„Intotdeauna mai sunt sperante, atata vreme cat privim
in mod obiectiv o problema; nu mai este insa nici o speranta atunci cand pretindem ca aceasta
problema nu exista” d7r1rs
C.S.LEWIS
Apa este un constituent esential al materiei vii, reprezentand la mamifere
93% din greutatea sangelui si 80% din masa musculara. Organismul mai multor
animale inferioare, precum meduzele, este alcatuit in procente de peste
90% apa.
In natura, apa are un rol important in dezvoltarea si distributia
organismelor pe glob (de exemplu, reducerea precipitatiilor anuale sub 72 cm3/m2
opreste dezvoltarea arborilor, iar sub 25 cm3/m2 determina aparitia pustiurilor).
La nivel planetar, hidrosfera -; apa de pe suprafata Pamantului -;
ocupa 70% din invelisul Terrei. Apa din mari si oceane reprezinta leaganul
vietii in care au aparut primele forme de viata, dar pentru mentinerea
vietii pe Terra, o importanta deosebita o reprezinta apele continentale: fluvii,
rauri, paraie, izvoare, lacuri, balti. Potentialul mondial al apelor
curgatoare este de 20.000 km3. Din apele continentale fac parte si cei cca 35.000.000
km3 de calote glaciare si gheturi permanente.
Viata in apele curgatoare este influentata de debitul si viteza curentului,
astfel ca viata este mai slab reprezentata in apele curgatoare si mai
bogata si diversificata in cele stagnante.
Apa care contine pana la 0,5 g/l saruri dizolvate, fiind buna de baut
(potabila) pentru om si pentru animale, care se utilizeaza si in procesele
industriale se numeste apa curata. Aceasta nu contine microorganisme daunatoare,
patogene.
Apa cu o concentratie de saruri dizolvate de circa 0,5 g/l se numeste apa dulce
si ea reprezinta aproximativ 2% din totalul apei planetare. Disponibilul de
apa dulce este de 20.000 km3, gasindu-se in apele continentale de suprafata
si de adancime (in panza freatica). Anual se consuma cca.2.200
miliarde m3 apa dulce, din care 73% in agricultura, 22% in industrie
si 5% in activitati menajere. Din acest consum cam 1.050 miliarde m3 se
intorc in apele curgatoare ca ape poluate, numite si ape reziduale.
Consumul de apa dulce este in continua crestere, ca urmare, si apele reziduale.
Apa reziduala este apa rezultata din procesele industriale si activitatile menajere
care contine diferite elemente sau substante chimice, microorganisme patogene
(virusuri, bacterii, oua sau larve de insecte etc).
Apa este purtatorul vietii, deoarece se considera ca viata a aparut in
apa. Dar in ultimul timp si aducatoare de moarte, datorita poluarii si
degradarii calitatilor ei. Cele dintai victime sau fost vietuitoarele
din apa, dar acum apa infestata cu tot felul de toxine a devenit foarte periculoasa
pentru om si toate vietuitoarele ei.
Edouard Bonnefous, membru al Academiei Franceze considera ca: „Poluarea
este pretul progresului tehnic si industrial, ca si al exploziei urbane. Poluarea
provocata de industrie reprezinta 2/3 din total iar deversarile urbane 1/3.”
Industria este un mare consumator de apa: sunt necesari 1000 l pentru a obtine
1 kg de matase, 900 l apa pentru a trata 5 l de petrol, 200 l apa pentru a produce
1 kg de hartie, 500 l pentru fiecare animal sacrificat in abator,
etc. Poluarea cu ape industriale este mult mai puternica decat apele ce
intra in panza freatica, izvoare sau ape curgatoare prin irigatii,
insa poluarea in agricultura, datorita folosirii ingrasamintelor
si pesticidelor, sunt tot din provenienta industriala, respectiv industria chimica.
Chiar si poluarea cu apa menajera este tot de natura industriala, daca ne gandim
la produsele folosite intr-o gospodarie pentru intretinerea ei.
In tip ce deseurile agricole si urbane nu sunt in mod normal prea
periculoase, foarte grav este in schimb pericolul prezentat de o parte
a reziduurilor industriale, care, de cele mai multe ori, nu sunt biodegradabile.
Dar nu numai deversarile in apele terestre reprezinta un pericol pentru
viata. Cunoastem ca o componenta a circuitului apei in natura, sunt precipitatiile.
Ploaia, constituita din apa asemanatoare celei distilate, intalnind,
in atmosfera, in procesul de precipitatii substante chimice de diferite
feluri, se transforma treptat-treptat pana cand devine o ploaie
acida. Aceste substante ce influenteaza componenta apei de ploaie provin din
smogul ce se formeaza in zonele industriale. Smogul atinge deseori zona
vanturilor de inaltime, deplasandu-se sute de kilometri, astfel
ca, in timp, devenim victime ale actiunilor proprii, dar si actiunilor
desfasurate in alte zone geografice.
Efectul nociv al ploilor acide se resimte asupra vegetatiei si asupra apelor
interioare (lacuri, rauri), aparent neexpuse poluarii.
Dar nu numai flora si fauna au de suferit din urma ploilor acide. S-a constatat
ca acestea primejduiesc foarte mult monumentele; de exemplu, marmura dura tinde
sa se transforme in ghips fragil sub actiunea acestora.
Datorita poluarii, s-au produs accidentele ecologice de pe urma carora au avut
de suferit multi oameni. De exemplu, in Londra au avut loc, datorita smogului,
mai multe accidente: in 1952, in ianuarie 1956 (au murit peste 1000
persoane), decembrie 1957 (peste 700 persoane), decembrie 1962 (430 persoane).
Grave accidente au mai avut loc la Yokohama in 1946, Mexic in 1950,
Germania in 1952, New Orleans in 1958 si exemplele ar putea continua.
Aceste accidente, precum si statisticile realizate de-a lungul timpului care
au scos in evidenta efectele cauzate de poluare, motiveaza umanitatea,
care sub egida Organizatiei Natiunilor Unite sau a Consiliului Europei, a incercat,
prin semnarea unor tratate internationale sau prin diverse actiuni, sa reduca
efectele devastatoare ale poluarii.
Dar, se pare ca reducerea poluarii costa mai mult decat viata, astfel
incat, probabil datorita intereselor economice puternice, procesul
de poluare continua si viata, atat de scumpa totusi, se degradeaza.
