In zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe cateva
nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o
larga traiectorie pe bolta cereasca , indreptandu-se catre Asia
. n5p5ph
Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei
s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi
si infricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite
ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000
°C .In satele si micile targuri din centrul Siberiei , oamenii
au fost ingroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc .
La ora 7,17 , platoul siberian central , situat in apropiere de raul
Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atat de puternice
, incat centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km
la sud , a inregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad
inalt (4-5 Richter) .
La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamantul , tasneste o uriasa
jerba de foc apoi o unda de soc se propaga in aerul inconjurator,
pana la distante de 700-800 km. In acelasi timp , un suvoi fierbinte
matura dealurile impadurite ale taigalei , arzand varfurile
inalte ale coniferelor si producand incendii care au durat zilz
in sir . Mii de copaci sunt doborati , colibe ale nomazilor sunt
maturate pur si simplu de pe suprafata pamantului , se inregistreaza
victime in randul oamenilor si animalelor din imprejurimi
. Rafalele de vant care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au
resimtit si in localitati situate pana la o distanta de 600 km.Mase
intunecate de nori grosi s-au ridicat pana la 20 de kilometri deasupra
regiunii Tunguska , dand apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de
ore in sir , undele provocate de explozie s-au propagat in toate
directiile , fiind inregistrate la distante foarte mari , ca de pilda
in Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat
un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata
.Din Peninsula Scandinava si pana in Siberia , lumina a fost atat
de intensa in perioada imediat urmatoare incat a fost posibil
sa se faca fotografii in miez de noapte . Vreme de cateva saptamani
, pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate
nocturna care se manifesta pana la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atatia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska
este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu
de comparatie il; constituie exploziile din era noastra atomica . In
ciuda acestor elemente spectaculoase care prin insasi natura lor ciudata
pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12
ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii
si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic
in istoria Terrei . Asa se face ca pana la sfarsitul deceniului
al treilea al veacului nostru , singurii care s-au incumetat sa se aventureze
pana la locul exploziei au fost crescatorii de reni tungusi si vanatorii
. Primul care este interesat intradevar de acest fenomen si incearca
sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik ,
pe atunci in varsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de
acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea
corespundea aspectului pe care il putea avea un meteorit in traiectoria
sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau
ce cauta in descrierea unui meteorit , in afara de cazul ca impactul
provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de
presupus , avand in vedere ca in acea perioada a anului solul
mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase intr-o
mlastina .
Facand cercetari in colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze
un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau
sau chiar inflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese
un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara
indoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata in Rusia si poate
pe intregul Pamant , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure
inregistrate la acea data.
In anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a ingrosat cu numeroase
file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk
, undeva in bazinul raului Tunguska Pietroasa , desi aceste incercari
s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . In ochii tungusilor
meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp
, locul in care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute
sau auzit pe o arie cuprinzand aproape un milion de kilometri patrati
. A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit ,
ci mai degraba de un grup care pe masura ce inainta se desfacea din manunchi
.
In februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pana
la 13 aprilie cand observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a
lungul vaii Makirta , cat vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu
trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborati de explozie . Pe
masura ce grupul inainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din
radacini crestea , toti cu varfurile indreptate spre sud sau sud-est.
Radacinile smulse din sol se inaltau monstruase , ramurile erau dezgolite
de frunze . In general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare
intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cat se apropia mai mult de
centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca incep treptat sa apara , printre
trunchiurile doborate , copaci care ramasesera in picioare . Iar
acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului ,
nimeri intr-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci avand
radacinile adanc infipte in sol , numai ramurile fusesera
smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stalpi
de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori
, pur si simplu nu exista . De asemenea si incercarea de a gasi unele
fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .
Prima parere diferita de a lui Kulik a venit in 1930 de la doi specialisti
de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut in taiga nu era meteorit
ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa
urme metalice dupa caderea ei . In privinta fortei dezvoltate de explozie
s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator
toate fenomenele care au insotit marea explozie .
Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si
anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci in aer , deasupra
oceanului .
Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp
dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini
cu fenomenul Tunguska : padurea de stalpi de telegraf( bomba explodase
la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar
explozia unei bombe nucleare in 1908 ??
Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie in
domeniul fizicii teoretice . S-au conturat in aceasta privinta doua directii:
marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie
, fie de o asa-zisa gaura neagra .
Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar in
contact cu materia se anihileaza , degajand cantitati imense de energie
si disparand fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului
si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul
tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea in atmosfera
.
In ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut
planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzandu-se in
cosmos . Gaurile negre exista peste tot in univers , pot avea greutati
de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului.
Totusi o gaura neagra ar fi lasat in urma o radioactivitate ridicata ,
nedescoperita insa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .
In ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunand
ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar
fi prabusit in acel loc .
Fiecare dintre aceste ipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la
sfarsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. In
ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni
de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramane totusi o enigma
.