GLOBALIZAREA
a)Fenomenul globalizarii prin prisma geopoliticului o3z8zu
Fenomenul globalizarii este o etapa viitoare a procesului general de dezvoltare
politico - economica si culturala a omenirii.
Pentru moment este dificil sa vorbim cu oarecare certitudine despre efectele
de lunga durata ale procesului de globalizare asupra comunitatii internationale
dar, chiar si acum, este clar ca procesul de globalizare are atat un impact
pozitiv, cat si unul negativ. Partea pozitiva a acestui proces este ca
va spori interactiunea dintre tari, care la randul ei deschide noi posibilitati
pentru dezvoltarea civilizatiei umane, in deosebi in sfera economica.
Intensificarea schimburilor comerciale, investitionale si tehnologice intre
diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, familiarizarea cu culturile
altor popoare sunt, cu siguranta, benefice pentru omenire.
Odata cu aceasta, globalizarea comporta si noi provocari. Multe pericole au
un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice si tehnologice,
criminalitatea transnationala, terorismul international etc. Expansiunea necontrolata
a unor modele culturale de calitate indoielnica aduce un prejudiciu traditiilor
nationale si culturale ale popoarelor , amenintand originalitatea lor.
Intensificarea procesului de globalizare prezinta si unele pericole pentru economiile
nationale. In acelasi timp, din cauza distribuirii neuniforme ale avantajelor
globalizarii aspectele negative ale acestui proces se vor rasfrange negativ
in special asupra tarilor in curs de dezvoltare , astfel incat
acestea ar putea ramane departe de progres sau chiar in afara lui.
Cresterea interdependentei in relatiile internationale generata de globalizare
aduce si noi aspecte ale notiunii de “securitate nationala si internationala”
Creste numarul factorilor externi care influenteaza functionarea stabila a societatii.
Starea securitatii internationale influenteaza din ce in ce mai mult posibilitatea
de garantare a securitatii nationale. De aceea, mentinerea stabilitatii la nivel
global , acordarea asistentei in crearea unor astfel de mecanisme internationale
ce ar asigura o dezvoltare durabila si echilibrata, va deveni o prioritate si
una din principalele probleme pentru comunitatile regionale
Exista opinii conform carora fenomenul globalizarii nu ar fi unul nou si necunoscut
anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odata cu descoperirile
geografice, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, a intregii
economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astazi globalizare a avut
loc si inaintea primului razboi mondial, cand lumea a fost impartita
intre marile puteri, devenind astfel mai omogena si mai usor de dirijat.
Primul si al doilea razboi mondial, revolutiile ce le-au urmat, la fel ca si
procesul de decolonizare au incetinit putin procesul de globalizare a
economiei mondiale. Astazi aceasta problema este pe ordinea de zi a politicienilor
si a politologilor.
Mai intai de toate, globalizarea este un proces geoeconomic si mai
apoi geopolitic si geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare
a economiilor mai multor tari. Se schimba caracteristicile calitative ale acestor
economii care se transforma din niste sisteme inchise in elemente
ale unui sistem mondial. Se schimba insusi notiunea de “economie
nationala”. Institutia economica de baza devine corporatia transnationala,
care isi amplaseaza fabricile si isi comercializeaza produsele acolo
unde ii este mai convenabil, fara a lua in considerare existenta
granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala
a muncii, iar in cadrul unui singur stat, fie si dezvoltat, apare “economia
“dubla, apar “enclave infloritoare”, “regiuni
-; donatoare, regiuni creditabile”. Regiuni intregi se transforma
in furnizori de materie prima si piete de desfacere pentru corporatiile
transnationale, fara a dezvolta productiile proprii.
Procesul de aprofundare a diviziunii muncii da nastere la grave probleme social-politice.
In discutiile despre globalizare apare tot mai des notiunea de “invinsi”-
acestea sunt unele paturi sociale sau chiar natiuni intregi care s-au
pomenit in afara dezvoltarii economice, fara vreo sansa de a iesi de unele
singure dintr-o situatie extrem de dificila, asa cum circuitul liber al marfurilor
din tarile dezvoltate spre tarile in curs de dezvoltare diminueaza posibilitatea
tarilor sarace de asi dezvolta productiile proprii in diverse domenii.
Decalajul dintre tarile bogate si cele sarace este intr-o crestere continua.
Astfel, cred ca globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem
informationa l si financiar unic, care cuprind intreaga lume si este legat
cu accesul absolut la informatie si cu miscarea rapida a capitalului. Aceasta
constituie in fond, cel mai inalt nivel al integrarii care a inceput
in Epoca marilor descoperiri geografice. Consider ca trebuie discutate
rezultate calitativ noi, deoarece ele se bazeaza pe niste tehnologii absolut
noi. Nu este vorba despre Internet, televiziunea globala si alte lucruri frumoase,
dar despre faptul ca pentru prima data in istoria omenirii afacerea cea
mai profitabila nu rezida in schimbarea obiectelor neinsufletite,
dar in crearea unei constiinte vii.
Daca pe parcursul intregii sale istorii omenirea nu a facut altceva decat
sa schimbe natura, atunci in prezent presiunea antropgena asupra naturii
a atins nivelul critic, si omenirea nu mai rezolva problemele aparute prin acomodarea
naturii la propriile interese ci invers - pe cale acomodarii proprii la natura.
Pragul creat in urma aparitiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabila
afacere. Daca inainte de modelarea constiintei oamenilor se ocupau dictatorii
si chiar multe dintre tarile democratice, in prezent acest lucru a devenit,
pentru prima data, cel mai convenabil si mai eficace tip de afaceri. Daca mai
inainte aceasta era prerogativa statului sau a unor mari structuri, acum
de aceasta se ocupa orisicare producator de conserve pentru pisici. Este clar
ca acest proces duce la schimbari internationale, deoarece concurenta capata
noi resurse.
Aceasta, insa, implica o destabilizare si nesiguranta globala. De exemplu,
elaborarea noilor principii tehnologice, inclusiv a celor informationale, este
concentrata in SUA, Germania si Japonia. La etapa actuala americanii,
germanii si japonezii s-au distantat enorm si determina, practic, evolutia omenirii.
Poate parea straniu, dar globalizarea inseamna si limitarea democratiei,
deoarece pentru a asigura influenta asupra cetatenilor este indeajuns
sa poti influenta elita, care este un model pentru imitare. In urma acestor
activitati de lunga durata se schimba si modelul de constiinta al elitei - ea
incepe sa gandeasca putin altfel, apar noi stereotipuri, ea se distanteaza
tot mai mult si mai mult de cealalta masa a populatiei prin felul de a vedea
lumea si prin felul de a gandi. Chiar daca si in cazul unor regimuri
totalitare, nedemocratice are loc patrunderea unor idei in constiinta
conducatorilor (elitei), atunci in momentul in care aceasta elita
devine ultra informatizata, patrunderea noilor idei devine tot mai dificila.
Astfel, potentialul democratiei se reduce la careva 20 sau 30 la suta din populatie.
In majoritatea tarilor apar doua paturi sociale -; una este acea
parte a populatiei care participa la formarea constiintei oamenilor, obtinand
si un profit , si toti ceilalti, care sunt doar niste obiecte ale influentei.
Dupa parerea mea, acesta ar fi unul dintre motivele reactiilor repulsive vis-a-vis
de globalizare.
b)Comertul si fata reala a globalizarii
Democratia are nevoie sa fie „democratizata”, spune Anthony Giddens,
autor britanic al mai multor carti despre integrarea globala. El mentioneaza
in ultimul sau volum „How Globalization is Reshaping Our Lives”
(„Cum globalizarea schimba modul nostru de viata”) ca in prezent
cel mai important pentru omenire este dezvoltarea puterii si culturii civice,
precum si transformarea organismelor transnationale, asa precum este Uniunea
Europeana, in structuri mai deschise si mai responsabile.
Putine teme sunt atat de controversate precum este tema globalizarii.
Luand la un loc pietele distantate si oamenii din toata lumea mai aproape
unul de altul vom simti cu totii o schimbare imensa ce ne afecteaza pe fiecare
dintre noi, fie pe taranii din Moldova sau India, studentii din Paris sau Londra,
bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat,
in special cand aceasta este incontrolabila. Oamenii de obicei se
asteapta la ceea ce-i mai rau: ceea ce are valoare in prezent se va pierde
si ceea ce va fi in loc poate aduce numai rau. Dar mii de specialisti
incearca zilnic sa convinga oamenii ca globalizarea este, in general,
o forta de schimbare spre binele lor.
In ultimii 20 de ani suntem martorii unei cresteri accentuate a standardelor
de trai ale populatiei in mai multe tari ale lumii. Dar beneficiile care
au fost obtinute pot fi pierdute. Desigur, inventia Internetului nu poate fi
intoarsa inapoi. Guvernele, insa, pot, si incearca sa
controleze produsele, banii, oamenii si ideile care misca liber in cadrul
hotarelor nationale. Ele pot sa lancezeasca sau sa blocheze progresul.
In prima jumatate a secolului 20, globalizarea secolului 19 a fost rulata
inapoi. Noi, insa, nu suntem siguri in acei care incearca
sa opreasca artificial ceea ce trebuie inevitabil sa se produca.
Unii spun ca problema globalizarii este lipsa „fetei umane”. Probabil
ei incearca sa spuna ca beneficiile globalizarii inseamna doar sa-i
ordoneze pe oameni. In cele din urma, nici unul inca nu a operat
cu baricade cerand ca eficienta sa fie maximalizata. Exista o evidenta
eminenta ca anume comertul ridica cresterea economica. Doar pentru a compara
protectionismul experientei teribile din anii 1930 privind lunga explozie economico-sociala
din America si Europa, observam ca barierele comertului au cazut apoi considerabil
in 1950 si in 1960. In urma analizei stu-diului efectuat de
cercetatorii ame-ricani Jeffrey Sachs si Andrew Warner de la Universitatea Harvard,
constatam ca tarile in curs de dezvoltare cu o economie des-chisa au atins
o crestere de 4,5 % pe an in 1970 si in 1980, in timp ce celelalte
cu o economie inchisa au atins o crestere de numai 0,7 % pe an. La aceasta
proportie se mai adauga faptul ca la economiile deschise cresterea economica
se mareste dublu la fiecare 16 ani, pe cand acele inchise trebuie
sa astepte aproape o suta de ani.
Cand se vorbeste despre globalizare ca despre ceva care intuneca
aspectul uman, aceasta se refera mai mult la faptul ca omul simplu nu are nici
un beneficiu. De globalizare nu numai ca beneficiaza comerciantii din Wall Street,
managerii guru sau functioanarii publici, dar si, dupa cum spun expertii britanici,
oricine cu pensie care se bucura de o pensionare confortabila, deoarece banii
stransi pot fi cheltuiti reusit si rational peste hotare, tot asa precum
oricine peste hotare poate beneficia de investitiile straine facute in
tara sa. Acestia suntem noi sau cei din Marea Britanie care vorbim la telefoane
mobile din Finlanda, folosim aparate de fotografiat din Japonia si Coreea, sofam
masini americane sau germane, consumam cafea din Columbia si purtam haine confectionate
in Asia. Printre ei sunt oamenii saraci de pretutindeni care cumpara mancare
mult mai ieftina si haine produse peste hotare. Acestia sunt programatorii din
India care isi pot vinde serviciile lor marilor companii din SUA si pot
sa castige suficient pentru a da copiilor sai educatie si asigurare medicala
decenta. Acestia sunt si oamenii din tarile sarace care se bucura de diverse
oportunitati oferite prin intermediul comertului si tehnologiei pentru o viata
mai buna. Fermierii mexicani vand fructe in SUA, croitoresele din
Banglades cos haine pentru europeni, iar proprietarii plantatiilor de cafea
din Brazilia au raspandit aroma in intreaga lume. Ei si altii
nenumarati, oameni reali de pretutindeni, sunt fata reala a globalizarii.
Este adevarat ca standardele de viata in tarile sarace nu se compara cu
nivelul celora bogate. Este o tragedie ca 1,2 miliarde de oameni -; o patrime
din populatia globului -; supravietuieste cu un dolar sau mai putin de
un dolar in zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni, traieste avand
un venit intre 1 - 2 dolari pe zi.
Reducerea unei astfel de extreme a saraciei este o prioritate pentru toate tarile.
Desigur, este usor sa spui decat sa faci. Dar noi putem sa invatam
din exemplele tarilor care au fost odata in curs de dezvoltare si care
astazi au obtinut cu succes indicele tarilor bogate. Un exemplu este Coreea
de Sud. Treizeci de ani in urma aceasta tara era saraca ca Ghana, astazi
este la fel de bogata ca Portugalia. Sa mai analizam si cazul Chinei, unde 100
milioane de oameni au scapat de saracia totala in ultimii 10 ani. Ce au
aceste tari norocoase in comun? Raspunsul este simplu: deschiderea comertului.
Tarile sarace care au obtinut o crestere economica la nivelul tarilor bogate
sunt acele tari care sunt deschise comertului; si cu cat mai deschise
ele sunt cu atat mai rapid isi ating scopul propus. Aderarea RM
la OMC ar insemna alte standarde de viata, in urma carora ar castiga
populatia RM, pentru ca tara este obligata sa creeze cetatenilor sai conditii
mai bune de trai.
Comertul in sine nu este suficient sa inlature saracia. De exemplu,
abolirea barierelor comerciale nu ar ajuta daca tarile sunt in razboi.
Criticii comertului liber argumenteaza ca populatia in tarile sarace are
numai de pierdut in urma liberalizarii. Pe de alta parte, un nou studiu
al OMC a demonstrat ca saracia cedeaza pregnant in fata cresterii economice
pe care liberalizarea comertului o garanteaza. Putem conclude ca liberalizarea
comertului este o contributie puternica si pozitiva pentru reducerea saraciei
- aceasta permite populatiei sa exploateze potentialul lor productiv, sa asigure
cresterea economica, sa stopeze injectarile financiare neplanificate din exterior.
Statistica Bancii Mondiale ne arata, analizand activitatea economica a
80 de tari din ultimii 40 de ani, ca deschiderea a intarit cresterea economica
si ca veniturile celor saraci sunt direct proportionale cu cresterea totala.
Desigur, la inceput, unii vor pierde in urma globalizarii. Indata
ce barierele pietei vor cadea, competitia cu firmele straine va impune firmele
locale sa se specializeze in domeniile economice pe care le pose-da mai
bine si sa produca mai eficient. Cei care nu vor reusi sa se adapteze conditiilor
noi, vor fi nevoiti sa-si caute o noua ocupatie.
Este necesar de gasit solutii, de exemplu, pentru cei care se afla sub riscul
de a-si pierde lucru - sa fie recalificati, dar in nici un caz asta nu
trebuie sa stopeze liberalizarea. Pierderile temporale ale unor facilitati mici
nu trebuie sa faca tara sa renunte la un castig mult mai mare in
perspectiva. Un exemplu istoric: producatorii de lumanari nu au putut
stopa inventia pe piata a electricitatii. Sau nici un Guvern nu a putut stopa
sau interzice raspandirea si activitatea Internetului in lumea intreaga.
Liberalizarea comertului ca si noile tehnologii cauzeaza schimbari. Aceasta
si explica cum are loc cresterea economica. Unii din noi pierd la inceput,
dar ca rezultat final castiga toti.
Globalizarea comertului nu este un final. Unii experti spun ca fara a avea un
capital nimeni nu poate sa castige din integrare. Totusi majoritatea sunt
de parere ca un sistem mondial al comertului poate sa faca multe pentru a-i
ajuta pe acei saraci. Tarile sarace nu fac intotdeauna fata cerintelor
globale ale comertului si cateodata interesele lor sunt neglijate de catre
marele puteri. De aceea si exista OMC care are grija sa monitorizeze comertul
si membrii acestei organizatii sunt chemati permanent sa sustina si sa ajute
cele mai sarace tari din lume pentru ca acestea sa invete cum sa castige
beneficii considerabile din sistemul mondial al comertului. Intr-un raport
al OMC se spune ca membrii acesteia au obtinut deja un progres privind facilitarea
accesului tarilor mai slab dezvoltate pe piata tarilor bogate, sporirea asistentei
tehnice si cooperarea mai stransa intre OMC si alte organizatii
specializate care promoveaza dezvoltarea, avand memorandumuri semnate
cu BM, FMI, OMPI, OMV, UNCTAU, ITC, CEI, etc.
O economie globala lanseaza un sistem global al regulilor comerciale, un forum
global pentru continuarea negocierii si o platforma globala pentru edificarea
unei noi agende a comertului. Lumea are nevoie de un “OMC” puternic,
pentru ca aceasta institutie reflecta si reprezinta economia globala asa precum
ea exista. Mai mult decat atat, OMC reprezinta un cadru de administrare
si reglementare al disputelor intre state.
Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar, de asemenea,
sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca „status quo”, adica
integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternativa
satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne reintoarcem
la trecut - un trecut care ne-a demonstrat cu atata claritate cum barierele
aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile noastre mai sarace.
Secretarul General al ONU, Kofi Annan, a spus: „Eu cred ca saracia este
saracie nu din cauza globalizarii excesive, dar din cauza insuficientii ei”.