Din aceasta cauza, o mare parte din vegetatia naturala initial a disparut. Locul sau a fost luat de o alta vegetatie, numita vegetatie secundara sau derivata, deosebita atat de vegetatia initiala, cat si de vegetatia plantata de om.
Pe locul padurilor defrisate s-a dezvoltat o vegetatie de tufisuri foarte dese si greu de strabatut, care in Europa se numeste maquis, iar in America -; chaparral. Tufisurile cuprind fisticul, mirtul, leandrul, iarba neagra, dafinul, stejarul de stanca, maslinul salbatic, roscovul etc.
Putinele paduri care au mai ramas sunt formate din arbori care nu isi pierd frunzele iarna: stejarul de pluta, stejarul vesnic verde, pinul de Alep, pinul de piatra, maslinul salbatic.
In California, padurile sunt formate din stejarul vesnic verde, stejarul alb s.a., iar in Australia -; mai ales din eucalipt si acacia(salcam).
Animalele care populeaza aceste tinuturi sunt: sacalul, hiena, broasca testoasa, camila dromader(in nordul Africii), vipera cu corn, diferite specii de serpi si soparle,scorpionul etc.
Padurile de foioase (cu frunze cazatoare) se gasesc in zona climei temperate umede (in partea centrala si vestica a Europei, in estul Americii de Nord, in Asia de Est), unde cad in toate anotimpurile precipitatii suficiente de bogate pentru ca arborii sa creasca.
Arborii padurilor de foioase sunt:stejarul, fagul, mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul etc. Toamna, cand arborilor le cad frunzele,functia lor de fotosinteza inceteaza.
In aceste paduri traiesc: lupul, vulpea, caprioara, mistretul, jderul, veverita, pisica salbatica, sturzul, mierla, cucul, gaia,pitigoiul s.a.
Padurile de conifere (sau padurile boreale)apar doar in emisfera nordica, dincolo de paralela de 55 grade, in America de Nord, Europa si Asia, dar se extindsi catre sud in muntii inalti. Padurile de conifere ocupa suprafete foarte mari.
Coniferele (bradul, molidul, pinul, laricele s.a.) sunt arbori inalti, cu trunchiul drept,fara ramificatii, cu frunze mici, anciculare, acoperite cu ceara, Coniferele nu isi pierd frunzele toamna. De la aceasta regula se abate doar laricele.
In Europa si Asia, padurea de conifere se numeste taiga.
Padurea de conifere ofera animalelor un bun adapost, maim ales iarna, si hrana tot anul. De aceea, cele mai multe animale sunt sedentare. Toamna migreaza catre latituni mai mici doar unele pasari.Locul lor este luat de pasarile tundrei.
Stepa si preria se dezvolta in zona climei temperat-continentale cu nuante excesive(veri calduroase si foarte secetoasesi ierni groase). Vegetatia este formata din ierburi marunte, care se usuca in timpul verii. Arborii lipsesc.
In Europa si Asia, vegetatia ierburilor marunte se numeste stepa, in America de Nord prerie, iar in America de Sud pampas. Intrucat in America precipitatiile sint mai bogate, ierburile sunt mai inalte decat in Asia si Europa,atingand uneori 1,5m inaltime.
O mare parte din vegetatia de stepa si prerie a disparut, deoarece spatiile ocupate de aceasta (campii si podisuri joase cu soluri foarte fertile) au fost transformate in terenuri agricole (Campia Baraganuluidin Romania, Podisul Preriilor din America de Nord).
Animalele stepei sunt adaptate sa faca fata atat caldurii mari si lipsei de apa sin timpul verii, cat si vanturilor violente, gerurilor si lipsei de hrana din timpul iernii. Ele sunt bune alergatoare si au auzul bine dezvoltat. Cele mai numeroase animale sunt razatoarele (iepurele, harciogul, popandaul etc.). Dintre carnivore, mai cunoscute sunt: lupul de prerie, vulpea de stepa si dihorul. Pasarile sunt mici si au pene maro si cenusii. Ele isi fac cuibul pe sol. Cele mai reprezentative pasari de stepa sunt: prepelita, potarnichea, cocorul mic, soimul de stepa, vulturul de stepa, uliul si cucuveaua. Multe dintre pasari migreaza,odata cu venirea toamnei, catre regiunile calde („tarile calde”).