x5s8sl

In 1679 Newton s-a intors la problemele referitoare la orbitele planetelor. Ideea atragerii planetare se bazeaza pe patratul distantei dintre Soare si planete. Aceasta lege este dedusa cu ajutorul unei a treia legi a astronomului german Johannes Kepler, care leaga timpul unei miscari complete a unei planete in jurul Soarelui de marimea orbitei acesteia. De asemenea, legea atractiei ia in calcul acceleratia centripeta a unui corp in miscare circulara, data de astronomul german Christiaan Huygens in 1673.
In august 1684 astronomul englez Edmond Halley a facut o vizita Cambridge pentru a se consulta cu Newton despre problemele legate de orbite. In timpul discutiei cu Halley despre forma undei orbite, Newton a afirmat ca ar putea avea forma unei elipse. Nefiind in stare sa afle calcululul de la care a pornit afirmatia sa, Newton a promis ca o il va trimite lui Halley, ceea ce a si facut cateva luni mai tarziu. La o a doua vizita, Halley a primit ceea ce el a numit “a curious treatise de motu” (un curios tratat despre miscare), care o fost inregistrata cu ajutorul Royal Society.
Legile miscarii au fost subiectele de baza in primul sau volum din Philosophiae Naturalis Principia Mathematica. Oamenii de stiinta si elevii au considerat lucrarea ca fiind una de fundamentala. Halley a jucat un rol important in elaborarea acestei carti. Tactica sa a calmat tensiunea creata intre Newton si Hooke, care a sustinut ca Newton s-a inspirat din unele idei ale sale. Nervos, Newton a decis sa distruga a treia parte a lucrarii sale, insa a fost convins sa fie publicata si aceasta. Halley a adiministrat publicarea lucrarii lui Newton, suportand si costurile de tiparire. Principia a aparut in sfarsit in vara lui 1687. Comunitatea stiintifica a salutat ca si pe un lucru pretios, desi Newton a intentionat sa faca aceasta carte sa fie cat mai greu de inteles. Cartea, care relateaza despre ideile lui Newton privind gravitatia si sistemul solar, a capturat atentia comunitatii stiintifice. Lucrarea a folosit un principiu sa explice diverse fenomene precum mareele, iregularitatea miscarilor Lunii si slaba diferenta dintre primavara si toamna.
Activitatea tarzie ale lui Newton:
Cu cateva luni inainte de publicarea Principia, Newton aspirat la libertatea academiei. Regele James al II-lea, care a sperat sa impuna romano-catolicismul in Anglia, a emis un mandat universitatii din Cambridge in februarie 1687. Acest mandat a chemat universitatea sa admita o certitudine a unui calugar benedict, Alban Francis, la gradul de Maestru al Artelor fara sa-i ceara sa renunte la vechiul juramant pentru Coroana. Universitatea a vazut in acest mandat o concesie, pe care au si refuzat-o foarte prompt. Newton a luat parte la apararea pozitiei universitatii. Senatul acestei institutii a numit un grup (care l-a inclus si pe Newton) care sa apara in fata comisiei din Westminster, si au aparat cu succes drepturile universitatii. Dupa caderea lui James al II-lea in Revolutia din 1688, Newton a fost ales sa reprezinte universitatea in Parlamentul Conventiei, in care a stat, timp de un an, incepand din ianuarie 1989. Newton a fost ferm in apararea privilegiilor universitatii, chiar daca nu lua parte la unele dezbateri. Indatoririle sale publice i-a dat o sansa sa schimbe modul de viata si a cerut sa calatoreasca frecvent in Londra, unde a intalnit diversi intelectuali si scriitori, notabil fiind filozoful John Locke si jurnalistul Saumel Pepys. La inceputul anilor 1690, Newton a suferit, o perioada, o depresie nervoasa, posibil cauzata de efortul depus scrierii Principia.
In anii de dupa imbolnavire, Newton a adunat energie pentru a rezolva complexa problema referitoare la miscarea Lunii. Munca sa a implicat corespondenta cu John Flamsteed, primul astronoma regal al Angliei, a carui observatii i-au fost de folos. Insa din cauza unor neintelegeri, relatiile lor au fost sfarsite. In 1688 Newton a incercat sa-si continue munca si sa reinvie colaborarea cu Flamsteed, dar greutatile reapar si Newton l-a acuzat ca detine observatiile sale. Cei doi oameni de stiinta nu s-au mai impacat, iar Flamsteed a murit in 1719.
In 1701 Newton a renuntat la toate functiile din Cambridge si in 1703 a fost ales presedintele Royal Society. In 1704, la un an dupa moartea rivalului sau Hooke, si-a adus al doilea mare tratat, Optica, unde sunt incluse teoriile sale despre lumina si culoare, precum si ultimele descoperiri in domeniul matematicii. Spre deosebire de Principia, care este in limba latina, Optica, a fost scris in limba engleza, dar Newton a publicat mai tarziu o traducere in limba romanica. Cea mai mare parte din Optica a fost scrisa cu mult inainte de stabilirea lui Newton in Londra.