Kepler a trait intre 1546-1601, matematician si astronom german, care l-a insotit pe Tycho Brache(si-a petrecut mare parte a vietii studiind stelele si planetele) in ultimii ani ai vietii.

El a folosit datele culese de Brache la formularea legilor miscarilor planetelor . Legile lui Kepler sunt valabile si in prezent.

Kepler a fost foarte interesat de miscarea neregulata a planetei Marte.

El a cheltuit timp si energie considerabile pana a ajuns la concluzia ca orbitele circulare propuse de Copernic nu corespundeau faptelor observate.

Ca, matematician, el a propus pentru orbite forma de elipsa avand Soarele intr-unul dintre focare.

O asemenea curba plana poate fi usor trasata folosind doua bolduri intr-o coala de hartie, un fir de ata prins de ele si un creion ascutit (fig1).

Cele doua bolduri vor constitui focarele elipsei. Pentru orice punct al acesteia, suma distantelor la cele doua focale ramane constanta.

Kepler a mai folosit datele astronomice adunate si pentru a corela timpul in care are loc o rotatie completa in jurul Soarelui, numit in perioada miscarii planetei (T), cu dimensiunile orbitei (mai precis, cu semiaxa OA (fig2).

Aceasta relatie a construit una dintre legile care-i poarta numele si-a fost publicata in lucrarea “De Harmonia Mundi”.

Elipsele pe care se misca planetele sunt parcuse in asa fel incatariile masurate de linia imaginara ce uneste Soarele cu planeta in intervale de timp egale sa fie egale(fig3).

Sa nu va imaginati aceste elipse foarte turtite . Ele sunt pentru majoritatea planetelor (exceptie Pluto), destul de apropiate de semicerc, semiaxele lor diferind foarte putin, iar focarul (Soarele) fiind foarte apropiat de centrul O. Tarean Bianca