EPOCA COPILARIEI:

La 25 decembrie 1642, cateva luni dupe ce Galilei murea sub povara unei vieti de recluziune, se nastea Isaac Newton, intr-un satuc (Woolsthorpe) din comitatul Lincoln al patriei lui Shakespeare. Newton avea sa intregeasca si sa codifice in forma definitiva, pentru multe secole, opera inceputa genial de Galilei. d9b19bx
Copilaria lui Newton se petrece pe cand Carol I Stuart se razboia cu Parlamentul si, infrant, era decapitat la Whitehall (1649) de cavalerii lui Cromwell, care, avand conducerea statului, a schimbat radical orientarile politicii engleze.A intors-o de la telurile ei traditionale, inca medievale, depasite de realitatile istorice, de stapanire pe continent, la o politica comerciala, maritima, de initiative indraznete. Urmand, ca stat, intrepiditatea navigatorilor sai, patria lui Newton isi va ocupa repede locul pe care olandezii il luasera fiind harnici si intreprinzatori, dar si pentru ca Anglia lipsea de la indatoririle ei.
Tanarul Newton va cunoaste desigur exaltarea versurilor lui Milton, ce condamna tirania si canta eroul ciudat care a dominat Anglia pana s-o aseze pe drumurile noii sale chemari. Dupa moartea timpurie a lui Cromwell, Anglia, condusa de un nou rege, va continua pe calea deschisa de Cromwell, veghind mereu, geloasa, ca regele sa nu-si depaseasca drepturile. In conflictele care se vor mai ivi, Newton va avea rolul sau, ca reprezentant al universitatii din Campbridge.
Epoca lui Newton urma unei lungi perioade de inflorire intelectuala in Anglia. Stiinta traia in atmosfera creata de Francis Bacon, viguros si eficace “apostol” al gandirii stiintifice moderne.Dupa unii istorici, cel mai de seama serviciu ce l-a adus stiintei este publicarea cartii cu titlul Noua Atlantida, in care se intrevede “un palat al inventiei, un mare templu al stiintei unde toate ramurile stiintei vor fi cultivate”, caci din aceasta idee utopica a iesit Societatea Regala din Londra, infiintata in 1662 printr-o charta a regelui. Scopul principal al acestei societati a fost discutarea si criticarea in comun a cercetarilor individuale ale membrilor si apoi publicarea acestor cercetari. Cercetarea stiintifica iese din izolare si intra, cum spuse Wells, in a sa Schita a Istoriei Universale, in cercul cooperatiei si al discutiei, conditrii indispensabile pentru dezvoltarea stiintelor.
Tatal lui Newton, cu acelasi nume biblic ca si fiul, Isaac, era mic proprietar de pamant in Lincolnshire, cu oarecare stare materiala. El moare insa inainte de nasterea fiului sau. Micul Isaac ramane, la 2 ani, singur, in grija unei familii, pentru ca mama sa se recasatoreste cu un Smith din North-Withan.
El era un copil plapand si foarte deosebit de ceilalti. La varsta de 12 ani este trimis la colegiul din orasul apropiat, Grantham, in gazda la un farmacist care a lasat oarecare amintiri despre copilul de atunci, elev mediocru, notat la inceput prost printre colegii sai de clasa.

STUDIILE LA CAMBRIDGE.
PRIMELE LUCRARI.

Dupa staruintele unchiului sau, doctor la Trinity Colege din Cambridge, a fost trimis in vara anului 1661, in varsta de 18 ani, la acel renumit colegiu, unde a avut norocul sa intalneasca un profesor care in scurt timp I-a devenit prieten: Isaac Barrow, invatat, tanar si generos-asa cum sta bine unui profesor.
Din insemnarile lui Newton se vede cum, gasind la un balci cateva carti de astrolohgie, n-a putut inainta in descifrarea lor din pricina ca nu stia trigonometrie si nu putea intelege o figura asezata chiar la inceputul celui dintai volum. Isi propune atunci sa invete geometria temeinic si cauta Elementele lui Euclid. Insa simplitatea propozitiilor ii produce dezamagire si lasa cartea la o parte,scriind pe ea: “Opera usoara si fara fara insemnatate”.
Trece atunci la Geometria lui Descartes, care, desi nu-i da la inceput completa satisfactie, l-a indrumat pana la urma spre cercetarile geometrice proprii, asa cum se vede si in insemnarile lui sumare din anii 1663-1664, desi in mai multe locuri pe marginea textului acelei Geometrii Newton inseamna prezumtios: Error! Error! Non est geometria!
Se ocupa in aceeasi vreme de fizica si de chimie. Dar nu era, pe atunci, numai al studiului. In notite personale, mai cu seama in insemnarile cu socoteli, se vede ca dadea petreceri, si el ca si toti tinerii vremii, o parte buna a timpului sau. Ii placea tovarasia colegilor si nu lipsea de la intalnirile lor zgomotoase si prelungite pana in orele tarzii ale noptii.
O lucrare care a exercitat o mare inraurire asupr4a sa a fost Arithmetica infinitorum a matematicianului Wallis, profesor la Oxford, cel mai de vaza dintre matematicienii englezi de atunci. Sub influenta lui Wallis a stabilit-in noiembrie 1665-teorema dezvoltarii binomului-ce poarta si azi numele lui Newton-pentru un exponent oarecare. A facut de asemenea numeroase dezvoltari in serii. Din aceasta epoca dateaza si primele sale lucrari in calculul fluxiunilor (sau calculul diferential si integral, cum s-a numit dupa aceea).
Aceste diverse lucrari le-a adunat intr-un Memoriu cu titlul De analysis per aequationes numero terminorum infinitas, pe care l-a comunicat profesorului sau Barrow, ingaduind acestuia sa-l comunice la randu-i, in copie, matematicianului John Collins, prieten si corespondent al lui Barrow, om cu numeroase relatii in Anglia si pe continent. Ideile din Memoriu au capatat, pe calea aceasta, o mare raspandire si fara ca el sa fie tiparit.

INCEPUTUL CARIEREI.
GRAVITATIA UNIVERSALA SI CALCULUL
INTEGRAL.

In amul acestei prime mari descoperiri, aceea a calculului integral, Newton ia primul sau grad universitar, acela de Bachelor of Arts.
Ciuma, care bantuia Londra inca din 1664, il alunga la tara, la casa parinteasca, unde isi petrece existenta in cercetari si meditatii.
O problema mare a vremii era aceea a gravitatii, care preocupa pe multi cercetatori dintre cei mari, astronomul Halley, in randul intai, Hooke, al carui nume ramane legat de studiul elasticitatii si al rezistentei materialelor, celebrul Huygens, care avea sa se ciocneasca si in teoria luminii cu Newton, si altii mai putin ilustri.
Aceasta problema era, se pare si in centrul preocuparilor tanarului invatat, care-si purta meditatia prin toate locurile de vagabondare. In aceasta epoca se situeaza cunoscuta poveste cu marul.
Asezat la poalele unui mar, gandea, poate chiar la problemele gravitatiei, cand un fruct desprins din pom cade, profilandu-se pe cer pana la el.A fost, se pare, prima sugestie a unitatiii gravitatii universale, aceeasi care tine Luna in jurul Pamantului asemenea unui mar, cum il vazuse el profilat pe intinsurile albastre ale cerului, aceeasi care tine Pamantul si planetele legate de Soare, aceeasi, in fine, cu forta de atractie a corpurilor catre Pamant.
Marul lui Newton a devenit istoric. Pomul era aratat pelerinilor care veneau din toate partile lumii, pana cand s-a desfacut de batranete; bucatile au fost impartite intre descendenti si armiratori, care le pastreaza ca relicve istorice, sacre.
Intors la scoala, Newton ia cu succes (1668) si ultimul titlu, Master of Arts, clasificat al 23-lea dintr-o 148 de candidati.
Dar aceasta nu inseamna nimic, nici pentru gandurile lui inalte si nici chiar pentru cariera lui. Desi nu obisnuia sa comunice rezultatele cercetarilor pe masura ce le obtinea, lumea stiintifica ii cunostea preocuparile, cel putin cuprinsul primului sau Memoriu, si o atmosfera de deosebita consideratie se creeaza incet-incet in jurul sau. Era datorita si admiratorului neostenit, Isaac Barrow, care-l indeamna sa faca o expunere sistematica a teoriei fluxiunilor. Newton compune Metode ale fluxiunilor si cuadraturii. In ea expune sistematic principiile, completate cu numere si exemple, ale calculului diferential si integral.
Lucrarea era destinata sa apara ca un apendice la o traducere a unui tratat olandez de algebra, pe care o pregatea Barrow. Combinatia n-avea nici un sens si probabil din aceasta pricina publicarea nu s-a mai facut. Memoriul a ramas ramas netiparit pana dupa moartea lui Newton.
O expunere publica sistematica apare abia in Principiile matematice ale filosofiei naturale in 1687, ca pregatire pentru expunerea legilor mecanicii si a teoriei gravitatiei universale, care aveau nevoie de aceste calcule.
Pentru ca sunt legate de miscare, atat operatia de integrare cat si cea de derivare, prima reprezentand suprafata pe care o margineste o traiectorie, iar cea de-a doua corespunzand vitezei de deplasare a punctului pe traiectorie, Newton a inclus cele doua calcule sub denumirea de calcul al fluxiunilor.
INTRAREA IN SOCIETATEA REGALA.
OPTICA.

Desi nu publicase nimic inca, nu va fi fost doar pentru telescopul prezentat ei ca Societatea il cheama foarte curand in sanul sau. La 11 ianuarie 1672 este ales membru pe viata, in 1703 va fi ales presedinte si reales pana la sfarsitul vietii.
Imediat dupa alegere, ca un omagiu pentru noii colegi, Newton le comunica, printr-o scrisoare catre secretarul Societatii Regale, Oldenburg, descoperirea spectrului luminii solare. Rza alba se decompune in raze simple diferite, refractate de prisma si bine individualizate ca atare.
Newton nu se multumea sa inregistreze doar experientele sale spectrale, ci si edificase o teorie care trebuia sa explice fenomenele. Teoria sa, cu caracter predominant mecanic, prezinta raza de lumina ca traiectoria unei particule emise de generatorul de lumina. Aceasta teorie, mai mult decat descoperirea spectrului luminii albe, a ridicat furtuna polemicii care a impartit lumea stiintifica in doua tabere adverse.
Anul 1704 va vedea stranse toate studiile sale asupra luminii intr-un Tratat pentru care avea o deosebita dragoste. Optica lui cunoaste mai multe editii latinesti si englezesti sub ingrijirea lui insusi si devine tratatul clasic in aceata materie.
E adevarat insa ca, de la Memoriul din 1675, ultimul din serie care a inchis marea polemica asupra luminii, timp de 20 de ani n-a mai dat nici o lucrare in Transactions.

VIATA NOUA LA LONDRA.

In 1695, existenta lui Newton a suferit o transformare radicale, datorita interesului pe care I-l arata fostul sau coleg de Parlament, Carol Montagu, al patrulea fiu al ducelui de Manchester. Ajuns ministru de finante, viitorul lord Halifax, preocupat de o mare reforma a monedei, a facut apel la Newton si Halley, a numit pe cel dintai inspector al Monetariei si, patru ani mai tarziu, director. Newton lasa catedra sa de la Cambridge pentru a se ocupa-cu succes-de noua lui insarcinare, pe care o conserva pana la sfarsitul vietii.
Schimbarea de situatie materiala, necesitatea de a avea locuinta la Londra impusera lui Newton si un nou mod de organizare a existentei. Inchiriaza un apartament, angajeaja servitori, cheama pe nepoata sa Caterina Barton sa conduca aceata casa, care devine unul din locurile de intalnire dintre cele mai alese lae Londrei intelectulae.
In 1700, Newton este ales membru strain al Academiei de stiinte din Paris, mare onoare rezervata la prea putini. In 1703 este ales presedinte al Societatii regale si reales pana la moarte; in 1705, regina Ana il face baronet, iar Universitatea din Cambridge il alege deputat al sau in Parlament.

ALTE LUCRARI.

Ca toate polemicile si grijile adminstrative ii iau multa vreme, Newton isi continua opera, dar fara vecea intensitate.
Am vazut ca in 1704 publica Optica, cu doua Apendice :Tractatus de quadratura curvarum si Enumeratio linearum tertii ordinis, in care fondeaza geometria proiectiva.
In 1707 se tiparesc lectiile de Arithmetica universalis care ajunsesera ihn curand o carte curenta, fundamentala chiar pentru scoala.
O grija deosebita a avut Newton pentru diferitele editii din Principia, care s-a succedat la scurta distanta.
Newton a aratat o atentie deosebita anumitor chestiuni teologice. E un mare cunoscator de texte, foarte cunoscator al imprejurimilor istorice, insa da explicatii arbitrare si, se pare, neadmisibile.
Nu a fost mai fericit cu incercarea sa de cronologie.

MAREA ODIHNA.

Newton si-a pastrat, cu exceptia anilor de oboseala, o buna sanatate pana in preajjma varstei de 80 de ani, cand semnele variate ale batranetii l-au lovit. In 1725, o pneumonie si un atac de guta il fac sa paraseasca Londra pentru Kensington, de unde conduce si Monetaria, si Socieatatea regala. In primele zile din 1727 se simti mai bine pentru a veni sa prezideze,. In curand insa, in ziua de 20 martie 1727, intreaga Anglie si lumea intreaga plangeau pierderea lui. Abatia din Westminster adaposteste resturile pamantesti ale acestui fiu al pamantului englez care a unit geniul cu rabdarea si cu modestia adevarata, profunda.
Newton vorbind despre cercetarile lui: “Eu nu stiu cum ma va judeca lumea, dar eu imi fac mie insumi impresia unui copil care se joaca pe malul marii, culegand ici o piatra mai vargata, colo o scoica mai stralucitoare ca altele, pe cand oceanul adevarului I se intinde nemarginit in fata”.