În toate cazurie, la diametre micii de conductoare şi bobine cu multe spire, când nu sunt condiţii speciale este raţional să se întrebuinţeze înfăşurarea automată a conductorului fără a se respecta riguros rândurile si straturile.
Sensul înfăşurării nu influenţează construcţia din punct de vedere tehnologic.
Totoşi la bobine de curentul continuu, unde este necesar păstrarea unei anumite polarităţi trebuie respectat şi sensul de înfăşurare.
Alegerea capetelor bobinelor flexibile sau rigide se determină în special prin considerente constructive.
Pretutindeni, unde este posibil trebuie utilizate bare rigide.
Capetele de ieşire flexibile cu izolaţie de cauciuc sau masă plastică, în cazul acţiunii îndelungate a temperaturii, îşi pierd elasticitatea.
În caz contrar se foloseţte izolaţia de cauciuc silicatic, sau izolaţia trebuie să fie îmbrăcată pe capete de ieşire după imprergnare.
La multe bobine, când se întrebuenţează borne de alamă, capetele bobinajului se lipesc de borne.

Condiţile impuse pentru a realiza o bună impregnare

După înfăşurare, bobinele destinate a lucra în medii agresive sau care prin calculul de încălzire au fost prevăzute a fie impregnate.
Impregnareamai are ca scop rigidizarea bobinelor şi întărirea izolaţiei conductoarelor, contribuind totodată şi la o transmitere mai uşoară a căldurii.
Din punct de vedere constructiv şi tehnologic, bobinele de aparate ce urmează a fi impregnate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. Izolaţia conductorului .
2. Clasa de izolaţie aleasă pentru izolare.
3. În flanşele carcaselor să se prevadă dacă canale prin care să se asigure o mai uşoară pătrundere a lacului spre interiorul bobinei.
4. Izolaţia de hârtie dintre straturi .
5. Construirea carcasei să fie suficientă de robustă.

După înfăşurarea sau după impregnarea suprafaţa laterală a bobinei se izolează cu pânză lăcuită. Este indicat ca fiecare bobină să fie prevăzută cu o etichetă pe care să se marcheze tensiunea, diametrul conductorului şi numărul de spire.