Sa privim in jurul nostru. Ce vedem? Intinderi de ses, strabatute de rauri serpuitoare ce curg prin lunci mai mult sau mai putin adancite; sau coaste de dealuri taiate de vai, uneori cu rape, deschise ca niste "rani"; sau rupturi stancoase de munte inalt,cu pereti verticali si creste semete fin dantelate. O nesfarsita gama de forme ce tradeaza o migaloasa munca de sculptare a fetei Pamantului. Este opera agentilor modelatori ai scoartei terestre ce dau dimensiune, variatie si frumusete lumii ce ne inconjoara si pe care o cuprindem sub numele general de peisaj. h5t6ty
Formele de relief sunt rezultatul unei lupte dintre doua forte: cele interne care au tendinta sa deniveleze scoarta terestra prin ridicarea muntilor si dealurilor si fortele externe care incearca sa diminueze denivelarile, sa le anuleze, sa netezeasca totul. Insumarea acestor forte ce lucreaza cu plus si minus au ca rezultat relieful.
Fortele externe au la baza doua energii fundamentale: cea termica si cea gravitationala. Rezultatul lor, formele de relief, depind insa de alti factori: in primul rand de agentul modelator (aerul, apa sub diferite forme, vietuitoarele), de natura rocii sculptate (in functie de duritate si de rezistenta la agresiunea agentilor) si de structura, adica de modul de asezare a rocilor. In functie de combinarea acestor factori rezulta o anumita forma de relief, iar imbinarea formelor individuale dau un anumit tip de relief.
Aerul ca agent extern are un rol in pregatirea rocii pentru ceilalti agenti. Noaptea aerul se raceste, ceea ce duce la contractarea mineralelor. Prin aceasta alternanta de dilatare si contractare rocile crapa si se dezagrega. O acumulare de blocuri dezagregate formeaza un grohotis.
Vantul, care nu este decat aer in miscare poate fi un redutabil agent modelator. El se poate incarca cu boabe de nisip sau fragmente minerale cu care poate roade o roca. In acest fel vantul poate sculpta rocile cele mai dure dand nastere la variate forme cum sunt stancile cu infatisare de ciuperca, arcade, niste semisferice (taffoni) sau ciudate stanci cu infatisarea de oameni si pe care cei ce nu se pricep le cred sculptate de om, numindu-le megaliti. Dar prin distrugerea acestor roci iau nastere intinderi mari de nisip cum este Sahara, brazdata de dune, adevarate dealuri de nisip ce pot atinge 400 m inaltime. Dunele mai mici, in forma de semiluna, poarta numele de barcane. Ergurile sunt mari campuri cu dune in continua deplasare. Hamadele sunt campuri pietroase, deserturi fara fir de vegetatie, de pe care vantul a indepartat nisipul.
Apa este agentul cel mai eficient al scoartei, actionand in forme variate: apa de infiltratie, apa de ploaie si de siroaie, apa curgatoare, gheata si apa marina.
Apa de infiltratie este cea care patrunde in pamant si depinde de natura rocii de dedesubt ca sa dea nastere la diverse procese. Astfel se pot produce alunecari de teren daca substratul este argilos. Daca intr-o zona petrolifera apa de infiltratie ajunge intr-un loc unde se degaja gaze naturale, acestea antreneaza apa spre suprafata. Astfel, la suprafata sosesc gazul, apa si argila inmuiata, luand nastere vulcanii noroiosi, aparitie stranie, ce nu are nimic in comun cu vulcanii adevarati. Celebri sunt vulcanii noroiosi de la Berca (judetul Buzau), o rezervatie naturala geologica de la noi din tara.
Intr-un substrat nisipos apar crovurile, un fel de depresiuni circulare inchise, frecvente la noi in Baragan. Astfel de tasari pot duce la inclinarea constructiilor de deasupra, ca celebrul turn din Pisa, Italia.
Cel mai interesant proces determinat de apa de infiltratie este insa cel de dizolvare a rocilor solubile, sarea, gipsul si calcarul. Formele rezultate se numesc forme carstice, nume dat dupa regiunea Cras din Iugoslavia. Astfel iau nastere la exterior forme exocarstice iar in interior forme endocarstice.
Dintre formele exocarstice cele mai intalnite sunt: lapiezurile, santuri de ordinul centimetrilor ce brazdeaza suprafetele de roca despartite de creste mai mult sau mai putin ascutite; dolinele, palnii rotunde ce pot atinge in diametru chiar si sute de metri; poliile, depresiuni inchise cu fundul perfect orizontal si strabatut de ape ce isi au originea intr-un izbuc si care se pierd intr-un ponor (cele mai mari polii se gasesc in Alpii Dinarici, unde ating 60 Km lungime); cheile, rezultat al procesului de adancire a vaii strabatute de un rau nu numai prin eroziune ci si prin dizolvare (un exemplu de chei impresionante in Romania sunt Cheile Bicazului sau Cheile Turzii).
Printre formele exocarstice exista si forme de netezire cum sunt campiile carstice, denumite carstoplene sau formele pozitive, peretii, cresteze zimtate si tancurile din muntii calcarosi si care se datoresc dizolvarii crapaturilor de catre apa.
Formele endocarstice iau nastere prin circulatia apei infiltrate de la suprafata prin masivele de roci solubile, in special calcarele. Cel mai tipic exemplu sunt pesterile. Apa care patrunde in subteran prin infiltratii discrete formeaza un adevarat rau care iese apoi la zi numit izbuc. Apa care curge printr-o pestera nu provine numai din infiltratii ci poate sa patrunda in subteran ca un adevarat rau gata format. O astfel de pierdere de apa poarta numele de ponor.
Gheata este un alt modelator al scoartei ce nu actioneaza decat acolo unde climatul permite formarea si mentinerea ei. Relieful lasat mostenire de glaciatiunile trecute este extrem de caracteristic si pitoresc. Exista astfel caldari, in ale caror depresiuni este adunata apa in lacuri glaciare. Sunt apoi vaile in forma de U cu cascade spectaculoase in lungul lor, creste zimtuite denumite custuri, si mari acumulari de pietre, morenele de altadata.
Ultima forma de apa ce joaca rol de modelator al scoartei este apa marina. Valurile au o mare forta distructiva si ale ataca falezele, erodandu-le si trafsormandu-le in plaja. Aceasta actiune este denumita abraziune. Apa marina nu distruge numai uscatul ci si contribuie la marirea lui prin depunerea nisipului transportat de curentii litorali.
Vietuitoarele sunt ultimul agent modelator al scoartei. Prin radacinile plantelor ele favorizeaza dezagregarea fizica.

Stanci si piscuri cu forme ciudate
Din jocul vantului si apei cu piatra, pe langa spectaculoasele pesteri, chei si canioane, au rezultat, deasemenea, in decursul unui lung timp, forme deosebit de interesante, uneori bizare, cum sunt sfincsii, babele, mosii, ciupercile de piatra, piramidele si papusile de pamant, toate dand frau liber fanteziei. Ele toate demonstreaza asa cum remarca marele geolog Gheorghe Munteanu-Murgoci, ca natura este „ cel mai desavarsit maestru ce de nenumarate secole lucreaza pentru a imbraca pamantul cu formele cele mai artistice, a-l infrumuseta cu ornamente neinchipuite, taind monumentele nepieritoare”.
Cum spunea marele naturalist Ion Simionescu: „De la Detunata, stalpii mereu sfaramati de trasnete, pana la Duruitoarea, cascada ca laptele, numirile sunt toate evocatoare. Ici e Caciula Dorobantului, o cusma in varful unui stalp scund de piatra, dincolo jgheabul lui Voda, gardul Stanilelor, pana la Dochia, impietrita langa turmele de oi; toate numirile sunt plastice”.
Uriasele figuri antropo-zoo-morfe din Bucegi, Carpati, par obiecte naturale create de Vint, Apa, Ger si Caldura. "Omul", insa, a fost "facut" de Stihii pe cel mai inalt varf al Bucegilor. In apropiere (4320m spre Sud, mai exact 9 grade Sud-Est) sta Marele "Sfinx", inconjurat de o suita de Mosi si Babe. Urmeaza Ciuperci, Broaste, Serpi, "troiene", arsuri eliptice, cercuri stranii pe care nu creste nimic si chiar uriase "cariere" (dincolo de Baba Mare, pe langa Saltelele de piatra). Si astea sunt doar cateva exemplare din multele minuni care incanta privirea si atunci cand monumentele din Bucegi navigheaza semete prin ploaie si nori, si atunci cand se pun in echilibru cu mersul stelelor, Soarelui si Lunii sub cerul inalt si senin. Toponimia locurilor este inca si mai misterioasa (adica demna de cea mai serioasa cercetare multidisciplinara) decat monumentele: Oboarele, Nucet, Blana, Varful cu Dor, Laptici, Furnica, Piatra Arsa, Jepii, Cocora, Babele, Caraiman, Costila, Obarsia, Doamnele, Gavanele... Apropo de Gavane (+2493m), care stau in imediata apropiere a Omului, "pinguinii" de acolo sint fantastici chiar daca reprezinta pura intalnire intimplatoare a stihiilor naturii cu ochiul nostru insetat de echilibru si armonie... Sute de mii de cetateni bat haotic cararile Bucegilor in fiecare an. Iar cercetarea fundamentala sta falnica la Bucuresti. Ramase singure fata-n fata cu elanul tinerilor de azi, monumentele din Bucegi sunt distruse mult mai repede acum decat in zecile de mii de ani dinainte... Nimeni, aproape nimeni, nu le protejeaza. "Scrisul pelasgic", descoperit pe Sfinx de N. Densusianu, azi nu mai poate fi nici confirmat, nici infirmat , si astfel, un alt fel de barbarie, un modern model de a arde biblioteca din Alexandria, il realizeaza in Bucegi chiar statul roman.
De multe dintre aceste stanci si piscuri se leaga legende deosebit de frumoase: Atlasul din mitologia greaca n-ar fi altul decat virful Omu din Bucegi, Prometeu a fost inlantuit de „coloane ceriului” o stanca de pe acelasi varf, Babele ar fi niste altare ciclopice ale vechii populatii pelasge, Sfinxul Bucegilor ar fi fost modelat de om cu mult mai inainte decat ne-am putea inchipui s.a.m.d.
Desigur ca acestea sunt doar cateva din numeroasele stanci si piscuri cu forme dintre cele mai ciudate si mai bizare sculptate de catre natura in intreaga lume. Ele sunt insa cele mai cunoscute si mai reprezentative de la noi din tara, iar daca nu vor fi corespunzator apreciate si conservate, ele se vor eroda de aceasta data intr-un mod ce, cu siguranta, nu va mai incanta ochiul calatorului.